563 matches
-
făcând parte din două din ele. De exemplu sufixul verbului potențial este considerat de unii sufix derivațional, dar de alții marcă, sufixul de infinitiv este pentru unii pur și simplu sufix derivațional, pentru alții sufix derivațional gen marcă, sufixul de gerunziu este văzut de unii ca simplu sufix derivațional, de alții ca sufix derivațional gen desinență. După Keszler 2000 există de asemenea mărci și desinențe care prezintă trăsături caracteristice sufixelor derivaționale, de exemplu marca comparativului de superioritate. În română și în
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
gramatici maghiare, modurile nepersonale ale verbului sunt considerate părți de vorbire nominale aparte formate prin derivare din verb: "ír" „scrie” → "írni „a scrie” (infinitiv), "író „care scrie” (participiu prezent), "írt „scris” (participiu trecut), "megírandó „de scris” (participiu viitor), "írva" „scriind” (gerunziu). Afixele pentru marcarea clasei lexico-gramaticale se aplică rădăcinilor care nu pot constitui cuvinte de sine stătătoare (vezi mai sus Tipuri de derivare). Există afixe care se pot aplica unor cuvinte din mai multe clase lexico-gramaticale. De exemplu în franceză, sufixul
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
din care fac parte cu un verb: "levelezést folytat „a întreține o corespondență” = "levelez" „corespondează”, "beszédet tart „a ține un discurs” = "beszél" „a vorbi”, "javítást végez" „a efectua o reparație” = "javít" „a repara”. Formele nominale ale verbului (infinitivul, participiul și gerunziul) sunt considerate părți de vorbire aparte în gramaticile limbii maghiare, de aceea sunt tratate la fel și când au funcția de element copulativ. Practic numai infinitivul și gerunziul verbului "van/lesz" „a fi” sunt folosite cu această funcție: "Szeretnék gazdag
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
o reparație” = "javít" „a repara”. Formele nominale ale verbului (infinitivul, participiul și gerunziul) sunt considerate părți de vorbire aparte în gramaticile limbii maghiare, de aceea sunt tratate la fel și când au funcția de element copulativ. Practic numai infinitivul și gerunziul verbului "van/lesz" „a fi” sunt folosite cu această funcție: "Szeretnék gazdag lenni" „Aș vrea să fiu bogat(ă)”, "Beteg lévén, nem tudott elmenni" „Fiind bolnav(ă), n-a putut pleca”. Postpozițiile sunt cuvinte funcționale care constituie unul din mijloacele
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
în Dativ posesiv precedate de prepoziție cu regim de Genitiv: d) adjectiv pronominal posesiv în Acuzativ precedat de prepoziție cu regim de genitiv: e) numerale diferite în aceleași cazuri ca și substantivul: f) verb, la modurile infinitiv, supin, participiu, și gerunziu acordat: g) adverb sau locuțiune adverbială: h) interjecție Numele predicativ mai poate fi exprimat și prin locuțiuni corespunzătoare unora dintre părțile de vorbire menționate sau prin părți de vorbire substantivizate. Există situații când verbul copulativ sau numele predicativ se poate
Predicat nominal () [Corola-website/Science/312343_a_313672]
-
sau un sufix: "nyugtalan „neliniștit”, "olvashatatlan „neciteț”. În limba română, cuvântul de negație principal este "nu", cu varianta fonetică "n-" (înaintea cuvintelor cu inițială vocalică), considerat adverb în gramatica tradițională. Alte cuvinte de negație sunt: Pentru negarea verbelor la modurile gerunziu, participiu și supin, se poate folosi prefixul negativ "ne-" (neștiind", nefăcut", "de necrezut"), dar sensul propozițiilor ce rezultă astfel este diferit de cel în cazul folosirii lui "nu" cu aceleași forme verbale: Nu muncind s-a îmbolnăvit" (= s-a îmbolnăvit
Negație (gramatică) () [Corola-website/Science/316336_a_317665]
-
