856 matches
-
stîngé din buzunarul stîng și o bégé În buzunarul drept, Încercînd sé scoaté ceva cu degetele, pentru cé mîna dreapté Îi era ocupaté În discuție. Dupé ce Își Întoarse buzunarul pe dos, Vladimir Ilici scoase În degete zece ruble mototolite. Gesticulînd În continuare, fata i se luminé dintr-o daté și zise: - Edmundîci, dar ce mai face Nadea?, am uitat sé Întreb. - E bine, ca de obicei, Vladimir Ilici. Și vé transmite salutéri. - Am Inteles cé are În grijé niște copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
avem maculaturé!” În fața blocurilor, la fiecare scaré, grémezi Întregi de hîrtii și reviste, cérți noi și vechi și cutii de carton erau pézite de cîțiva pionieri, În timp ce alții, apérînd de peste tot, aruncau ceva la grémadé, pe urmé dispéreau strigînd și gesticulînd. Prin podurile bibliotecilor sétești și-n podurile pensionarilor se auzea hodorogealé, ieșeau nori de praf. Jos, la pémînt, cédeau saci de hîrtie care se rupeau de greutate. În fața școlilor Învéțétoarele cu caietul În mîné scriau kilogramele. Voci care strigau „mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
văzut scrisul bine alcătuit în mesaje lungi și întortocheate. Se aude o voce iritată din audiență. Un spectator se urcă pe scenă și se repede la Maurizio, îl împinge cu brutalitate afară în culise. Revine în mijlocul scenei și începe să gesticuleze.) Ce fel de piesă este asta? De ce nu se confruntă personajele pe scenă? De ce Maurizio și Pulcheria nu apar niciodată împreună? Unde e soția lui Maurizio? Ea de ce nu apare? Și de ce n-ar putea să-i interpeleze telefoanele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din cele cunoscute de Sfântul Anton. De data asta sunt însoțită de un bărbat tânăr, pe care tocmai îl caut cu privirea spre a-i atrage atenția asupra cărții, a cere informații despre ediție. Până acum câteva minute am tot gesticulat și discutat cu el o groază, în gura mare, atrăgând atenția și deranjând pe cei din jur, și tocmai acum nu mai dau de el... Prin urmare, stau într-un fel de prostrație și continui să mă uit la carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ieri noapte din dreptul oglinzii. Ca și atunci, începe să vorbească, își mișcă gura îngrozitor de repede, o deschide larg, o închide, iar o deschide larg, de parcă ar cânta în cor. Nu aud nimic din ce încearcă să-mi spună gnomul. Gesticulează febril în timp ce vorbește. Mă întreb dacă într-adevăr nu se aude ce spune gnomul și de aceea gesticulează atâta, sau pur și simplu eu nu pot să-l aud. Poate-mi vorbește în alfabetul surdo-mut! Nu aud și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
larg, o închide, iar o deschide larg, de parcă ar cânta în cor. Nu aud nimic din ce încearcă să-mi spună gnomul. Gesticulează febril în timp ce vorbește. Mă întreb dacă într-adevăr nu se aude ce spune gnomul și de aceea gesticulează atâta, sau pur și simplu eu nu pot să-l aud. Poate-mi vorbește în alfabetul surdo-mut! Nu aud și nici nu pricep nimic din gesturile lui. Îmi duc instinctiv mâinile la urechi, le astup cu degetele. Un lătrat îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o certitudine, sensul dispariției ei nu mai putea fi ignorat. Primele coșmaruri o vizualizau pe ea dedublată, și cele două ființe ale ei stăteau una în brațele celeilalte pe scaun, față în față cu fostul coleg de școală; ele vorbeau, gesticulau, râdeau, în timp ce umbrela aluneca tot mai adânc sub scaun. Și ființa îmbrățișată se ridică și o pornește pe culoarul autobuzului, în timp ce cea de dedesubt lovește în treacăt, cu călcâiul, cotorul umbrelei, după care dispare încet. Atenția ei se concentrează din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lor în oglindă. Așa se face că, tot mai concentrat fiind să interoghez oglinzile, acord tot mai puțină importanță expunerii. Discursul, prin urmare, devine din ce în ce mai incoerent, mai lătrător și mai neinteligibil. Auditoriul dă semne de neliniște, se ridică în picioare, gesticulează, protestează. Țipete și lătrături fără noimă se aud din gura ce nu poate fi decât a mea. Mă îngrozesc și eu la auzul acelor sunete animalice ce le produc în timp ce continui să caut mereu imaginea din oglindă, cu înverșunarea lucrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu chipul de Charles Bronson e cowboy-ul meu, Mitică Petrache. Mersul calm, călcătura greoaie, ticul de a-și aranja zuluful care-i cădea pe frunte, scuipatul printre dinți, aprinderea țigării, acoperind flacăra brichetei cu palma îndoită, volutele largi ale mâinii, gesticulând cu țigara între degete, râsul lui în Sol albastru, sau în La auriu. Doamne, amintirea mea vie, realitatea mea nebună, întruparea lui cvadridimensională, vedeam timpul cum trece prin noi, ca o spadă albă care după ce ne străpunge, ne crestează fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
