1,669 matches
-
vulnerabil, un semen de-al meu, pe care nu-l puteam abandona acolo sub niciun chip. Am mai chibzuit un timp, apoi m-am aplecat cu mare greutate să o ridic. Nu am reușit. Femeia, suplă și aproape mignonă, se ghemui și mai bine. Am Încercat din nou, mai hotărât. După ce fâlfâi de câteva ori din mâini și mormăi indescifrabil, reușii să-i trec un braț pe după umărul meu și, opintindu-mă, să o ridic Într-un echilibru fragil. Avea picioare
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și mi-a făcut semn că mă urmează. Hotelul nu era foarte departe. Am salutat barmanul, care mi-a zâmbit complice (tâmpitule!) și am ieșit. Trotuarele erau ude. Câțiva stropi ne mângâiară obrajii. Lola mă luă de braț și se ghemui lângă umărul meu. Parfumul ei tulburător mi se Înșuruba În creier. În toată ființa. Trecătorii păreau foarte urâți. Urâți și, mai ales, lipsiți de noroc. Mișunau prinși În lațul nevoilor de zi cu zi, care-i făceau atât ne neimportanți
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și eu acușica lângă tine. Dură doar câteva minute. Când ajunse ea în dormitor, Alex întorcea o ciurdă de porci cu sforăitul lui. Ina își luă o pernă și un pled și se culcă în sufragerie. Dimineață, Alex o găsi ghemuită pe canapea unde, desigur, somnul nu-i fusese deloc confortabil. - De ce m-ai părăsit astă-noapte, scumpo!? - Tu erai cu porcii la păscut și... - Sforăiam tare, așa-i!? Scuză-mă. Știi că nu mi se întâmplă des acest lucru, se vede
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cadă înserarea s-a mai liniștit. A pornit printre morminte. A căutat o lespede de piatră, mai arătoasă, care să aibă, dedesubt și un cavou. A găsit. A pătruns în întuneric. S-a cuibărit într-un presupus colțișor. S-a ghemuit și a adormit. Noaptea nu a fost prea friguroasă; zorile au venit, parcă, prea repede. Dis de dimineață, a ieșit la aer curat și s-a dezmorțit. Pe urmă, s-a dus pe piatra de la intrare, și s-a apucat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
am văzut-O pe Ea, am încetat cu desăvârșire să mai înțeleg sensul și valoarea oricărui efort sau mișcări. Lucru straniu, de necrezut, nu știu de ce motivul compozițiilor mele nu se schimba niciodată. Desenam, totdeauna, un chiparos sub care era ghemuit un bătrân adus de spate, asemănător yoghinilor din India. Îmbrăcat într-o aba, cu capul înfășurat într-un turban, își ținea degetul arătător de la mâna stângă pe buze, imobilizat într-un gest care exprima mirarea. În fața lui, o fată îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
nebun sau maniac. În cea mai mare parte a timpului, când mi se întâmplă să-l examinez, îi găsesc un aer familiar. Poate că din cauza lui... Poate că tocmai acest desen mă obligă să scriu - un chiparos sub care e ghemuit un bătrân cocoșat, asemănător yoghinilor din India. Îmbrăcat într-o aba, cu capul înfășurat într-un turban, își ține pe buze degetul arătător de la mâna stângă, înghețat într-o atitudine care exprimă mirarea. În fața lui, o fetiță, îmbrăcată în haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
înghețat într-o atitudine care exprimă mirarea. În fața lui, o fetiță, îmbrăcată în haine negre, lungi, poate o baiaderă, dansează cu mișcări ciudate. Ține în mână o floare de nufăr. Un curs de apă le separă pe cele două personaje. Ghemuit pe covorul meu de opiu, îmi lăsam toate gândurile negre să se risipeacă în fumul subțire și celest al drogului. În astfel de clipe, corpul meu era acela care gândea și visa: credea că alunecă prin spațiu, ca sustras efectelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
părut că limuzina va țâșni Înainte, apoi portiera s-a deschis, Încet. — Are cheile În contact, a șoptit Anna. Am urcat. Ea s-a așezat la volan și am pornit. De primul baraj am trecut cu inimile cât un purice, ghemuiți În spatele geamurilor Întunecate. Un excavator ne-a dat de câteva ori târcoale, bălăngănindu-și autoritar cupa, dar n-a Îndrăznit mai mult. Probabil că, indiferent de forma dictaturii, o limuzină neagră Înseamnă Întotdeauna ceva. Jumătate de oră mai târziu, eram
