207 matches
-
istoria omenirii, cunoscută sub denumirea de "epoca pietrei cioplite" sau paleolitic: "palaios" = vechi și "lithos" = piatră (cuvinte grecești), cuprinde cea mai lungă perioadă de timp (aproximativ între 1.000.000 și 10.000/8000 î. Hr.). Geologic, corespunde pleistocenului sau epocii glaciațiunilor din perioada cuaternară, când în structura geomorfologică a pământului au loc schimbări impor-tante, valabile și pentru lumea vegetală și animală. Răcirea climei a determinat cele mai importante glaciații din istoria pământului, cunoscute îndeosebi datorită cercetărilor din Munții Alpi sub denumirea
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
fost separate între ele prin trei faze interglaciare de retragere a ghețarilor, caracterizate printr-o climă mai caldă. Cercetări mai recente au dovedit existența unor glaciații noi: Biber, Donau, precum și a unor stadii de retragere și înaintare a ghețarilor în cadrul glaciațiunilor cunoscute mai de mult. Arheologic, acestor glaciații le corespund în timp mai multe faze de cultură materială, grupate pe baza elementelor specifice vieții materiale în trei perioade: paleoliticul inferior, paleoliticul mijlociu și superior. ul este divizat în cinci faze: Protopaleolitic
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
e posibil să fi fost influențată și de opera anterioară a lui Lyell, "Principles Of Geology", publicată între 1830-33). La acea vreme, geologii abandonaseră interpretarea literară a Bibliei legat de formarea Pământului și era general acceptată ideea că sfârșitul ultimei glaciațiuni a marcat apariția omenirii, dar Lyell a descoperit noi dovezi care trimiteau originea oamenilor mult mai departe în timp. Cartea lui Lyell a influențat și a doua ediție a lucrării lui Louis Figuier, "La Terre avant le déluge" (1867), care
O călătorie spre centrul Pământului () [Corola-website/Science/303612_a_304941]
-
geografia umană și antropologia. Prezența confirmată a gheții pe planeta Marte precum și pe satelitul Europa al planetei Jupiter face ca glaciologia să depășească limitele terestre, devenind o știință asociată altor științe care studiază Cosmosul. Diverse subdomenii ale glaciologiei cuprind istoria glaciațiunilor și reconstrucția caracteristicilor glaciațiunilor, efectul ghețarilor asupra climatului și viceversa, dinamica mișcării gheții, contribuia ghețarilor la eroziune și geomorfologie, formele de viață care pot există în gheață, și altele. Cercetările care se efectuează asupra zonelor înalte ale uscatului (munți și
Glaciologie () [Corola-website/Science/303681_a_305010]
-
Prezența confirmată a gheții pe planeta Marte precum și pe satelitul Europa al planetei Jupiter face ca glaciologia să depășească limitele terestre, devenind o știință asociată altor științe care studiază Cosmosul. Diverse subdomenii ale glaciologiei cuprind istoria glaciațiunilor și reconstrucția caracteristicilor glaciațiunilor, efectul ghețarilor asupra climatului și viceversa, dinamica mișcării gheții, contribuia ghețarilor la eroziune și geomorfologie, formele de viață care pot există în gheață, și altele. Cercetările care se efectuează asupra zonelor înalte ale uscatului (munți și platouri montane), respectiv a
Glaciologie () [Corola-website/Science/303681_a_305010]
-
