1,249 matches
-
îndemn la fericire cultivă o contradicție fatală: suntem fericiți doar atâta vreme cât nu știm. Fericirea a murit din chiar momentul în care începem să ne punem întrebări. De fapt, așa cum o evaluează Bruckner, fericirii nu ar trebui să-i lipsească niciodată ghilimelele. În societatea modernă ea devine o exigență morală. Printr-un reflex pervers, boala, suferința sau insuccesul se dovedesc indecente și vor fi prin urmare culpabilizate. Nimic mai ininteligibil însă decât acest standard de viață al unor oameni care nu reușesc
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
nu și ascultat, fiind cu totul străin de vocația unui organizator de cenaclu literar. Ceea ce ne interesează în rândurile de față nu e conținutul scrisorii deschise către Lovinescu, discutabilă ca "manifest" al Cercului literar de la Sibiu (termenul e înconjurat de ghilimelele îndoielii chiar în răspunsul lui Lovinescu) și nici stăruința programatică a frazelor din articolul lui Radu Stanca (Perspective) ce deschidea, în ianuarie 1945, primul număr al "Revistei Cercului literar". Ne interesează însă o temporară și foarte demn personală întoarcere a
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
solidarități prompte și manifeste, ,,în contra direcției de astăzi" din cinematografia română, explică în mare parte criza endemică și absurdă în care perseverăm (pentru subculturnicii S.N., D.M. și cei numiți de ei în fruntea Cinematecii, precizez că l-am citat între ghilimele pe cineva numit Titu Maiorescu). Mai utilă decît o demonstrație punctuală sau o analiză de caz e, în consecință, revelarea paraliziei breslei înseși. Drept care - în locul unui articol ab ovo cu subiectul enunțat în prima frază - reproduc ultimul proiect rămas în
Somnul insulei filmice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15683_a_17008]
-
joc un atribut esențial al masculinității în ordinea patriarhală (în care lumile romanești create de Breban plutesc în substanța specifică): inițiativa, mai precis responsabilitatea și capacitatea de a face lucrurile să se întîmple. Mai mult, însuși termenul "bărbat" apare între ghilimele, denunțîndu-se astfel lipsa de consistență, caracterul de rol. Explicația e, însă, simplă. Vasiliu poate fi luat peste picior cu atîta neobosită vervă pentru că nu e el "eroul acțiunii". Poveștile de seducție ale lui Nicolae Breban sînt (vaste și complexe, e
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
adică postmodern?, veți zice pe bună dreptate. Postmodern, adică un Satan care ține cont de predecesorii săi, de întrupările sale anterioare, le privește așa cum privește un autor cărțile care s-au scris până la el și din care folosește pasaje punând ghilimelele, sunt un Satan făcut din citate. Chiar așa, eu sunt o însumare tolerantă a ceea ce a fost până la mine, preiau cu grijă ceea ce mi se potrivește, mă delimitez elegant de ceea ce consider a fi balast, depășit" (p. 131). Scena aceasta
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
care s-a pronunțat prompt în favoarea postmodernismului încă de la început. Aceasta e probabil cea mai importantă miză a volumului, pentru că neavînd la îndemînă aceste texte împrăștiate prin reviste, riscam să folosim concepte, idei, poziții într-un mod oarecum folcloric, fără ghilimelele de rigoare. De altfel întreg volumul e o pledoarie pentru seriozitate, formula "pentru o teorie serioasă a postmodernismului românesc" înseamnă pe de-o parte blindare teoretică, proprietate a termenilor și o bună cunoaștere a literaturii contemporane, dar și grija față de
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
cîte ori și indiferent despre ce scrie. În numărul pe martie al revistei Litere de la Găești (căreia îi urăm la mulți ani cu ocazia celei de a 12-a apariții), d-sa publică un articol despre veleitățile politice ale "intelectualilor". Ghilimelele, constante în articol, aparțin autorului, nu nouă. Caii de bătaie sînt N. Iorga și, se putea altfel?, dl N. Manolescu. Cronicarul recunoaște fără sfială că n-a înțeles nimic din textul d-lui George. Un spirit lucid și clar ca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16243_a_17568]
-
nimic din textul d-lui George. Un spirit lucid și clar ca autorul Simplelor întîmplări în gînd și spații pare, de la un timp, a fi într-o derivă de idei și exprimare care-l face confuz. Nici măcar de ce sînt necesare ghilimelele cînd e vorba de intelectuali ca N. Iorga, L. Ulici sau Adrian Iorgulescu (pe dl Manolescu nu-l punem intenționat la socoteală) nu ni se pare limpede. Și ce vrea dl George să spună, în definitiv: că Alecsandri, Maiorescu, Goga
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16243_a_17568]
-
