752 matches
-
Acasa > Poeme > Dragoste > MIREASMA SALCÂMILOR ÎN FLOARE Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2337 din 25 mai 2017 Toate Articolele Autorului Pe sub tâmple adie mireasma florilor de salcâm, ghirlandele parfumate m-au purtat spre alt tărâm, și anotimp, când vântul împărțea-aromele la doi, azi, amintirea oftează și prin timp privesc înapoi. Fruntea-mi tresare, năpădesc aducerile-aminte, și când nu revin, te caut printre ramuri de cuvinte, ai rămas ce
MIREASMA SALCÂMILOR ÎN FLOARE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385101_a_386430]
-
NICIODATĂ / AUTOR CARMEN SUISSA, de Carmen Suissa, publicat în Ediția nr. 2229 din 06 februarie 2017. CAPITOLUL 3 Adevărul - „Asta a fost atunci, ăsta este acum” Nu stia câte ore se plimbase prin zăpadă. Probabil că multe, pentru ca, în afară ghirlandelor luminoase, nu mai erau alte lumini. Se pare că toată lumea dormea. Îi era frică să ajungă acasă. Știa că în noaptea aceea viața ei se va schimba, ori ea nu dorea să schimbe nimic. Totul fusese perfect! Se simțise adesea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
Dar trebuia totuși s-o facă și să vadă exact despre ce era vorba. ... Citește mai mult CAPITOLUL 3Adevărul - „Asta a fost atunci, ăsta este acum” Nu stia câte ore se plimbase prin zăpadă. Probabil că multe, pentru ca, în afară ghirlandelor luminoase, nu mai erau alte lumini. Se pare că toată lumea dormea. Îi era frică să ajungă acasă. Știa că în noaptea aceea viața ei se va schimba, ori ea nu dorea să schimbe nimic. Totul fusese perfect! Se simțise adesea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
perioadă. Carol se plimbă agale prin zăpadă moale, proaspăt depusă. Era o temperatură bună, ținând cont de Crăciunul care urma să fie peste trei săptămâni. Ningea, iar la lumină felinarelor fulgii păreau plini de viață. Ferestrele caselor erau împodobite cu ghirlande luminoase, albe sau colorate. Totul părea perfect. Nu și pentru Carol. Ultimele ore i-au bulversat existența. Liniștea ei sufletească pălise de când își auzi soțul - pe Daniel -, vorbind la telefon ... Citește mai mult "Niciodată să nu spui niciodată!”Carmen SUISSACAPITOLUL
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
perioadă.Carol se plimbă agale prin zăpadă moale, proaspăt depusă. Era o temperatură bună, ținând cont de Crăciunul care urma să fie peste trei săptămâni. Ningea, iar la lumină felinarelor fulgii păreau plini de viață. Ferestrele caselor erau împodobite cu ghirlande luminoase, albe sau colorate.Totul părea perfect. Nu și pentru Carol. Ultimele ore i-au bulversat existența. Liniștea ei sufletească pălise de când își auzi soțul - pe Daniel -, vorbind la telefon ... Abonare la articolele scrise de carmen suissa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > NEVER Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1147 din 20 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Nevermore Nu mai era sigur pe nimic, numai creierul îi lucra febril. Mai febril ca niciodată. Îi trimitea ghirlande de metafore, fragmente de marmură, diamant, iar ea tăcea ca un sfinx. „Un sfinx trebuie spart, să vedem ce este înăuntru”. Se gândea el. Dar distanța ca și timpul ca și indiferența ucid sentimentele cum mor păsările în zborul lor
NEVER de BORIS MEHR în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383243_a_384572]
-
nouă zile. Începe în a doua duminică din august. Preparativele durează tot anul. În ultimele luni se intensifică; se pregătesc haine noi, se îngrașă viței, fazani de volieră și claponi; sunt scrise invitații și desenate sute de afișe, se împletesc ghirlande din flori târzii de munte. Se croiesc și se pictează măști. Garnizoana își completează stocul de artificii și repară șeile cailor; trompeții își lustruiesc alămurile, iar fanfara Gărzilor Reunite, impresionantă, repetă valsuri și marșuri triumfale, trunchiurile arborilor sunt văruite. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
patrule, de camuflaj, de bande teroriste; dar iată verzele Înfoiate, placide ca niște cloști ce-și apără puii, și eleganța palidă, argintie a andivelor care te duc cu gîndul la arhipelaguri neexplorate, insulele andive, spui, zîmbești și vezi indigenele cu ghirlande de flori În jurul gîtului, tremurîndu-și șoldurile Într-un dans promițător. Cred că tomnatecul Gauguin s-a plimbat mult prin piețe Înainte de a-și lua zborul spre țărmuri Îndepărtate. Și eu care visam o troică, o cergă de blană, un han
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
