387 matches
-
de ninsoare Ce-mi izvorăsc din sânge cu flăcări de mister, La răsărit de lună, când stele curg din cer Și-astfel m-aprind de arderi stârnite de-nnoptare, Ca să-ți înalț altare din visu-mi efemer Cu doine de lumină, mirabil giuvaer... Te-nalț, o, necuprinso, cu-amurguri cântătoare Iar tu mă-mbraci în toamne și-n flori de palmier Și-mi pustiești și cântul, și visul și culoarea, Când mi-adumbrești prin grații durerea mea de dor. Știu c-am să
EU TE PICTEZ CU RAZE (SONET) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375184_a_376513]
-
de ninsoare Ce-mi izvorăsc din sânge cu flăcări de mister, La răsărit de lună, când stele curg din cer Și-astfel m-aprind de arderi stârnite de-nnoptare, Ca să-ți înalț altare din visu-mi efemer Cu doine de lumină, mirabil giuvaer... Te-nalț, o, necuprinso, cu-amurguri cântătoare Iar tu mă-mbraci în toamne și-n flori de palmier Și-mi pustiești și cântul, și visul și culoarea, Când mi-adumbrești prin grații durerea mea de dor. Știu c-am să
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
raze de flori și de ninsoareCe-mi izvorăsc din sânge cu flăcări de mister,La răsărit de lună, când stele curg din cerși-astfel m-aprind de arderi stârnite de-nnoptare,Ca să-ți înalț altare din visu-mi efemerCu doine de lumină, mirabil giuvaer...Te-nalț, o, necuprinso, cu-amurguri cântătoareIar tu mă-mbraci în toamne și-n flori de palmierși-mi pustiești și cântul, și visul și culoarea,Când mi-adumbrești prin grații durerea mea de dor.Știu c-am să pot din raze
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
-un tei Cu un sărut pierdut de-o viață, și-o lacrimă din ochii mei... Mă-ntreabă floarea parfumată, de vreau să-ți scriu pe-un colț de cer Un vers ce l-am avut odată, noi doi, păstrat ca giuvaer; N-a mai rămas din versu-acela decât o literă sau două Pe care le-am ascuns de toamne, pe-o margine de lună nouă... Le-am adunat acum, și-n grabă le-am scris într-un poem de dor Dar
AU ÎNFLORIT AZI-NOAPTE TEII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379698_a_381027]
-
totul; și fiicele lui Lúvah pizmuiră A lor prea mare strălucire, si fiii veșniciei le făcură daruri. 35 Acuma furia voiesc să mi-o revărs asupră-le, si răsturna-voi Neprețuita binecuvîntare; în locul fermecătoarelor culori Le da-voi negura; în locul giuvaerelor, cumplită promoroaca; în locul podoabelor, slutenie; În locul coroanelor, șerpi încolăciți; în locul dulcilor miresme, rău mirosindă depravare; În locul glasurilor încîntării, dogite orăcăituri prin ger dezarticulate; 40 În locul truditei griji de tată și al învățăturii dulci, da-le-voi Lanțuri de necunoaștere întunecată
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ea departe îl ascunse Cu pînză cea de în pe care-o numărase Enitharmon, Ea laolaltă-o strînse ca să iși mistuie Vesmintele de Desfrînata 605 Căindu-se amarnic; uneori osîndindu-se pe Șine, plină de remușcări, Iar alteori sărutîndu-și Vesmintele și Giuvaerele și-asupra lor plîngînd; Uneori întorcîndu-se la Sinagoga lui Satan plină de-Orgoliu, Iar alteori plîngînd naintea lui Orc, smerita, tremurînd. De-aceea Sinagoga lui Satan, unindu-se-mpotriva Tainei, 610 Satana dezbinată-mpotriva Satanei, hotărît-a-n deschisul Sanhedrin Taină cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
seduce adesea la o deplină nivelare a diferințelor. Însă, îndată ce o haină e în contradicțiune cu relațiunile proprii ale unei persoane din piesă, efectul acestei calimități asupra întregului e foarte jenant. O podoabă necompatibilă cu pozițiunea individuală, o coafură, un giuvaer, o garnitură scumpă pe care individul ni le-arată pe conta rolei sale sânt erori simbolice și sânt și o dovadă că actorul n-a putut să se priveze de sine însuși în interesul misiunei sale și că n-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Louis de Villefosse, care, În urma unei călătorii În URSS În 1952, cînd Îi sînt arătate miracolele comunismului, vede Într-o gară o țărancă bătrînă care ține În mînă un ou pe care Îl arată celorlalți ca pe cel mai prețios giuvaer. În acel moment, credința lui Villefosse se prăbușește. Similar, Pierre Emmanuel abjură propriile credințe politice ca urmare a unei călătorii În România În 1947, pentru că tot ce vede este „domnia absolută a fricii”. Monica Lovinescu nu scapă Însă din vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
