244 matches
-
hepatică și oxidarea acizilor grași (figura 3). În primele 4-5 ore interprandiale, sub influența scăderii raportului insulină/ glucagon în vena portă ca stimul esențial, sunt mobilizate rezervele de glicogen hepatice (și mai puțin renale) prin activarea glicogen-fosforilazei și implicit a glicogenolizei. Astfel, din cele aproximativ 100 g de glicogen hepatic (la un adult de 70 Kg) sunt transformate în glucoză circa 30-40 grame. Ulterior, rata glicogenolizei hepatice se reduce progresiv, până la epuizarea depozitelor și este activată concomitent gluconeogeneza, în special sub
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
mobilizate rezervele de glicogen hepatice (și mai puțin renale) prin activarea glicogen-fosforilazei și implicit a glicogenolizei. Astfel, din cele aproximativ 100 g de glicogen hepatic (la un adult de 70 Kg) sunt transformate în glucoză circa 30-40 grame. Ulterior, rata glicogenolizei hepatice se reduce progresiv, până la epuizarea depozitelor și este activată concomitent gluconeogeneza, în special sub acțiunea creșterii concentrației de glucagon în vena portă. Un alt factor reglator important al gluconeogenezei este glucoza în sine. Ea exercită în acest sens două
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
inhibă producția hepatică de glucoză dar stimulează captarea și utilizarea ei în țesuturile extrahepatice și în primul rând în mușchi (1, 18). Supresia producției hepatice de glucoză se pare că nu s-ar datora inhibiției directe exercitate de insulină asupra glicogenolizei și gluconeogenezei hepatice ci mai degrabă inhibării lipolizei adipocitare și scăderii afluxului de acizi grași la nivel hepatic (1, 17). În acest sens pledează următoarele date experimentale: - viteza de scădere a producției endogene de glucoză in vivo este destul de lentă
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
postul prelungit) și intestinul subțire (care poate contribui și el cu circa 10%) (5). Includerea intestinului pe această listă are la bază faptul că epiteliul intestinal, alături de ficat și rinichi, sunt singurele organe care exprimă glucozo-6 fosfataza, enzimă care leagă glicogenoliza de gluconeogeneza din piruvat (5). Contribuția gluconeogenezei la acest debit de glucoză, măsurată la 15 ore de post, este independentă dar cantitativ asociată cu severitatea hiperglicemiei a jeun (și cu gradul excesului ponderal). La obezii nediabetici, scăderea glicogenolizei asigură o
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
care leagă glicogenoliza de gluconeogeneza din piruvat (5). Contribuția gluconeogenezei la acest debit de glucoză, măsurată la 15 ore de post, este independentă dar cantitativ asociată cu severitatea hiperglicemiei a jeun (și cu gradul excesului ponderal). La obezii nediabetici, scăderea glicogenolizei asigură o rată normală a debitului hepatic de glucoză. La diabetici normoponderali, hiperglucagonemia contribuie la rata crescută a producției de glucoză, provenită atât din gluconeogeneză cât și din glicogenoliză (12). 4. Alterarea homeostaziei glicemice în suferința hepatocitară Hipoglicemia este rară
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
a jeun (și cu gradul excesului ponderal). La obezii nediabetici, scăderea glicogenolizei asigură o rată normală a debitului hepatic de glucoză. La diabetici normoponderali, hiperglucagonemia contribuie la rata crescută a producției de glucoză, provenită atât din gluconeogeneză cât și din glicogenoliză (12). 4. Alterarea homeostaziei glicemice în suferința hepatocitară Hipoglicemia este rară în cursul suferințelor hepatice (10). Explicația acestui fapt este aceea că homeostazia glicemică poate fi menținută cu mai puțin de 20% din masa hepatocitară normală, iar în condițiile suferinței
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
aceste celule nu exprimă în mod normal acest tip de transportori. Mai curând poate fi vorba de efectul indirect al absenței GLUT2 din structurile cerebrale (centrii hipotalamici), care în condiții de hipoglicemie stimulează pe cale nervoasă secreția de glucagon, care prin glicogenoliza hepatică va tinde să corecteze nivelul glicemiei (25). De menționat că aceste structuri cerebrale exprimă în paralel nu numai GLUT2, dar și glucokinaza, precum și canalele de KATP, toate aceste trei molecule fiind implicate în homeostazia energetică a organismului (112, 189
