373 matches
-
țesuturile plantelor (la baza acesteia, aproape de sol) și provoacă stricăciuni. Fluturele apare din luna mai până în august. Daunele pe care le poate cauza Larva atacă porumbul, ardeii, vinetele, sfecla, fasolea, cartofii, roșiile și diferite specii de flori, precum crizantemele, daliile, gladiolele și chiar unele buruieni. Ea face găuri în tije, lăsând în jur urme fine de praf de la planta măcinată. Găurește tulpinile și atacă și cocenii, și frunzele. Plantele pot fi infestate de mai multe larve. Ce puteți face? Preventiv, puteți
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
clasei muncitoare, aceste elemente au triumfat ridicându-se la o deosebită înălțime și strălucire (...). Peisajul literaturii din primăvara anului 1941 era încărcat cu plante veștede și hidoase (...). Era momentul când burghezia renunțase să-și mai acopere fața cu trandafiri și gladiole artificiale și instaura cu ajutorul naziștilor dictatura fățișă (...). Literatura oficială, mânjindu-se cu sânge pe față și atârnându-și de brâu scalpelul, devenea un credincios paj al fascismului (...). În acest bolnăvicios peisaj, alături de creații realiste care continuau cele mai bune tradiții
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cărți, pe două niveluri, înalte, dulapuri spațioase. Un grilaj de lemn, cu coloane sculptate, înconjoară rafturile. Liniște, câțiva studenți, majoritatea fete. Plăpânde, cu ochelari. Tipuri de tocilare suave, cu chipuri pale. În lumina încețoșată a dimineții par un fel de gladiole străvezii, aplecate duios peste pagini de carte. Mă plimb printre rânduri, cu pas târșit. Mă doare piciorul drept. Mi se umflă, se dezumflă, într-o joacă de semne. Probabil îmi vestește necazuri. Îmi plac acești tineri cuminți, tăcuți. Trec pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ai dăruit, să fim dezlegați de toate frământările. M-aș destăinui, m-aș confesa, ți-aș spune orice dar mi-e frică! Mi-e tare frică de Verde Împărat! În magazinul de chițibușuri m-ai zărit imediat. Tu... Împărăteasa cerurilor, Gladiola veșniciilor căutai plictisită printre poeme ratate unul uitat; m-ai luat ca arvună cu ultimii bani găsiți în buzunărașul din piept. Abia mai răsuflam înverșunați recitind într-un gând șoptit tot ce aveam pe suflet. Păreai părăsită însă ți-ai
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
de aspirații inocente, năzuind împreună să ne atingem părțile nebronzate în pasiunea amintirilor! Am sorbit lacomi, în ciuda Împăratului Verde, dintr-un pur imbold erotic, atracțiile vulgare dispărând în impulsuri omenești nevinovate, fibrilații cugetate și violente curățenii sufletești. Împărate... dă-mi Gladiola din ținutul lacurilor limpezi și casante, să tremurăm neastâmpărați de ospățul serii, să fredonăm în surdină melodii uitate în ceasul delăsării, să ne- nfruptăm dornici cu lingurița din salatiera de argint plină cu ambrozie fierbinte și să imprimăm reverii blajine
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
o să vezi locul În care o să stăm. Ți-e foame, Piticot? — Puțin. — Așa mă gîndeam și eu. SĂ mîncăm niște mere. Coborau un deal lunguieț cînd zăriră razele soarelui printre copaci. Ajunși la marginea pădurii, Începuseră s-apară perișorii și gladiolele, și pămÎntul era acoperit cu tot felul de plante. Printre trunchiurile copacilor Începea să se vadă o pajiște pe care creșteau mesteceni albi de-a lungul unui rîu. Dincolo de pajiște se vedea o mlaștină verde cu cedri și, mult În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a lui tanti Maricica. Frate mai mare al lui bunică-meu, nenea Carol fusese primul primar comunist din România. Acum douăzeci de ani ajunsese un bătrân bășinos, cu nădragii rupți în cur. În jurul casei își aranjase niște straturi mirifice de gladiole și crini. Pe noi încerca să ne împiedice să intrăm în grădina cea mare. Cred că de asta nu o înșfăcaseră comuniștii să facă acolo blocuri școli spitale grădinițe, pentru că fusese el activist cu acte-n regulă. Maică-mea trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu totul de spuma de bărbierit, extaziat, deschise larg ferestrele, mângâind gâtul motanului care Începu să toarcă de plăcere. Pe mica terasă a garsonierei sale se simțea un parfum Înălțător de dalii și liliac În floare. Înăuntru, orhidee fericite și gladiole roșii râdeau dintre rafturile bibliotecii - erau ghirlande și flori, peste tot, ca Într-o seră. Iar iubitul nu uitase de aniversare. Cine ar fi crezut? Cea mai intensă fericire părea să dureze doar o clipă. Pe când a lor... Fredonând refrenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Și, la urma urmei, până când s-o tot țină cu poezie și remontare de moral?! „La anii și experiența mea, ce fantezie de amor să mai am...