503 matches
-
ei, Fletcher Christian îi devin prizonieri. Zeul lui Dexter se dovedește a fi Mélange, entitate a cărei invocare aduce înapoi în univers habitatul Valisk. "Lady Macbeth" și "Oenone" ajung în sistemul de origine al rasei Tyrathca, acum înghițit de o gigantă roșie. Ei descoperă câteva habitate locuite de rasa mosdva, cu care fac schimburi comerciale, oferindu-le tehnologie în schimbul informațiilor despre Zeul adormit. Acesta se dovedește a fi o singularitate creată cu scopul de a-și ajuta inventatorii să evadeze din
Zeul adormit () [Corola-website/Science/331962_a_333291]
-
granulele fine de nisip alb înconjurate de areola inflamatorie. Dacă sînt numeroase, întregul cîmp de fond poate să fie un eritem pestriț. Apar faringita și inflamația mucoasei laringiene și traheobronșice. Secrețiile nazale, mucoasa faringiană și, adesea, sedimentul urinar conțin celulele gigante multinucleate caracteristice. Iritația caracteristica apare la 3-5 zile de la debutul simptomelor, de obicei la 1-2 zile după apariția semnului Koplik. Erupția debutează în fața sau în spatele urechilor și laterocervical sub forma unor macule neregulate care devin rapid maculopapulare și se extind
Rujeolă () [Corola-website/Science/304543_a_305872]
-
o TBC activă sau reactivînd o TBC latentă. O exacerbare a febrei, modificarea formulei leucocitare de la leocopenie la leucocitoză, alterarea stării generale, durerea și prostrația sugerează o complicație infecțioasă bacteriană. Pacienții imunodeprimați pot dezvolta o pneumonie severă, progresivă, cu celule gigante, neînsoțită de iritație. Purpura trombocitopenică acută, uneori cu manifestări hemoragice severe, poate complica faza acută a rujeolei. Encefalita apare în proporție de un caz la 1000 pînă la 2000 de cazuri de rujeolă, de obicei la 2 zile pînă la
Rujeolă () [Corola-website/Science/304543_a_305872]
-
de non-ficțiune. În trilogia "Zorii nopții", omenirea - deși unită într-o organizație numiră Confederația - s-a divizat în două părți mari, adamiștii și edeniștii. Economia este dominată de edeniști, care mențin un monopol puternic asupra Confederației recoltând heliu 3 din gigantele gazoase. Resursa este folosită de toate navele adamiste ca și combustibil principal. Folosirea celeilalte surse de energie majore, antimateria, este ilegală din cauza potențialului ei militar devastator, iar posesia și producerea ei este o crimă capitală. Adamiștii sunt cel mai numeros
Zorii nopții () [Corola-website/Science/320759_a_322088]
-
planete, cât și pe asteroizi. Edeniștii reprezintă, în principiu, o singură cultură. Ei sunt o societate idealizată, egalitaristă, utopică și, deși nu crede în practicile religioase, nu le interzice. Majoritatea edeniștilor trăiesc în stații spațiale gigantice numite 'habitate', care orbitează gigante gazoase. Fiecare habitat individual este un organism viu, conștient, fiind arbitrul comunității sale. Habitatele nu pot fi mituite, sunt judecători imparțiali și sunt conștiente de aproape tot ce se petrece în interiorul lor și în imediata vecinătate. Cel mai important aspect
Zorii nopții () [Corola-website/Science/320759_a_322088]
-
inoculată din momentul concepției. Ei folosesc și "servitori" modificați, aceștia fiind în general cimpanzei dotați cu afinitate care îndeplinesc sarcini de rutină și le permit edeniștilor să se concentreze pe problemele mai importante. Edeniștii extrag rarul izotop heliu 3 din gigantele gazoase, folosindu-l apoi pentru propulsia cu fuziune. Acțiunea trilogiei "Zorii nopții" este separată în principal în trei cărți, "Disfuncția realității" (1996), "Alchimistul neutronic" (1997) și "Zeul adormit" (1999), dar este completată și de culegerea de povestiri " A Second Chance
Zorii nopții () [Corola-website/Science/320759_a_322088]
-
