417 matches
-
avut timp de asemenea lucruri. Specificațiile arătau că giulgiul cu care fusese înfășurat corpul nu fusese deci desfăcut, iar mahrama fusese împăturită și așezată în apropiere. Centurionul Iunianus care fusese desemnat martor la punerea în mormânt a galileeanului recunoscuse că giulgiurile descoperite în noaptea aceea în mormântul gol păreau a fi cele cu care trupul celui răstignit fusese îngropat. Apoi erau descrise audierile la care participaseră magistrații, martorii ori suspecții precum și perchezițiile făcute și numele centurionilor care comandaseră trupele. Cercetarea rămânea
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-10) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355024_a_356353]
-
vânează *** nu un ghimpe ci o cruce am în coastă, răstignita foarte aproape de bătăile palpaitoare ale flăcărilor poate această cruce se va transforma în rug dacă și numai dacă voi face din eșafod un loc sfânt *** înfășoară-mă în giulgiul de cristal, acolo în brațele razelor, unde nu mai există de mâncare pentru ochi, urechi sau piele unde libertatea mă desfată cu limite albastre unde frigul nu se poate cățăra, unde viața e atât de tare încât poate îmbata vinul
POEME ANONIME de SERGIU SAVA în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346082_a_347411]
-
apei cu piciorul unduirilor strigată călcâiului te iubesc te iubesc nu pleca înainte de a strivi norii incandescentei atingeri a nopții de mai să te cunoști apoi cum nu se cunosc lacrimile între ele când se ating de același tipar al giulgiului serii să te știi să te simți aevea ca facerea luminii în dumnezeire și să nu uiți să nu uiți că exiști pentru că eu te-am zămislit Referință Bibliografică: Testament / George Adrian Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 903
TESTAMENT de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346112_a_347441]
-
Nicolaie Tony DINCĂ Râul vieții izvorăște-n Cer, Undeva... de dincolo de moarte, Susură prin noi ca un mister Ca să ducă lumea mai departe. Noi simțim prin nevăzute căi Că toți suntem muguri de lumină, Pe când despre trup pricepem că-i Giulgiul viu ce-l ducem sub țărână. Ne petrecem pe un rug aprins Trăiri scurte - cât o licărire Și purtăm în suflet, de nestins, Aspirația spre nemurire. Unii ard mai amplu, mai intens, Alții pâlpâie ca lumânarea, Dar compunem toți un
RÂUL VIEȚII… de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370015_a_371344]
-
simbolul morții și al Învierii, iar prin chipul uman pe care îl are sugerează totodată ființa duală a lui Iisus Hristos, de fiu al omului și fiu al Domnului, de Dumnezeu întrupat în pământesc. Pânza de culoare albă reprezintă atât giulgiul Mântuitorului și puritatea vieții acestuia, cât și haina duhovnicească a omului. Salcia, înlocuitor românesc al finicului, sugerează bucuria cu care Iisus a fost întâmpinat de pământeni și mai este încă așteptat și întâmpinat în sufletele oamenilor. Florile sunt simbolul frumuseții
TÂRGUL ICONARILOR ŞI AL MEŞTERILOR CRUCERI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353378_a_354707]
-
26 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Adânc apasă griul desfrunzirii, Pe siluete sprijinite-n aer. Valsând stângaci pe-al vânturilor vaier, Pădurea-și cată, primăvara, mirii. Atârnă muguri, mărțișoare-n ceață, Lumini cerșind din răsărituri oarbe, Din frunze ninse-n giulgiuri, seve soarbe Ca mic dejun în trista dimineață. Căldura va picta în toată verde, O nouă boltă, o umbrelă-n care Va concerta taraf de zburătoare, Până-n brumar când iarăși se va pierde. *** Referință Bibliografică: Bolta verde / Ovidiu Oana Pârâu