greieri. Se mai știe ceva de clasica pereche? El, soldat în permisie, îmbrăcat în soldat, ea, fată bucălată, cu picioarele roșii de epilat cu penseta, cu rochie cloș, întotdeauna cu buline, rareori cu albăstrele, înfricoșător de strânsă la mijloc, el gesticulând cu dreapta, ea ținând la piept cu ambele mâini o garoafă ofilită de culoare incertă, asemenea gândurilor zburând spre viitorul lipsit de lăudărosul ăsta transpirat, care-și îngroașă vocea special pentru a-și dovedi virilitatea, pândind prima tufă, cu ghimpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de Gustav, nu era nicăieri, ba da, iată-l lângă profesori șoptindu-le ceva și arătând spre lumina proiectoarelor care semănau cu cele de pe linia ferată, roșii și albastre, luminând traversele pe care doi elevi cu ghiozdane în mână mergeau gesticulând, vorbind, râzând, oprindu-se în dreptul câte unui tren; unde o fi al nostru, nu știu; cred că nu avem tren sau nu a sosit încă, sau încă nu s-a inventat pentru noi, sau încă nu a plecat din gară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
femeile din priviri. Comentau și râdeau și aici sonorul nu reda nimic. Nu se auzea decât bâzâitul videoproiectorului. Pe stradă, toate femeile erau goale, neștiind că sunt goale. Așteptau în stațiile de tramvai nepăsătoare și frivole, neștiind că sunt frivole, gesticulând sau mângâindu-și sânii și șoldurile, provocator, neștiind că sunt provocatoare, unele căutând să-și aranjeze părul răvășit, alungând mecanic un fir de praf efemer, neștiind că sunt efemere, căutând cu ochii un sprijin material ce le-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
enervă și mai tare, începu să zgîlțîie clanța, să izbească cu pumnii și picioarele în ușă, doar, doar o să-l audă cineva dinăuntru. — Ce te-apucat? Vrei să rupi ușa? reuși să citească pe buzele lui Timișoara care începu să gesticuleze iritat în dosul geamului, zornăind prin aer un mănunchi de chei. Dacă nu catadicseați să-mi deschideți, pe cuvînt că mi-aș fi luat tălpășița și aș fi scăpat toate plicurile astea la primul coș de gunoi, se oțărî Poștașul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pus speranța nu merită să le acorzi nici cea mai mică încredere? Merită oare să riști atît de mult pentru o asemenea revoluție? Și dacă nu va fi nici o revoluție, așa cum prevestește Bătrînul? îl vede pe Curist dînd din mîini, gesticulînd ca un apucat, îl aude pe Părințel înjurînd ca un birjar după fiecare propoziție. — Te pîndiserăm două săptămîni la rînd, recunoscu Tușica, pînă ți-am învățat pe de rost programul. Știam exact la ce oră plecai în fiecare zi, ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o parte a lumii de azi? Nu pare cam dezacordată și cacofonică această exprimare? Incercare de a atrage atentia Ce face un om rătăcit într-un loc pustiu când vede trecând pe deasupra un avion care l-ar putea salva? Strigă, gesticulează disperat, își scoate cămașa și o agită ca pe un steag, aprinde un foc. Cam așa procedează, ca poet, și Alexandru Potcoavă, încercând să se facă remarcat. Alexandru Potcoavă este un tânăr inteligent și talentat, de care n-a auzit
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nu are stare. O înțepătură la inimă îl atenționează că chestia cu pensia lungă nu-i tocmai OK. Și Mitocaru ăsta, ce nesimțit este! Dacă aș putea să ies basma curată luna asta... De luna viitoare m-aș descurca. Pandele gesticulează, vorbește singur și acasă a devenit nesuferit. Familia îl tachinează și cam rîde de orice soluție născocită ca să salveze fabrica. Ieși la pensie, omule, că te dilești, se zborșește și nevasta la el. Să tai frunze la cîini, asta vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
