279 matches
-
vârf din vârf de sloi, Sunt crivățul din faldurile zării, Sunt cremene de vifor, sticlă, piatră, Sunt nor ca un arici din spini de gheață, Sunt recele sărut pe-a gurii rece vatră Sunt frigul frigurilor care frig, îngheață... Sunt giulgiu-nzăpezit pe seva moartă-a florii, Sunt mantia troienelor cu coasă și cu glugă, Sunt lama din oțel de gheață ce a ucis cocori... Sunt totuși cald! Căldura îmi vine de la Rugă! Sunt un român și-n limba strămoșească Ce-
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345067_a_346396]
-
speranței Ce fâlfâie-n fiorii adormiți Când se prăvale muntele credinței În haosul căscat de umilinți. * N-am vrut decât să îți devin refugiu Din calea celor ce știu cum să sfâșie Să îți arăt că noaptea nu-i un giulgiu Că poate fi un vis, o bucurie. * N-am vrut decât să-ți fiu un prieten bun Lumina ce se-aprinde în cuvânt Din când în când o vorbă să îți spun Să știi ca nu ești singur pe pământ
N-AM VRUT DECÂT... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377028_a_378357]
-
aceleași cuvinte pe buze vom fi și noi și câd va veni capătul călătoriei binefăcătoarea alungare a tiranului alături de tine cu speranța în lupta din urmă vom fi și noi și dacă plumbul ne va opri din drum cerem un giulgiu din lacrimile cubanezilor ca să acoperim oasele luptătorilor înghițiți de valul istoriei americane. Consider că ultimul catren a fost premonitoriu pentru sfârșitul lui tragic. Cu inteligența sa, a pătruns până la urmă firele nevăzute ale revoluției sovietice ca și Panait Istrati, și
DESPRE CHE GHEVARA, MEDICINA REVOLUȚIONARĂ ȘI POEZIE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378052_a_379381]
-
de flăcări spre orizontul altor lumi, talgere cu nard, tămâie și mir, fumegau înmiresmat sub torțe de smoală. Chiparoși vechi și neclintiți umflau umbre măiastre, pe-un cer de ametiste cu țipete răgușite de păsări necunoscute. Vânturi cu mângâiere de giulgiu-nspumat învăluie o lume tăinuită-n adâncuri... între blândeți și rugăciuni de noapte. Un răgaz pământesc m-aruncă printre ancore, inele de parâme, statui, săbii și amulete stranii, măști ... Citește mai mult Doar să-ți apleci urecheași țărmurile-ți vor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
Numai paie prin livezi, Nu-i otava prin poiana. Gâzele-au înnebunit, Bâzâie ca niște mig-uri, Peste tot au năpădit, Când le vezi, te ia cu friguri. Nu mai plouă nicidecum, Forfotesc degeaba, toate, Praful fâlfâie pe drum, Ca un giulgiu , pește sate. Referință Bibliografica: Ar ploua și n-ar ploua / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2079, Anul VI, 09 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emilia Amăriei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
AR PLOUA ȘI N-AR PLOUA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375948_a_377277]
-
pe plan mondial, să singularizeze exemplar un anume demers! Acum cîțiva ani, mai exista unul: provocatorul sculptor César, a cărui amplă mediatizare, iată, nu-i dăuna defel. În rest... Dacă peste această nebuloasă întindem precum totuși celebrul azi Christo un giulgiu (fie el și unul strălucitor) numit globalizare, atunci scenariul pare și mai derutant. Arătîndu-ne că valorile, comportamentele sînt pe cale de a deveni uniforme, unificate, actul de cultură alunecînd, la rîndu-i, spre o democratizare... alienantă. Cînd națiunile tind ele însele să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un măgar pătrunde în biserică și preotul vede în asta semnul că „biserica va deveni, dacă nu a și devenit, un coșmar pentru lume”, apa unei ploi, care de fapt se dovedește a fi vin euharistic, cuprinde pământul ca un „giulgiu, martor al cosmosului înjunghiat”, o somptuoasă catedrală se refuză credincioșilor și se metamorfozează într-un munte inexpugnabil, râsul unui personaj demonic născut din smârcuri provoacă un teribil cutremur de pământ ș.a.m.d. Narațiunile sunt teatrul unei competiții fără sfârșit
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
sale domnești, cu o haină subțire de brocart de aur, împodobită cu blană de samur de mare preț, cu ceaprazuri și nasturi de argint aurit și cu calpacul de samur pe cap. Era acoperit în întregime până la picioare cu un giulgiu de saten alb cu o cruce în foi de aur, iar în jurul său ardeau lumânări” 29). Cantemir n-a observat acea amenajare specială, făcută în curtea palatului, pe care Paul de Alep, Neculce, și De la Croix au numit-o „cort
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