ale planetei. Următorul rezervor ca mărime îl constituie calotele glaciare din zonele polare și ghețarii. În prezent, ele înmagazinează aproximativ 2% din rezervele de apă, dar acest procent variază în timp, în funcție de ciclurile de încălzire ale planetei. În perioadele diferitelor glaciațiuni acest procent era mai ridicat, iar în prezent tendințele de încălzire climatică au început să topească calotele glaciare ceea ce în timp va putea duce la micșorarea relativă a acestui rezervor. Aceste procese nu modifică însă cantitatea totală de apă care
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
detalitată asupra evoluției economice, sociale și politice a trecutului. Arhologia maritimă studiază obiecte și situri preistorice care datorită schimbărilor climatice sau geologice se află sub apă. În general locuirea preistorică se află concentrată în apropierea surselor de apă. Datorită ultimei glaciațiuni nivelul mării a crescut cu aproximativ 75 de metri. Inundarea regiunii cunoscută astăzi ca Marea Neagră ca urmare a pătrunderii apei Mării Mediterane în regiune a inundat probabil un foarte mare număr de situri arheologice. O mare parte a artei rupestre
Arheologie maritimă () [Corola-website/Science/304175_a_305504]
-
acțiunea intemperiilor la distanțe de zeci sau sute de kilometri, și aduse de vânt și depuse frecvent pe flancurile (opuse vântului) văilor apelor curgătoare.Formarea rocii a avut loc mai ales când exista o vegetație săracă, după perioada rece de glaciațiune, sau în zona Alpilor. Loessul s-a format pe flancurile unor dealuri și văi, locuri care au împiedicat transportul mai departe al particulelor de către vânt. Răspândirea depozitelor de loess variază de la 5% in America de Sud, la 16% în Asia. În România
Loess () [Corola-website/Science/304243_a_305572]
-
anilor 1980, Solidaritatea, o mișcare reformistă autohtonă, a căpătat un rol crucial în tranziția pașnică de la dictatura comunistă la o democrație parlamentară capitalistă. Acest proces a avut ca rezultat apariția statului polonez modern. Oamenii au locuit în teritoriul perturbat de glaciațiuni al Europei Central-Nordice de vreme îndelungată. În preistorie și în protoistorie, de-a lungul unei perioade de cel puțin 800.000 de ani, zona Poloniei actuale a trecut prin Epoca Pietrei, Epoca Bronzului și Epoca Fierului, ca și regiunile înconjurătoare
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
Cercetări arheologice recente au arătat ca unele triburi trăiau încă din vremuri străvechi, cu 10 000 de ani î. Hr., pe litoralul sudic al Marii Caspice, una dintre puținele regiuni ferite de efectele glaciațiunii cuaternare. Ei au fost, probabil, primii oameni din care au putut să se îndeletnicească cu creșterea animalelor și cultivarea pământului. Nu după mult timp, aceștia împreună cu alte neamuri, s-au extins de-a lungul Munților Zagros, ajungând în Iranul central
Istoria Iranului () [Corola-website/Science/304399_a_305728]
-
de alte 20 de erupții, care au avut loc în ultimii ani: în 1947, 1970, 1980/81 și 1991. După datele geologice a avut loc o erupție masivă cu un volum de lavă de 15 km după ultima perioadă de glaciațiune. Norii de cenușă de la ultimele erupții vulcanice au ajuns până la Helsinki, iar urme de cenușă au fost găsite chiar în Germania.
Hekla () [Corola-website/Science/311858_a_313187]
-
Din anul 1981 este declarat parc național cu suprafața de 3.422 km² fiind unul dintre cele mai mari parcuri care sunt neatinse de mâna omului. Podișul s-a format prin acțiunea de eroziune a ghețarilor din timpul periodei de glaciațiune din pleistocen, fiind un platou aproape neted cu denivelări spre nord unde se află fiordurile Sørfjord și Eidfjord. Omul a început popularea platoului cu ca. 6000 de ani î.Hr. Azi turismul este principala sursă de venit a regiunii.