oprit, privindu-mă intens. Sînteți un om cuminte. Da, sînt, confirm cu fermitate. Atunci mă credeți că nu s-a spînzurat din cauza mea, nu? Nu încape nici o îndoială. Dar știți despre ce-i vorba, da? Sigur că știu. A plecat gesticulînd și conversînd, probabil cu Dobrilă. Medicul curant mă informează pe larg. Cafeaua rămîne nebăută și plec tăcut, respirînd aerul amar al aleii pe care l-am întîlnit pe inginerul Talabă. Adevărații creștini Un vînt rece din vest a adus o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Nu a trebuit să aștepte prea mult că au și apărut doi ucraineni cu o rablă de mașină, îmbrăcați în pantaloni și bluze din acelea pentru armată. Zdrastvite 4, spun ucrainenii. Pamaghite menea, pajalosta 5. Slavii vorbesc între ei ucrainește, gesticulează, se ceartă puțin și unul spune: Ia ne magu. Mahorca esti6? Da. Gabriel scoate un cartuș de țigări, îl desface și le oferă cîte un pachet. Spasiva 7, spune un ucrainean. Vî pradaiote ăta8? Gabriel le oferă cadou întregul cartuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Înghețarea memoriei este înghețarea inimii, doctore! Cu ce, dracu, vrei să dezgheți? Cu niște imagini sterpe, cu niște filmulețe lascive, pline de excremente gastrice, cu niște comparații de căcat? Petru își ieșise din fire, ochii tulburi, îi tremurau buzele, mâinile gesticulau a îndepărtare, vorbea cu toate degetele, cu obrajii, cu fruntea, cu tâmpla. Picioarele, doi trunchi de copac în care toporul a uitat să mai hodine. Calmează-te, copile, calmează-te, te rog! Să-i lăsăm pe ei. Trăiești în lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la sâni, și-a strâns picioarele, devenind un fel de arici... ― Fii Înțelegătoare, Stăncuțo. Hai, scumpo. Nu ți fie rușine de mine. Câte fete n-am văzut eu!... Chiar culcate pe canapea, cu picioarele ridicate și desfăcute, uite-așa - a gesticulat infirmiera. După aceste cuvinte, s-a apropiat de fată și i a pus mâna pe umăr. „Arăpoaica” a tresărit. ― Hai, Stăncuțo, fata mamii. Tu știi că eu am o fată cam de vârsta ta? Daaa. Îi la liceu. Termină anul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
han și de crâșmă, Picior de Lemn îl poftea la masă și-l cinstea cu covrigi înșirați pe sfoară și cu țuică de prune fiartă, apoi se apuca să-i istorisească tot felul de moși pe groși, făcând grimase grotești, gesticulând ca un scamator de bâlci și manifestându-se în general într-un fel atât de original și de pitoresc, încât Virgil îl asculta cu gura căscată, atent să nu-i scape nimic. Omul se arăta extrem de convingător, chiar și atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în fine și ea : chipuri prea frumoase ca să fie adevărate, zâmbete rigide, atitudini nefirești... În fine, cu niște acorduri ridicol de solemne care depășesc suportabilitatea decibelică, serialul se termină. Tânăra reduce sonorul, dar pe ecran continuă să defileze personaje care gesticulează și își mișcă grotesc buzele. Dora nu vrea să le mai vadă. Închide ochii. Ar vrea să ațipească, să se pregătească pentru vizita medicală de după-amiază. Formalitățile de spitalizare, urmate fără nici un răgaz de examenele preoperatorii, au obosit-o. Comunicarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nasul în palmă. Nici unul dintre noi nu era perfect. în scurtele momente când mi se permitea să predau, mă purtam ca un reprezentant al bunicului meu. Eram glasul spiritului lui în lume. Cred chiar că luam adesea un toc și gesticulam cu el. Poți oare vedea pe Manfred Marklund că a fost atât de bolnav, încât era să moară de oftică, și că avea caverne și hemoptizii? Ceea ce observi imediat este că are o înfățișare uscățivă și sănătoasă. Ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
suverane și ai Direcției Naționale Anticorupție, puse în situația de a se autosesiza. Când văzuse, în paginile ziarului său, toate acestea, Lumânărescu holbase ochii cât cepele și fusese pe punctul de a face un atac de apoplexie. Apoi, vociferând și gesticulând bezmetic, de-i sărise peruca arămie de pe scăfârlia bearcă drept în coșul de gunoi, urlase în receptorul telefonului la șeful tipografilor să oprească ediția. Dar era prea târziu. În ziua următoare, Bart fusese concediat fără nici un drept de apel. Dimineața
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
tot circul ăsta! Cât credeți că o să vă mai suport scamatoriile? Cât o să mai scoateți panglici din jobene și iepuri din sân? Teorii din mâneci și adevăruri pe nas? Bastoane? Zâmbete pe urechi?...” Și tot așa. Până vei răguși. Vei gesticula. Vei scrie cu vopsea. Pe ziduri, pe caldarâm, pe acoperișuri. Pe tramvaie și pe autocarele vilegiaturiștilor. Pe tomberoanele Salubrității. Pe smogul orașului. Ai înnebunit! Lumea vrea să fie înșelată, de ce te opui? Femeii urâte îi face o deosebită plăcere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]