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
25, 28, 29, regiune aminoacidică implicată în transformarea fibrilară a moleculei. Valoarea terapeutică a acestui analog urmează a fi validată în viitorul apropiat. Acțiunile amilinei sunt multiple, participând în reglarea metabolismului energetic. În mușchi, amilina inhibă secreția de glicogen, stimulează glicogenoliza și glicoliza (crește producția de lactat). In condiții de post, acest lactat poate servi ca substrat pentru neoglucogeneza hepatică, contribuind la refacerea stocurilor de glicogen și la creșterea producției de glucoză. Amilina acționează în țesuturile periferice prin intermediul receptorilor specifici (94
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
efecte fiziologice. Caracterul pulsator este evident în circulația portală, atenuându-se până la dispariție în circulația sistemică. Se presupune, deci, că secreția ne-pulsatilă a insulinei ar putea explica parțial debitul crescut al eliberării glucozei din ficat, datorat neinhibiției corespunzătoare a glicogenolizei. Glicemia à jeun crescută izolat s-ar putea datora acestei tulburări; (b) Scăderea, până la dispariție, a fazei insulinosecretorii precoce, care, teoretic, va avea cea mai negativă influență tot asupra reglării hepatice a homeostaziei glicemice. Dispariția fazei secretorii precoce va deplasa
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
inotrop negativ crescut la administrarea celor mai comune droguri anestezice [88] și un răspuns inotrop pozitiv neprevăzut la agoniștii adrenergici precum epinefrina [89]. Cordul imatur deține o rezervă endogenă de glicogen semnificativă, astfel încât metabolismul său se bazează mai ales pe glicogenoliză, spre deosebire de cordul adult [90]. Deoarece cordul copilului are o activitate mai scăzută a Ca-ATP-azei din reticulul sarcoplasmic, cu o sechestrare scăzută a calciului, cuplarea excitație-contracție mediată de calciu se aseamănă cu cea a vertebratelor inferioare, fiind mult mai dependente de
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
organismului. Pentru celula nervoasă ea reprezintă de regulă singurul substrat energetic. Homeostazia glicemică este asigurată de intervenția rapidă și eficientă a unor multiple mecanisme fizico-chimice, metabolice și hormonale care controlează în esență cele două procese opuse: producția de glucoză (prin glicogenoliză hepatică și musculară și gluconeogeneză hepatică și renală) și consumul periferic al acesteia (1,4). În condiții bazale (după aproximativ 4 - 6 ore postprandial) glicemia se menține în jurul a circa 80 - 90 mg/dl dacă producția și consumul de glucoză
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92236_a_92731]
-
ore postprandial) glicemia se menține în jurul a circa 80 - 90 mg/dl dacă producția și consumul de glucoză sunt aproximativ egale, de circa 2 mg/kg/min. În acest moment circa 70 - 80% din producția de glucoză se realizează prin glicogenoliză iar 20 - 30 % prin gluconeogeneză. Aproximativ jumătate din toată glucoza produsă în această perioadă este consumată la nivel cerebral. Dacă perioada de post se prelungește, în circa 24 - 36 ore rezervele hepatice de glicogen se epuizează, singura sursă de glucoză
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92236_a_92731]
-
24 - 36 ore rezervele hepatice de glicogen se epuizează, singura sursă de glucoză fiind reprezentată de procesul de gluconeogeneză. Hipoglicemia apare ori de câte ori producția de glucoză scade sub ritmul consumului periferic al acesteia. Aceasta se poate întâlni în următoarele situații: 1)Glicogenoliza și gluconeogeneza hepatică sunt blocate datorită unui exces de insulină (endogenă în insulinom, exogenă în hipoglicemiile iatrogene); 2)Epuizarea rezervelor hepatice de glicogen (în postul prelungit, malnutriție, efort fizic excesiv, boli hepatice severe, defecte enzimatice ale glicogenolizei); 3)Tulburări ale
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92236_a_92731]
-
