601 matches
-
abia apusese, inca i se mai zăreau sprâncenele la orizont. Cerul era plin de nori care se duceau la locul risipirii, unii albaștri că tunetul, unii lăptoși că spaimă, unii albăstrui spre gri. Stăteam așezat pe marginea terasei, cu cățelușă ghemuita în iarbă, la picioarele mele. La un moment dat, a trecut o învolburare, un amestec între presimțirea galaxiei și valul înspumat, doborâtor de corăbii cu pânze, între câmpul de bătălie cu mii de coame de cal fluturând eroic și despicarea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
Publicat în: Ediția nr. 2104 din 04 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Când mergi în negru, braț la braț, Privește moartea cu nesaț, Atinge-i poala, tremurând, Apoi transformă-te în vânt. Când mergi pe drumuri, răzvrătit De-atâta suflet ghemuit, Coboară-ți vocea în balast, Fii pentru moarte un contrast, Oprește lumea-n gândul tău, Oprește binele din râu, Așază totul în păduri, Să crească-n ochi de cerbi și muri. Aseară n-a mai fost la fel... Dormea cu
DRUM FĂRĂ DRUM de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368680_a_370009]
-
să ies după cumpărături, să admitem o dată la două zile, aș fi întrerupt cu plăcere și această legătură cu lumea exterioară. Nu mă deranjeaza că vecina mea este atât de curioasă, că atunci când mă cheamă cineva la poartă, se apropie ghemuită cât poate, fără să fie văzută, credea ea, să știe și cu cine stau de vorbă și, dacă se poate și ce discutăm. Aveam însă grijă ca după ce rămâneam singur, mă aplecam și eu căutând-o cu privirea, îi făceam
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364593_a_365922]
-
abia apusese, inca i se mai zăreau sprâncenele la orizont. Cerul era plin de nori care se duceau la locul risipirii, unii albaștri că tunetul, unii lăptoși că spaimă, unii albăstrui spre gri. Stăteam așezat pe marginea terasei, cu cățelușă ghemuita în iarbă, la picioarele mele. La un moment dat, a trecut o învolburare, un amestec între presimțirea galaxiei și valul înspumat, doborâtor de corăbii cu pânze, între câmpul de bătălie cu mii de coame de cal fluturând eroic și despicarea
GOYA de RAUL BAZ în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349479_a_350808]
-
ierburi grijuliu cerul își adună norii un fulger și un tunet rătacit își dau mâna omul cască alene se întinde își ridică brațele se scutură întâlnește alt om și-și lasă cuvintele să zburde in voie ... obosite după o zi ghemuite se strâng în gândul poetului care le așteaptă gata să țeasă pentru eternitate poeme. Referință Bibliografică: Poem adormit pe raft / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 307, Anul I, 03 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
POEM ADORMIT PE RAFT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348630_a_349959]
-
în beton și metal, numai cu lămpile de poziție aprinse. Imediat după ce mașina a depășit linia gardului a oprit și a coborât din nou. A închis porțile. Iuliana se făcuse mai mică decât își imagina vreodată că poate reuși. Stătea ghemuită, cu picioarele aduse cu genunchii sub bărbie, tremurând de groază. Nu vedea nimic în jur, decât gardul uriaș prin geamurile laterale și din spate și un drumuleț de beton în coastă, prin parbriz, atât cât putea fi văzut în lumina
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
2187 din 26 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Contur că o sprânceană-a lumii, Un râu de gânduri peste frunți, Ar face să-nflorească prunii. Coboară-ți vocea în viori, În inimile dezlipite; Obraz lovit de-atâtea flori Și sufletele ghemuite. Pe pasul tău să calc speranța În mii de cioburi neletale, S-o spargem, să-nclinăm balanța Unei iubiri accidentale. Mâna ta poartă numai lacrimi Și gânduri coapte în amurg, Din care mușc cu poftă pătimi, Apoi în mine toate
RUGĂMINTE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361957_a_363286]
-
poezie #literatura #poezii #ArsMuriendi Surâs de luna între munți,Contur că o sprânceană-a lumii,Un râu de gânduri peste frunți,Ar face să-nflorească prunii.Coboară-ți vocea în viori,În inimile dezlipite;Obraz lovit de-atâtea floriși sufletele ghemuite.Pe pasul tău să calc speranțaîn mii de cioburi neletale,S-o spargem, să-nclinăm balanțaUnei iubiri accidentale.Mâna ta poartă numai lacrimiși gânduri coapte în amurg,Din care mușc cu poftă pătimi,Apoi în mine toate curg.Oprește ceasul
RUGĂMINTE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361957_a_363286]
-