neapărat la mijloc o trădare, ci doar o teribilă mistificare. Trec peste micul exercițiu de logică, spre a ajunge la esențial. Cine sînt impostorii care au profitat de trădare, dacă trădare a fost. Cel dintîi este "filosoful național" G. Liiceanu. (Ghilimelele sînt necesare ca să fie limpede că ironica formulă nu e a mea.) dl Comoroșan crede că dl Liiceanu n-are altă operă decît Apelul către lichele (mă întreb și eu, ca să mă aflu în treabă, de ce tocmai la acest apel
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]
-
Valerian Sava Nu se putea ca "globalizarea" - la ordinea zilei în tot felul de ecuații opozante pe diverse meridiane, de aceea am s-o scriu cînd între ghilimele, cînd subliniat, cînd fără alte semne - nu se putea să nu fie "cea mai" în cinema. Numai filmul românesc e scutit (și) de această dilemă. Cum el este sublim dintotdeauna pentru unii și lipsește tot de atunci cu desăvîrșire pentru
Fețele globalizării by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16360_a_17685]
-
recunoscut de înseși avangardele europene n-au fost directe și imediate - nici în timpul unui fondator ca D.W. Griffith. De regulă, s-au exersat paradoxal, ca în cazul Noului Val Francez, cinefilia proamericană propulsînd prin reacție specificul și originalitatea fără ghilimele ale altora, la rîndu-le admirați loial în reciprocitate de ce s-a numit, de pildă, The New American Film. Astăzi, un critic parizian, de la altă revistă decît inevitabilul și degradatul Cahiers du cinéma, vede particularitatea britanicului Billy Elliot (tocmai distins săptămîna
Fețele globalizării by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16360_a_17685]
-
pot scăpa de complexul biografic. Culmea este că, în opinia mea, tocmai acest complex a ridicat artificial valoarea literaturii francezului, destul de șubredă, în ciuda "stilului", și a scăzut din valoarea textelor cu componentă documentară reală, adică jurnalele. De ce am pus între ghilimele "stilul"? Pentru că acesta este argumentul principal al criticii cînd vine vorba de Drieu. Este un soi de scuză, de găselniță eseistică, un "și totuși are stil" la nivel academic... în Bărbatul copleșit de femei nu găsim doar stil, ci o
Forma edulcorată a confesiunii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16520_a_17845]
-
cu care nu pot să mă cert niciodată. Mereu ne-am ciondănit, o dată chiar i-am reproșat că mă contrazice, dar de supărat nu ne-am supărat niciodată. îi păstrez o dragoste veșnică, întîi, pentru că e "fălticeneancă", am zis, între ghilimele; apoi, evident, pentru că mi-a dat niște tichete de metrou și bonuri de pîine. Ulterior am avut bonuri de pîine false și vizibil falsificate. Cînd lucram la uzina Deka, unde se fabricau discuri, aveam camarazi algerieni pricepuți să facă tichete
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
prânz în Europa", Ziarul Financiar) și în stilul familiar ("ce m-oi face când 'om trece la leul ăsta greu?", Jurnalul Național ). Evident, ambele denumiri sînt perfect acceptabile, chiar dacă unii marchează caracterul neoficial al formulei leu greu prin punerea între ghilimele sau prin mărcile de distanțare așa-zis, așa-numit: "am auzit diferite păreri despre așa-zisul leu greu" (parerea.com); "adoptarea așa-numitului leu greu" (Ziarul de Mureș); "populația a primit bine așa-numitul Ťleu greuť, leul nou" (revista 22
"Leu greu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11864_a_13189]
-
de recunoaștere în lumea intelectuală - nu. Sau nu se știe cum? Probabil și asta. Am avut prilejul să fac parte efemer din comisia care a stabilit subvențiile acordate revistelor culturale. Previzibil, Ministerul Culturii a fost sufocat de cereri, de "proiecte" (ghilimelele țin să sublinieze că destule proiecte nu erau proiecte...). Calea aleasă în fața acestei avalanșe a fost să se dea tuturor puțin (neîndestulător). Or, mie firesc, logic mi se pare să se efectueze o elementară selecție: să se opereze o distincție
Revistele literare by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/11966_a_13291]
-
a unor notițe. Rapida copiere și transferare a textelor cu ajutorul programelor de computer anulează adesea minimele bariere și controale pe care le-ar stabili chiar cele mai neglijente edituri. Unele dintre aceste texte nu folosesc mijloace de subliniere, punerea între ghilimele, uneori nici diacriticele românești; suprimă paragrafele, încurcă punctuația și perpetuează incredibile erori de tastare. Cum asemenea lucrări abundă în neologisme și termeni de specialitate, forma greșită � ca în �atmosfera macambră� sau în �folosirea iambului alternând cu peronul și antibracul� - riscă
Referate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16117_a_17442]
-
Sunt dispus să accept observația. Dar numai în condițiile în care îl credităm pe autor cu asemenea ambiții constructive. Personal, am senzația că o astfel de veleitate „gospodărească” îi este perfect străină lui Chiva. Pe el, cariera (nu mai pun ghilimelele; sper că se subînțeleg) nu pare să-l fi interesat niciodată. A-i reproșa că scrie așa cum scrie (într-o română de o lejeritate când amuzantă, când înduioșătoare) e echivalent, schimbând tot ce e de schimbat, cu a-i imputa
