162 matches
-
a fost niciodată atinsă de vreo mînă de muritor fără ca acesta să nu-și fi primit pedeapsa? O singură privire aruncată pe Pămînt și răspunsul e gata. Cutremurătoarea sancțiune din partea Divinei Providențe nu mai este în umbră, nu mai trebuie ghicită. Ea a început și răsună din diferite locuri din Europa și din univers. În Anglia și în Irlanda, în Statele Unite și în Belgia există libertatea de alegere a Episcopilor; cu nici un preț Providența nu va renunța să redea Bisericii o
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de pe jos.) De fapt, nu era singur. — Serios? Deci doamna Hollinger era cu el? (Mi-am și imaginat cuplul de bătrîni Întinzîndu-se În jacuzzi Înainte de-a se Îmbrăca pentru cină.) Într-un fel, e chiar emoționant. Cabrera surîse abia ghicit. — Doamna Hollinger nu era aici. Era În alt dormitor. — Atunci, cine era cu el? — Camerista suedeză, Bibi Jansen. Ați fost la Înmormîntarea ei. — Am fost... (Am Încercat să mi-i Închipui pe bătrînul milionar și pe tînăra suedeză Împreună În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o Întrebare ciudată. (Am ezitat puțin, conștient că În momentul acela ne uitam amîndoi În jos către pat. Dacă vrei să știi, a deschis unul. M-a pus pe mine să mă ocup. De unde-ai ghicit? — N-a fost pe ghicite. Pentru Bobby Crawford, ăsta-i momentul potrivit În care să deschidă un club de film. Un club de film? Îmi repetam Întrebarea aproape prea isteață a Paulei În timp ce-mi conduceam mașina Înapoi spre Residencia. Dar argumentul lui Crawford
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
a privit-o pe Elena Bibescu ca pe o complice activă în țesătura de intrigi ce-l vizau pe principele moștenitor. Sub unghiul stofei temperamentale, pianista avea o fire neastîmpărată și histrionică, a cărei umoare, deși nu putea fi defel ghicită contemplîndu-i pozele, te izbea de îndată ce aveai prilejul s-o urmărești în timpul interpretărilor muzicale. În cursul concertelor, intra într-o transă atît de acaparatoare încît, în finalul bucății muzicale, precum un semn de descărcare a unei puternice tensiuni, Elena Bibescu cădea
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
de spaimă și se plesni peste frunte. — Doamne! Unde l-ați găsit? Cum? I-am explicat cât mai scurt, în cuvintele cele mai seci, cum am ridicat portofelul, cum am fugit după el strigându-l și cum, în sfârșit, pe ghicite și aproape orbecăind, am alergat pe scară în urma lui. — O, Doamne! exclamă el, adresându-i-se soției. Aici sunt toate documentele noastre, aici sunt ultimele instrumente, aici e totul... o, stimate domn, știți ce ați făcut pentru mine? Aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
structura macro, pe tronsoane, a unui film celebru cum este Perechile, al lui Mario Monicelli : Către laboratorul Mogoșoaia Vă rugăm ca în vederea ieșirii pe ecrane a filmului italian „PERECHILE” să inversați episoadele 2 cu 3 [21 iulie 1973]. Greu de ghicit în ce măsură filmul Legenda negrului Charlie mai putea fi recunoscut de autorii lui după ce a fost „operat” potrivit indicațiilor semnate de un anume director Ghe. Ravaș : Vă rugăm să efectuați corectura copiilor filmului „Legenda negrului Charlie” conform piloților expediați, extrași pe
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și în locul lui a fost ales un alt coleg mult mai deschis, care a recomandat celui ce trebuia să-mi facă verificarea să nu mai treacă în raport nereguli privitoare la rudele mele. Am absolvit Academia, a venit Revoluția și ghiciți cine mi-a venit subordonat? S.B.: Lucică, cel care vă făcuse raport negativ. I.T.: Exact! Domnule, n-am avut nicio treabă cu el, să mă răzbun, ba dimpotrivă. Eu am plecat la Departamentul Înzestrării și în urma mea i se pusese
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
din blocul experienței, o fațetă a diamantului în care strălucirea interioară se rezumă fără a se limita. În primul caz există surplus și pretenția la eternitate. În al doilea, operă fecundă, datorată unei experiențe subînțelese, a cărei bogăție se lasă ghicită. Pentru artistul absurd, problema constă în a-și însuși arta de a trăi, care e mai presus de îndemânarea artistică. Cu alte cuvinte, marele artist este, înainte de orice, în climatul absurdului, un mare om viu, dacă înțelegem că aici a
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
urmează: „erau duși departe”. E o „depărtare”, pe care o altfel de privire, una lăuntrică, a sufletului ei, și a gândului, încearcă s-o învingă: „Acei ochi aprigi și încă tineri căutau zări necunoscute”. O neliniște, încă reținută, se lasă ghicită: acea altfel de „privire” îl caută pe cel plecat, a cărui întoarcere întârzie. „În singurătatea ei, femeia cerca să pătrundă până la el. Nu putea să-i vadă chipul; dar îi auzise glasul. Întocmai așa spunea el povestea”. De fapt, totul
