6,593 matches
-
geamăt prelins pe pereții reci Își desfăcu aripile sub înfrigurarea morții, zvâcnind din holul tăcut, până când se strângea în trupul îmbătrânit, din toată puterea trupului istovit de drum. Simțea, cum ca mercurul într-un termometru rece. Viața se scurgea în ghearele nevăzute-i pătrund tot mai adânc în trup, casă cu pași leneși, făcându-le trupul tot mai străin, mai sugrumându-i orice speranță de salvare. aproape de pământul din care s-au hrănit atâta vreme. De jos, Pepita surprinsă ea însăși
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
tatuaj al minții. 691. Libertatea omului nu vine nici din știință și nici din practică ci numai din credință. 692. Religia este o cale iluzorie prin care unii oameni încearcă să fugă de moarte. 693. Oricât de ascuțită ar fi gheara unei fiare tot gheara care va avea noroc va fi cea care va sfâșia cel mai adesea prada. 694. Ce s-ar fi făcut arta fără romantism? 695. În vara inimii soarele iubirii arde cel mai tare. 696. Încotro sunt
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
Libertatea omului nu vine nici din știință și nici din practică ci numai din credință. 692. Religia este o cale iluzorie prin care unii oameni încearcă să fugă de moarte. 693. Oricât de ascuțită ar fi gheara unei fiare tot gheara care va avea noroc va fi cea care va sfâșia cel mai adesea prada. 694. Ce s-ar fi făcut arta fără romantism? 695. În vara inimii soarele iubirii arde cel mai tare. 696. Încotro sunt cardinalele sufletului tău ce
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
în ei nevoia unei articulări creatoare a propriilor trăiri într-o altă lume, dar în limba polonă, pe care o consideră patria lor. Emigranții noștri au despre ce să scrie, pentru că știu mai multe și simt mai mult, trăiesc sub gheara zilei, într-o realitate nouă pentru ei. Poeții din țară se tem sau nu știu să scrie despre viața adevărată, ceea ce îi face să se închidă în sicriele literaturii; în creația lor lipsește legătura cu energia vieții. Limbajul poeților emigranți
“Dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost la marginile literaturii“ by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2397_a_3722]
-
fiindcă îi beau vodca și ceaiul. Dar unde-ați vrea să mă duc, așa respingător cum sunt? Mă văd într-o oglindă. Ce mai! Cele mai dramatice presimțiri se împlinesc în dimineața asta. Ochiul meu stâng e iarăși plesnit în gheare roșii de sânge, gata să întoarcă lumea cu susul în jos. Fie! Iată-mă, lume! Motanul fuge după mine, lăsând continuu în urmă-i, în spațiu, fire de păr în aer și un praf fin. Trosc, ușa se trântește, îți
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
pescărușii - argintii. Unele n-o iau din loc; bătând pur și simplu din aripi, încearcă să-și păstreze echilibrul dacă cineva le lovește cu umărul ori cu servieta. Celelalte acceptă pâinea și peștii pe care-i sfâșie cu ciocul și ghearele lor ascuțite. Eu însă încerc să le dibuiesc privirea de chihlimbar, șoptindu-le pătimaș la ureche: „Te iubesc... TE IUBESC... ești frumoasă...” De-aia și fug de mine. Înțeleg - nu-i ca atunci când le întinzi un pește. Înseamnă.... că le
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
șoptindu-le pătimaș la ureche: „Te iubesc... TE IUBESC... ești frumoasă...” De-aia și fug de mine. Înțeleg - nu-i ca atunci când le întinzi un pește. Înseamnă.... că le dorești, le invidiezi și le ameninți cu un ochi înroșit, cu gheare. O rândunică marină întoarce capul și se dovedește a fi o fată într-o haină argintie. Unghiile-i micuțe, făcute cu roz, frământă mânerul poșetei. E agasată, i se pare că merg prea aproape de ea, îmi detestă respirația puturoasă. Simte
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
povestesc tot ce-aș vrea să-i spun unei fete cu ochii în lacrimi, parfumată și caldă ca un marțipan spaniol; spun câte minunății mi-a adus această după-amiază misterioasă. Îi povestesc că rândunicile marine argintii au ochii galbeni și ghearele ascuțite, ca tigrii, că vechea casă de lângă debarcader e bântuită și că nu pricep nici eu de unde vin toate gândurile astea ce clocotesc neîncetat în capul unui om - oare există acolo o gaură, un hău, sau ele se adună toate
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
Coșoveanu Gestica „trimbulindă“ și retorica oraculară dovedite de Nichita Stănescu tind, prin larg difuzata anecdotică, să-l pună în lumină secundă pe poetul cu același nume. Mulții amici, unii conjuncturali, alții preocupați până la a scrie petiții pentru salvarea scriitorului din ghearele lui Bachus, au contribuit serios la crearea unei mitologii în care deosebești anevoios apocrifele de secvențele petrecute cu adevărat, apte să edifice un portret creditabil. Încearcă să mențină dreapta cumpă- n-a gândirii Nichita Danilov, propună torul unui volum hibrid
