380 matches
-
tot timpul plecat după fluturi, profesional mulțumea pe toată lumea. Nu numai pe-un timp ca ăsta Babele cînd el murea, probabil, de căldură, dar și pe la Bobotează era văzut în cămașă cu mîneci scurte, bătînd trotuarele cu mersul lui de gheișă, mărunt-mărunt, cu gentuța lui roșie, cu părul-perie pe zi ce trecea tot mai grizonat. Într-o dimineață cu promoroacă, mi-a intrat în atelier și nu m-am putut stăpîni să nu m-apropii de el și să-i ating
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pentru prietenul lor pictor, pentru cele două zile petrecute În orașul Mito, unde am avut imensa și discreta plăcere de a parcurge una dintre cele mai faimoase grădini japoneze la sfârșit de iarnă, de a descoperi subtilitatea nesfârșită a funcției gheișei și de a merge În pelerinaj la dojo-ul În care maestrul Ueshiba, creatorul artei marțiale aikido, s-a retras spre finalul vieții. Toate mulțumirile noastre peisajelor, izvoarelor de apă caldă, hotelierilor, bucătarilor cu cuțite agile și precise, cireșilor În floare
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
Înțelepciunii populare (local wisdom) prilejuiește experiențe colaborative de creare a cunoașterii. Reamintim că, cei doi indicatori de măsurare a eficacității rețelelor propuși de Manuel Castells sînt: coerența și conexitatea. Fluiditatea este un element important În estetica japoneză. Frumusețea și grația gheișelor, de pildă, constă Într-o absență a protuberanței formelor, Într-o continuitate În jurul căreia totul alunecă Într-o mișcare neîntreruptă. Reprezentanți ai laboratoarelor pe lîngă medici și farmaciști, aceștia promovează medicamentele fabricate de angajatorii lor, culeg și transmit către aceștia
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
spumos serial de televiziune. Titircă, Inimă-Bună... continuă Trivial tangou și plachează pe tiparul caragialian personaje din O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă, D-ale carnavalului. Astfel, Zița a devenit intelectuala grupului, scrie haikuuri și pleacă în Japonia să studieze arta gheișelor, Spiridon este gay, fiindcă „homosexualii sunt viitorul globalizării” ș.a.m.d. SCRIERI: Seara în fața cerului, București, 1973; Drumul încrederii, București, 1978; Frate mai mare, București, 1980; Teatrul de toate zilele, Iași, 1980; Însoțitorul nevăzut, București, 1983; Trecere prin verandă, Iași
GENOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287215_a_288544]
-
a surprinde o psihologie particularizatoare, ce rămâne totuși la nivel descriptiv. Intenția fiind de frescă istorică, personajele nu sunt aprofundate, dar se mișcă pe coordonate generale riguros delimitate, în marginile unor tipologii conturate de statutul social (daimyo, samurai, șogun, ronin, gheișă ș.a.m.d.). Sub titlul Yamato Damashii, romanul a cunoscut o versiune engleză și una franceză, ambele apărute la Tokio, în 1938. SCRIERI: Rânduri de la frontieră, Craiova, 1915; Zile de energie. Impresii și povestiri de pe front. 1916-1917, cu o scrisoare
BAGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285542_a_286871]
-
pariu că n-a mai văzut așa o casă ca a noastră. Și acum e o zi friguroasă și Întunecată de octombrie, cam cu o săptămână mai târziu. De după o casă galbenă apar două fetițe care se joacă de-a gheișele. Ne-am făcut părul coc și am băgat prin el bețigașe Încrucișate. Purtăm sandale și șaluri de mătase. În mâini ținem umbrele, prefăcându-ne că sunt parasoluri. Eu știu fragmente din Flower Drum Song, pe care le cânt În timp ce traversăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a face cu o viziune“, Își spuse brigadierul. Șobolănița Însă dădu din cap În semn că nu, apoi, ducându-și lăbuțele la piept, Îi făcu lui Ippolit, În semn de mulțumire, o plecăciune de felul acelora pe care-l fac gheișele atunci când le calcă pragul un străin. Pe Ippolit plecăciunea această umilă Îl miră din cale-afară. „Se comportă ca o femeie educată. Îi lipsește doar chimonoul ca să semene cu o japoneză“, Își spuse el. Și tot el se contrazise: „Dar gheișele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