fiecare secundă, peste patru milioane de tone de materie sunt convertite în energie în nucleul soarelui, generându-se astfel neutrino și radiație solară. Conform cunoștințelor actuale, în decursul următorilor aproximativ 5 miliarde de ani Soarele se va transforma într-o gigantă roșie și apoi într-o pitică albă, în cursul acestui proces dând naștere la o nebuloasă planetară. În cele din urmă își va epuiza hidrogenul și atunci va trece prin schimbări radicale, întâlnite des în lumea stelelor, care vor conduce
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
supernova sau transmutațiile prin absobția de neutroni din interiorul unei stele masive de generația a doua. Masa Soarelui este insuficientă pentru a genera explozia într-o supernovă, în schimb, în 4-5 miliarde de ani, el va intra în faza de gigantă roșie, straturile exterioare urmând să se extindă, în timp ce hidrogenul din centru va fi consumat, iar miezul se va contracta și încălzi. Fuziunea heliului va începe când temperatura în centru va ajunge la 3 K. Deși probabil expansiunea straturilor exterioare ale
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
ale Soarelui va atinge actuala traiectorie a Pământului, cercetări recente sugerează că în faza premergătoare, datorită pierderii de masă, orbita Pământului va fi împinsă mai departe, prevenind astfel înghițirea Pământului (totuși atmosfera Pământului se va evapora și împrăștia). Faza de gigantă roșie va fi urmată de împrăștierea straturilor exterioare ale Soarelui datorată intenselor pulsații termice, dând naștere unei nebuloase planetare. Soarele se va transforma apoi într-o pitică albă, răcindu-se în timp. Această succesiune a fazelor este tipică evoluției stelelor
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
ref. Gouter, Tette Rouse, Leș Houches. 2007 — 25 iulie: Alpi, masivul Mont Blanc — Mont Dolent (3.823 m): Ruta normală, partea sudică și creasta sud-estică, Val Feret, bivuacul Fiorio. 2005 — 27 iulie: Alpi, grupul Rochefort, masivul Mont Blanc — Dente del Gigante (4.014 m): Pe ghețarul Geant și ruta normală pe fata sud-vestică. Interviuri
Crina „Coco” Popescu () [Corola-website/Science/325616_a_326945]
-
au realizat prin munca celor peste 11 mii de oameni ai muncii cât numără combinatul în 1980, care realizează o productivitate a muncii de 2,8 ori mai mare decât în anul 1965. Beneficiile obținute în anul 1979 de această gigantă unitate a petrochimiei s-au cifrat la 520 milioane lei. Marele Combinat petrochimic Borzești a influențat direct înființarea și dezvoltarea noului oraș devenit municipiul Gheorghe Gheorghiu Dej (Onești), care asigură condiții deosebite de viață petrochimiștilor de pe Valea Trotușului. S.C. UTON
Platforma Petrochimică Borzești () [Corola-website/Science/336635_a_337964]
-
Rio de Janeiro, Brazilia), Hal Levison (Boulder, Colorado, Statele Unite ale Americii), Alessandro Morbidelli (Nișă, Franța) și Kleomenis Tsiganis (Salonic, Grecia). În aceste publicații, cei patru autori propun că după împrăștierea gazului și a prafului din discul solar primordial, cele patru gigante gazoase (Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun) erau, la origine așezate pe orbite cvasicirculare la distanțe de la circa 5,5 până la 17 unități astronomice, deci mult mai aproape și mai compacte decât în prezent. Un disc dens și larg de mici
Modelul de la Nisa () [Corola-website/Science/332453_a_333782]
-
unități astronomice, deci mult mai aproape și mai compacte decât în prezent. Un disc dens și larg de mici planetezimale de roci și gaze înghețate, reprezentând în total vreo 35 de mase terestre, se întindea de la orbită celei mai îndepărtate gigante până la vreo 35 u.a.. Dacă se examinează evoluția acestui sistem planetar se constată că planetezimalele de pe partea interioară a discului trec ocazional în apropierea gigantelor gazoase, iar orbitele lor sunt modificate de către acestea sub efectul asistenței gravitaționale. Planetele interioare