Între legendă și tratament critic by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2425_a_3750]
-
Constantin Țoiu Sept. 1976 - Luvru. Șoimul gigant HEMEN. Bronz, șist placat cu aur, pasărea fiind mult mai mare decât regele. Pasărea uriașă stă pe un pat de argint. Ghearele ferm înfipte în patul de argint... Regele Taharqua (689-663 î.e.n.) îngenunchiat înaintea acestui Șoim gigantic, simbolizând universul. Umil, preaplecat regele îi oferă vin Șoimului.... Luvru, Perugino. Apollo și Marsyas. Artistul brunet, specie de african, destul de urâțel față de frumusețea lui Apollo
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
să fierbem în suc propriu. Speculațiile curg gârlă, suntem din nou vedete pe C.N.N., pe Euronews. începem să ni-l imaginăm pe președinte adunându-și statul major, sortând dosare, dând ordine și veghind ca nici un corupt să nu scape din ghearele justiției. Adevărul este că domnul Constantinescu a trebăluit - însă la propriul geamantan. Și, maximum, la al soției. Luat de avântul luptei contra hidrei monstruoase, după ce pusese pe jar o țară întreagă, președintele ajunge la concluzia că merită o vizită de
La adio (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16855_a_18180]
-
care interesează mai mulți indivizi (acești indivizi/ cred în culori - iubesc anumite culori)/...dar acești cunoscuți care împușcă casele albe/ pînă ne întîlnim îmi scriu eu primesc cărțile lor" (Cunosc oamenii care împușcă străzile albe). E o violență în efigie: "ghearele leului care nu mai fărîmițează pietrele pustiului/ și nu mai amenință picioarele miriapozilor în goana spre Fata Morgana/ ascultă de un stăpîn îmbrăcat în negru de un diavol îmbrăcat în alb/ înconjurat de animale blînde ridici o mînă deasupra celeilalte
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
picioarele miriapozilor în goana spre Fata Morgana/ ascultă de un stăpîn îmbrăcat în negru de un diavol îmbrăcat în alb/ înconjurat de animale blînde ridici o mînă deasupra celeilalte/ și desenezi un cerc de lumină/ în cerc efigia unui rege" (Ghearele leului care nu mai fărîmițează). Aplicată asupra ființei umane, această violență declanșatoare de libertate constă în capacitatea ei de metamorfoză. Adică în putința de-a schimba identitatea omului. Masca, deghizarea, toată gama de disimulări, alcătuiește o modalitate spectaculară pe care
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
lume" (Sînt arborele pe care-l udă și-l ascund). Omul se confundă cu natura, se varsă în alcătuirile acesteia: "culegători înalți veniți în apropierea șinelor/ adorînd fierul și celebritatea lui matinală/(o cruce de fier pe acoperișul hangarului)/ o gheară moale-moale/ înfiptă într-o victimă leneșă-leneșă/ viață ca o secreție inutilă transmisă prin/ serviciile de poștă ale ruinelor/ feminine" (Legăturile care se făceau în tren). Cuvîntul însuși ni se relevă ca o bizară vietate la întretăierea fiziologiei și a spiritului
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
cea adâncă", si pe care lumea abia de-i încape: "Așa vorbi bătrână/ Și Mihnea tremura;/ Iar Naiba, ce fântână/ O soarbe într-o clipă/ Și tot de sete țipă!/ La dreapta lui zbura.// El are cap de taur/ Și gheara de strigoi,/ Și coada-i de balaur,/ Și geme cu turbare/ Când babă tristă pare;/ Iar coada-i stă vulvoi.// Iar nagodele-urâte/ Că un mistreț la cap,/ Cu lungi și strâmbe rate,/ Cu care de pe stâncă/ Ram marea cea adâncă
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
ies zeii/ și pleacă pleoapele noastre aripi fiindu-le/ pînă departe. e un spectacol de ochi/ lichefiați pe ferestrele zilei moare liliachiul/ din frunze mor locuitorii șoaptelor de/ iubire cu capul pe malul de estetică fovă.// Una cîte una ies ghearele aerului din plămîni/ lăsînd trupurile libere să leviteze/ trec dintr-o parte în alta ca baloane/ de piele strigă copiii: mamă și tată,/ a venit toamna, uite-i cum trec toți/ plutind peste miriști sau e numai/ duhul miriștilor dar
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
cu ceasul,/ Ca tine în piața Obor, printre butoaie de varză,/ Cu lista de cumpărături în buzunar/ Și-o iubire monumentală în gând." (Fuge ireparabil știmpulț) "îmi târăsc după mine sictirul, ca pe-o fiară în lesă/ Aparent îmblânzită./ Cu gheare de câine, el rupe din mine bucăți./ Le mozolește, le-adulmecă îndelung/ Și le-aruncă apoi, c-o grimasă scârbită." (Stare de șîmprumutț) etc. Bucuria de a trăi răzbate cu greu prin straturile de proză a vieții. Dar... răzbate. Iat