se întoarcă în Provența, tinerii trec printr-o serie de aventuri al căror conflict (frecvent, ca motiv literar, în poeme și romane medievale și, de asemenea, într-o poveste din O mie și una de nopți) îl declanșează răpirea unui giuvaer de o pasăre de pradă. Plecat să găsească giuvaerul, Imberie este surprins de o furtună pe mare, prins de pirați, vândut ca rob în Egipt, dar, îmbogățit peste câțiva ani, el se întoarce, după o călătorie cu noi peripeții, la
IMBERIE SI MARGARONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287536_a_288865]
-
de aventuri al căror conflict (frecvent, ca motiv literar, în poeme și romane medievale și, de asemenea, într-o poveste din O mie și una de nopți) îl declanșează răpirea unui giuvaer de o pasăre de pradă. Plecat să găsească giuvaerul, Imberie este surprins de o furtună pe mare, prins de pirați, vândut ca rob în Egipt, dar, îmbogățit peste câțiva ani, el se întoarce, după o călătorie cu noi peripeții, la Margarona, alături de care va domni în Provența. În literatura
IMBERIE SI MARGARONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287536_a_288865]
-
de odihnă și relaxare a Suveranilor ci și un loc unde se discutau probleme serioase legate de soarta României. De aceea, Peleșul devenea pe timpul verii capitala politică a statului român. Dar mai presus de orice, Castelul Peleș era “ un adevărat giuvaer, o creațiune feerică în ținuturile urșilor și ale vulpilor! Pădurile s-au gătit ca să iasă mai bine la iveală din verdeața orbitoare a brazilor, iar soarele ziua, luna și lumina electrică noaptea, revarsă pe ele valuri de aur, de argint
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
Oul dogmatic, mitul soarelui își află una dintre cele mai bune întrupări în Riga Crypto și lapona Enigel ș.a.m.d. Ulterior, după elaborarea teoriei transdisciplinarității, N. revine în Les Racines... cu câteva nuanțări, socotind, spre exemplu, Joc secund „un giuvaer al transdisciplinarității”, în care al treilea termen al fiecărei triade ar reprezenta, în raport cu celelalte două, un „terț secret inclus”. Analiza fiecărui poem în parte este remarcabilă, multe dintre interpretări fiind fructificate de critică (Marin Mincu, Mandics György). Interpretarea este incitantă
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
Sirul). Tăcerea, punctată de inconfundabile ecouri, învăluie acest drum dureros și, poate, câteodată insuportabil. Am crede că uneori că ne pogorâm în propriul mormânt. Fără îngroparea omului cel vechi, perla dumnezeirii nu se lasă descoperită. Atingând pragul de jos, descoperim giuvaerul și intrăm într-o nouă dimensiune: timpul parusial al întâlnirii cu Hristos anulează grijile trecutului și temerea pentru viitor. Omul vede în Dumnezeu o rudă apropiată; cei doi sunt „de același neam” (Fapte 17, 28-29). Rugăciunea este lupta prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
jumătate de „detenție” - recte embargo publicistic. Așa se face că în noiembrie îl regăsim pe Tudor Arghezi în revista care-l găzduia pe vremuri cu respect și generozitate, în Viața românească. Aici, poetul publică trei poezii: Secera, La cosit și Giuvaere, punând pecetea-i caracteristică pe „mărunțișurile vieții”: Zi de zi îmi faci cadou, Puică galbenă, un ou, Și nici n-ai avut habar Că-mi lași zilnic în cuibar Parcă lunecat din cer, Dintr-o stea, un giuvaer. În uimirea
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cosit și Giuvaere, punând pecetea-i caracteristică pe „mărunțișurile vieții”: Zi de zi îmi faci cadou, Puică galbenă, un ou, Și nici n-ai avut habar Că-mi lași zilnic în cuibar Parcă lunecat din cer, Dintr-o stea, un giuvaer. În uimirea mea adâncă, Uit că oul se mănâncă Și mă uit, mărire ție! Ca la o minunăție. Ăsta-i oul de găină? Ăsta-i ochiul pe slănină? Asta s-a vândut în piață Ieri și azi de dimineață? Nu
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
existență și crede că a văzut ceva. Aceasta nu-l putea interesa pe Kierkegaard. El căuta Cavalerul Credinței, adevăratul copil minune. Adevăratul copil minune, stabilindu-și relațiile cu infinitul, e complet acasă la el În finit. Capabil de a purta giuvaerul credinței, făcând mișcările infinitului, și În consecință neavând nevoie de nimic altceva decât de finit și de obișnuit. Pe când alții caută cu ardoare extraordinarul din lume. Sau Își doresc să fie aceea la care se cască gura. Ei Înșiși Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