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tonul unei bârfe nevinovate, la care el Îmi strânge palma cu un gest ferm și totuși tandru. Cel așezat pe scaunul din față are ceafa albă ca gulerul cămășii. „Uite, tipul ăsta e din ghips“, chicotesc. În dreapta lui stau, ușor ghemuite În scaune, două bătrâne, una de lut, cealaltă de plastilină. La vreo două rânduri distanță, câțiva școlari din abanos au ațipit lângă profesoara din bazalt. Peste tot disting profiluri din bronz, diorit, gresie, alabastru ori cupru, suprafețe mate sau lucioase
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o lume, trebuie mai Întîi distrusă o lume... Pentru a crea o lume, trebuie mai Întîi distrusă o lume... Repetă acest vers de mai multe ori, pînă cînd Femeile Trimise adunate În jurul ei reușiră să se bage și să se ghemuiască În sacii de plastic, pe marginea aceluiași presupus cerc, străduindu-se să imite, atît cît era posibil, forma de ou. Deodată Joanna-Jeni tresări, părînd că-și revine dintr-o stare hipnotică, ridică vocea, iar cîntecul monoton de pînă atunci se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Încinse brusc și, odată cu ea, pielea Întreagă a corpului, după care fierbințeala pătrunse către stomac și intestine, arzînd totul În cale. Țeava armei Îl apăsa ușor Între coaste, aproape gîdilîndu-l. — Nu te Întoarce, spuse celălalt. Cine ești, pe cine cauți? Ghemuit Într-o poziție ridicolă, Pablo nu putea face oricum nici o mișcare. Trebuie spus Însă că, spre onoarea lui, dădu un răspuns demn și curajos. — Dacă nu mă Întorc, nu vei ști cine sunt, răspunse cît putu de calm, ceea ce nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
scurt speriindu-l. Nemernicilor, își iese cu adevărat din pepeni Curistul, ați pus cîinii pe mine, calmează-te, încearcă să-l liniștească Gulie, cel puțin ai scăpat de muște, le a speriat potaia. E cîinele vostru, pînă acum a stat ghemuit în culcușul lui din spatele bufetului, l-am observat cînd am venit, a așteptat doar semnalul lui Tîrnăcop, am văzut cum ți ai țuguiat buzele și l-ai stîrnit, visezi Curistule, zice supărat Tîrnăcop, care începe să se schimbe la față
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sape. Timpul trece. Moralul scade. Tatăl tău sosește. Sosește cînd ei Îl trag afară pe Stevie, maltratat, distrus, lipsit de viață și negru 00000000000000000000000 Maltratat, distrus, lipsit de viață și.... Carole! 0000000000000000Bărbatul despre care credeai că e tatăl tău. Se ghemuiește plîngînd lîngă trupul fiului lui. Mama ta n-a sosit Încă. Tatăl tău se uită la tine și arată cu degetul. Sătenii amuțesc de parcă s-ar Împăca cu cuvintele lui. Știi ce are de gînd să zică, așa că nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mașina a fost izbită din spate de altă mașină cu o asemenea forță, Încât lui Ben mâinile i-au alunecat de pe volan, iar pieptul s-a lovit de el cu putere. Fata a scos un țipăt scurt de animal Înjunghiat, ghemuindu-se la picioarele lui. Ben a coborât fulgerător din mașină și, așa amețit cum era s-a apropiat de bruta care coborâse și el din mașina agresoare. Cu forța năpraznică a pumnilor lui de fost boxeur, Într-o clipă l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
peste fațăi. Nici un trecător nu se sinchisește, nu-i dă atenție, toți trec pe lângă el cu fețe Încruntate și capetele plecate, de parcă ar căuta ceva ce tocmai au pierdut. O bătrânică sfioasă, cu alură de copil de 11-12 ani, stă ghemuită pe prima treaptă ce duce În hăul metroului, dând tot timpul din cap ca o păpușă mecanică, și privind din când În când În jur cu teamă și neliniște. Întinde cu greutate mâna descărnată și apucă banii mecanic, cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aproape de podea. Desenul de pe tapetul galben deschis îmi juca înaintea ochilor. M-am întors să iau paharele. Antonia s-a urcat în pat și l-a traversat în genunchi până pe partea cealaltă, sprijinindu-se de umărul lui Palmer. S-a ghemuit acolo cu picioarele sub ea, înfășurată în halatul vișiniu. Părul, pe care gulerul ridicat îl ținuse adunat, îi cădea acum pe umeri în bucle grele de un auriu patinat. Nemachiată, părea mai bătrână, mai palidă, dar fața ei era blândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Knisch. Ce-o fi Însemnând asta? Mama mea oftă cum oftează toți cei pe care Îi cheamă Weiss (ăsta era numele ei de fată) și se făcu măruntă, ca o măciulie de șurub. Cuprins de o milă inexplicabilă, m-am ghemuit și am mângâiat-o pe