282 matches
-
intenționează oamenii ăștia. De ce îi interesează pivnița noastră? Te pomenești că vor să arunce casa în aer! Florence e inconștientă ca de obicei, doar gura e de ea. Neamul Periețienilor... Papa mă avertizase, dar mie îmi plăcea cum zdrăngăne la ghitară și cum dansează tangou apaș. Pun pariu pe oricât că mâine ne trezim cu Securitatea pe cap. Ăștia află tot... N-or să creadă un cuvânt din povestea noastră. Complicitate ― iată concluzia. Oare la cine să apelez?" Telefonul sună și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
inventat! Cristescu îl privea cu inima strânsă. Celălalt întrebă sfios, cu o voce mică: ― Să vi-l cînt? Maiorul înclină ușor capul. Dascălu își schimbă fericit poziția. Înfipse mâna stângă în genunchi și cu dreapta începu să zdrăngăne la o ghitară imaginară. ― Odată, într-o țară fără fluturi albaștri / O broască și un cânta lup ha, ha / Au intrat la zdup! Ha, ha / Pe cantalup îl chema Lae / Și-i plăcea la pârnaie, ha-ha / Pe broască o chema Lența / Și-i
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lup ha, ha / Au intrat la zdup! Ha, ha / Pe cantalup îl chema Lae / Și-i plăcea la pârnaie, ha-ha / Pe broască o chema Lența / Și-i plăcea existența, ha-ha / Au murit într-o seară, pe vânt și ploaie... Lăsă "ghitara" lângă scaun și chicoti încet: ― V-a plăcut? Maiorul zâmbi stors și apăsă pe buton. ― Și-a făcut numărul? întrebă Azimioară. Cristescu oftă. ― E inconștient. Mai inconștient decât un copil de 5 ani. Nefericitul... În sfîrșit! Ia dosarul lui și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
manșete proaspete din linon sau pichet alb. Mama lui Șerban o cultiva, și ar fi dorit-o de noră." Cam prostuță Melania, dar cel puțin n-are gărgăuni. O nevastă ca ea îți mănâncă din palmă. Nu umblă după fleacuri! Ghitară, castaniete, dans apaș... Cu astea faci un bordel, nu casă." Zâmbi încercînd să pară degajat. ― Știi că pe vremuri te-am iubit puțin, Melania... Bătrâna roși violent și puse ceașca pe masă. Spuse tulburată: ― Doamne, Șerbănică, ce idei năstrușnice îți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ca aia. — Myrna este tot la New York, habitatul ei nativ. Nu mă îndoiesc că, în momentul ăsta, ia parte la vreo demonstrație, încercând să provoace poliția să o aresteze. — E drept că mă scotea din sărite cântând to’ timpu’ la ghitară. Da’ dacă avea bani, așa cum spuneai, poate ar fi fost bine să te-nsori cu ea. Ați fi putut să v-aranjați undeva și s-aveți un copilaș sau așa ceva. Nu pot crede că de pe buzele propriei mele mame iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-i joci din buric lu’ Chiru din Baltă și te ții de neîncepută? Ai zis la taica părinte, sub patrafir, ce faci tu în Baltă? Cum te leagănă pă apă Chiru și pune tarafu’ să-ți cânte la mandole și ghitare? Cum vă petreceți în orăcăieli și chermezeală, de răsună Balta? Crezi că nu le știe lumea? Tot satul știe parangheliile voastre, da’ tace, că e frică de Chiru și de ăia care cică i-a trimis acu din nou să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
În solitudine. Instrumentul muzical al lui Anton Pann este chitara: „Chitar’ muz-armonicească PÎnă cînd o să tăcem?” CÎntecul de iubovște și de petrecere nu poate fi provocat și slujit mai bine decît de sunetul coardei atinse de o mînă fină. Tot „ghitara” este și mesagerul lui Cătina. Prin Sihleanu și Grandea, vine, În fine, rîndul harpei: „Pe harpa mea, copilă, de viscole zdrobită, O mînă tremurîndă abia mai pot să las...”. 19. Există timpuri și anotimpuri În iubire. Timp gramatical și timp
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mergeau până la spadă și pumnal. Intelectualii și poeții, artiștii erau adesea și condotieri. Țin minte că eram în 1979 la Innsbruck, cred, cu Nicolae Balotă, și ne uitam cum de zidurile medievale erau sprijiniți tineri cu părul lung și cu ghitare. și ne spuneam: "Ascultă, tu crezi că acum 400 de ani era foarte diferit la Innsbruck? Era tot plin de vagabonzi, trubaduri boemi adunați acolo, care puteau să mai facă și un furtișag sau chiar un omor, așa că ce să
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
complicațiile citadine; în "intimitatea orașului / copacii / plini de bube, cu coroanele lor de mir" veghează "tembelizați"; absurdul dezechilibrează inevitabil: "Îmi ies din fire și iar mă sui deasupra mea"; bacovian parcă grotescul bate spre delir: "O fată / întunecată / cântă la ghitară, creanga de pe nour șfichiuie / mortul: nu mai suport nesiguranța zilei de mâine, nu / mai suport, îmi / astup urechile, urlu, bat din picioare"; o lume pe dos pare damnată în perpetuitate: "Vai, vai: atracții... atracții... în grădina / pentru discuții / filozofice (...) porcii
