283 matches
-
se mai aude" (Geneză). Imperios selectate, "necesare ca pâinea și aerul", cuvintele întemeiază spații și chipuri; miracolul lor ține de o rafinată ars combinatoria, aceasta apanaj demiurgic: Dacă ar fi avut trup, aș fi zidit cu ele un nou univers..." (Ghitare la Contrescarpe"). Se discern analogii cu Blaga; stări de grație, extatice, alternează cu viziuni solemn-metafizice (Universală, Întoarcerea lui Cain); obsedează pythagoreica nostalgie a supremei armonii cosmice: "Tu încă păstrează / proporția pură..." (Secțiunea de aur). Frazarea bate aici, și în alte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ca sistem de expresie, Vasile Nicolescu a asimilat lecțiile celor vechi (semnificative trimiteri la Helada și Roma), tinzând totodată spre o lume-sinteză în care Euridice se întâlnește cu Mozart -, Afrodita cu Ofelia, iar Van Gogh (obsedat de "galben") ajunge cu "Ghitara trist zumzăind la Yucatan". Interrelații ca acestea, universalizante, intensifică unda lirică: privirile, mirate, se mută spontan de la Zoroastru la Semiramida și Garcia Lorca, de la renascentiști și Thomas Morus la "Clopotele de la Horezu". Pictură și fantezie sonoră ca mijloace de vehiculare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de emoțiile cotidiene, de aspectele simple ale vieții, de gesturile temerare ale omului. Dumitru Micu remarca aici „o senzație de receptare vrăjită a impresiilor de toate zilele”, ca și „trăirea înfiorată a elanurilor”. Poeziile plachetei următoare, Versuri de spus cu ghitara (1967), indică o mutație stilistică și o desentimentalizare aproape calculată. Emigrând în Franța în 1969, C. își continuă activitatea cinematografică alături de soțul ei, cineastul Sergiu Huzum, ca scenaristă și coautoare a unor filme de artă și telefilme (Biografie, 1962, Prietenul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
orele, București, 1963; Livada cu povești, București, 1964; Adevărul și inima, București, 1964; Povestea cu ghetuțele, București, 1964; Trenulețul, București, 1964; Poze mari și poze mici , București, 1965; Magazinul cu mirese și alte povestiri, București, 1966; Versuri de spus cu ghitara, București, 1967; Orașul Dirlidang, București, 1968; Mărirea și decăderea planetei Globus, București, 1968; Neuf + un, Paris, 1980; Le Dernier Prince des Carpathes, Paris, 1981; Charmes d’amour en Roumanie, Paris, 1981; La Cuisine de nos grandes-mères roumaines, Paris, 1983; Poèmes
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
I-II, București, 1993-1995 (în colaborare). Repere bibliografice: Dumitru Micu, Mioara Cremene, „Adevărul și inima”, GL, 1964, 17; V. Ștefan, „Adevărul și inima”, ST, 1964, 11; Mădălina Nicolau, „Adevărul și inima”, VR, 1965, 9; Dumitru Solomon, „Versuri de spus cu ghitara”, GL, 1967, 42; Guy de Bosschère, Mioara Cremene, „Journal des poètes”, 1979, 7; Geo Vasile, „De-atâta greutate pleoapa mi-e concavă”, „Baricada”, 1995, 9; Ileana Berlogea, „Penthesileea la Troia”: mit și actualitate, CRC, 1997, 2; Opriță, Anticipația, 433-436; Manolescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
finalizat o amplă antologie a poeziei preromantice și romantice europene, rămasă în manuscris. Temeinicia artizanală a transpunerii marii poezii a lumii în românește îl așază pe B. printre traducătorii importanți ai ultimelor decenii. SCRIERI: Stupii cu pricina, Cluj, 1962; Când ghitara-i de prisos, București, 1963; Dănilă o ia razna, București, 1963; Judecata, București, 1964; Curcubeul negru, București, 1969. Traduceri: Frederik Antal, Clasicism și romantism și alte studii de istoria artei, București, 1971; Shakespeare, Sonete, ed. bilingvă, Cluj-Napoca, 1974; Poezia trubadurilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285821_a_287150]
