285 matches
-
doilea coniac. Uitaseră de el. Nu-i interesa. — Uită-te și tu la cămilele alea, continuă chelnerul Înalt. L-ai văzut vreodată pe Nacional al II-lea, ăsta? — Păi, l-am văzut duminica trecută, nu? spuse primul chelner. — E o girafă, Întări chelnerul cel scund. — Păi, ce ți-am zis? Ăștia-s băieții lu’ Retana. — Auzi, mai dă-mi cincizeci din aia, spuse Manuel. Își turnase coniacul din farfurioară În pahar și-l băuse cât timp ei continuaseră să vorbească. Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tot niște copii, foarte mici, și tare neajutorați. De aceea băiețelul și fetița trebuie să-i hrănească, să-i ducă și să-i aducă de la grădiniță, să meargă cu ei la plimbare în oraș. Mai trist e atunci când purcelușul, gâsca, girafa sau iepurașul sunt bolnavi. Sorin și Sorina trebuie să le dea medicamente, să le facă injecții - căci fiecare doctor are o trusă doldora de toate, dar mai ales de seringi și ace care te fac să le simți înțepătura numai
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
copilului, de a privi lumea prin ochii celor mici. Așa procedează autorul, de pildă, în „Hai să facem un spectacol!” unde, sesizând împlinirea afectivă totală a copiilor în jocul lor cu păpușile, notează: „Mai trist e că atunci când purcelușul, gâsca, girafa sau iepurașul sunt bolnavi, Sorin și Sorina trebuie să le dea medicamente”. Anecdotică și amuzantă este schița „O întâmplare cu tâlc”, care imaginează un mic scenariu de natură să conducă la concluzia că acel care perseverează pe calea neadevărului nu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
tot felul de gustări dulci și sticle cu apă, Încercau să-și imagineze ce-ar putea fi. Un oraș străvechi Îngropat În junglă, un fel de Machu Picchu al Myanmarului! Sau poate un sat plin cu femeile cu „gât de girafă“, din pricina cărora această zonă era faimoasă. Sau poate un alt Shangri-La, atât de magnific și Încântător cum nu se mai văzuse, nici măcar În filme. Singurele critici veneau din partea Roxannei care se plângea: — Aș vrea să văd unde naiba mergem ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se poate vedea cea mai pitorească priveliște a râului Ayeyarwaddy. Când camerele se vor Îndrepta spre partea de sud a statului Shan, unde turiștii fuseseră văzuți ultima dată, vor face un prim-plan cu fotogenicele femei Padaung cu „gâturi de girafă“, Îmbrăcate În port național, numite astfel din cauza celor zece inele pe care le poartă În jurul gâtului, le apasă pe umeri și le dau aspectul alungit - toți turiștii se minunau când le vedeau. Iar femeile În cauză, care vor fi repetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
făptură, indiferent de specie, nu se sinchisea de proprietatea privată. În tot acel timp de scaldă christianică, toate, dar toate proustianismele mele au fost nedureroase. Măcar acea istorie nu am ratat-o, nu mă uitam la ea ca țăranul la girafa de la zoo. Am fost o puștoaică al naibii de zbânțuită. Îmi răzuiam blugii cu cărămida, aveam plete care-mi atingeau fundul, umblam în pânze de la țară, învățasem ideologia marcouseiană, ca să zic așa, eram o hipiotă intelectualistă (struțo-cămilă), ca mulți alții din generația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Nayruz: în ajun se celebrau numeroase căsătorii, căci era o ocazie prielnică pentru fecunditate, se spunea, iar de-a lungul zilei se vindeau la toate colțurile de stradă jucării din lut ars sau din faianță lăcuită, care înfățișau cai sau girafe, în pofida interdicției religioase. Mai erau, firește, și principalele sărbători musulmane: Adha, Aid-ul cel mai mare, pentru care mulți locuitori ai Granadei se ruinau doar ca să procure o oaie pentru sacrificat sau ca să-și cumpere straie noi; Întreruperea Postului, când până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o ventuză, cu gândul să absoarbă toată măduva din mădularul lui? Numai că Oliver a fost intransigent, rămând Împietrit la locul lui, fără să i se clintească un mușchi pe față sau prin alte părți, și femeia cu gâtul de girafă, pufnind pe nări nemulțumită, a căutat În salon un alt client. Masterandul privi, foșnind din mustăți, cu coada ochiului, spre asistență: profesorul Perjovski umbla din nou cu fofârlica, Încercând, prin argumente răsuflate, să-l determine pe Oliver să se miște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cifrele intrau În eprubete și În alambicuri, pline de tot felul de substanțe fumegânde. Din fum se nășteau siluete și abstracțiuni. Apăreau, lățindu-și și lungindu-și mereu dimensiunile, și oameni-degete, și oameni-mâini. Apărea