“ Zâmbi înduioșat, văzându-se cum, alaltăieri, venise la Magda cu un buchet de gladiole. Noroc că Macatist, șoferul, nu comenta. Totuși, chestia cu anunțul că va fi tată nu mai e de glumă... Vorbise cu doctorul Wintris. Îl trimisese pe Macatist s-o ia, așa cum o găsi-o la școală, pe stradă, la alimentara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
peri pletoși așezați de o parte și de alta, și ajungi la o portiță vopsită În albastru, care, cu scârțâit răsunător, marchează intrarea În regnul oamenilor. Și miroase atât de frumos și de sălbatic când pășești pe aleea mărginită de gladiole, de regina-nopții și de margarete, Încât ai senzația că ai ajuns Într-un colț de rai. mai urci patru trepte și te găsești În pridvorul de lemn al casei sau târnaț, cum se spune În Ardeal. Casa, de piatră, cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
peri pletoși așezați de o parte și de alta, și ajungi la o portiță vopsită în albastru, care, cu scârțâit răsunător, marchează intrarea în regnul oamenilor. Și miroase atât de frumos și de sălbatic când pășești pe aleea mărginită de gladiole, de regina-nopții și de margarete, încât ai senzația că ai ajuns într-un colț de rai. Mai urci patru trepte și te găsești în pridvorul de lemn al casei sau târnaț, cum se spune în Ardeal. Casa, de piatră, cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
înainte de a-l expedia, să se uite prin el și să recitească măcar acele paragrafe pe care le-a subliniat încă de la prima lectură, adică imediat după moartea lui Doru Gârleanu. Deci revenise de unde a plecat. I-a promis doamnei Gladiola că i-l va trimite în București imediat ce-l va găsi. Acum era cu el pe masă. Ca să se trezească complet și să se poată concentra asupra lecturii, va trebui să se spele până la jumătate cu apă rece, după care
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mers. Deoarece nu se așteptase la o asemenea surpriză, la început tresări, apoi zâmbi emoționat și, cu degetul arătător de la mâna dreaptă ațintit spre ea, ca și cum ar fi avut un revolver în mână, exclamă: Să nu spui că nu ești Gladiola! Nici prin cap nu-mi trece așa ceva. Dacă ai ști ce speriată sunt, nu uimită ci speriată în adevăratul sens al cuvântului! Acum s-a întâmplat o minune! Am impresia că visez, că ai picat din cer!... Cu ce ocazie
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lor se încrucișau, nici nu și-au dat seama că au discutat aproape o oră și jumătate. Discuția s-ar fi prelungit încă mult timp, dacă septuagenarul provincial nu s-ar fi grăbit la tren. Această întâlnire întâmplătoare cu doamna Gladiola a șters praful și a scos la suprafață conturul unor persoane dispărute ce au făcut sacre evenimentele și au sfințit locul pe unde au trecut aproape nebăgate în seamă. La început în cancelarie, mai târziu și în alte împrejurări, Bidaru
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
-ți strâng mâna și din partea ei, iar băiatul e nerăbdător, de zece ori pe zi întreabă: "Când plecăm?" Acum e destul de mare, în clasa a șasea. Împărtășește agitația noastră. Apropo, ieri am fost la spital. Am stat de vorbă cu Gladiola. Medicii spun că se va face bine cu timpul. Mi-am luat rămas bun și de la ea. M-a recunoscut. Mi-a dat și caietul acesta de la Doru. E pentru tine. M-am uitat și eu prin el. Mi se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
câteva săptămâni. * * * Având caietul în față cu copertele de carton puțin cam roase, încercă să reconstituie din memorie filmul acelor evenimente petrecute cu patruzeci și șase de ani în urmă, demne de luat în seamă, la care se referea doamna Gladiola, însă peste care, aproape că se așternuse praful uitării. Gonit din urmă de avalanșa treburilor ce nu suportau nici un fel de amânare, nu a avut răgazul necesar să se mai gândească la ele. Ca să-și atingă o mică parte din