-
orchestrelor pian, flaut, vioară și apoi bandoneonul ar confirma, prin costul lor destul de ridicat, aceasta mărturie; este o dovadă că tangoul n-a apărut în mahalale, care s-au mulțumit întotdeauna, cum bine se știe, cu cele șase coarde ale ghitarei. Alte confirmări nu lipsesc: lascivitatea figurilor, conotația evidență a anumitor titluri (Știuletele, Berbantul), circumstanță (...) că îl dansau pe la colțuri de stradă doar cupluri de bărbați, din pricina că femeile din popor nu voiau să participe la un dans pentru desfrânate. Evaristo
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Neantului și a Absolutului care este câmpia lipsită de viață, spune Sábato. Tot aici s-a ivit, prin distrugerea pampei, predispoziția religioasă și acea melancolie esențială a gaucho-ului, pe care le regăsim în cântecele pe care le cântă la ghitara. Pentru ca mai tarziu, când țara a deschis porțile imigrării, o dată cu tumultuoasa și materialista dezvoltare a orașului Buenos Aires, cu vanitatea și corupția politicienilor săi, cu arivismul și cinismul oamenilor ei de afaceri, sentimentul de exil pe propriul pământ să se intensifice
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Aurel Băeșu i-a făcut portretul. Soția lui Comino era o bună violonistă. Serile muzicale din casa lor, erau de neuitat. Tot aici, Băeșu a 605 privi cum lucrez, și a mă distra cu muzică. Locot. Schunda cânta frumos din ghitară. Altădată am fost invitată cu mama la masă la Comino, care locuia alături de casa D-lui Ciurea. Tot altădată plecam cu Dl. Comino și Aurel Băeșu, În trăsurica D-lui Comino, ca să pictăm toți trei priveliști de pe malul Moldovei. Aurel
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Concursul de romanțe: „Crizantema de aur”, de la Târgoviște, ce se ține anual. Eu nu am aparatura sofisticată ce-o posedă dânsul, foarte scumpă și cu care se poate face orchestrarea. Aș putea-o face și eu, dar nu posed decât ghitara!... Iată și titlurile compozițiilor mele Înregistrate la cele două posturi de Radio: Iașul meu drag. Se cântă ori de câte ori e vorba de acest frumos oraș moldav. În Fălticeni. Muzica și versurile Îmi aparțin. A fost dat pe post În emisiunea Radio-Sfera
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
dar nu și-a onorat promisiunea. Ea a luat premii la concursuri internaționale, printre care și Premiul al II-lea la Cerbul de Aur, de la Brașov. Am scrisoare de la dânsa. Neavând solistă și cântând În fața unor soliste (din gură și ghitară), mi-a spus: „Melodia e faină!”. O cânt eu! Posed afișul de la Festivalul „Teiul de Aur” de la Iași, anul 1995. Posed și alte afișe, de la diverse manifestări. De la Primăria din Fălticeni am fost invitat să mergem Într-o zi de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pereche de tineri de cel mult douăzeci de ani, care țin pe genunchi un coșuleț de nuiele înlăuntrul căruia doarme dus un boț de om despre care aflu că are trei săptămîni. În dreapta lor, un hippy cu pletele murdare și ghitara pe genunchi, într-o atitudine de reculegere desăvîrșită. Rezemat de umărul prăfuit al acestuia, un domn în vîrstă, îngrijit, cu haine gri și cu lavalieră, privește spre bolta înaltă, cu niște ochi albaștri, limpezi și împăcați, ca o apă liniștită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