Modelul de la Nisa () [Corola-website/Science/332453_a_333782]
-
în total vreo 35 de mase terestre, se întindea de la orbită celei mai îndepărtate gigante până la vreo 35 u.a.. Dacă se examinează evoluția acestui sistem planetar se constată că planetezimalele de pe partea interioară a discului trec ocazional în apropierea gigantelor gazoase, iar orbitele lor sunt modificate de către acestea sub efectul asistenței gravitaționale. Planetele interioare se dispersează schimbându-și momentul cinetic cu majoritatea micilor corpuri înghețate pe care le întâlnesc, ceea ce are drept consecință îndepărtarea planetelor spre exterior pentru păstrarea momentul
Modelul de la Nisa () [Corola-website/Science/332453_a_333782]
-
fiecare schimbare a momentului cinetic poate face ca, prin acumulare, aceste planetezimale să producă migrarea orbitelor planetelor într-un mod semnificativ. Acest proces se continuă până ce planatezimalele interacționează direct cu cea mai masivă și cea mai aproape de Soare dintre planetele gigante, Jupiter, a cărei imensă greutate le trimite pe orbite foarte eliptice sau le ejectează din Sistemul Solar. Acest lucru conduce, în revanșa, la deplasarea ușoară spre interior a planetei Jupiter. Rata scăzută de întâlnire guvernează modul în care planetezimalele scăpa
Modelul de la Nisa () [Corola-website/Science/332453_a_333782]
-
Jupiter. Rata scăzută de întâlnire guvernează modul în care planetezimalele scăpa de pe disc, ca și rata corespunzătoare a migrației. După mai multe sute de milioane de ani de migrație lentă și graduală, Jupiter și Saturn, cele mai mari dintre planetele gigante, trec rezonanță orbitala 1:2. Această rezonanță le provoacă creșterea excentricității orbitale, fapt care destabilizează întregul sistem planetar. Dispunerea planetelor gigante se modifică rapid și considerabil.Planeta Jupiter deplasează planetă Saturn până în poziția sa actuală, iar această delocalizare provoacă întâlniri
Modelul de la Nisa () [Corola-website/Science/332453_a_333782]
-
multe sute de milioane de ani de migrație lentă și graduală, Jupiter și Saturn, cele mai mari dintre planetele gigante, trec rezonanță orbitala 1:2. Această rezonanță le provoacă creșterea excentricității orbitale, fapt care destabilizează întregul sistem planetar. Dispunerea planetelor gigante se modifică rapid și considerabil.Planeta Jupiter deplasează planetă Saturn până în poziția sa actuală, iar această delocalizare provoacă întâlniri gravitaționale reciproce între Saturn și celelalte gigante de gheață (Neptun și Uranus), care sunt propulsate pe orbite mult mai excentrice. Aceste
Modelul de la Nisa () [Corola-website/Science/332453_a_333782]
-
rezonanță le provoacă creșterea excentricității orbitale, fapt care destabilizează întregul sistem planetar. Dispunerea planetelor gigante se modifică rapid și considerabil.Planeta Jupiter deplasează planetă Saturn până în poziția sa actuală, iar această delocalizare provoacă întâlniri gravitaționale reciproce între Saturn și celelalte gigante de gheață (Neptun și Uranus), care sunt propulsate pe orbite mult mai excentrice. Aceste două planete gigante sapă dare în discul exterior, dispersând zeci de mii de planetezimale de pe orbitele lor, altădată stabile, spre Sistemul Solar exterior. Această perturbare dispersează
Modelul de la Nisa () [Corola-website/Science/332453_a_333782]
-
rapid și considerabil.Planeta Jupiter deplasează planetă Saturn până în poziția sa actuală, iar această delocalizare provoacă întâlniri gravitaționale reciproce între Saturn și celelalte gigante de gheață (Neptun și Uranus), care sunt propulsate pe orbite mult mai excentrice. Aceste două planete gigante sapă dare în discul exterior, dispersând zeci de mii de planetezimale de pe orbitele lor, altădată stabile, spre Sistemul Solar exterior. Această perturbare dispersează în cvasitotalitate discul primordial, deposedându-l de 99% din masa, un scenariu care explică absența actuala a