BOLTA VERDE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353912_a_355241]
-
îmi temperez firea/ prea visătoare uneori/ ochii și buzele/sunt ale mamei/ nu mă îndoiesc nicio clipă” (Meditație în semnul crucii) “șoaptele mamei/ citind din Psaltire/ mă mustră/ sunt visul împlinit/ într-o legănare/ târzie (Arhivar de vise) “Înfășurat în giulgiul visării”, poetul arhivează vise, reflexia semnifică imaculat și cuminte, realitatea sa poetică venind și din meditații mistice. De fapt, emoția limbajului său liric este în codul creștin asumat, identificându-se cu el. "mi-e dor de o fluturare de aripă
VISUL CONTINUĂ... de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354006_a_355335]
-
de dumnezeire prin credință, rostește poetul cu toată inima: „Am învins!”. Cu genunchii plecați în rugă, visând a fi din nou „Îmbrățișat de tinerețe” poetul își face o adevărată radiografie a vieții, întrebându-se retoric: „E viața mea?” Apoi, trăgând „Giulgiul uitării” peste lacrima tristeților trecute, „Tot tânăr”, sufletu-i cântă „ca un menestrel/ vechi serenade/ doine sau balade/ în care-ncerc să par ce nu-s, rebel./ Mă dor genunchii/ dar îmi ard rărunchii,/ căci Dumnezeu e-n ei și
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
atunci / Când raiul casei părintești îmi era rai / Încă de când iubeam târâș, pe brânci... Ce dor îmi e de-al amintirilor alai...!// Sunt parte din păcatul lumii păcătoase / și parte moartă de trup viu și blestemat.../ Pre moarte calc în giulgiul meu de oase... / Adevărat a înviat. Hristos a înviat...!” (Rugă fără sfârșit - 16). Cine are urechi de auzit și de ascultat Poezia, s-o asculte cu luare aminte, pentru că, anevoie se va mai întâlni cu asemenea frumuseți. Și rămânând mut
MĂSURA DE NECTAR A POEZIEI. RECENZIE LA CARTEA LUI ROMEO TARHON ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI [Corola-blog/BlogPost/347052_a_348381]
-
al pământului străpuns de durere și strigând: „De ce m-ai părăsit, Dumnezeul meu?”, chinul, deznădejdea, jertfă probând. Și-ai înviat a treia zi ca Domn al cerului și Te-ai dus să șezi de-a dreapta Tatălui... Hristoase, ne-ai lăsat giulgiul cu urma monedele pe pleoape, amintind anul morții Tale, precum și cuiul imobilizându-Ți ambele picioare. Și iarăși vei veni cu nepărtinire să ne judeci, când vasul fărădelegilor se va fi umplut. Ne vei judeca faptele, vorbele și gândurile înscrise-n
HRISTOASE! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/347122_a_348451]
-
ci făcu un semn cu mâna ca cel care ținea torța să intre în mormânt. Apoi intră și el aplecându-se și sprijinindu-se de marea piatră care fusese trasă din față intrării și răsturnată. Păși înăuntru și privi către giulgiurile cu care fusese înfășurat Iisus din Nazaret și care erau așezate pe piatra dreptunghiulară unde fusese așezat acesta. O mahramă fină se afla acolo și era împăturită la o parte. Ponțiu Pilat își scoase sabia gladius din teacă și întoarse
AL NOUALEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357801_a_359130]
-
cu care fusese înfășurat Iisus din Nazaret și care erau așezate pe piatra dreptunghiulară unde fusese așezat acesta. O mahramă fină se afla acolo și era împăturită la o parte. Ponțiu Pilat își scoase sabia gladius din teacă și întoarse giulgiurile cu ea ca și cum ar fi vrut să descopere ceva acolo. Nu era nimic însă de văzut. Nici mahrama împăturită nu prezenta un interes din parteaa sa. La lumina făcliilor văzu urmele de sânge pe giulgiu și alte urme care păreau
AL NOUALEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357801_a_359130]
-