acest palat al Alhambrei, splendoare între splendori și minune peste minuni. Priviți în jurul vostru, frații mei! Plimbați-vă agale ochii jur-împrejurul acestei săli, căreia părinții și străbunii noștri i-au cizelat cu migală fiecare bucată de zid ca pe un giuvaer delicat și de mare preț! Păstrați pe veci în amintire acest loc venerat unde nici unul dintre voi nu va mai pune vreodată piciorul, decât poate ca rob!“ Medicul plângea și mulți bărbați își ascunseră obrazul. «Vreme de opt veacuri, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
adăpost. Deloc deranjată, Hiba supraveghea acum cu ochi de cunoscător dispozitivul ei de apărare și de supraviețuire. Minunată Hiba! Cu siguranță nu așteptasem împrejurarea asta pentru a începe s-o iubesc. Însă ea nu fusese niciodată pentru mine altceva decât giuvaerul haremului meu, giuvaer scânteietor, capricios și care, de la o îmbrățișare la alta, se pricepea să rămână impalpabil. În furtuna din munții Atlas, avea totuși să se dezvăluie o femeie diferită. Singurul meu cămin era în ochii ei, în buzele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Hiba supraveghea acum cu ochi de cunoscător dispozitivul ei de apărare și de supraviețuire. Minunată Hiba! Cu siguranță nu așteptasem împrejurarea asta pentru a începe s-o iubesc. Însă ea nu fusese niciodată pentru mine altceva decât giuvaerul haremului meu, giuvaer scânteietor, capricios și care, de la o îmbrățișare la alta, se pricepea să rămână impalpabil. În furtuna din munții Atlas, avea totuși să se dezvăluie o femeie diferită. Singurul meu cămin era în ochii ei, în buzele ei, în mânile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
comuniști, se striga: „U.R.S.S. bastionul păcii e, slavă lui Stalin cel Mare și poporului rus care libertate ne-a adus. Stalin! Stalin!” A trăit neamul nostru zile grele și amare de parcă viața românului a început la 23 august 1944, giuvaer dăruit nouă de I. V. Stalin. Românul, român și creștin, era batjocorit, întemnițat și ucis. Copiii, obligatoriu nu mai aveau voie să intre în Biserică, icoanele date jos din școli și înlocuite cu Stalin și conducătorii partidului. Activiștii de partid
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
acolo într-o stea. Răsai din nou din fulgere și nori, Frumoasă ca o falnică regină, Și cazi la mine în vatră în grădină Să te culeg adesea dintre flori. Să te ascund în ochi-mi, să te țiu, Ca giuvaerul cel mai drag din lume, Să te zidesc în sufletul meu viu Cu cărămizi din aur și din hume. O, glasul tău a fost atât de trist, Durerea ta a fost atât de grea, Sacrificată astăzi ca un Crist, Tu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
se izbesc De stânca vieții, alte valuri. Ferești deschise către cer Sau nesfârșitele abisuri, Lumini, ascunse-ntr-un ungher, Au obosit în dor de piscuri. Te naști în văluri de mister Cu adiere de speranță, Și crezi că viață-i giuvaer, Să-l porți la gât cu eleganță. Când idealul se destramă, Viața, în joc, mărește miza. Nu vrea să piardă, îi e teamă; Cu vânt, înlocuiește briza. Dar într-o zi, stând obosit Pe-o tristă piatră de hotar... Pariul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cuminte, percutorul aștepta să izbească micuța capsă din fundul cartușului; scânteia avea să aprindă praful de pușcă; imensa presiune urma să azvârle glonțul cu miez de plumb și Înveliș roșiatic; glonțul se va Învârti și se va răsuci amarnic pe ghinturi, va ieși furios și agresiv de pe țeavă, va străbate ca pe nimic cerul gurii, creierii și, la sfârșit, va sparge țeasta, făcându-i un găuroi imens, și va ajunge iarăși la aer curat. Se vede treaba, Însă, că acel ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cuverturi albe și, într-un colț, stătea un paravan pliant. — Hanbei, mă auzi? Eu sunt, Hideyoshi. Cum te simți? Hideyoshi se așeză încet lângă prietenul său, privind chipul de pe pernă. Poate din cauza întunericului, fața lui Hanbei era translucidă ca un giuvaer. Nu-ți puteai stăpâni lacrimile, văzând că un om putuse slăbi atât de mult. Lui Hideyoshi, asta îi frângea inima; îl durea chiar și să-l privească pe bolnav. — Doctore, cum e? Medicul nu putu spune nimic. Răspunsul său tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sprâncenele sunt desenate ca niște gâște în zbor. Privindu-se în oglindă, fata își aduce aminte de viața la Shanghai. Se gândește la Dan, Tang Nah și Zhang Min. Bărbații care i-au cutreierat trupul, dar nu au descoperit niciodată giuvaerul dinăuntru. Se gândește la mama ei. La ce ghinion a avut. Brusc, i se face dor de ea. Numai după ce fiica a trecut prin propria-i luptă chinuitoare, ea e în stare să înțeleagă semnificația ridurilor mamei și a tristeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]