gheișele atunci când le calcă pragul un străin. Pe Ippolit plecăciunea această umilă Îl miră din cale-afară. „Se comportă ca o femeie educată. Îi lipsește doar chimonoul ca să semene cu o japoneză“, Își spuse el. Și tot el se contrazise: „Dar gheișele n-au nasul ascuțit, ci cârn și ochii migdalați...“ Pesemne, spuse Extraterestrul, În mahmureala sa, lui Subotin i se făcu dor de-o japoneză. Relatarea oaspetelui sosit din alte galaxii i se păru Mașei a fi destul de incoerentă. Prea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu port sâmbetele nimănui, iar vinerea mă feresc să Înjur de mamă... Ce-aș mai putea spune despre mine? Sunt Însurat de zece ani, am o consoartă rea și lucrez ca șef de salahori la acest debarcader...“. Ippolit făcu În fața „gheișei“ o plecăciune: „Dar dumneavoastră, stimată doamnă, cu ce ocazie pe aici?“ Șobolănița stătea la doi pași de el, făptura ei (așa i se păru lui Ippolit) degaja o oareșicare curățenie și gingășie sufletească. Ippolit se fâstâci. Brigadierul nu prea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cam mult, nu-i așa?“, o Întrebă el din nou. „Ce să-i faci, de vină e alcoolul. Aseară m-am cam Întrecut cu gluma“, mărturisi el. „De fapt, acuma aș vrea să vă supun la un test... Știți care?“ „Gheișa“ tăcea, privindu-l cu aceiași ochi nedumeriți. „Sigur că nu știți, Își continuă perorația Ippolit... Nu trebuie să vă speriați... Pentru că Încă simțurile-mi sunt sub influența spirtului Royal, aș vrea să vă pun la Încercare, să văd dacă rezistați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prin absurd, ar mânca, atunci hrana s-ar putea vedea mișcându-se În interiorul lor ca printr-o sticlă... Cel puțin așa cred eu c-ar trebui să se Întâmple În mod logic... Sau la voi logica funcționează după legi necunoscute?“ „Gheișa“ tăcea În continuare, mustățile Însă i se mișcau În aer. Privindu-le, Ippolit trase concluzia că animalului trebuie să-i fie foame. Văzând că nu primește nici un răspuns concret, insistă pe același ton curtenitor: „Prin urmare, zise el, vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fie foame. Văzând că nu primește nici un răspuns concret, insistă pe același ton curtenitor: „Prin urmare, zise el, vă rog insistent să-mi răspundeți la Întrebarea pe care v-am pus-o: sunteți sau nu o halucinație de a mea?“. „Gheișa“ stătea În aceeași poziție umilă. Obișnuit cu țipetele consoartei, umilința aceasta prelungită Începu să-l calce, ușor-ușor, pe nervi. „Nu cumva senzația mea de foame poate induce halucinației plămădite În mintea mea dorința de-a mânca?“ „Gheișa“ Își duse lăbuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de a mea?“. „Gheișa“ stătea În aceeași poziție umilă. Obișnuit cu țipetele consoartei, umilința aceasta prelungită Începu să-l calce, ușor-ușor, pe nervi. „Nu cumva senzația mea de foame poate induce halucinației plămădite În mintea mea dorința de-a mânca?“ „Gheișa“ Își duse lăbuțele Împreunate sub bărbie, implorând iertare. Pe moment, Ippolit se enervă de-a binelea: „A naibii creatură, făcu el. Nici să te răstești la ea nu poți...“ Și, luându-și avânt, adăugă: „Vrei sau nu vrei salam?“. Capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Își duse lăbuțele Împreunate sub bărbie, implorând iertare. Pe moment, Ippolit se enervă de-a binelea: „A naibii creatură, făcu el. Nici să te răstești la ea nu poți...“ Și, luându-și avânt, adăugă: „Vrei sau nu vrei salam?“. Capul „gheișei“ făcu o mișcare delicată În jos, În semn că da. „Îți dau, cu o condiție.“ Mintea lui mai găsise o chichiță de care să facă haz: „Ca să beneficiezi de această bucățică, spuse el, va trebui să-mi spui dacă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
alta...“ Ippolit nu-și mai continuă fraza, și așa, după părerea lui, Întinsese prea mult coarda. Făptura cenușie din fața sa rămase În aceeași atitudine servilă. „Doamnă sau domnișoară?“, repetă brigadierul. Dar, după cum era de așteptat, nu primi nici un răspuns. Tăcerea „gheișei“ deveni pentru el insuportabilă. Subotin era pus pe harță. Dacă ar fi fost la cârciumă, scandalul ar fi fost inevitabil. Ippolit Își aduse Însă aminte că are În fața sa o altfel de persoană. „Nicidecum nu trebuie s-o iei razna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sau doar cu o domnișoară?“ Cuvântul „doar“ sună destul de anapoda, așa că Ippolit fu nevoit să se explice: „După cum v-ați dat seama, nu vreau să vă pun Într-o situație umilitoare, de aceea am și folosit cuvântul «doar» În loc de «Înc㻓. „Gheișa“ Îl privea uimită. Lăbuțele Împreunate sub botul ascuțit Îi confereau un aer de statuetă căzută-n meditație. În mahmureala sa, Subotin o asemănă c-un Buddha. „Prin urmare, doamnă?“, făcu el, privind țintă la cele două șiruri de câte șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un aer de statuetă căzută-n meditație. În mahmureala sa, Subotin o asemănă c-un Buddha. „Prin urmare, doamnă?