Parcul Național Hardangervidda () [Corola-website/Science/311446_a_312775]
-
restul cursului râului cu câteva milioane de ani. În plus, valea râului fiind mai îngustă în partea de la vărsare, s-a sugerat faptul că până în Pleistocen râul curgea spre est. Restul râului s-a format treptat, pe măsură ce ghețarii apăruți în timpul Glaciațiunii Wisconsin au început să se retragă spre nord. La sud de Stevens Point, apele rezultate din topirea gheții se vărsau inițial în lacul glaciar Wisconsin care exista în partea centrală a actualului stat Wisconsin. În urmă cu 15000 de ani
Râul Wisconsin () [Corola-website/Science/312980_a_314309]
-
dată straturi de calcar din acestă perioadă. În timpul Jurasicului timpuriu, supercontinentul Pangeea se fragmentează în supercontinentul din nord Laurasia și supercontinentul din sud Gondwana. Marea Tethys se închide și apare bazinul Neotethys. Clima este caldă și umedă, fără dovezi ale glaciațiunilor. În dreptul polilor nefiind masă continentală nu au existat calote polare extinse. Uscatul era dominat de reptile. Jursicul a fost epoca de aur pentru marii dinozauri erbivori cunoscuți sub numele de sauropodele — "Camarasaurus", "Apatosaurus", "Diplodocus", "Brachiosaurus" și multe altele, care au
Jurasic () [Corola-website/Science/310968_a_312297]
-
varia între 1.100 și 1.400 cm, care coincide cu intervalul de variație al volumului creierului oamenilor moderni. Neanderthalienii, deși erau destul de bine adaptați la mediul glaciar instalat în Europa, au dispărut din cauze încă incerte. Pierderea plantelor în urma glaciațiunii ar fi afectat populațiile de mari mamifere, precum mamuții, care erau principala sursă de hrană a Neanderthalienilor. Neanderthalienii au fost înlocuiți acum 30.000 de ani de oamenii moderni. Oamenii moderni ar fi supraviețuit dezastrului ecologic întrucât mare parte din
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
în cea mai recentă glaciație de acum 40-50 mii de ani, mai ales în perioada de apogeu a acesteia, când condițiile de viață din zonele din emisfera nordică, pe care astăzi le numim temperate, erau extrem de nefavorabile. Lipsa hranei în timpul glaciațiunii a dus, de multe ori, la acte de canibalism . Timp de 10-15 mii de ani, două specii și-au disputat supremația, conviețuind în Europa: Homo sapiens și Homo neanderthalensis. Oamenii de Neanderthal erau evoluati cultural, la fel de inteligenți ca și oamenii
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
mamut. Dar erau organizați în grupuri mai mici în favoarea oamenilor moderni care aveau un sistem de comunicare mai complex și care erau mult mai bine organizați și adaptabili. Oamenii de Neanderthal au dispărut acum 30.000 de ani, fie datorită glaciațiunii, fie datorită încrucișării cu oamenii moderni. În timp, oamenii din specia Homo Sapiens au început să-și confecționeze haine din blănuri de animale cusute cu ace din os pentru a se încălzi în peșterile reci și au domesticit anumiți lupi
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
Regiunea Eifel de pe valea Rurului), „Hocheifel” (Eifelul înalt), „Kalkeifel” (Eifelul calcaros), „Ourtal” (Valea Ourului), „Vennvorland” (Dealurile Vennului) și Hohe Venn (Vennul Inalt) o regiune înaltă mlăștinoasă care a luat naștere în urmă cu 7500 de ani în ultima perioadă de glaciațiune. Denumirea geografică de „Nordeifel” (Eifelul de Nord) cuprinde de fapt numai regiunea Eifel dintre, „Zitterwald” (Pădurea Zitter ) în sud și Aachen în nord, Bad Münstereifel în est și Rureifel până la granița belgiană în vest. „Rezervația Nordeifel” a fost înființată în
Rezervația naturală Hohes Venn-Eifel () [Corola-website/Science/309635_a_310964]
-
