523 matches
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > NAVIGÂND PE MĂRI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 930 din 18 iulie 2013 Toate Articolele Autorului NAVIGÂND PE MĂRI... Gânduri navigând pe mări, Înfruntând aprige furtuni, Iluzorii țărmuri peste zări, Zburând neîncetat peste genuni. Ele pleacă din inima în clocot, Care se zbuciumă în a vieții luptă, Bătăile ei fac mai puțin zgomot, Atunci când amintirile-și ascultă. Bătrână trecută prin mulți ani, Rezistă prin magice forțe îndrăznețe, Uită de greutăți și de dușmani, Se
NAVIGÂND PE MĂRI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364244_a_365573]
-
Are chipul unui iepure, nu întâmplător simbol al fricii de ceva care, conform proverbului, se întâmplă întotdeauna. Atras în ritualul vânătorii, act magic pe orice jariște mitică, în interzisa Vale a Plângerii, adică acolo unde pot fi percepute „plânsetele din genune” și unde vânturile despletite îi trezesc „gândurile toropite/ De plăcerile rapace” și, mai ales, „Dorurile lumii toate:/ Dor de mamă, dor de tată”, fericitul cantonat de milenii în tinerețe veșnică redescoperă neliniștea muritorului revoltat de altădată. Cele trei zâne, văzându
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
Articolele Autorului te sărut mare și-ți cuprind orizontul în brațe lorelai s-a făcut frig vino la mine să-ți arăt munții de valuri în care se scaldă ocheanos marea se mișcă precum un uriaș ce se naște din genuni străpunge timpul până-n vremea lui ulise când homer a fost orbit de un pescăruș și s-a revărsat peste memoria noastră ca un blid de argint găsit ca relicvă în argos pescărușul încă mai spintecă întinderea pe-nserat solitar ca un
LORELAI ŞI MAREA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364254_a_365583]
-
Aceste scrieri lirice sunt cântecul de lebădă al poetului. Un cântec patetic, aproape sfâșietor care străbate granița dintre veacuri. Se remarcă apetența pentru metaforă, prezentă aproape la tot pasul în aceste versuri. Ex. lumină împăienjenită de amiazi, „nestemata ascunsă / în genunele întunecate ale necunoașterii”. Conștient de condiția de călător și pribeag a omului în această lume vremelnică, până în Patria Veșnică, poetul spune în poemul „Năzuință”: „Am fost drumeț, am ostenit și am / pribegit prin veac. / Prin spațiu și timp. / Nu m-
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
nou pe-aripi de vânt. // Am să renasc prin tine, poezie!” Versurile sunt fie decasilabice, fie endecasilabice, cu rimă încrucișată 1-3; 2-4 sau împerecheată: 1-2; 3-4. Uneori, poeta folosește termenii vechi, arhaici, pentru a reda o atmosferă: „arfe de lumini”, genune, căință, „refugiu azurit” ș.a. Și ultima parte a volumului, intitulată, nu întâmplător „Evadare” (din canoane, din formulele fixe, din tipare), cuprinde poeme în vers modern, trecute prin filtrul personal, spațiate, cursive, lejere, cu ritm interior și muzicalitate implicită. O sărbătoare
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
cu vieți peste o lume în care nimeni nu venise ningea cu roșu peste-o mare adâncă de atâtea vise [2] Și tu stăteai atât de albă la marginea acestei lumi și-ți beai cafeaua în apusul care sufla dinspre genuni [3] Și eu veneam dinspre adâncul acelor codri-ntunecoși cu două cosmosuri pe umeri în locul ochilor mei scoși [4] Și-ți vedeam capul de departe pe-un fel de culme un mormânt care plutește și se duce venind din veac
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
deces temporal: aduce și instalează, spre deosebire de trecut care ne sancționează nașterea și trăitul, necontenirea morții, absența nesfârșita. O „Memorie a Vetrei” poemul e, iată, admirabil, ar da seama, după priceperea mea, de această: „ Fecunda vibrare a Totului primordial/ întemeiază dintre genuni de evi fără început/ tutelare Nume de râuri, oameni și cetăți,/ din halucinantele câmpuri marine/ până în muntele sacru în codri, în peșteri,/ în mister de flăcări palpita memoria vetrei ( ... )/ Încoronare a tainei, paradis al privirii,/ fluvii de umbre apuse la
ASTRA de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367856_a_369185]
-
că ursitu-i vine din adâncurile vieții stins ca roua dimineții spune-i cum să se gătească nunta cum s-o pregătească eu vin toropit de flori cu alai de bocitori supărați că plec din lume și adăst la ea-n genune zboară iute, zboară gând și spune-i că sunt de rând să-mi găsesc nouă mireasă de cu zori plecat de-acasă dar te rog nu-i cere scuze dacă vrea să te refuze m-oi opri din drumul meu
CU DOINA-N GÂND ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367943_a_369272]
-