arta spiritistă, pref. Maria Constantinescu, București, 1932; Manifest poetic, București, 1932; Lespezi poetice, București, 1933; Mica, București, 1933; Mojdrean înverzit, București, 1933; Sunet de bronz, București, 1933; Cromatica unui gând, București, [1933]; Legenda păstorului sărac, București, 1934; Poezii, București, 1934; Giulgiu de albă ceață, București, 1934; Încă câteva poeme, București, 1934; Bucur, București, 1935; Mozaic, București, 1935; Camee, București, 1935; Cortegiul plin de sărbătoare, București, 1935; Stema Moldovei, București, 1935; Frumusețea zilelor, București, 1936; Au doborât un uriaș, București, 1936; Ceasul
TREBONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290244_a_291573]
-
care poetul s-a reîmpământenit. El se rebotează orfic, zăcământul originar de vitalitate al liricii sale îmbogățindu-se cu noi filoane, cum ar fi militantismul și eticismul, care capătă străluminări incantatorii: „Adie voci de dincolo de noi/ Prin seara ca un giulgiu de fecioară,/ Tărâm străin, fosforescente ploi/ Când amăgirea-ncepe să ne doară” (Seară depărtată). E un lirism concentrat, interiorizat, susținut de tehnica sugestiei și a metaforei revelatoare. Un aer de basm hieratic, cu imagini de stampă și „vedenii” ale unui
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
numește inspirat „Biblioteca prin excelență” (p. 7). Editorul atrage în mod repetat atenția asupra unui fapt de căpătâi: paginile Vechiului Testament se parcurg cel mai bine cu ochii celui care L-a cunoscut mai întâi pe Iisus Hristos. Ca un giulgiu textual, chipul lui Hristos este invizibil imprimat în cuvintele Scripturii (J.-L. Marion). Radiografiei îi corespunde aici, în lectura Scripturii, efortul de purificare lăuntrică și rugăciunea neîncetată. Revelația chipului lui Hristos nu se produce la capătul unei practici arheologice sau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a se duce la fund încununat cu acest coif viu. Cîteva păsări mai mici zburară, cîrîind, deasupra hăului care încă nu se închisese; un val de spumă tulbure se mai prelinse pereții hăului căscat, apoi totul se nărui și uriașul giulgiu al mării se întinse și începu să se rostogolească, așa cum se va fi rostogolit și cu cinci mii de ani în urmă. EPILOG Și numai eu am scăpat, ca să-ți dau de veste. IOV Drama s-a sfîrșit. Cum de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
salvare, făcut dintr-un sicriu, slobozit datorită arcului său ingenios și flotabilității sale neobișnuite, țîșni cu putere din mare, apoi căzu chiar lîngă mine. Agățat de sicriul acela, am plutit o zi și o noapte pe oceanul catifelat ca un giulgiu. Rechinii lunecau, pașnici, de parcă-ar fi avut boturile ferecate cu lacăte; șoimii sălbatici planau deasupra mea cu pliscurile băgate în teci. A doua zi, am zărit o pînză, care s-a tot apropiat, pînă m-a pescuit din apă. Era
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dintr-o Elegie (din volumul Portretul din Fayum): „afară e înlăuntru / și lăuntrul i-afară / și până-nserează mai am câteva ceasuri / să-mi mestec fărâma de taină, / până la mohorâtul hotar / unde nu se zărește decât / șirul de simulacre / statui în giulgiu / A lângă A / necropola Identitate / profilată-n amurg”. B. a mai semnat eseuri, mici proze-portret, memorialistică (Sub camuflaj. Jurnal 1943-1944, 1978, Himera, 1980) și teatru (Ziua cea mare, 1951, Îndrăgostiții, 1954, și Oaspeții de la mansardă, 1978, texte lipsite de valoare
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
și de sufletul meu, forțându-mă să le accept. Ca la un semnal prestabilit, se opriră, iar ecourile lor se topiră și ele în curând în liniștea paralizantă a minții mele. Tăcerea mă înconjură în acest nou spațiu ca un giulgiu și începeam să mă complac în starea în care mă aflam. Moartea, care părea să mă înconjoare, n-o vedeam ca o amenințare, ci ca o mântuire. O scăpare din starea în care mă aflam! Era ciudat spațiul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cercuri se rotește, Și din adânc necunoscut Un mândru tânăr crește. Ușor el trece ca pe prag Pe marginea ferestei Și ține-n mână un toiag Încununat cu trestii. Părea un tânăr Voievod Cu păr de aur moale, Un vânăt giulgiu se-ncheie nod Pe umerele goale. Iar umbra feței străvezii E albă ca de ceară - Un mort frumos cu ochii vii Ce scînteie-n afară. - " Din sfera mea venii cu greu Ca să-ți urmez chemarea, Iar cerul este tatăl meu Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
aer rumene văpăi Se-ntind pe lumea-ntreagă, Și din a chaosului văi Un mândru chip se-nchiagă; Pe negre vițele-i de păr Coroana-i arde pare, Venea plutind în adevăr Scăldat în foc de soare. {EminescuOpI 172} Din negru giulgiu se desfășor Marmoreele brațe, El vine trist și gânditor Și palid e la față; Dar ochii mari și minunați Lucesc adânc himeric, Ca două patimi fără saț Și pline de-ntuneric. - "Din sfera mea venii cu greu Ca să te-ascult