le iei pantofii! — Toată lumea se stresează. Dar nu toată lumea face cadou bancnote de o sută de dolari la străini. — Pe bune? Îl privesc îngrijorată. A făcut așa ceva? — L-am văzut la metrou. Era un tip cu păr lung și cu ghitară... Luke s-a dus glonț la el și i-a dat un purcoi de bani. Tipul nici măcar nu cerșea. De fapt, a părut chiar jignit. — O, Doamne... Știi ce cred eu? Că are nevoie de o lună de miere frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
poezie scriptică la una cantabilă. Imaginea poetului cântăreț, acompaniat de lăută, i se potrivește de minune. Am ascultat de nenumărate ori, în nopți de prelungită libație, cel mai adesea cu participarea poetului, poezii de-ale lui cântate cu acompaniament de ghitară de Augustin Frățilă sau de Sorin Dumitrescu, pictorul. L am văzut nu o dată compunând și dictând pe loc versuri pentru a fi numaidecât transpuse în cântec. Dau aici câteva dintr-un poem superb, dictat anume lui Sorin Dumitrescu și rămas
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mână tăbăcarul, După urechi măgarul. Vremea după vânt, Omul după cuvânt. Moș Tonea, care are ca studii o clasă și jumătate de gimnaziu, povestește cu multe amănunte, ce năcazuri și nostimade i s-au petrecut când a dat bacaloriatul. O ghitară care se găsește prin casă, pe care toți ai lui o știu cumpărată de la un țigan, e o veche chitară a familiei, cu care "mama" cânta, întovărășindu-se cu vocea. Cânta versuri vechi. L-a vizitat Brătianu, cu care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ouă. Samurache stetea sluj, cu o chivără de hârtie în cap, încins cu o sabie enormă și având, se-nțelege, tot aerul sever necesar situa- ției... Artistul meu ședea picior peste picior pe laviță și le comanda, cântându-le din ghitară marșul de la 48...”. O a treia dimensiune a sintezei o constituie invocarea unui model occidental, pentru care emblematic devine Revoluția franceză într-un amestec sulfuros cu devălmășia unei lumi balcanic- orientale de un neaoșism fioros și agra- mat pe care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mergeau până la spadă și pumnal. Intelectualii și poeții, artiștii erau adesea și condotieri. Țin minte că eram în 1979 la Innsbruck, cred, cu Nicolae Balotă, și ne uitam cum de zidurile medievale erau sprijiniți tineri cu părul lung și cu ghitare. și ne spuneam: "Ascultă, tu crezi că acum 400 de ani era foarte diferit la Innsbruck? Era tot plin de vagabonzi, trubaduri boemi adunați acolo, care puteau să mai facă și un furtișag sau chiar un omor, așa că ce să
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
cântec, București, 1967; Cui îi e frică?, București, 1967; Zâmbiți, vă rog, București, 1967; De iarnă..., București, 1968; Retușați modelul, Timișoara, 1968; Zamfir Chiț-Chiț, București, 1968; Misterioasa dispariție a balaurului Coca, București, 1969; Aventurile lui Așchiuță, București, 1970; Băiatul cu ghitara, București, 1971; Și-am încălecat pe-o șa..., București, 1971; Șut... gol, București, 1971; Zboară, zboară..., București, 1971; Grădina poveștilor, București, 1972; Poveste la grădina zoologică, București, 1976; Verișorii, București, 1977; Fabule și pseudofabule, București, 1986; Delfinul va sta în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288970_a_290299]
-
văzut-o pe Jayne conducându-l pe David Duchovny afară, să-i arate cimitirul. - Întotdeauna faci cu ochiul când vrei să spargi gheața? mă întrebă Aimee. - Vrei să joci Plimbă Dovleacul? am întrebat-o. - Îmi place tricoul, zise ea, ridicând ghitara. - Îmi place tot pachetul, am zis, învăluind-o din priviri. Ce reprezinți? - Avocata de divorț a Sylviei Plath. Am luat-o de mână și am întrebat-o pe feministă: - Ne scuzi, nu-i așa? - Bret... s-a împotrivit Aimee, însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