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
Încadrează În tiparul studiilor culturale. Două asemenea Întâlniri, care au avut loc acum doi ani, au reprezentat momentul când am realizat că Pământul este plat. Una dintre ele m-a pus față În față cu Deven și Swati Vora. Ia ghiciți din ce țară a imigrat familia Vora!) În timp ce discutam despre fiica lor Sonia, mi-au spus că temele pentru acasă sunt prea puține, iar școala Însăși nu-i oferă fiicei lor o provocare intelectuală pe măsură. Mai târziu, În aceeași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
dificultăți în înțelegerea raporturilor parte-întreg: literă silabă, silabă-cuvânt, cuvântfrază-context. Distorsiunile în evocarea textului de natură simbolizată duc la o citire lentă, fragmentată, alteori precipitantă, cu ezitări și pauze mari, ineficiente în sesizarea sensului. De foarte multe ori se citește „pe ghicite” cu substituiri nelogice, cu repetări și reveniri, cu pierderea rândului etc. care amplifică dificultățile înțelegerii lecturii. Tulburările structurilor lexicografice. Generalități Specialiști logopezi au constatat un coeficient statistic crescut al acestor tulburări față de celelalte ale limbajului la aceleași colective de elevi
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
poezia lui Calistrat Costin se prezintă ca un spectacol existențial perceput de un actor ironic cu înclinații tragice." Adrian Voica, Convorbiri Literare, 2012 "Dar Calistrat Costin e un (neo)romantic fără a fi romanțios; el scrie în tonalitatea unei abia ghicite arhaicități lingvistice, "strein" și "pasere", produce tot felul de jocuri de cuvinte, rafinerii și subțirimi stilistice de esență voltairiană, angajîndu-se în încăierări "de crapă și sfadă", dar își extrage lirismul, asemenea unor poeți precum Ileana Mălăncioiu și Cezar Baltag, dintr-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
nu puteau să joace decât un rol demonic - și ei au fost trăsniți. După unele variante, oamenii au fost creați din cenușa lor - și acest mit a jucat un rol considerabil în orfism. Caracterul inițiatic al riturilor dionysiace se lasă ghicit și la Delfi, când femeile celebrau renașterea zeului. Căci vânturătoarea delfică "conținea un Dionysos dezmembrat și gata să renască, un Zagreus", așa cum ne spune Plutarh (De Iside, 35), și acest Dionysos "care renăștea ca Zagreus era în același timp Dionysosul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
un donquijotism poetic conștientizat și poate tocmai de aceea preluat cu tot ce înseamnă el, ridicol și tragic. Totodată e unul dintre textele în care intenția picturală este mult mai evidentă, dar e un desen al unui peisaj urban doar ghicit, lipsit de consistența realității, " Dincolo de spatele meu bănuiam un oraș/ Pensulând fiecare punct esențial/ limbi de flăcări ajungeau până la stelele fixe/ ca și cum pe un prosop uriaș/ pus la uscat/ fluturau urmele de sânge lăsate de Cain". Totul este distorsionat, mitologia
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o chema Albiniță dragă, Cu tine mă vei lua Albiniță dragă. Dacă elevul spune corect numele florii, floarea trece în spatele lui și, împreună, ies în afara cercului. Jocul continuă până când toate albinele au ales câte o floare al cărei nume lau ghicit . Albina care nu a ghicit și nu a luat cu ea o floare, primește o ,,pedeapsă’’ (să cânte, să sară, să spună o poezie, o ghicitoare dar și să ude florile, să le curețe de frunzele uscate, să șteargă tabla
Coronița prieteniei by Inv. Constantinescu Adriana, Şcoala Sireţel, Iaşi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93019]
-
la drum. zăpada scârțâia sub pantofii ei scâlciați și ea încerca din răsputeri să nu se abată de la drumul parcurs zilnic ca să nu fie nevoită să se oprească și să simtă cum frigul îi intră în oase. mai mult pe ghicite simțea poteca pe care pașii ei o adânciseră atâta amar de vreme. și în sfârșit fata cea mioapă a ajuns în locul de unde trebuia să ia tramvaiul. și a așteptat vreo jumătate de oră. după care s-a auzit un zgomot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
compasiune a personajelor tradiționale. Tânărul romancier Brownjohn este un Desperado, prin zgârcenia cu care se implică în text. Există în principal în roman "mânie și frustrare", multă stângăcie, irosire de vreme și idealuri, care sunt în fond false idealuri abia ghicite (dar pe care un est-european le urăște dinainte), o imensă singurătate. Aici duce drumul romancierului Brownjohn: fiecare cu lumea lui. Ne simțim însă direct amenințați atunci când Tony intă în marș și își descrie astfel înrolarea: Te angajaseși, nu mai puteai