și femeia-șarpe, și femeia-elefant, precum și nelipsita girafă În flăcări a lui Dali. O parte din salonul În care se afla Oliver se muta pe Karl Marx. Olivia prindea rădăcini pe stradă, iar lîngă ea răsăreau, ca din pământ, alte Olivii, mai mari și mai micuțe, toate Îmbrăcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Roială... lac de unghii Ridicați pontul... pudră compactă Pas parol... ruj Kiss, cremă de noapte Faust, spumă de baie Ghizell... spray de corp transparent, deodorant Mefistofel, feminitate Îngrijită, ruj Bonsay, șampon Spărgătorul de nuci, lac de unghii Lacul lebedelor, cremă Girafă pentru coapse, tampoane pentru sâni Girafor...” De unde apăreau toate aceste denumiri? Satanovski Îl ispitise iar. Probabil că femeia care dormise goală Între ei servise drept momeală... Cine se folosise de toate aceste sprayuri, de șampoane și de rujuri?! Nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un grăunte, o fărâmă minusculă de demnitate, am oferit fiecare mâna stângă pentru ștampila obligatorie și am trecut târâș, rușinate, de cordonul de catifea, care fusese În sfârșit ridicat. Insulta supremă veni tocmai când ușa se Închidea În spatele nostru, când girafa modificată chirurgical Îl informă pe monstrulețul de la circ: „N-ar fi chiar așa de rău dacă și-ar alege măcar mărcile“. — Chestia asta s-a Întâmplat cu adevărat? Întrebă Penelope, care arăta la fel de zăpăcită precum mă simțeam eu. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
un platou de filmare pentru un film de groază. Toți invitații sunt dureros de eleganți și multe figuri îi sunt cunoscute din ziare și paginile de scandal ale ziarelor ilustrate. Singura persoană cunoscută este Levine, înghesuit între un pui de girafă împăiat și un aranjament de palmieri pitici, încercând să-l convingă pe un producător ilustru să-i pună piesa în scenă. O vreme,Jonathan prinde frânturi din conversația lor: — Comedia ușoară este definitorie pentru vremurile noastre. Am scris un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
consume. Se presupune dimpotrivă că ar consuma mai mult, datorită productivității crescute. Asta e totuși curată vrăjitorie, nu mai e știință. Fiindcă nu e posibil! Avea dreptate acel țăran care a văzut într-o zi, într-o grădină zoologică, o girafă. A stat și s-a uitat la ea o zi întreagă, încremenit, și nu se mai sătura văzînd-o cum ajunge ea cu botul prin vârfurile copacilor. Lăsîndu-se seara, și-a luat în cele din urmă ochii de la ea și plecând
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
după ei, nu mă prea dădeam în vânt după bărbații cu picioare lungi. Erau crema lumii picioarelor. Cu alte cuvinte, nu înțelegeam de unde venea toată tevatura asta cu picioarele lungi. Bărbații cu picioare lungi mă duceau deseori cu gândul la girafe, balerine și, în general, la chestii efeminate. Christy nu era deloc efeminat. Dintr-odată am înțeles de ce la slujbe se cânta și se dansa atâta pe tema Corpus Christy 1. Acum că știam despre ce era vorba, nu aș mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pereții stâncoși ai îngustelor chei ce se deschideau în spatele ruinelor se aflau, dacă cercetai cu atenție și îndepărtai pulberea de milenii, o infinitate de picturi rupestre ce vorbeau despre trecutul cel mai îndepărtat al Saharei și al locuitorilor săi. Elefanți, girafe, antilope și leoparzi, scene de vânătoare, de amor și din viața de zi cu zi a străvechilor locuitori ale acelor meleaguri se iveau de sub degetele sale experte, ce curățau piatra cu nesfârșită grijă, lăsându-se conduse adesea doar de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
că confreria secretă a contribuit nu puțin la acea Reformă care, În 1615, Își sărbătorea centenarul. Ce-i drept, În stema lui Luther sunt un trandafir și o cruce.” „Frumoasă fantezie”. „Voiai ca Luther să-și pună În stemă o girafă În flăcări sau un ceas lichefiat? Fiecare e fiul propriului său timp. Am priceput al cui fiu sunt eu, taci din gură, lasă-mă să continuu. Pe la 1604, rozacruceeni, În timp ce restaurează o parte din palatul sau castelul lor secret, găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de grup. O vedeam, nu prea departe de mine, pe Lorenza care rătăcea mimând recunoașteri pătimașe cu unul sau cu altul, cu capul Înălțat, cu privirea voit mioapă, cu umerii și sânii neclintiți și drepți, cu un mers distrat, de girafă. La un moment dat, șuvoiul ce se scurgea firesc mă imobiliză Într-un colț În spatele unei mese, iar Lorenza și Belbo erau cu spatele la mine, În fine se Întâlniseră, blocați Împreună, probabil din Întâmplare. Nu știu dacă-și dăduseră seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