ciudate,năluce pestrițese-aruncă-nspre mine hulpav și viclean,monahii odăii, cu coate tocite,citesc iar din pravilerunele ronde,... XXXII. IARNĂ ATIPICĂ, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1139 din 12 februarie 2014. Iarnă atipică Peste zidurile îniernate ale orașului stă ghemuit întunericul, iar fruntea sfârtecată a cerului bântuie-n nori de cenușă. Ninge fără noimă peste catapetesmele lumii, iar copacii gem bolnav printre umbre în timp ce vântul hohotind năvălește cu hoardele sale albite de ură. Trec zgribulite ciori printre popoare de cristale
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
printre popoare de cristale-nghețate și-n orgia bolnavă plopii fac mătănii gângăvind rugi fără număr spre cerul buimac. Ninge ca dintru-nceputuri acoperind orașul fumegând melancolic. În odaia mea înnoptată ... Citește mai mult Iarnă atipicăPeste zidurile îniernate ale orașuluistă ghemuit întunericul,iar fruntea sfârtecată a ceruluibântuie-n nori de cenușă.Ninge fără noimăpeste catapetesmele lumii,iar copacii gem bolnav printre umbreîn timp ce vântul hohotind năvălește cu hoardele salealbite de ură.Trec zgribulite cioriprintre popoare de cristale-nghețateși-n orgia bolnavă plopii fac
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
plimbarea. Doi greieri ce-și cărau pe drum chitara, Priveau cum îi acoperă frunzișul, Și suspinând după Crăiasa Vara, Își căutau prin vânt cu greu desișul. Pe banca de sub teiul desfrunzit, Stătea uitat caietul meu cu versuri, Și printre file, ghemuit și necăjit, Un greieraș căta al toamnei înțelesuri... Nu căuta degeaba printre rânduri! I-am spus, îmbrățișându-i piciorușul, Eu toamnei nu i-am scris vreodată versuri, Iar de-i voi scrie, tu-mi vei fi arcușul... Și am intrat
TOAMNA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366257_a_367586]
-
mână plină de pământ și zgârieturi roșietice. a apucat și mâna cealaltă. zăpada mă înghițea flămândă. uitasem frica. priveam ochii albaștri ai tatei. știam că voi ajunge iar la pieptul lui... mă întorc în prezent. pe stradă e întuneric. stau ghemuită ca un copil în liniștea gata să explodeze în mine. refuz să mă ridic. nu e greu. un zvâcnet și ating iar verticala. mângâi strada pe care gheața acoperă primii mei pași... mă strigă tata, îngrijorat de căderea mea. îl
STRADA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 716 din 16 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351716_a_353045]
-
vă vadă. - Mulțumesc! Aș vrea să nu fug, ar fi foarte trista. Merg să o îmbrățișez și să-i spun că voi veni în fiecare zi să o văd. - Desigur, cu mare plăcere, poftiți vă rog! Alina se așezase jos ghemuită și plângea, mă durea atât de mult plânsul ei încât îmi venea să o iau cu mine. Doamna care rămăsese cu Alina se dusese să-i aducă apa de care eu uitasem în zăpăceala mea. - Ce este cu tine Alina
COPILUL NIMANUI! de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354886_a_356215]
-
parte și cealaltă, ciorchine de prăvălioare, care mai de care mai cochetă și asezonată cu fețele zâmbitoare ale proprietarilor. La un moment dat, în fața uneia dintre ele, pe un scăunel o doamnă în vârstă - undeva între 70-75 de ani - stătea ghemuită și cosea... M-am apropiat de ea, am salutat, a răspuns în greacă prima dată și apoi, cu o iuțeală uimitoare s-a ridicat, a început să vorbească în engleză, cursiv, fără a se opinti în rostirea cuvintelor și ne-
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
bucurie din ciorchinii de strugurii zemoși, nebăgând în seamă prezența mea. În tot aerul răsună sunetul grav al acestor păsări vesele și răzbate până la mine mirosul adormitor al strugurilor copți. În apropiere o pereche de gugustuci cu penele ude stau ghemuiți și înlănțuiți, lăsându-se copleșiți de sentimentul unic al dragostei. Se aude foșnetul pașilor mei printre frunzele arămii de pe alee. De o parte și de alta a aleii sunt flori, o multitudine de culori și miresme îmi încântă simțurile. Frunzele
EMOŢIE DE TOAMNĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356877_a_358206]
-
drăgălașule. Drăgălașule! (Îl ia de guler). Escrocul se ascunde în interiorul paravanului, își dezbracă pardesiul și dispare. Derută. Nici tinerei subofițer nu-i vine să-și creadă ochilor. În cele din urmă aceasta trage paravanul în golul căruia se vede escrocul ghemuit și având cusută pe spate o dublură de catifea neagră ca a paravanului protector. Costumul tărcat îl face și mai ridicol. ESCROCUL: Aoleu, m-ai prins! TÂNĂRA SUBOFIȚER: Dacă n-a mai prins, sigur că te-am prins Escrocul caută
COANA MARE SE MĂRITĂ, 3 de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355577_a_356906]
-
în beton și metal, numai cu lămpile de poziție aprinse. Imediat după ce mașina a depășit linia gardului a oprit și a coborât din nou. A închis porțile. Iuliana se făcuse mai mică decât își imagina vreodată că poate reuși. Stătea ghemuită, cu genunchii aduși sub bărbie, tremurând de groază. Nu vedea nimic în jur. Decât gardul uriaș și un drumuleț de beton în coastă, atât cât putea fi văzut prin parbriz, în lumina slabă a lămpilor. Înainte de a porni motorul, bărbatul