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se mai aude" (Geneză). Imperios selectate, "necesare ca pâinea și aerul", cuvintele întemeiază spații și chipuri; miracolul lor ține de o rafinată ars combinatoria, aceasta apanaj demiurgic: Dacă ar fi avut trup, aș fi zidit cu ele un nou univers..." (Ghitare la Contrescarpe"). Se discern analogii cu Blaga; stări de grație, extatice, alternează cu viziuni solemn-metafizice (Universală, Întoarcerea lui Cain); obsedează pythagoreica nostalgie a supremei armonii cosmice: "Tu încă păstrează / proporția pură..." (Secțiunea de aur). Frazarea bate aici, și în alte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ca sistem de expresie, Vasile Nicolescu a asimilat lecțiile celor vechi (semnificative trimiteri la Helada și Roma), tinzând totodată spre o lume-sinteză în care Euridice se întâlnește cu Mozart -, Afrodita cu Ofelia, iar Van Gogh (obsedat de "galben") ajunge cu "Ghitara trist zumzăind la Yucatan". Interrelații ca acestea, universalizante, intensifică unda lirică: privirile, mirate, se mută spontan de la Zoroastru la Semiramida și Garcia Lorca, de la renascentiști și Thomas Morus la "Clopotele de la Horezu". Pictură și fantezie sonoră ca mijloace de vehiculare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fi bucuros; a se bucura; calmare; căldură; cînta; a cînta; ciocîrlia; ciripește; citește; clape; clasic; compune; cucul; cucuveaua; da; dar; descîntă; dicta; distruge; doini; dragoste; drăguț; duet; durere; emoție; se exprimă; expunere; fain; fals; flaut; fluiera; fredonează; frumusețe; gen; la ghitară; gîndire; glas melodios; glăsui; Gloria Mielului; a grăi; grăiește; harpie; hip-hop; horă; Ioana; a imita; interpret; a interpreta; intonare; intonație; iubăreț; încînta; încîntare; încîntător; înflori; îngîna; îngînare; jalnic Ana; a juca; lăutar; lăutari; libertate de exprimare; liniște; a liniști; liniștit
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
al nume al bicisniciei, descumpănite gazdele cedează neașteptat de ușor în fața cinicei intruziuni. Dispuse la concesii, ele consimt, cu o strîngere de inimă, ca un spasm al conștiinței, la rușinosul viol. Pînă și pe răzvrătitul Alex îl surprindem exersînd, la ghitară, acordul rusesc! Ca să nu-i mai supere prea mult pe ocupanți, timorați, nevolnicii fac un compromis după altul. Sigur, mai murmur, mai cîrtesc, mai ridică, nu prea tare. glasul. Dar, urmărindu-i, nici nu te mai miri că lui se
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Și Schopenhauer. Bunica: Cine? Aha, Val. Val e în birou cu scrisurile lui. Alex, vezi de caută banda cu cîntecele de cînd a împlinit cincizeci de ani. Alex: Lasă că urările și mulți ani trăiască le cîntăm pe viu. (ia ghitara de pe fotoliul aflat într-un colț, să-i spunem, al muzicii, acolo mai existînd o combină muzicală, boxe, un casetofon, și începe să cînte, ca într-o repetiție generală, "Mulți ani trăiască"; ușa, care va fi stabilită pentru intrarea birou
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
timp) Ei, ce-ați rămas așa! De ce tăceți? Alex, ia pune tu casetofonul ăla la maximum! (Alex nu se mișcă; Mihai declanșează casetofonul din care se aude muzică "disco", apoi deschide aparatul de radio, unde se cîntă muzică populară; ia ghitara, i-o dă lui Alex, care, însă, n-o ia, ceea ce îl face pe Mihai să zdrăngăne el însuși strunele bietului instrument, evident cu intenția de a face numai gălăgie; furios, se apropie de Maria, care simte nevoia să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
s-o angajeze și pe bunica, drept care bătrîna, presată de situație, speriată, încropește ce poate din "foaie verde de cicoare...") Irina: (îngrozită, țipînd) Bunică! (o ia și o duce spre bucătărie; se întoarce imediat, întrerupe toate aparatele și-i smulge ghitara) Tată! Mai mare rușinea! Mihai: (în culmea surescitării) Ce??? Mai mare rușinea? Cine spune asta? Irina: Eu. Mihai: Da?! Și mai cine spune? Ia s-auzim! (îndreptîndu-se amenințător spre Val, presîndu-l) Și mai cine? Val: Păi, dacă mă gîndesc bine