respirația. Erau peste cincizeci, reprezentând tot felul de animale blânde, veverițe cu cozi groase și răsucite, iepurași albi, cai cu balansoar, căprioare din Disney, broscuțe cu ochi albaștri. Se mai aflau rachete roșii și verzi, butoiașe roz-transparente, broaște țestoase și girafe cu gâtul lung și coada mobile. Cu o seară în urmă nu fusese acolo nimic, iar noi veniserăm de dimineață. Nici în zilele următoare nimeni în afară de noi nu a dat târcoale castanului. Pur și simplu, am conchis noi, ascuțitorile crescuseră
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca în Arca lui Noe și gravitând în jurul enormelor schelete, unul galben-rozaliu, cu colți întorși, ca de morsă, al Dinotheriului, celălalt mai mic, vânăt, al Mastodontului. Lăsând în urmă o trenă de lupi, vidre, vulpi, leoparzi, irbiși, antilope, porci mistreți, girafe, hipopotami, viezuri, urși albi, foci, lei, bizoni, facoceri, pisici sălbatice, toate cu blănuri vălurite, de culoarea pământului sau a zăpezii, sau chele, cu pieile groase de trei degete, toate alergând încremenite pe labe boante sau gracile, toate cu mutrițe familiare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în picioare din nou, ceea ce umplea sala de trepidații; în jur, în toate cuștile de sticlă, animalele, erbivore și carnivore, începuseră să se întindă, ca după un somn lung. Leoparzii își unduiau coada și mârâiau, antilopa gnu bătea din copită, girafa își întinsese înainte gâtul pătat, în diorama cu "Viața în Antarctica" ,uriașul elefant de mare, cu colți de trei ori mai mari decât ai morsei, răgea deja, cu grăsimea tremurîndu-i sub pielea lucioasă. Fugeam disperați și auzeam în urma noastră cum
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
teroriști - sau, mai simplu, urmărind MIG-urile care, după ce decolau de pe pista aflată la mai puțin de 300 de metri, țîșneau spre cer. Dacă la Începutul perioadei de instrucție țevile se mișcau delicat și greoi, ca niște gîturi fragile de girafă, sub ceruri vineții din care ningea rar și congelat, spre sfîrșitul ei, dansează elastic sub același cer, de un albastru care te umple de speranță (adunînd uneori În colțurile lui Îndepărtate furtuni de primăvară), În răcnetele noastre războinice. Cumva, am
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
DIN CAPUL LINIEI MOARTE Zi și noapte făceau manevre pe liniile ferate ale stației de încărcare de la Steaua Română, ticsite de vagoane-cisternă, toate negre de păcură. Vedeai câte o garnitură urnindu-se din loc și înaintând încet, pe sub gâturile de girafă ale robinetelor de motorină, din macaz în macaz, tranca-tranca, printre multele garnituri staționate acolo zi și noapte. Șina se lăsa sub greutatea cisternelor când treceau, roată după roată, deja departe de Steaua Română, prin spatele casei lui Vintilă. Printre roțile
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
veneau în pas întins pe coperta numărului 39. Cu supliment gratuit Jurnalul copiilor, stătea scris în josul copertei. O maimuță de la grădina zoologică se agăța strâns de piciorul unui îngrijitor în salopetă albastră, avidă de protecție, la doi pași de o girafă care își întindea peste gard gâtul nesfârșit pe coperta numărului 44. O fetiță portocalie, c-o basma pe cap, netezea cu fierul de călcat o față de pernă întinsă pe o măsuță grosolană de scândură, scoasă afară în curte, chiar la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fața pămîntului. 3. Să nu mănînci nici un lucru urîcios. 4. Iată dobitoacele pe care să le mîncați: boul, oaia și capra; 5. cerbul, căprioara și bivolul; zimbrul, capra neagră, capra sălbatică și girafa. 6. Să mîncați din orice dobitoc care are copita despicată, unghia despărțită în două și rumegă. 7. Dar să nu mîncați din cele ce rumegă numai, sau care au numai copita despicată și unghia despărțită în două. Astfel, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
mă mișcam mai Întâi În jurul lui și apoi Înăuntrul arcelor de la baza lui. strivit Între un picior și altul, Îi măsuram cu privirea gleznele, pântecul, părțile rușinoase, Îi ghiceam vertiginosul intestin, totuna cu esofagul din gâtul acela al lui de girafă politehnică. Deși ciuruit ca o sită, avea puterea de a Întuneca lumina ce-l Înconjura, iar pe măsură ce mă mișcam, Îmi oferea, din perspective diferite, mereu alte bolți cavernoase ce decupau prim-planuri asupra tenebrei. Acum, În dreapta lui, aproape jos, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]