Acasa > Poeme > Devotament > TARIFUL UNEI NOPȚI DE IARNĂ Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1544 din 24 martie 2015 Toate Articolele Autorului Frigul ce de-afară vine - Giulgiul nopților de iarnă Se așterne peste mine, Sloiuri peste inimi toarnă. Singur mi-s uitat de lume Și-nghețat în sentimente, Iarna are-un vag renume De depresii impertinente. Te-aș ruga iubită doamnă Să revii din nou la mine; Ai
TARIFUL UNEI NOPŢI DE IARNĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357780_a_359109]
-
atunci / Când raiul casei părintești îmi era rai / Încă de când iubeam târâș, pe brânci... Ce dor îmi e de-al amintirilor alai...!// Sunt parte din păcatul lumii păcătoase / și parte moartă de trup viu și blestemat.../ Pre moarte calc în giulgiul meu de oase... / Adevărat a înviat. Hristos a înviat...!” (Rugă fără sfârșit - 16). Cine are urechi de auzit și de ascultat Poezia, s-o asculte cu luare aminte, pentru că, anevoie se va mai întâlni cu asemenea frumuseți. Și rămânând mut
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]
-
zilei în umbre s-a-nvelit/ Și-n templul sfânt cu zgomot s-a rupt catapeteasma/ Sub Cruce, prohodirea de ce-și varsă mireasma,/ Din ochii arși de lacrimi, din trupul istovit?/ De ce să-I strangeți brațul cu patimă la sân?/ Și giulgiul nou, copile, de ce-l roșiți în jale?/ Și vă răniți genunchii în pietrele din cale/ Și pentru cine-aprindeți făclii de dor păgân?/ Priviți spre cer, surioare. Cu trupul prea curat./ Mai alb ca pâinea jertfei din sfintele altare,/ Mai alb
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
mă cuprind./ E noapte Învierii. Trăiesc fără să fiu.../ închis ca-ntr-un mormânt eu sânger strop cu strop./ Ard dincolo de mine lumini până târziu,/ când eu cobor în Zarcă și-n bezne iar mă-ngrop.( Noaptea de Înviere). Peste giulgiul de lumină, Dorul și-a pus Pecetea Iubirii. Bocetele devin Cântarea Cântărilor, lăcrimând sublim în splendoarea Slavei Învierii. Maria și Fecioarele, Ucenicii și Îngerii, Mamele și Florile, Copiii și Arhanghelii, Tații și Apele, Vinul și Eroii, Păsările și Mucenițele, Cuvioșii
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
aici ca să vezi mai întâi Catedrala Sfântului Ioan Botezătorul. - Ah, dar chiar că este o construcție impozantă. - Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul este una dintre cele mai vechi construcții de cult din Torino. A fost ridicată prin secolul XV și găzduiește Giulgiul din Torino, o pânză veche ce poartă o urmă imprimată de corpul unui om, despre care se crede că este pânza care l-a acoperit pe Iisus în mormântul său. - Draga mea, eu nu că nu aș fi o persoană
ROMAN IN LUCRU, CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359077_a_360406]
-
născut Hristos. Există, desigur, și oameni care spun că ar fi vorba doar despre o pictură realizată manual și nu este vorba nici pe departe de o pânză ce l-a acoperit pe Iisus. Cât de autentic este sau nu giulgiul nu putem ști, dar se înțelege că este vorba de marketing turistic pentru atragerea de cât mai mulți vizitatori. Fetele coborâră din vehicul și se îndreptară spre catedrală. Să știi că am vizitat în cei cinci ani de mai multe
ROMAN IN LUCRU, CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359077_a_360406]
-
mână și du-mă-n pădure, Și nu-mi mai trebuie dovadă sau gaj: Voi crede pe loc privirile-ți pure, Când freamăt de ciute-mi va curge-n obraji. Ia-mă de mână și du-mă-n pădure, Învăluidu-mă-n giulgi de răcoare, Potecile ei sub tălpi să-mi susúre Șoapte de rouă cu lacrimi din soare. Ia-mă de mână și du-mă în verde Să uit și să iert micimea umană, Sărută-mă lung, de parcă m-ai pierde, Și-
IA-MĂ DE MÂNĂ... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/340286_a_341615]