“, făcu el, privind țintă la cele două șiruri de câte șase mameloane, așezate de o parte și alta a axei abdomenului. „Gheișa“-Buddha mișcă Încetișor din botu-i ascuțit, Împodobit cu mustăți sure. Semnul părea să fie da. „Văd că Începem să ne Înțelegem“, Își Înmuie glasul Ippolit. „Deci, doamnă, așa-așa, făcu el dregându-și glasul. Doriți cumva această bucățică de salam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-Buddha mișcă Încetișor din botu-i ascuțit, Împodobit cu mustăți sure. Semnul părea să fie da. „Văd că Începem să ne Înțelegem“, Își Înmuie glasul Ippolit. „Deci, doamnă, așa-așa, făcu el dregându-și glasul. Doriți cumva această bucățică de salam?“ „Gheișa“ scoase un chițcăit gingaș. „Am avea noi atâta inimă să refuzăm o doamnă?“ În fine, luând figura impozantă a unui toreador aflat În fața unui taur, Ippolit aruncă „gheișei“ cu șase rânduri de sfârcuri o feliuță de salam... „Gheișa“ culese felioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
așa, făcu el dregându-și glasul. Doriți cumva această bucățică de salam?“ „Gheișa“ scoase un chițcăit gingaș. „Am avea noi atâta inimă să refuzăm o doamnă?“ În fine, luând figura impozantă a unui toreador aflat În fața unui taur, Ippolit aruncă „gheișei“ cu șase rânduri de sfârcuri o feliuță de salam... „Gheișa“ culese felioara aruncată pe podea și o ascunse grijulie În marsupiu, după care făcu o nouă plecăciune În fața brigadierului. „Ciudată creatură, gândi Ippolit. Cine a mai văzut un șobolan posedând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de salam?“ „Gheișa“ scoase un chițcăit gingaș. „Am avea noi atâta inimă să refuzăm o doamnă?“ În fine, luând figura impozantă a unui toreador aflat În fața unui taur, Ippolit aruncă „gheișei“ cu șase rânduri de sfârcuri o feliuță de salam... „Gheișa“ culese felioara aruncată pe podea și o ascunse grijulie În marsupiu, după care făcu o nouă plecăciune În fața brigadierului. „Ciudată creatură, gândi Ippolit. Cine a mai văzut un șobolan posedând o traistă de piele sub abdomen? Dar, În fond, judecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de la murături rămasă Într-o farfurie. „Mai doriți o felioară?“, se adresă el vedeniei din Încăpere. Cu borcanul În mână, Subotin nu se putu abține să facă o nouă reverență, trimițând de data aceasta din vârful degetelor și o bezea „gheișei“ cu marsupiu. „Salamul, dar și murăturile vă stau la dispoziție“, huruie brigadierul cu glasul răgușit. „Cum, nu aveți nevoie de murături?“, făcu el, mimând nedumerirea. Iar după o pauză, adăugă: „Păi, dacă n-ați băut Royal... Noi ne-am cinstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Deși amorțit de mahmureală și de dorința de-a brava cu orice preț, instinctul de autoconservare nu dispăruse complet. În nebunia lui de-a Împinge lucrurile dincolo de limita absurdului, Subotin era totuși destul de prudent, urmărind cu atenție fiecare mișcare a „gheișei“...„Hai, hai, curaj“, o Îndemnă el. Șobolănița lunecă pe pardoseala de ciment, privindu-l fix În ochi. „Mai aproape, mai aproape, curaj, Încă un pic, Încă un pic și gata...“ Subotin se simțea stăpân pe situație. În fond, În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-l ating...“ Și tocmai când brigadierul medita la aceste lucruri, șobolănița făcu trei salturi neașteptate În aer, smulgându-i bucata de salam din mână, astfel că Subotin rămase perplex, uitându-se prostit la ea. Profitând de lipsa lui de reacție, „gheișa“ se retrase Într-un colț al Încăperii, dispărând cu tot cu salam Într-o gaură deschisă În podea, nu Înainte Însă de a se Întoarce cu fața spre Ippolit și a-i face o reverență. „Parcă trăiesc Într-o lume cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din cele mai ciudate Îi zburau prin cap. „Poate că, Într-adevăr, trăim Într-o lume animată, Într-un fel de Disneyland... Prin urmare, nu m-ar mira ca din gaură să apară și alte gângănii. Te pomenești că, după gheișă, dau nas În nas cu Popeye marinarul...“ Subotin nu avu totuși prea mult timp de meditație. Din gaură se ițiră, mișcându-se În aer, niște mustăți, după care Își făcu apariția și botul. Ieșind din ascunzătoare, șobolănița se ridică În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și botul. Ieșind din ascunzătoare, șobolănița se ridică În două lăbuțe și făcu o plecăciune, probabil, În semn de mulțumire brigadierului. „Ei, făcu el bine dispus, prin urmare, stimată doamnă, Își drese glasul Ippolit, am Început să umblăm cu fofârlica...“ „Gheișa“ luă un aer cât se poate de spășit. „Acum, o mustră brigadierul, mai facem și pe mironosița...“ Șobolănița făcu semn din cap că nu. „Ia vino Încoace la tăticul tău“, continuă s-o cheme Ippolit, simțind o oareșicare afecțiune pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]