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
2011 Toate Articolele Autorului Câini hămesiți urlă prelung zdrențuind diminețile urbei măruntaiele orașului atârnă la porți - insolită ambuscadă unde îndrăgostiții își exhibă lentorile piața - uriașă torță întreținută de vreascurile uscate ale inocenței de curând lepădate În halta de la barieră stau ghemuite ubicuități pângărite și fibrilațiile unei nopți pestilențiale - dincoace se așează la cozi nesfârșite toate arătările veacurilor... Alo, hei, ești ultimul, ce aștepți !? încerc să ies din mine cu capul înainte de lacrimă... Referință Bibliografică: Înainte de lacrimă / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare
ÎNAINTE DE LACRIMĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356175_a_357504]
-
să dormi, auzi o voce în dreptul lui. La primul semn de perforare a porții, va trebui să lupți pentru viața ta! Cercetașul clipi ușor, încercând să distingă persoană căreia îi aparținea vocea aceea ascuțită, dar nu identifica decât o umbră ghemuita lângă perete într-o poziție ciudată. Oricum, el nu primea ordine decât de la A-Ma, așa că ignoră sfatul, protejându-și câmpul energetic cu scutul frontal. Alunecă într-o amorțeala vecină cu somnul, visându-se alături de camarazii săi, servind-o pe
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]
-
lui. să se ducă pe inima lui vrea. au chemat îmblânzitoarea de iepuri. să-i ofere inima lui îmblânzitoarei de iepuri. și s-a trezit paznicul de noapte . și îi era frică. Si vei întreba de oameni aceștia. aliniați și ghemuiți. te vor opri să nu pleci. că uite stai aici cât plouă afară. ce timp e înăuntru la oamenii aceștia aliniați și ghemuitori. e cald și bine. uite afară plouă. pelerinele de ploaie nu sunt îndeajuns sunt din coajă de
POEME TIMIDE (2) de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370100_a_371429]
-
părea, decât în ajun. Și mare-i fu bucuria când îl zări pe Câine alergând nebunește spre el. Crezu că are alt vis. Câinele avea blana udă, iar în bot ducea un smoc de ierburi de apă. Ajuns în fața stăpânului ghemuit, aproape fără suflare, la pământ, depuse ofranda lângă el, lătrând atât de chemător de trei ori. Chemarea lui, însă, rămase fără răspuns... Referință Bibliografică: CÂINE / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1542, Anul V, 22 martie 2015. Drepturi
CÂINE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353420_a_354749]
-
Soare-Împărat se legăna într-un fotoliu de trandafiri cu o cupă de cristal în mână, în care albinele turnau nectar. În jurul lui erau demnitarii lui dragi, Nor Alb și Rază de Vis, cufundați în reverie. Pe un scăunel, Speranța sta ghemuită la picioarele lui, mângâindu-i genunchii. Aproape de ei, Mărțișor cu Primăvara și Norocel se jucau cu o ceată de flăcăi și fete. Acest tablou idilic îl descumpăni pe căpitanul Zefir. Cum să spună el întâmplările de pe uliță? Însă, împăratul, văzându
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
mirosul greu al dobitoacelor și loviturile lor de picioare. Cu rugăciunile sfântului, noaptea grajdul se umplea de bună mireasmă duhovnicească, căci acesta devenise locașul de nevoință unde el urma poruncile Sfinților Părinți: ceasuri nesfârșite de rugăciuni și îngenuncheri; puțin somn, ghemuit, pe podeaua goală și acoperit cu o pânză veche, postind multe zile cu puțină pâine și apă și rostind adesea psalmii Proorocului David, pe care îi zicea în limba în care îi învățase de la mama sa - în limba rusă: „Cel
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]
-
nimic nu-i este lui ostil în burtică, bănuiește că o să iasă cîndva în altă lume și o să respire aer adevărat, dar deocamdată plămînii lui nu simt nevoia să se umple de bucuria de a țipa: iată-mă, exist!, stă ghemuit și scormonește prin amintirile de la începutul lumii, vorbește cu zeii, zburdă pe cîmpii cu fluturii, știe că materia este energie pură indestructibilă și pulsatorie, aflată într-o veșnică transformare, stăpînește secretele lumii și stă pe îndelete de vorbă cu Dumnezeu
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
să trăiesc, Nu pot să-mpiedic iarnă care vine, Dar pot la mine-n gând să asfințesc. Ascult o simfonie învechita A unui trubadur necunoscut Și în această stare chinuita Stau coatele pe masa mea de lut, Săpând în liniștirea ghemuita. Sunt întrebări ce nu mai au răspuns, Sunt forfote și glasuri muribunde; În toate mă aud și m-am ascuns Cu norul unei lumi prea furibunde, Cu zâmbetul și ochii ce au plâns. 31 august 2016, Constantă Sursa foto: #Alexandru
ÎMBĂTRÂNINDU-MĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358984_a_360313]