de-atâtea nazuri, Ne facem una cu lumea și ne luăm al lumii chip; O dăm straie pe trup gol, dar lipsit de goliciune, Bătând clipele-n cununi, cununăm clipa cu lumea, Timpu-i mut, căzut pe urmă, facut una cu genunea, Sufletul se face luntre și își pierde moliciune; Toți vrem a călca pe ape, cu munții robiți în cuie, Și cu negura din văi ca un lut lipit de gene, Cu gândul la nemuriri, fascinați trăim alene, Cu păcatul cel
AUTOR MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367966_a_369295]
-
divid Prefer lumină cât de mare, decât o beznă și un vid Idei finite, gânduri grele, ce se grupează în fascicul Dar nu dispar, ci se depun, pe atrii, chiar și pe ventricul Se înnegrește mușchiul roșu, se pregătește de genune De n-o să-mi pierd nicicând credință, se va produce o minune ... Citește mai mult Iertări umane, stări divine ce tind timid spre absolutUn înger alb cu aripi negre se scutură încet de lutTrăiri terestre, vise-nalte, ce zburda căutând
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
Mă caut în păduri albastre de brad, Șoptesc cântece triste, de iubire efemeră, Și sărut pământul jilav. Mă caut în anotimpuri parfumate de iubire, Mă caut, dar nu mă regăsesc nicidecum! Voi rămâne așadar uitată de mine, Rătăcind desculță prin genuni. Mă cert cu primăvara Pe tine ar trebui să te iubesc primăvară, Așa cum mama te-a iubit, când m-a născut. Că m-ai primit în poala ta plină vrajă. Pe flori de salcâm și pe bucăți de lut. Nu știu ce
POEZII DE PRIMĂVARĂ de CARMEN MARIN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367002_a_368331]
-
numa, / Dumnezeu în valu-i - spuma, / Întrebări și taine grele / Și nici un răspuns la ele... Dumnezeu e unic (singur) și veșnic (bătrîn): Și-i singur și el și bătrîn, și cunoașterea Lui e nesfârșită „cât” hăul (Și gîndul lui e o genune) și a rânduit să nu aibă rost (și nici nevoie) să țină cont de asalturile pământene. Și Dumnezeu, uitînd de noi, / S-a rătăcit demult prin stele. Iar, de dincoace, - Te, de-o viață-ntreagă, o, Fericire, caut... Dar fericirea
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
primiți și-o dăruiți amanților deodată. Amanți - cei care se iubesc doar pentru a lor plăcere, nu cer nimic, doar dăruiesc imensa lor avere... Iubire este tot ce au mai scump și pur în lume și nu le pasă de genuni, trăiesc doar o minune. Se poate întâmpla oricui, oricând în astă viață, să se trezească-n zori de zi c-a rupt a vrăjii mreajă. Și oare nu ar fi păcat să-ți irosești iubirea fără să simți pe-acest
TRANDAFIRII DRAGOSTEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367222_a_368551]
-
noi vânători ne-am revoltat de mii de ori când să punem mâna pe el ne-am trezit în mână cu-n fier când l-am văzut la față era de gheață când l-am văzut în fundul lumii avea chipul genunii când s-a apropiat pe dealuri și pe afară era primăvară și-am ... Citește mai mult SENSmergem pe o câmpie albă și pe abisși vorbim cu Tine în visvremea noastră, Doamne, când mai vinese sleiește cerul de Tinede când așteptăm
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
visului «acel laser lingvistic / care să taie realitatea de dinainte, / care să smulgă întruna luminii / partea ei de apă cu pești, // [...] / ...și s-o lase / tot mai pură și mai singură și mai pură, / până când se face din nou / întuneric», genune renăscătoare de „superior“ univers. Ne mai încredințează că este obsedat până și în somn de puterea demiurgică de la cuvinte / ne-Cuvinte, redeclanșatoare de cosmogeneze, știindu-se din Sfânta Evanghelie cea după Ioan că Dumnezeu-Cuvântul s-a făcut trup, că la
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
dintr-un bolovan», «dintr-o frunză», într-o „unitate de timp“, «înserarea-n seară», și într-o „unitate acțională“, revelată în dinamica pasului virginal și în simbolica descensională a „păsării amare“; b) planul elementului „vir“ / Yang de după manifestarea fertilizatoare de genune, în autoreceptarea ecoului energetic. Primului plan i se consacră strofa din „deschidere“ și strofa a doua; planului secund i se dedică al patrulea catren și catrenul „de închidere“; al treilea catren, „din mijloc“, se proiectează „la intersecția“ celor două planuri
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
pentru fiecare „punct cardinal“ din acest spațiu poemosofic stănescian. Unda pleonastică din îmbinarea liremelor «înserare-n seară» se disipează iute. Cuplul edenic, Ea - El („Adam - Eva“), păcătuind întru cunoaștere și moarte, a început „să se însereze / înnopteze“, să lunece- n genune, chiar în „seara plimbării lui Dumnezeu“: Iar când (Adam și Eva) au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin rai, în răcoarea serii, s-au ascuns... printre pomii raiului.» (Bibl, 13) / Și auziră glasul Domnului Dumnezău, umblând în grădină înde