să se efectueze după momentul vorbirii, dar înaintea altei acțiuni viitoare, prezentă în aceeași frază ("Nu vom putea ajunge la o concluzie definitivă până nu vom fi demonstrat...") sau în contextul mai larg: "Până atunci își va fi făcut efectul". Gerunziul ia în general valorile temporale ale verbului al cărui complement este ("Pofta vine / ne-a venit / are să ne vină mâncând), dar uneori exprimă și acțiuni anterioare celei ale verbului regent (Absolvind liceul, s-a înscris la facultate") sau un prezent
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
principal din 15 aprilie 1940, intitulat „Quislingi peste tot”. Substantivul a supraviețuit și, o vreme după al Doilea Război Mondial, în Regatul Unit s-a adăugat la limba engleză și verbul "to quisle" , format prin interpretarea numelui Quisling ca fals gerunziu din cauza terminației "-ing". Despre cineva care trăda, se spunea că făcea "quisling". În timpul vieții, relatările despre Quisling apărute în public depindeau de cine le povestea. Pentru susținători, Quisling era privit ca administrator conștiincios, bun cunoscător și atent la detalii. Echilibrat
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
din limba latină. Româna are patru [[conjugare|conjugări]] verbale. Verbele pot fi puse la patru moduri personale, și anume ([[modul indicativ|indicativ]], [[modul conjunctiv|conjunctiv]], [[modul condițional|condițional]]-[[modul optativ|optativ]] și [[modul imperativ|imperativ]] și patru moduri impersonale ([[infinitiv]], [[gerunziu]], [[supin]] și [[participiu]]). Limba română folosește șapte vocale: , , , , , și . În plus, vocalele și apar foarte rar în unele cuvinte de origine străină, încă neasimilate. La sfârșitul cuvintelor, după consoane (rar în interiorul cuvintelor) poate apărea un scurt non-silabic, care se marchează
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
gramaticale de persoană și număr, exprimate în general prin morfeme corespunzătoare. Din punct de vedere sintactic, verbul la aceste moduri poate îndeplini funcția de predicat. În română, moduri personale sunt indicativul, conjunctivul, condițional-optativul, prezumtivul și imperativul. Modurile nepersonale sunt infinitivul, gerunziul, participiul și supinul. Dintre ele, infinitivul și gerunziul se pot construi cu subiecte și pronume reflexive prin care se exprimă persoana: "Ei au luptat pentru a fi noi fericiți", " Plecând el, am rămas singură", "ducându-mă", "amintindu-mi". Din punctul
Mod (gramatică) () [Corola-website/Science/316432_a_317761]
-
prin morfeme corespunzătoare. Din punct de vedere sintactic, verbul la aceste moduri poate îndeplini funcția de predicat. În română, moduri personale sunt indicativul, conjunctivul, condițional-optativul, prezumtivul și imperativul. Modurile nepersonale sunt infinitivul, gerunziul, participiul și supinul. Dintre ele, infinitivul și gerunziul se pot construi cu subiecte și pronume reflexive prin care se exprimă persoana: "Ei au luptat pentru a fi noi fericiți", " Plecând el, am rămas singură", "ducându-mă", "amintindu-mi". Din punctul de vedere al predicativității, infinitivul și supinul prezintă
Mod (gramatică) () [Corola-website/Science/316432_a_317761]
-
acțiune realizabilă, prezentată ca poruncită sau, cu verbul negat, ca interzisă: "Cântați în același ritm!" Infinitivul are în general funcția de a denumi acțiunea, exprimând-o în chip general, abstract, nedeterminat: "S-a prezentat pentru a cânta într-un cor". Gerunziul exprimă, de obicei, o acțiune în desfășurare, dependentă de acțiunea unui verb la un mod personal: "L-am auzit cântând". Participiul denumește o acțiune suferită sau îndeplinită de un obiect: Bucata este cântată de un cor celebru". Supinul denumește acțiunea
Mod (gramatică) () [Corola-website/Science/316432_a_317761]
-