nimic mai prejos decât flora. Și pentru faună, acest ținut cu un climat aparte reprezintă limita nordică a arealului de răspândire a multor specii. Din cercetările efectuate în Munții Aninei a rezultat că această zonă reprezintă un refugiu din timpul glaciațiunilor care a permis supraviețuirea unor specii terțiare ca: Amphimellania holandri dintre nevertebrate și Cobitis elongata dintre vertebrate. Fauna de nevertebrate este dominată de coleoptere și opilionide, urmate de colembole, arahnee, chilopode, izopode, orthoptere, formicide, gasteropode, larve de diptere ș.a.. Unele
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
clasificați ca parte a pădurilor unei ecoregiuni numită "ecoregiunea Sierra Madre Occidental". Aceste "insule din cer" au fost și continuă să fie foarte izolate unele față de altele, dar mai ales față de lanțul muntos "mamă", Sierra Madre Occidental, începând cu ultimele glaciațiuni, după care vremea a început și a continuat să devină din ce în ce mai caldă și mai uscată. Majoritatea arborilor din acest ecosistem aparțin genurilor stejarilor "(Quercus)", pinilor "(Pinus)", brazilor douglas "(Pseudotsuga)" și brazilor "(Abies)". Se pot identifica aproximativ 27 de lanțuri montane
Madrean Sky Islands () [Corola-website/Science/309429_a_310758]
-
defileul de la Racoș, către lacul mai mare existent în Transilvania. Relieful este modelat în continuare de agenți externi de eroziune precum și de acumulări torențiale și fluviatile. De asemenea, o mare influență asupra reliefului au avut-o și cele patru mari glaciațiuni. După sfârșitul acestora, o bună parte din terioriul Țării a rămas mlăștinos și sălbatic, evoluând cu timpul către o depresiune cu câteva lacuri mai mari. Astăzi, Țara Bârsei prezintă trei zone distincte: Masivul Postăvaru este alcătuit din calcare jurasice și
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
subteran. Ieșirea apei la lumină se făcea prin Pojarul Poliței. Continuând dizolvarea, apa coboră în Avenul din Șesuri cu ieșire la suprafață în Izbucul Poliței. Golul rămas uscat al Scărișoarei, în urma prăbușirii avenului de intrare, se umple cu gheață în timpul glaciațiunilor. După încălzirea vremii gheața începe să se topească și dispare jumătate din volum, dar este alimentată în fiecare iarnă cu un nou strat la suprafață. Topirea are loc și la bază ghețarului, astfel că de la bază dispare o secțiune și
Peștera Scărișoara () [Corola-website/Science/304718_a_306047]
-
în peștera Church Hole din defileul Creswell Crags, Nottinghamshire, Anglia, au scos la iveală o piatră în care era săpat desenul tablei de țintar. Descoperirile efectuate în peșterile din acest defileu arată că zona a fost locuită din timpul ultimei glaciațiuni, dar piatra cu tabla de țintar nu a fost încă datată. De asemenea jocul a fost jucat încă din antichitate în multe alte părți ale lumii, printre care Africa de Sud, India, Sri Lanka, China, Grecia (Acropole, Atena), Fenicia, Israel, Germania, Peninsula Istria
Țintar () [Corola-website/Science/304728_a_306057]
-
trimite culmi secundare către nord și sud. Din punct de vedere geologic sunt alcătuiți din roci aparținând Pânzei Getice, reprezentate mai ales prin șisturi cristaline. Spre zonele marginale apar și calcare jurasice. În Cuaternar, Munții Godeanu au fost afectați de glaciațiune, ce a permis formarea de mase de gheață (probabil inițial ghețari) la obârșia văilor din zona culmii centrale. După topirea lor au rămas o serie de forme de relief specifice, printre care se pot menționa circuri glaciare, văi glaciare cu
Munții Godeanu () [Corola-website/Science/304875_a_306204]
-
lung afluent din dreapta Uzului (20 km). împreună cu Apa Lină se formează câte un platou depresionar în zona de obârșie (1050-950), de 6-8 km lungime. Aceste depresiuni înalte sunt pline de mlaștini oligotrofe, lăcașuri a multor specii de relicte din epoca glaciațiunii, astăzi ocrotite de lege. Pârâul Dofteana cu Ciungetu și Doftenița: este cea mai lungă vale, având cca. 25 km lungime, fiind bogată în zvoare sulfuroase, slab carbogazoase. Pe locul unor vechi fabrici de cherestea (Talianu, Argintărie, Strigoi) au apărut mici
Munții Nemira () [Corola-website/Science/306307_a_307636]