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care nu s-au terminat, ci s-au prelungit, cel puțin în sufletul ei de soție și mamă, chiar și după decesul celor două ființe dragi. Acum, după ce a șters praful de pe amintiri, ar putea să-i relateze și doamnei Gladiola despre felul cum a văzut el acele evenimente, petrecute cu patruzeci și șase de ani în urmă, însă era deja prea târziu. Pe Doru l-a remarcat pentru prima oară cu mulți ani în urmă, chiar în anii copilăriei pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
trei de ani de la trecerea lui în lumea celor drepți. Fericirea familiei Gârleanu ar fi continuat și astăzi dacă... Dacă în după amiaza acelei nenorocite zile de sfârșit de noiembrie, nu ar fi sunat telefonul să o anunțe pe doamna Gladiola, asistentă șefă la una din secțiile spitalului, să se prezinte de urgență pentru a rezolva o problemă de serviciu ce nu suferă amânare... Datorită funcției pe care o îndeplinea, asemenea apeluri se repetau destul de des. Totul era normal; nimic neobișnuit
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
după primul colț de stradă când... discul fierbinte a ajuns undeva sus, în dreptul inimii. Duse mâna ca să-l oprească, dar nu reuși. In fața lui o râpă colțuroasă adâncă și înspăimântătoare, deasupra căreia pășea, fără să observe, îmbrăcată în alb, Gladiola cu cei doi îngerași în brațe. Încă un singur pas și s-a zis cu ei. Nu mai avea timp, trebuia să o prevină: Gladiooo!... Gladiooo!... Nici putere nu mai avea să strige. Închise ochii pentru o fracțiune de secundă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în față, cu lacrimi în ochi, îl privea propria lui fiică, Sanda. Ce caută ea acolo? Trebuia să fie la școală sau acasă! Chiar și el cum de nimerise aici!? Cu o secundă în urmă era în mașina directorului. Dar Gladiola, Ana Maria ce or fi căutând aici? Voia să le strige, dar nu reuși. Cu Gladiola și cu cei doi îngerași în față închise pentru o clipă ochii. Era fericit. Nu mai era necesar să-i mai deschidă. Da, într-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Trebuia să fie la școală sau acasă! Chiar și el cum de nimerise aici!? Cu o secundă în urmă era în mașina directorului. Dar Gladiola, Ana Maria ce or fi căutând aici? Voia să le strige, dar nu reuși. Cu Gladiola și cu cei doi îngerași în față închise pentru o clipă ochii. Era fericit. Nu mai era necesar să-i mai deschidă. Da, într-adevăr, nu i-a mai deschis, i-a cedat inima, gândi Bidaru. Fericirea lor ar fi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
invitat și pe mine. Drept să spun, îl invidiez. Îmi vine să-l iau la palme...". Era isteț pezevenghiul, gândi Bidaru, după ce l-am băgat în pâine mă ia la palme. Numai și numai datorită mie a cunoscut-o pe Gladiola. Ia să văd ce spune mai departe. "[...] 8 Octombrie 1962. Ziua aceasta va rămâne în amintirea mea până la moarte. Recunosc că, datorită amărâtului acela de Bidaru, care m-a târât aproape forțat la Scala, la o cafea, am cunoscut-o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să văd ce spune mai departe. "[...] 8 Octombrie 1962. Ziua aceasta va rămâne în amintirea mea până la moarte. Recunosc că, datorită amărâtului acela de Bidaru, care m-a târât aproape forțat la Scala, la o cafea, am cunoscut-o pe Gladiola. O voi înscrie cu roșu în calendarul meu personal și o voi sărbători în fiecare an, ca cea mai fericită zi din viața mea. Apropo, Bidaru era negru la față. Bela l-a părăsit. S-o fi măritat cu un
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cea mai fericită zi din viața mea. Apropo, Bidaru era negru la față. Bela l-a părăsit. S-o fi măritat cu un altul, mai știi? Îmi pare rău că nu și-a găsit o fată care să semene cu Gladiola. Totuși am să-l cinstesc cu o șampanie! Merită!...". Nu m-a părăsit nicicând Bela. Sărmana era deja... Dar el, probabil, când a scris aceste rânduri habar nu avea, mormăi ca pentru sine. În schimb, cu șampania s-a ținut
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mijlocul trotuarului până li s-au făcut din nou foame. Ar fi mâncat și ceapă cu măliguță rece, dar de unde să le ia? "[...] 9 octombrie 1962. Cele mai fericite clipe din viața mea s-au consumat în fața Ceasului de la Universitate. Gladiola a venit la întâlnire. Ea s-a aruncat, iar eu am prins-o direct în brațe. Nu-i mai dau drumul niciodată. Ura!... Sunt cel mai norocos muritor!..." etc. "[...] 1 septembrie 1963. M-am prezentat la post, la școala... în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]