În căsătorie pe Costescu. Altădată, apăreau toți sateliții mei, Între cari și Dl. judecător Comino (Întârziat cu căsătoria) În ușa sălii de pansamente, spre a mă privi cum lucrez, și a mă distra cu muzică. Locot. Schunda cânta frumos din ghitară. Altădată am fost invitată cu mama la masă la Comino, care locuia alături de casa D-lui Ciurea. Tot altădată plecam cu Dl. Comino și Aurel Băeșu, În trăsurica D lui Comino, ca să pictăm toți trei priveliști de pe malul Moldovei. Aurel
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
fi bucuros; a se bucura; calmare; căldură; cînta; a cînta; ciocîrlia; ciripește; citește; clape; clasic; compune; cucul; cucuveaua; da; dar; descîntă; dicta; distruge; doini; dragoste; drăguț; duet; durere; emoție; se exprimă; expunere; fain; fals; flaut; fluiera; fredonează; frumusețe; gen; la ghitară; gîndire; glas melodios; glăsui; Gloria Mielului; a grăi; grăiește; harpie; hip-hop; horă; Ioana; a imita; interpret; a interpreta; intonare; intonație; iubăreț; încînta; încîntare; încîntător; înflori; îngîna; îngînare; jalnic Ana; a juca; lăutar; lăutari; libertate de exprimare; liniște; a liniști; liniștit
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
componente esențiale ale universului său liric. Poetul este, așa cum se autodefinește, un „fiu al stepei”, în sufletul căruia sălășluiește „dorul cocorului” și care e atras mereu de „pânze de catarg”, chiar dacă uneori se identifică lăuntric cu „vulturii răniți”, cu niște „ghitare sfărâmate”, cu „copaci pustii”. Spre a ține piept „ceții” și „ruginii”, cheamă „răsăritul” soarelui și „seninul” cerului, duioșia cântecului de dragoste. Conjugând notația realistă, în manieră tradițională, cu sugestia metaforică, poemele lui, nu lipsite de platitudini și stângăcii, impresionează prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288421_a_289750]
-
care de 43 de ani se află în topul grupurilor de rock din România, 10 albume muzicale, peste 3500 de concerte în țară și în Europa: Florin Demea - chitară, Mihaela Grigoraș - clape, Adrian Corlaciu - vocal, Laur Făgădar - tobe, Florin Grigoraș - ghitară bass - vocal. Invitați: Ciprian Oancea - pian, Cornel Lepădatu - chitară și vocal, Teodora Bârsan, Ramona Stănilă, Ilie Lazăr, Andrei Albu - backing vocals. Coregrafia: Doina Botiș. Soliștii balerini: Mircea Munteanu, Saaya Pikula, Aleisha Gardner - coregrafă și Keston Meyer. Regizor: Ovidiu Dragoman - directo-
Cenu?a timpului by Dorin MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83479_a_84804]
-
prețioase lucrări din colecția Metropolitan-ului reprezintă un actor îmbrăcat în costumul de mătase cu dungi verticale al lui Mezzetin, „jumătate de măsură”, soțul când înșelat, când înșelând, servitorul devotat sau infidel. Singur pe scenă, cu mâna pe strunele unei ghitare, cu privirea pierdută, modelul imaginar al lui Watteau este o perfectă ilustrare a diferențelor dintre percepție, adevăr și reprezentare, a esenței actorului. Alături de picturi în ulei, expoziția de la Metropolitan, dedicată lui Philippe de Montebello, fostul director al instituției și un
Watteau, poetul by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6564_a_7889]
-
orice formă de manifestare artistică sau sportivă. „Muzica este pentru noi ca aerul”, declara unul dintre artiștii persecutați de islamiștii radicali. „Mali e dintotdeauna țara muzicii”, spunea altul. Chiar și cu teroriștii pe urmele lor, au continuat să cânte la ghitară, instrumentul favorit pe malurile fluviului Niger, ascunși în brusă.
Artiștii din Mali () [Corola-journal/Journalistic/3863_a_5188]