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
boabe" - semnifică înainte ca rostirea să dea glas, aspiră la ființa lor cerească, iar tensiunea acestui avânt creator este lumină, dă strălucire întregului parcurs încă nestrăbătut. Întrevăzutul este deocamdată imaginea clar-obscură a perspectivei, nelămuritul unui semn aparent-disparent: Calea lactee abia ghicită se pierde/ scrisă în noapte fierbinte și calmă"; "un astru/ văzut - nevăzut, în albastru 12" călăuzește imposibila apariție a ceea ce totuși începe, se așază într-un început nevăzut. Stă chiar în natura diafanului să facă posibil - vizibil-invizibil - semnul arătător prin
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
natura diafanului să facă posibil - vizibil-invizibil - semnul arătător prin transparența lucrurilor, străbătător "în simplu albastru, în simplă lumină 13". Cu alte cuvinte, o distanță nevăzută care dă de văzut, în ascunsul străluminat, deschiderea lăuntrică a manifestării. Căci calea lactee abia ghicită, astrul incert nu strălucesc în cuvântul poemului, ci în necuvântul ce răsare - minune a întunericului - în urma reducției fără rest a oricărei apariții 14. În lumina lumii, el e nevăzut și neauzit, ca și în soarele orbitor ce inundă corpul unui
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
om, sau mai bine zis de dincolo de rigor mortis. Nu era în joc răspândirea unei noi doctrine, ci nevoia de certitudini a unui subiect uman gata să improvizeze, cu fertila-i imaginație tinerească, metodologii foarte radicale pentru epistemologia sa pe ghicite. Ceea ce o-ngrozea cel mai tare pe Marieta era că presiunile lui Rică o făceau să se desprindă de propriile-i convingeri așa cum seva unui copac se retrage înăuntrul trunchiului, dedesubtul scoarței terne și scorojite din exterior. Urla din răsputeri
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
neam/ De jos - Oedip Rege ; Chiar de mă trag din neam de robi, tot vreau/ să știu al cui sunt ! Tu ești mândră/ de stirpea ta regească - Oedip, scena 9). Uneori, înrudirea pieselor nu este manifestă, dar filiația se lasă ghicită : de pildă, în opera dramaturgului român, replica lui Oedip care proclamă suferința universală (Nu-i nimeni fericit, nu-i niciun om ! - scena 10) oglindește reflecția finală a tragediei lui Sofocle cu privire la momentul când poate fi proclamată împlinirea unei existențe (Oricui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
apa se scurgea cu viteză pe sub el și dacă priveai țintă spre pânza de apă, amețeai. Până a ajunge la cel de al treilea pod, apa râului curgea peste șosea în pânză continuă, firul drumului era parcurs mai mult pe ghicite, iar lui Costache începuse să-i pară rău că s-au pornit la drum pe un timp ca acesta. Totuși se gândi că de vor trece peste al treilea pod și intră în Rediu, vor scăpa de grijă și își
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
când, cumva, nu se știe cum, va ieși la suprafață gata prelucrat, gata asimilat. Personajele nu trebuie să se nască din nimic. Personajele nu sunt doar vorbe, gesturi și mișcări. Personajele sunt copii ale oamenilor întâlniți de noi, ale gândurilor ghicite atunci când urmărim un necunoscut pe stradă, căruia încercăm să-i deslușim viața în funcție de cum merge, în ce este îmbrăcat ce expresie are și ce ține în mână. Spiritul nostru de observație trebuie să sfredelească adânc atât în sufletul cerșetorului cât
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cale, se ajunge și la filozofie). * Sufletul este o necunoscută și nu are nici un rost să-l desfacem în bucăți, să-i analizăm "organele sale componente", nici "energiile" sale. André Malraux avea dreptate când scria că sufletul poate fi abia ghicit. Cât despre Proust, el este și mai categoric: "am scris sute de pagini pentru a dovedi imposibilitatea de a cunoaște ființa iubită. Sufletul este o imposibilă cunoaștere". Cred că are dreptate, mai ales într-o anume privință. * Ca amator de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pot închipui o înfățișare mai autentică a acestei Moldove: un stâlp, într-un peisaj întunecat de ceață, ca un însemn, o realizare tehnică virtuoasă, se citește și cu sufletul de acasă; un deal, domol, străbătut de o cărare, mai mult ghicită decât văzută, te cheamă acolo, tot acasă. Copaci triști, osteniți de freamăt. Ochi patetici sub cușma de astrahan; fețe de bătrână, care, ascunse sub broboadă, par a-ți aminti de un anume semn, de care te cercetează, dacă îl mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]