-
mărturisea, la visare. Din tablourile pictorului gălățean (realizate printr-o tehnică specială “pictografie” pentru care a primit brevet de invenție la O.S.I.M.) fantasme misterioase cuceresc privitorul smulgându-l din realitatea prozaică stresantă și apăsătoare; și-l poartă printre vinete giulgiuri eminesciene ori cosmic albastre mantii (cel puțin aceasta a fost impresia pe care mi-au făcut-o mie) spre o planetă misterioasă “Zeta“. De altfel maestrul Manole este un pasionat (declarat) al science-fictionului cunoscându-l îndeaproape Ion Hobana unul dintre
Vernisaj – Universul Imaginației () [Corola-blog/BlogPost/339976_a_341305]
-
din podul bisericii. .. Acum spun: sunt ca Iisus din podul bisericii! Iisus al meu este chiar în clipa asta singur în bezna din turnul bisericii unui sat din Transilvania mea cea forfecată de istorie nedreaptă. Stă în sicriul rece cu giulgiul murdar pe obrazu-i strivit de tabla acoperișului, mă așteaptă, poate chiar de Paști, să-L scot la Oameni, să-l aduc în Biserică. Aici începe, după părerea mea, evanghelia după Melania Cuc. Scriitoarea a fost, și este, martora vie a
Evanghelia după Melania Cuc (sau Testamentul Melaniei Cuc) () [Corola-blog/BlogPost/339647_a_340976]
-
Ivan al IV-lea cel Groaznic cu jumătate de secol mai târziu (1547). În 1498 bucuria „țarevnei” Elena a fost atît de mare încît în atelierul său a fost confecționat un giulgiu[6]care trebuia să imortalizeze actul din 1498. Giulgiul „Ceremonie bisericească”, țesut cu fire de aur și argint, a fost plasat în principalul locaș sfânt al Moscovei Catedrala Adormirii (Uspenskii Sobor), la două luni de la ceremonia încoronării lui Dimitrie. Această lucrare este primul tablou laic din Rusia. Încoronarea lui
FIICA LUI ŞTEFAN CEL MARE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340709_a_342038]
-
Acasa > Strofe > Creatie > LA PAȘTE Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 466 din 10 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Prin bolta ochilor trecut-au lacrimi, Ascunse-n giulgiul sufletului meu, Și-au curs în spovedanii patimi, Ce mi-au umbrit gândirile mereu. În stâlpii rugii ceru-am sprijinit, Până ce zorii s-au ivit din noapte, La ușa Raiului visele-am zămislit Și dus-am vestea,-n lume, mai
LA PAŞTE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341451_a_342780]
-
Biserica Argenteuil din Paris. Petele albe de pe ea sunt locul picăturilor de sânge rămase de la biciuiri și de la purtarea Crucii. Pe cămașă la umărul drept se vede o pată mare lăsată de urma Crucii, această pată se vede și pe giulgiul din Torino. Iar după ce au răstignit pe Iisus, ostașii au luat hainele Lui și le-au făcut patru părți, fiecărui ostaș o parte. Cămașa era fără cusătură și atunci au zis între ei : Să n-o sfâșiem, ci să aruncăm
MĂRTURII ÎN TIMP, DESPRE PREZENŢA MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS PE PĂMÂNT de CARMEN MARIN în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341675_a_343004]
-
ci să aruncăm sorți pentru ea, a cui să fie’’. Așa s-a împlinit Scriptura care zice: ,, Împărțit-au hainele Mele loru-și și pentru cămașa Mea au aruncat sorții’’ (In.19, 23-24). Chipul lui Iisus Hristos,nefăcut de mână de pe giulgiul din Torino Iosif și Nicodim, au înfășurat trupul lui Iisus Hristos într-un giulgiu alb, cu care l-au pus în mormânt. Plata credinței celor doi este chipul care s-a imprimat pe giulgiul alb, dovada existenței reale a lui
MĂRTURII ÎN TIMP, DESPRE PREZENŢA MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS PE PĂMÂNT de CARMEN MARIN în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341675_a_343004]