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
la sursă, să-și facă datoria lor biologică, iar specia s-o ia din nou de la capăt. Pentru urșii, vulpile care așteaptă pe malurile lacului Frazier, este o joacă să prindă peștii istoviți, hămesiți, și pe care îi iau în gheare cu ușurință. Elanul plin de abnegație al rugbiștilor noștri, bătându-se într-adevăr ca la război, să ajungă la linia de țintă adversă. Elanul biologic al somonilor... Somonii cu boturile scheletice pline de o mâzgă neputincioasă, agonizând după ce și-au
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
pe care lectura cărții să-l plictisească teribil. Defect? Mai degrabă trăsătură definitorie pentru o carte postmodernă care mărturisește inconsistența � realului", dezagregat printr-o scriitură ce hibridizează notația de jurnal și notația de vise, astfel încît visul e prins în ghearele �realității" prin stricta datare, de jurnal, iar �realitatea" capătă aspectul halucinatoriu și discontinuu dictat de logica visului. Corin Braga - Oniria, jurnal de vise (1985 - 1995); Paralela 45 - colecția 80, seria proză; Pitești; 1999; 178 p. Visul și psihoistoria Corin Braga
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
de cîrîiala mischiotă, a pesediștilor care își închipuie că puterile lor locale pot cutremura centrul? De curînd, Năstase l-a îmblînzit pe părintele Constituției, ridiculizîndu-l, fără ca altminteri neînfricatul Antonie Iorgovan să-i dea replică. Iar acum i-a aruncat în ghearele presei pe supărații locali ai PSD, vădit iritat că aceștia nu sînt în stare să priceapă că în decizia executivului se află corectarea imaginii partidului. Oricum ar sta lucrurile, Năstase pare decis să nu accepte în PSD manifestarea deschisă a
Bălți și cutremure politice by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15879_a_17204]
-
final, e un cîntăreț al neputinței, resemnat, un aed al inutilității, întorcîndu-se în barbaria ce urmează conștientizării nonsensului existențial, ca un ultim corolar al acestuia: "Ajutîndu-se cu dinții scoate Orfeu ultimele acorduri din harfă/ Resemnarea sa de pe urmă ascute colții, ghearele fiarelor/ Dînd o mînă de ajutor sălbăticiei./ Presimți deșertul aținîndu-se la pîndă spre a lua în stăpînire verbele tale;/ Cu fiecare respirație își strecoară iscoadele de nisip fin în cerul gurii mele, în bronhii" (Cărțile junglei de asfalt). Bineînțeles, e
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
întrecând prin dreptul ei sacru evidențele provizorii. Dacă e nevoie, citez: "În ultimul timp, a circulat zvonul că la scrierea cărții (Cronică de familie, n.n.) au contribuit mai mulți autori. Lucrul este fals - adăugam. Pretutindeni, în scrierile "acuzatului" se simte gheara leului și o originalitate puternică în care nu și-ar găsi loc adăugirile ingurgitate și toate atribuirile din scrisul altor condeieri. E sigur că prozatorul exilat a cunoscut multe povești și relatări auzite prin cercuri amicale din partea unor confrați în
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
vii o dată, sau de mai multe ori, vara, primăvara... Dar mie mi-a plăcut să scriu oriunde. Eu cred în inspirație și eu cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă sau gheare, sau nu gheare, niște lucruri pozitive, poftim, așa se nasc bieții poeți care, într-un fel, nu e obligatoriu să sufere, dar cărora li se produc și mari necazuri, pentru că încearcă să ducă mai departe puțin... Eu vorbesc despre poeți
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
de mai multe ori, vara, primăvara... Dar mie mi-a plăcut să scriu oriunde. Eu cred în inspirație și eu cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă sau gheare, sau nu gheare, niște lucruri pozitive, poftim, așa se nasc bieții poeți care, într-un fel, nu e obligatoriu să sufere, dar cărora li se produc și mari necazuri, pentru că încearcă să ducă mai departe puțin... Eu vorbesc despre poeți, totdeauna, să știi
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
se cuibărească de-a binelea în suflet. Pînă cînd, insinuantă, tenace, perseverentă, se dovedește mai tare decît tine, nu mai poți scăpa de ea, este piatra de moară, care-ți apasă pieptul, este mîna haină, care te strînge de beregată, gheara ascuțită, care ți se înfige în carne, emoția, care-ți taie răsuflarea, durerea (mai ales durerea), care-ți paralizează mișcările, pornirile, elanurile, energiile. Este însoțitoarea ta neostenită, umbra omniprezentă care are grijă să-ți dea perfid bună dimineața înainte de a
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]