Nord și Sud by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2711_a_4036]
-
care-și asumă o voce auctorială, și care anunță că o altă parte a aventurile lui Erdosain va fi relatată într-un alt roman, Los lanzallamas, și care pretinde că Erdosain i-a făcut confesiuni, pe care le citează în ghilimele. Discursul direct, de altfel, Arlt îl stăpânește foarte bine și îl utilizează, în manieră dostoievskiană, nu doar pentru a contura mai precis personajele, ci și pentru a strecura critici sociale sau idei politico-filozofice pe care bănuim că autorul însuși le
Din pricina angoasei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2640_a_3965]
-
amatorilor poate fi clintită vreun milimetru de o asemenea informație. După cum e justificat să vezi în poezia lui Ivănescu o „simfonie a absenței”, dar, iarăși, nu știu câți vor pricepe dintr-o asemenea sintagmă melodioasă mai mult decât vor fi „priceput” (folosesc ghilimelele, fiindcă literatura e și altceva decât strictă înțelegere) din retorica intim-incidentalparentetică a scrisului lui Mircea Ivănescu. E nemaipomenit că avem la dispoziție, odată cu această antologie, cel mai cuprinzător corpus de până acum. Dar am senzația că prefața, empatică și calofilă
M. Ivănescu în atmosfera lăuntrică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2595_a_3920]
-
Elegiile lui Nichita Stănescu, nici aceste Adnotări nu sunt numai unsprezece. Volumul are peste 50 de pagini, numerotate în fel și chip după poziția în sistemul imaginat de Petre Stoica. Unele poeme sunt, în chip evident „ciorne” ale „definitivelor”. Folosesc ghilimele pentru că e realmente greu de decis cum se distribuie acest statut. Uneori migrează versuri, alteori imagini, alteori blocuri mai mari de text. Volumul e, în totului tot, un conglomerat. Dar acest dezavantaj poate prilejui interesante investigații tehnice. Cum lucra Petre
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
Nu am vorbit niciodată cu nimeni despre vreo arestare a judecătorilor Curții Constituționale a României sau despre desființarea Curții Constituționale. Nu m-am întâlnit cu Mină Andreeva în data de 3 iulie, nu i-am adresat niciodată întrebarea menționată (între ghilimele) în articolul domnului Vlad Dumitraș din data de 6 iulie. Întâlnirea nici nu ar putea fi confirmată de Mină Andreeva pentru că ea nu a existat. - “Analiza” menționată în articolul din 7 iulie este analiza pe care doamna Reding a cerut
Carmen Valică, jurnalista RRA de la Bruxelles, replică ziarului Cotidianul () [Corola-journal/Journalistic/22473_a_23798]
-
un caracter aldin (bold) și un corp nouă. A doua obiecție se referă la acel pârdalnic de cuvânt secret. Pe copertă, pe pagina de gardă, pe colontitlurile de pe paginile de stânga (fie și când nu trebuie!) cuvântul este scris fără ghilimele. În chapoul de pe coperta a IV-a, cuvântul apare cu ghilimele. Cum să înțelegem de acum cuvântul, cu sau fără ghilimele? Dacă formatul cărții, hârtia, caracterul de literă sunt, în principiu, atribute ale editurii (aliata tipografiei?!) - convenite însă și cu
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
se referă la acel pârdalnic de cuvânt secret. Pe copertă, pe pagina de gardă, pe colontitlurile de pe paginile de stânga (fie și când nu trebuie!) cuvântul este scris fără ghilimele. În chapoul de pe coperta a IV-a, cuvântul apare cu ghilimele. Cum să înțelegem de acum cuvântul, cu sau fără ghilimele? Dacă formatul cărții, hârtia, caracterul de literă sunt, în principiu, atribute ale editurii (aliata tipografiei?!) - convenite însă și cu autorul, înnobilarea sau degradarea pârdalnicului de cuvânt cu ghilimele sau fără
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
pe pagina de gardă, pe colontitlurile de pe paginile de stânga (fie și când nu trebuie!) cuvântul este scris fără ghilimele. În chapoul de pe coperta a IV-a, cuvântul apare cu ghilimele. Cum să înțelegem de acum cuvântul, cu sau fără ghilimele? Dacă formatul cărții, hârtia, caracterul de literă sunt, în principiu, atribute ale editurii (aliata tipografiei?!) - convenite însă și cu autorul, înnobilarea sau degradarea pârdalnicului de cuvânt cu ghilimele sau fără rămâne apanajul exclusiv al autorului. El știe cel mai bine
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
apare cu ghilimele. Cum să înțelegem de acum cuvântul, cu sau fără ghilimele? Dacă formatul cărții, hârtia, caracterul de literă sunt, în principiu, atribute ale editurii (aliata tipografiei?!) - convenite însă și cu autorul, înnobilarea sau degradarea pârdalnicului de cuvânt cu ghilimele sau fără rămâne apanajul exclusiv al autorului. El știe cel mai bine ce propun... ghilimelele! Inconstanța scrierii cuvântului poate avea o explicație... de tip comercial, în primă instanță. Cu atât mai mult, cu cât după Evenimentele din 1989, instituții nevăzute
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]