Modelul de la Nisa () [Corola-website/Science/332453_a_333782]
-
din masa, un scenariu care explică absența actuala a unei populații dense de obiecte transneptuniene. Unele dintre aceste planetezimale sunt proiectate în Sistemul Solar interior, producând un aflux neașteptat de impacturi pe planetele telurice: bombardamentul masiv târziu. În sfârșit, planetele gigante își ating orbitele actuale. În aproape 50% din modelele inițiale propuse de Tsiganis et al., Neptun și Uranus își schimbă și ordinea după un miliard de ani (o cincime din vârstă Sistemului Solar). Totodată, rezultatele nu corespund unei echirepartiții a
Modelul de la Nisa () [Corola-website/Science/332453_a_333782]
-
mitoze puține. Altă caracteristică histologica a OB este tendința țesutului tumoral spre osificare progresivă. Osificarea nu este uniformă în toată tumoră astfel încît, alături de arii calcificate și osificate dens, pot fi întîlnite arii de proliferare celulară. Sînt prezente și celule gigante multinucleate. În multe cazuri imaginea histologica este foarte asemănătoare celei din osteomul osteoid. Cu timpul, modificările histopatologice din OB sînt mai imature și mai bogate în celule. Rareori, OB conține cavități hemoragice mari sau cavități chistice, asemănătoare chistului osos anevrismal
Osteoblastom () [Corola-website/Science/312264_a_313593]
-
la dimensiuni mai mari, nu provoacă durere și aspectul histologic este mai imatur. Cu toate acestea există și cazuri de tranziție între osteomul osteoid și OB. Prin convenție, osteomul osteoid este tumoră cu diametrul < 2 cm. "3) Tumoră cu celule gigante:" OB metaepifizar al adultului poate fi total radiotransparent, pretind la confuzia cu tumoră cu celule gigante. Și histologic pot exista asemănări: în unele arii ale OB țesutul tumoral este caracterizat printr-o osteogeneza redusă. "4) Chistul osos anevrismal:" atît OB
Osteoblastom () [Corola-website/Science/312264_a_313593]
-
există și cazuri de tranziție între osteomul osteoid și OB. Prin convenție, osteomul osteoid este tumoră cu diametrul < 2 cm. "3) Tumoră cu celule gigante:" OB metaepifizar al adultului poate fi total radiotransparent, pretind la confuzia cu tumoră cu celule gigante. Și histologic pot exista asemănări: în unele arii ale OB țesutul tumoral este caracterizat printr-o osteogeneza redusă. "4) Chistul osos anevrismal:" atît OB cît și chistul osos anevrismal pot să se localizeze la nivelul coloanei vertebrale unde sînt asemănătoare
Osteoblastom () [Corola-website/Science/312264_a_313593]
-
axa majoră a elipsei interne este de 16,1 secunde de arc, iar distanța dintre condensări este de 24,7 secunde de arc — ea este înconjurată de un halou de materie pe care l-a ejectat steaua pe când era o gigantă roșie. Acest halou se extinde pe un diametru de aproximativ 300 de secunde de arc (5 minute de arc). se află la trei mii de ani-lumină de Soare. Observațiile au arătat că principalul corp al nebuloasei are o densitate de
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
fi putut varia, datorită precesiei. În afara porțiunii interne luminoase a nebuloasei, există o serie de inele concentrice, despre care se crede că ar fi fost ejectate înainte de formarea nebuloasei planetare, în timpul în care steaua se afla în ramura asimptotică a gigantelor din diagrama Hertzsprung-Russell. Aceste inele sunt foarte uniform distanțate, ceea ce sugerează că mecanismul responsabil pentru formarea lor le-a ejectat la intervale foarte regulate în timp și cu viteze foarte similare. Masa totală a inelelor este de aproximativ 0,1
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]