oțel care s-a topit peste noapte ca o feștilă prea scurtă pentru un Întuneric atît de lung istoria un coșmar din care tot Încerc să mă trezesc și paradisul aerul Începe să vibreze copacii sînt parcă locuiți de naiade ghirlande de viță sălbatecă la intrarea parcului Herăstrău un autocar cu turiști străini „wir haben das höchste Lebensniveau erreicht, wir sind alle potenzielle Selbstmörder“ domnul acela bătrîn cu gambetă duce În lesă un San Bernard și doamna aceea are un turban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-ți spui drept, mă gîndii mai mult la Sfintele Paști, ca să cumpărăm niște perdele roz de nailon că ie tare frumoase și am văzut că așa se poartă acu și să punem și faianță roz pe peretele de la lift cu ghirlănzi de trandafiri, are aci la ferometalu de la poștă ța venit să-mi ceară bani ca să Împopoțoneze blocul după gustul ei și eu trebuie să plătesc cu zîmbetul pe buze și să spun: vai, ce frumos! de ce sînt obligată să accept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să vizitez Cimitirul Cărților Uitate. Se cerneau primele zile ale verii lui 1945 și umblam pe străzile unei Barcelone prinse sub ceruri de cenușă și sub un soare de abur care se revărsa peste Rambla de Santa Mónica Într-o ghirlandă de aramă lichidă. — Daniel, ce-ai să vezi astăzi n-ai să poți povesti nimănui, m-a avertizat tata. Nici prietenului tău Tomás. Nimănui. — Nici măcar mamei? am Încercat eu, cu jumătate de glas. Tata oftă, adăpostindu-se În acel zîmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a adăugat Clara. Ți-ai cîștigat respectul lui. Oricine ar zice-o, am suspinat eu. Am observat cum Clara, atunci cînd zîmbea, Își Înclina capul Într-o parte și cum degetele ei se jucau cu un inel care părea o ghirlandă de safire. — CÎți ani ai? a Întrebat ea. — Aproape unsprezece, am răspuns. Dar dumneavoastră? Clara a rîs dinaintea insolentei mele inocențe. — Aproape de două ori pe atît, Însă nu-i totuși cazul să-mi spui dumneavoastră. — Păreți mai tînără, am remarcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de panică. În casa aceea nu fuma nimeni, iar pipa lui Barceló, pururi stinsă, era un simplu atrezzo. Am ajuns la sala de muzică și strălucirea unui fulger a aprins volutele de fum ce pluteau prin aer pe ca niște ghirlande din abur. Claviatura pianului alcătuia un zîmbet interminabil lîngă galerie. Am traversat sala de muzică și am ajuns la ușa bibliotecii. Era Închisă. Am deschis-o, iar lumina pavilonului (glorietaă ce Înconjura biblioteca personală a librarului Îmi oferi un cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
doi, puși de acord, au dispus împreună. Una dintre chestiunile mai aprins discutate a fost procedura retragerii guvernului, când și cum trebuia să se facă, cu discreție sau fără, cu sau fără imagini de televiziune, cu sau fără fanfare, cu ghirlande pe mașini sau nu, purtând sau nu, drapelul național fluturând pe aripi, și un șir nesfârșit de amănunte pentru care a fost necesar să se recurgă, și nu de puține ori, la protocolul de stat, care, niciodată de la întemeierea națiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
povesti înmormântarea Lysiei Verhareine. Era într-o zi de miercuri. Vremea era la fel de frumoasă ca în ziua în care hotărâse să ne părăsească. Poate chiar mai cald. Da, aș putea vorbi despre soarele din acea zi, despre copiii care împletiseră ghirlande din viță-de-vie și grâu, despre toți locuitorii care veniseră până la ultimul la biserica ce gemea de atâta lume, Bourrache și micuța, procurorul în primul rând, ca un văduv, preotul cel gras, Lurant, în care lumea nu prea avea încredere până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
tăcere și își sfâșia măruntaiele. O ființă care cădea. Care nu se oprea din cădere. În unele scrisori se lega de logodnicul ei, reproșându-i tăcerea și scrisorile rare, îndoindu-se de dragostea lui. Dar în ziua următoare îi aducea ghirlande de scuze și i se arunca la picioare. Însă el tot nu îi scria mai des. Nu voi ști niciodată în ce tabără era acest Bastien Francœur: în cea a ticăloșilor sau în cea a drepților. Nu voi ști niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
tânăr, dar ochii lui Mișu erau atât de mâhnți de mâhnirea ei, încât mireasa își reveni pe dată. Lăsându-l pe tânăr îmbujorat ca trandafirul lui Mișu, se îndreptară cu toții fericiți spre MaxiBar. * MaxiBarul era decorat cu globuri de la Crăciun, ghirlande de hârtie creponată și acuarele de-ale Marcelei. O masă lungă era aranjată lângă perete, lăsând în mijlocul barului un mic spațiu pentru dans, deasupra căruia strălucea recondiționat globul din ambalaje de ciocolată chinezească. Până și Zelea avea un aer sărbătoresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