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
și-un bogat, Unul mănâncă aur, cu-arginturi se adapă Iar cel sărac nu are nici după ce bea apă! E-o diferență mare-ntre săraci și-mbuibați ... Tu, îți doreai odată ca ei să fie frați. Cum nu cuprinde ochiul genunea și înaltul Nu ai să-i vezi la masă stând unul lângă altul Într-o orânduire mai grea ca în pădure Azi, cel sărac l-alege pe cel bogat să-l fure! La umbra ta rămânem cu toți niște umbre
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
au închis și urmele spre tine Cu lacătul tristeții efemer- Au cheia numai grotele saline. Sub pleoapele surâsului din vis Sunt flaute și lăcrimări așteaptă Să caute versetul ieri rescris De talpa ta pe ultima mea treaptă. Împrumutăm iscoadă și genune Schimbându-l nordul cu toridul sud Cât mai dansăm pe mișcătoare dune În băi de ger înzălogitul nud. Referință Bibliografică: Lacăte / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 231, Anul I, 19 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
LACĂTE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364690_a_366019]
-
tematică diversă. Ea este cea care a făcut selecția textelor cuprinse în această antologie. Scrie o poezie lineară, curată, fără stridențe, încadrabilă undeva în categoria poeților nativ-sentimentali, dornici de evadare în infinitul livrescului: “Când îngerul respiră-ți fruntea/ Se copăcesc genuni de miere,/ Nu urcă-n ochi nicio durere,/ Nu urlă niciun lup la pândă./ Pastel pe clipa-n orologiu/Împresură culori lichide/ Și liniștea prin vene doarme/Cu stele-n spații vide./ E o absență de zefire/ E o uitare
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
ca floare într-o dulce primăvară, voi veni și eu ca ploaie ca să-ți fiu din nou povară. peste bolțile albastre cad doar razele de lună, cerul ne va fi covor, greierii ne cânte-n strună! te vei naște din genuni într-un crinuleț de sânge și ca două dulci minuni vom și râde, vom și plânge. Referință Bibliografică: semințe / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1389, Anul IV, 20 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion
SEMINŢE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349826_a_351155]
-
se află în diafanele anale ale vântului.,de fapt cum spune odinioară Don Luis de Gongora.Aerul enigmatic a lui Trakl interpretat sofistic de Heidegger,ne descoperă un poet pentru care edenul este;Luna,ai spune un mort/ Ieșind din genunea-I albastră.( Occident). În antiteză cu acest poet Constantinos Kavafis venind de pe un meridian exotic,la confluența Levantului cu anticile civilizației,pentru marele poet grec edenul este o insulă sau o călătorie.In versul lui simți gustul esențelor tari,a
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
vă îmbie! La mulți ani cu bucurii Și cu ploi de mulțumire! La mulți ani cu armonii Și ninsori de fericire! S-aveți zile minunate, Lauri - flori, pe cap - cununi, Copii și nepoți să-și poarte Ochi și pași peste genuni! S-aveți poezii frumoase Cu metafore model Și cuvintele duioase Nelipsite în rondel! S-aveți proză împănată Cu nuvelă și roman, Exprimare elevată Comentarii - un noian! S-aveți visele curate, Zbor cu aripi de lăstuni Și mulți ani cu sănătate
LA MULŢI ANI PRIETENI! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347682_a_349011]
-
portul mult visat? Există oare în acest infinit Univers? Demult în cale-mi totu-i scufundat, Orice gând din minte mi s-a șters. Surprins în larg de valurile furtunii, Nu m-am plecat în fața mâniei naturale, Cu toate că din adâncurile genunii, Întrevedeam sfârșitul în liniști abisale. Atunci a izbucnit un strigăt care, A detunat să-mi rupă coardele vocale, Simțind în fiecare val o dulce alinare, Și mângâieri în ale vântului rafale. O! Iarăși vise fanteziste șterse, Metafizice păreri tip Schopenhaur
AM REGĂSIT ÎN TINE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 573 din 26 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350178_a_351507]
-
iubește. Omul rănește, omul te rănește, Omul pierde, omul te pierde, Omul uită, omul te uită. Pisc și abis, contrast lumină și-ntuneric, omul te-nalță, te coboară, în depărtări imense, sub triste constelații, noian de-ntinse ape, refluxul din genuni, adâncul-ametist, pe margini de prăpăstii, pustiuri și tăceri, frânturi de realitate, șoapte, imense ziduri, potop de suferinți, prin oglindiri de umbre furtuni nenumărate. Din lacrimă de stea, călătorind prin ceață, oceanul de lumini, răsare-o albă floare, surâs purtat în
OMUL, DOAR OMUL... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362150_a_363479]