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
au șoptit la ureche despre gokuraku, sau ceea ce numim noi Rai. Așa e obiceiul lor. Confrații lui Seihachi erau triști să-ți rupă inima. Cu lacrimi în ochi, stăpânul lor, Hasekura, i-a acoperit trupul mort cu un veșmânt numit „giulgiu” recitând întruna din sutrele budiste. Acest om, cel mai puțin semeț dintre toți solii, pare un stăpân blând față de supușii săi. Potrivit ordinelor căpitanului, cele două corpuri aveau să fie aruncate în apă. La fel ca în ziua cu pedeapsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
galileeanului, după ce cuceriseră cetățile, reușiseră să întindă peste credințele romane și chiar peste cele celtice - mult mai vechi, ale oamenilor de la țară, împărtășite de mulți, de la cei mai mizeri coloni până la stăpânii villae-lor - ceea ce pentru ea nu era decât un giulgiu putrezit, alcătuit din credințe revoltătoare. Disprețul ei cel mai adânc se îndrepta mai ales către acești stăpâni ai villae-lor: de o vreme bună - în multe situații, chiar de generații întregi - oamenii aceia, adesea proveniți dintr-o linie nobilă, se lepădaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Era absurd - arta se confunda cu ignominia, ca florile bălții cu magma rău mirositoare a ghiolului. Am auzit cândva o legendă de la Egipet. Anume, că ar fi fost o regină demult moartă, în mormânt de porfir boltit, învăluită în triplu giulgiu, care se întoarce din când în când în valea Nilului din călătoria ei fără sfârșit prin ținutul umbrelor. Numele ei era Nitacrit. Când silueta ei fină și nealterată se întorcea din veacul vechi în lumea nouă, într-o noapte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
orice proprietate este a Celui-de-Sus și doar a Lui, vine de la El și se va reîntoarce tot la El atunci când El o va dori, după cum și noi înșine ne vom întoarce la El, neluând cu noi vreo altă comoară în afară de giulgiu și de faptele noastre bune? Bogăția, frați drept-credincioși, nu se măsoară după lucrurile pe care le avem, ci după cele la care știm să renunțăm. Temeți-vă de Dumnezeu! Temeți-vă de Dumnezeu! Temeți-vă de El când sunteți bătrâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fuseseră înfășurați în pături aspre de lână, luate de la magazin. Contele Aleksandr Cerkasov fusese învelit într-un cearșaf brodat cu blazonul său. Fiecare trup neînsuflețit era cărat într-un simplu hamac, întins între doi pari, cu câte un purtător de giulgiu la fiecare capăt. Majoritatea celor din K îi urmau pe îndurerații Pricipali, cu lacrimi de crocodil pe obraji. îndurerații Principali erau Elfrida, însoțită de Vultur-în-Zbor, Irina Cerkasova și Cale-Bătută Peckenpaw. Contele Aleksandr Cerkasov devenise conducătorul oficial al orașului K în lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tufă generoasă de păr ce-i umbrea subsuoara. Restul, gâtul și fața și capul, nevăzute sub văl, erau doar sugerate de acei ochi duri și întrebători. O privi acum în întregime, cu veșmântul negru zăcându-i la picioare ca un giulgiu uitat, căci lumânările de pe podea trimiteau o mulțime de umbre calde care să flirteze cu trupul cel gol, iar haosul și mizeria camerei au fost uitate grație perfecțiunii acelei viziuni. Liv știa cum să-și arate corpul, cu suficientă îndrăzneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
În acele zile s-a vărsat tot atîta sînge, sau chiar mai mult, ca În timpul luptelor, numai că În secret și pe nevăzute. CÎnd, În sfîrșit, a venit pacea, mirosea asemenea acelei păci care bîntuie prin Închisori și cimitire, un giulgiu de tăcere și de rușine care putrezește peste suflet și nu se mai duce. Nu existau mîini nevinovate, nici priviri inocente. Cei care am fost de față, toți, fără excepție, vom purta cu noi secretul pînă la moarte. În mijlocul urii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fost recunoscut în primul rând după bocanci. E scos și așezat pe lespede. La gât se află trei cruciulițe și un medalion. Pe deget, inelul. Sdrobită de durere, d-na Codreanu, plânge în sfâșierea generală. Peste Căpitan se așează un giulgiu. Iată acum, tatăl Căpitanului. Vine la căpătâiul fiului său. Îngenunche și rostește o rugăciune... E un moment îndurerat... Nu se aud decât silabele încete ale rugii tatălui pentru odihna fiului. Nu-i durere mai mare nici rugă mai înălțătoare. Și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]