faptului celui mai stingher, înscris în vidul unei butelii - buretoasa, venerabila navă a Științei, forțează acest cer soli-dar. Și pânzele ei deprimate aliază aedica stirpă a Usherilor, înnodatelor, geloaselor rase de jos: în acele semne de gudron (corbi întorși în ghirlande) a căror ivire aici e singura proferare a iadului, acceptată vreodată sub ceruri, cuvântul complect." DISCOVERY (Parafrază la vol. Eulalii de Dan Botta, 1931) GEOMETRIE INCENDIATĂ Fostul elev din clasa profesorului Banciu e un geometru, în felul său. Din visul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
imitând șuieratul trupurilor goale o să-mi prind în păr umbra stejarului căutând în somn pe ramul adus de dorința mea nebună la picioarele tale lăstari eiii, și, ce dacă mereu am crezut că în curtea mea va fi sărbătoare? atârnam ghirlande în colțuri ca sărutul să nu se rănească îi mai aud gâlgâitul acum peste granitul ceruit cu atâta migală viața a căptușit flori de piersici prin pețiolul căruia se mai chinuie să treacă un cerb morți care mă trag în
NU TE LAS, CERBULE! de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364467_a_365796]
-
dive suna eronat - În jurul lămpii așezată într-un colț pe verandă, Fluturi albi cu aripi de sticlă roiau dezordonat. În zborul lor nebun, amețitoare vie sarabandă, Ca-ntr-un decor de film de lună-ncoronat Fluturi arzând în lumină împleteau o ghirlandă - Din radio un glas se-nfășura abandonat În jurul lămpii așezată într-un colț pe verandă. Corina Diamanta Lupu București 18 ianuarie 2011 Referință Bibliografică: RONDELUL LĂMPII DE PE VERANDĂ / Corina Diamanta Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 383, Anul II
RONDELUL LĂMPII DE PE VERANDĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361336_a_362665]
-
clienții ce-i avea deja în sală, aranja un anumit separeu ca de sărbătoare. Cele trei mese aveau vaze cu flori proaspete și lumânări parfumate, chiar dacă ea nu știa sigur câte persoane vor beneficia de atmosfera intimă de acolo. Câteva ghirlande, ce păreau a fi agitate în neorânduială, își schimbau culoarea sub lumina difuză a becurilor ascunse sub diferite ornamente, la cei mai ușori curenți de aer. Gheața sclipea în frapierele din care răsăreau câteva sticle cu gâturi lungi și etichete
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
vârtos la rame. Luminile orașului se îndepărtau tot mai mult, devenind sclipiri mișcătoare de licurici. Dacă vom depăși zona digurilor de protecție de la port, îndreptându-ne spre stațiunea Venus, vom vedea toate stațiunile, de la Olimp până la Vama Veche, ca o ghirlandă de steluțe galbene și sclipitoare. Norii acopereau întregul cer. Nici o stea nu reușea să se strecoare prin perdeaua întunecoasă și prevestitoare de furtună. Speram ca luna palidă să-și facă apariția firavă pe bolta întunecată, prevestitoare de evenimente rele, să
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
brișca. Dădu din cap, cu milă pentru omul care mai venea din când în când să o ajute la treburile gospodăriei, strecurându-se ca o nălucă după colțul străzii. Lângă bisericuța din lemn, se ridica, mândră, casa preotului, împodobită cu ghirlande luminoase roșii și albastre, arzând din plin și în miezul zilei. O fi uitat preoteasa să stingă lumina de atâtea treburi avute în Ajun. Păși prin poarta larg deschisă, cu ochii după Vasilică sau mama lui. - E cineva acasă? Stratul
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
Anotimp > NINSOAREA, POEZIE DE TITINA NICA ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1072 din 07 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de TITINA NICA ȚENE Ninsoarea Ninge cu fulgi, mari, zglobii iar fulgii se joacă de-aprinselea-n aer, ghirlande de zăpadă cu scăpărări liliachii, aleargă de-a prinselea-n aer... Și albul pur, se așterne peste tot, acoperind, din plin, pământul, acuma, să fiu tristă nu mai pot, cu puritatea lor au alungat uratul... Fulgii alene zboară, unii cad și
NINSOAREA, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363315_a_364644]
-
Privind în urma mea, luminile Mangaliei se zăreau ca niște licurici. Poate că eram la o milă de țărm. Se auzea de undeva, din depărtare, muzică. Încă erau deschise terasele prin stațiuni. Litoralul de la Vama Veche până la Olimp, semăna cu o ghirlandă cu mii de becuri aprinse, pusă în pomul de Crăciun. Se apropia răsăritul soarelui. Peștele mușca din momeala atârnată în cârlige. Greutatea minciogului creștea cu fiecare guvid capturat. La un moment dat, orizontul, acolo unde cerul se îngemăna cu luciul
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]