locuiește un măreț palat de vară" (Vasile Alecsandri), după fr. "habiter un palais", vs. "a locui într-un palat", conform normelor limbii standard actuale. Prin acest tip de calc au apărut, în română, de exemplu adjective provenite din verbe la gerunziu, sub influența unor adjective verbale provenite din participiul prezent francez: "crescând(ă)" < "croissant(e)", sau "suferind(ă)", folosit ca substantiv < "souffrant(e)". Acest tip de calc care înlocuiește o expresie sau un cuvânt din limba română, prin echivalente preluate dintr-
Calc (lingvistică) () [Corola-website/Science/317870_a_319199]
-
uneori considerate moduri împreună cu cele personale, dar, din cauza unor diferențe fundamentale în de natură semantică, morfologică și sintactică, în gramatica modernă sînt luate separat. În limba română există patru forme verbale nepredicative. Acestea nu au rol de predicat. Infinitiv Participiu Gerunziu Supinul este o formă impersonală și nepredicativă a verbului avînd în general trăsături substantivale: Prin diateză se exprimă relația dintre acțiune și participanții la aceasta: agentul (cel care face acțiunea) și pacientul (cel care suferă consecințele acțiunii). În funcție de definiția exactă
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
și sufixe specifice aspectelor: "-că-" și "-dă-" pentru imperfectiv, "-cn-" și "-dn-" pentru perfectiv. Exemple de perechi de verbe astfel marcate: După Narumov, în meglenoromână se disting formal trei moduri personale (indicativ, conjunctiv și imperativ) și trei moduri nepersonale: infinitiv, gerunziu și participiu. La modurile personale se disting timpurile: După același autor, indicativul viitor, condiționalul prezent și condiționalul perfect nu au forme specifice, dar se exprimă prin forme de mai sus și prin perifraze. P. Atanasov distinge în plus față de formele
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
veari" „a avea” + participiu: "Țeaști piperchi să toati arsi, vă veari căzută brumă" „Ardeii aceștia sunt toți arși, o fi căzut brumă”. Acest timp se mai formează și cu auxiliarul "iri" „a fi”: "Vă iri culcat" „S-o fi culcat”. Gerunziul este rar folosit. Prezintă, după sufixul moștenit, încă un sufix ("-ăra", cu variantele "-ura" și "-urlea"), a cărui origine este necunoscută. Exemple: "plăngǫ́ndăra" „plângând”, "lăgǫ́ndura" „alergând”, "stinindurlea" „oftând”. Participiul este asemănător cu cel din română (vezi
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
de fulger.” Procedeele cele mai frecvente sunt, după cum se poate observa, enumerarea și repetiția (nu este de loc întâmplătoare reluarea secvenței „trăgeam de fir”, repetată, cu mici variațiuni, de trei ori în partea mediană a poemului, și nici aceea a gerunziului „arzând”, din final). Pe de altă parte nu trebuie neglijată împrejurarea că spațiul acestei ciocniri erotice este din nou orașul (mai precis orașul București), așa încât mișcarea de apropiere fantastică, prin tragerea de firul telefonic, a celor două cartiere, aduce în
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
un cuvânt pretențios și inutil. Eliminarea lui nu modifică cu nimic mesajul textului (altcumva, stupid, greoi și fără țintă). Folosirea impersonalelor, este greșeală care duce la imprecizie și neclaritate: s-au identificat (cine face acțiunea?, când?, și cu ce ocazie?). Gerunziul (lecturând) nu poate fi folosit în atacul unui text. Gerunziul exprimă o acțiune în curs de desfășurare, simultană cu altă acțiune. Or, aici, gerunziul (ca prim cuvânt al atacului) exprimă o simultaneitate cu o acțiune exprimată înainte ca textul să
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