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și am hotărît să vă facem o surpriză... mai ales azi... Vecin 2: Mai ales acum... Vecin 1: O, da stați frumos! Așa că nu înțelegem de ce... (îl vede pe Alex, rămas și el ca și ceilalți țintuit locului și cu ghitara în mîini; se duce spre Alex; Vecinul 2, în acest timp, se va duce spre locul unde sînt Irina și Val; Vecinul 3 merge spre masă, de pe care ciugulește cîte ceva sub privirea năucită a Mariei; Vecinul 4, se îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
spre locul unde sînt Irina și Val; Vecinul 3 merge spre masă, de pe care ciugulește cîte ceva sub privirea năucită a Mariei; Vecinul 4, se îndreaptă spre pendulă, care arată o altă oră pentru că nu merge, de fapt) Cînți la ghitară? În ce acord? Alex: Italian. Vecin 1: Aha, eu cînt în acord rusesc. Așa am învățat de mic. Pot să-i schimb acordul? Alex: Dacă vreți... Vecin 1: (reacordînd strunele) Frumoasă ghitară... și bună după cum sună.. Eu am una rusească
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
oră pentru că nu merge, de fapt) Cînți la ghitară? În ce acord? Alex: Italian. Vecin 1: Aha, eu cînt în acord rusesc. Așa am învățat de mic. Pot să-i schimb acordul? Alex: Dacă vreți... Vecin 1: (reacordînd strunele) Frumoasă ghitară... și bună după cum sună.. Eu am una rusească... cu șapte strune... Vecin 3: (referindu-se la gustări) Da' sînt minunate chestiile astea! Dumneavoastră le-ați făcut? Maria: (ca hipnotizată) Da... Vecin 3: De altfel se știe în bloc că sînteți
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dibuit hiba. Ăsta-i hobiul meu. Tehnica. Iar pentru ceasuri am o adevărată pasiune. Vecin 1: (face cîteva acorduri de acomodare apoi începe să cînte o romanță, la început lîngă Alex apoi, la ureche, pentru fiecare membru al familiei) Bună ghitară! Mihai: (vrînd, totuși, să înțeleagă ce se întîmplă) Știți... eu nu pricep situația asta... mă scuzați, dar... nu pricep ce-i cu dumneavoastră în casa mea... Vecin 1: (surprins de întrebare, totuși luminos) Cum ce-i cu noi aici! Păi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
duce!" Și mi-a dat. Și, într-adevăr, n-o prea pot duce... Ce mai, e grea a naibii filosofia... Alex: (lui Vecin 1, între ei doi) Auzi, vecine, uite ce vreau eu să-ți propun: eu te învăț la ghitară acordul italian și matale, în schimb, pleci. Vrei? Vecin 1: Stai că nu-nțeleg. Păi cum mă să mă-nveți la ghitară dacă plec? Alex: Întîi te învăț și după aceea pleci. Imediat. Da? Vecin 1: Da' de ce vrei tu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Vecin 1, între ei doi) Auzi, vecine, uite ce vreau eu să-ți propun: eu te învăț la ghitară acordul italian și matale, în schimb, pleci. Vrei? Vecin 1: Stai că nu-nțeleg. Păi cum mă să mă-nveți la ghitară dacă plec? Alex: Întîi te învăț și după aceea pleci. Imediat. Da? Vecin 1: Da' de ce vrei tu să plec imediat, măi tinerele? Alex: Așa, pentru că nu-mi placi. Vecin 1: Ești rău. ("mîngîindu-l") Răule! Alex: Ba sînt bun, sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de ce vrei tu să plec imediat, măi tinerele? Alex: Așa, pentru că nu-mi placi. Vecin 1: Ești rău. ("mîngîindu-l") Răule! Alex: Ba sînt bun, sînt foarte bun și dacă pleci te și sărut cald și tovărășește. Și îți dau și ghitara. Vecin 1: Vai, vai, te porți cu mine de parcă ți-aș sta în gît! Alex: Dar nu-mi stai numai în gît. Îmi stai și-n burtă, și-n inimă, și-n minte, și-n picioare... m-ai ocupat tot
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
îi spune pe românește? Alex:... Prieten... vecin... musafir... Bunica:... Atunci să-l udăm oleacă... poate înflorește... Alex:...De înflorit nu înflorește, sigur, dar se trezește... și nu-i nevoie... (bunica iese) (Alex se îndreaptă spre birou) Vecin 1: (cîntind la ghitară) Unde te duci? Alex: Cum unde mă duc?! (un plus de înțelegere a situației) Nu cumva trebuie să cer voie unde mă duc, cînd să mă duc? Vecin 1: Nu, da' mă lași singur cu acordul italian... Alex: Deci pot
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cînd a plecat? Mihai: (greoi, istovit) M-ai mai întrebat de o sută de ori pînă acum. Nu știu cît e de cînd a plecat. Nu știu. Alex: (exersînd) Demult... tare demult... Maria: Tu mai bine n-ai mai zdrăngăni ghitara aia. Alex: Am făcut schimb de acorduri cu vecinul. Învăț acordul rusesc. Maria: Și ăia ce dracu fac acolo în salon? Alex: S-au retras... ne-au lăsat de capul nostru... putem face ce vrem... Maria: (privește pe furiș prin
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]