capul ăla rotund cu cărarea dreaptă pe mijloc. Îmi dăduseră lacrimile, ca niște picături grase și uleioase, În timp ce-i explicam că n-am vrut să strig la ea. Dar trebuia să Înțeleagă situația În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care, Întâmplător, o Împart cu sergentul Vogelsang, m-am opărit cu apa de la robinetul din bucătărie. Măcar În această duminică, În prima zi oficială de vară a anului 1928, n-a trebuit să-mi Încălzesc apa de baie pe sobă. Ghemuit În cada de zinc, mi-am cercetat corpul, vânătaie după vânătaie. Nici un os rupt; coatele și genunchii, juliți. O gâlmă măricică de sânge coagulat pe ceafă; una mai mică pe coapsa stângă. Buze umflate. Ochi Înnegriți. După ce m-am șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
douăzeci si doi Mă așteptam ca Manetti să-mi bată la ușă din minut În minut. Se Întunecase și era cam frig, putea să sosească În orice clipă. Trezindu-mă În jurul amiezii, am stat mult timp și m-am spălat, ghemuit În cada mea zincată. Frecând cu grijă fiecare părticică dureroasă, am Încercat să mă conving că erau ale mele. Apoi, mulțumit, sau mai degrabă, nemulțumit că erau, m-am Îmbrăcat și m-am dus până la sergentul Vogelsang. Tot ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
unde într-o iarnă petrecem un weekend cu membrii Clubului Gin Rummy de Duminică seara, din care fac parte și părinții mei, eu dorm cu taică-meu într-un pat de-o persoană, iar maică-mea și cu Hannah se ghemuiesc împreună în celălalt. În zori, tata mă trezește din somn și, pe șest, ca niște ocnași evadați, ne îmbrăcăm și o ștergem tiptil din cameră. — Vino, mă-ndeamnă el în șoaptă, făcându-mi semn să-mi pun apărătoarele de urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mai grav decât ceea ce ar putea să-i facă un câine! Iar răgetele lui sunt atât de zgomotoase și de convingătoare, încât soră-mea cea de obciei placidă o tulește în bucătărie, scoțând pe gură sughițuri de spaimă, și se ghemuiește pe jos, între frigider și perete, în poziția astăzi numită fetală. Sau, cel puțin, așa îmi amintesc eu - deși cred că n-ar fi lipsit de sens să mă-ntreb de unde știu eu ce se petrece în bucătărie dacă eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Tom Sawyer-ul meu - plec de-acasă spre curtea școlii, fluierând, cu o mănușă de baseball în mână și, când nu mă vede nimeni (ceea ce, de fapt, nu-mi prea vine să cred), sar pe platforma autobuzului 14 gol și rămân ghemuit pe scaun cât ține drumul. Îți imaginezi lumea adunată în fața varieteului într-o duminică dimineața. Centrul Newark-ului e la fel de pustiu, inert și lipsit de orice urmă de viață ca Sahara, cu excepția mulțimii adunate în față la Empire, care aduce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de demnitate, și cu un frate pe nume Billy, care se pricepe să demonteze un motor și zice „îți rămân îndatorat“; am nevoie de-o fetișcană care nu se teme de-un contact fizic și, ah, cum o să se mai ghemuiască lângă mine pe sofa, în puloverul ei de Angora, cu picioarele strânse sub fusta de stofă groasă ecosez și cum o să se mai întoarcă în ușă, să-mi zică „Și-ți mulțumesc nespus de mult pentru această seară mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mare amator de crichet. Încerc - oh, din răsputeri! - să formez două echipe la ambasadă. Un bărbat cu o față tot atât de mohorâtă, de albă și de impersonală ca și gulerul lui clerical Îi vorbea unui șobolan de om mărunțel, care era ghemuit În fața lui, dând din cap și aprobând. Vocea, văduvită de inflexiunile caracteristice din pricina geamului Închis, pluti afară, pe coridor, la trecerea lui Myatt. Era stafia unei voci și-i aminti iar lui Myatt de Stein vorbind prin mai bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
scăpat o șoaptă, aceea ar fi putut fi dr. Czinner, care Încerca să se Întoarcă la o viață conștientă după cinci ani În care stătuse Îngropat, croindu-și drum pe după catedre, expunându-și transparența În fața tablei și a elevilor nedisciplinați, ghemuit În capelă, la o slujbă În care cel viu nu crezuse niciodată, cerându-i lui Dumnezeu, În discordanta mulțim de oameni răsuflându-i alături, să-l elibereze prin binecuvântarea Lui. Și uneori era ca și cum o fantomă s-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]