nimic mesajul textului (altcumva, stupid, greoi și fără țintă). Folosirea impersonalelor, este greșeală care duce la imprecizie și neclaritate: s-au identificat (cine face acțiunea?, când?, și cu ce ocazie?). Gerunziul (lecturând) nu poate fi folosit în atacul unui text. Gerunziul exprimă o acțiune în curs de desfășurare, simultană cu altă acțiune. Or, aici, gerunziul (ca prim cuvânt al atacului) exprimă o simultaneitate cu o acțiune exprimată înainte ca textul să înceapă. Este preocupată. Folosirea verbului la diateza pasivă nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
duce la imprecizie și neclaritate: s-au identificat (cine face acțiunea?, când?, și cu ce ocazie?). Gerunziul (lecturând) nu poate fi folosit în atacul unui text. Gerunziul exprimă o acțiune în curs de desfășurare, simultană cu altă acțiune. Or, aici, gerunziul (ca prim cuvânt al atacului) exprimă o simultaneitate cu o acțiune exprimată înainte ca textul să înceapă. Este preocupată. Folosirea verbului la diateza pasivă nu este deloc dinamică și nu personalizează corect. Numele ziariștilor și precizarea cetățeniei lui Munaf încarcă
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
care se transformă”, descrierea reprezintă momentul în care narațiunea se oprește pentru ca sensul să poată fi stocat. Descrierea este memoria narațiunii [...] Formele sunt acelea care au tendința să antropomorfizeze obiectele de descriere. Așa sunt formele verbale durative, cum ar fi gerunziul și imperfectul („camioanele defilau”), ca și întoarcerea la formele pronominale („cortegiului i s-au alăturat siderurgiștii germani”). Mai există și altele care par să asigure o legătură subtilă - sunt cele care ajung la o „contaminare” a descrierii ca narațiune. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ar fi indicat să le evitați. Motivele sunt diverse: devin monotone, fac parte din recuzita argumentativă și, prin urmare, diminuează din expresivitate și fluență. Este de preferat să folosim ca element de legătură între secvențe fie propoziții care încep cu gerunziul, fie intercalând discursul personajului cu observația gesturilor, a camerei etc. Utilizat cu măsură, gerunziul are multe virtuți de legătură și fluență. Să nu credeți că prin corelative puteți lega orice secvență, orice idee. Trecerea de la un unghi de abordare la
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
recuzita argumentativă și, prin urmare, diminuează din expresivitate și fluență. Este de preferat să folosim ca element de legătură între secvențe fie propoziții care încep cu gerunziul, fie intercalând discursul personajului cu observația gesturilor, a camerei etc. Utilizat cu măsură, gerunziul are multe virtuți de legătură și fluență. Să nu credeți că prin corelative puteți lega orice secvență, orice idee. Trecerea de la un unghi de abordare la altul este limitată și condiționată de coerența discursivă a textului. Atenție la fundături. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ei, EDP, București, 1983. [224] VLAD, ION, Lectura romanului, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1983. [225] VLĂDUȚ, ANICA, Vasile Molan și Marcela Peneș, Metodica desfășurării orelor de compunere expunere la ciclul primar [...], InvLicTehn 31, nr. 5, 1983, 32. [226] VLĂDUȚU, ION, Predând gerunziul, Bul Șt Pitești,1983, 93-100 [Engl. Ab.]. [227] VOICU, MARILENA, DIACONESCU, LIZICA, Locul și importanța dictării în predarea limbii române la studenții străini, Bul Șt Pitești, 1983, 117—122 [res. fr.] [228] VOINEA, RADU, Simpozionul de la Chișineu-Criș. [mai 1983, cu
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
gramaticale. în: LR, 42, nr. 4, 1993, p. 161-166. [99] IONIȚĂ, VASILE C. Elemente de legătură. în: Timpul-Reșița, 4, nr. 79, 24 apr 1993, p. 2; Adverbul, nr. 94, 15 mai, p. 2; Articolul, nr. 99, 22 mai, p. 2; Gerunziul, nr. 104, 29 mai, p. 2. [100] IONIȚĂ, VASILE C. Predicatul. în: Timpul Reșița, 4, nr. 89, 8 mai 1993, p. 2; Cauză și scop, nr. 109, 5 iun. 1993, p. 2; Clarificări, nr. 114, 12 iun 1993, p. 2
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]