următoarele situații: 1)Glicogenoliza și gluconeogeneza hepatică sunt blocate datorită unui exces de insulină (endogenă în insulinom, exogenă în hipoglicemiile iatrogene); 2)Epuizarea rezervelor hepatice de glicogen (în postul prelungit, malnutriție, efort fizic excesiv, boli hepatice severe, defecte enzimatice ale glicogenolizei); 3)Tulburări ale gluconeogenezei (defecte enzimatice, boli hepatice severe, consum de alcool etc.). În primul caz insulinemia plasmatică este crescută iar rezervele hepatice de glicogen sunt normale, asfel că hipoglicemia poate fi corectată prin administrarea de glucagon. În celelalte două
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92236_a_92731]
-
corectarea unei hipoglicemii prelungite). Descărcarea promptă de glucagon și adrenalină (hormoni cu acțiune puternic glicogenolitică) poate readuce ea singură glicemia la normal. În caz că secreția lor este inadecvată, rezervele de glicogen sunt epuizate sau există unele defecte enzimatice ale procesului de glicogenoliză, glicemia va scădea în continuare (3, 4, 21). În momentul atingerii “pragului hipoglicemic simptomatic” (~ 40-50 mg/dl) vor apare semnele de alertare simpato-adrenergică iar în stadii mai avansate și semnele de neuroglicopenie (23). Centrul de control al reacției neuro-hormonale la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92236_a_92731]
-
acestei căi putând să crească în condiții de hiperglicemie. Întrucât rezervele glicogenice cerebrale sunt minime, glucogeneza este neglijabilă. În condiții de hipoglicemie marcată, glicogenul cerebral este și el rapid utilizat pentru acoperirea nevoilor energetice de moment. Atât glucogenogeneza, cât și glicogenoliza din creier au loc după același mecanism biochimic și enzimatic care acționează și în alte organe. Rezervele scăzute de glicogen la nivel cerebral, ar putea fi explicate în mai multe feluri: - „spațiul locativ” al creierului este limitat, fiind aproape exclusiv
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92236_a_92731]
-
la cei predispuși, mai ales în condiții de efort fizic și post prelungit), chinidina (mai ales în cazul tratamentului pentru malarie, caz în care contribuie și consumul de glucoză de către parazit), pentamidina, disopiramida. Hipoglicemii din afecțiuni hepatice și renale. Ficatul (glicogenoliză și gluconeogeneză) și rinichiul (gluconeogeneză) reprezintă principalele surse de glucoză endogenă. Astfel, toate afecțiunile grave cu alterarea funcțiilor acestor organe pot duce la hipoglicemie. Totuși aceste cazuri sunt rare, fiind reprezentate de necroza hepatocelulară din hepatitele fulminante cu „insuficiență hepatică
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92236_a_92731]
-
apariția hipoglicemiilor. Frecvent în aceste situații apare și o alterare a funcțiilor hepatice, care contribuie alături de aportul glucidic insuficient la instalarea hipoglicemiei. Hipoglicemiile nou-născutului și ale copilului. Cel mai frecvent este vorba de defecte enzimatice ale lanțului metabolic al glicogenogenezei/glicogenolizei sau gluconeogenezei (cele mai importante fiind glicogenozele). Hipoglicemii pot apare de altfel în tabloul clinic al multor sindroame genetice, în care însă manifestările de hipoglicemie sunt minime comparativ cu restul tulburărilor care caracterizează sindromul respectiv și care domină tabloul clinic
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92236_a_92731]
-
sintezei glicogenului, forma sub care este stocată glucoza la regnul animal. Sinteza glicogenului este doar una dintre etapele complexe ale metabolismului hidraților de carbon, care mai include glicoliza, oxidarea piruvatului de către sistemul piruvatdehidrogenazei, ciclul acizilor tricarboxilici, ciclul pentozo-fosfat, gluconeogeneza și glicogenoliza. Pe lângă rolul major al acestor cicluri metabolice în generarea energiei, glicoliza produce spre exemplu, la nivelul eritrocitelor, 2,3-difosfoglicerat, influențând astfel legarea oxigenului la acest nivel, iar în hepatocite metabolismul hidraților de carbon are ca și produs "secundar" glicerolul, necesar
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
intraventriculară are un efect inhibitor asupra apetitului și aportului de apă (2). Efectul glucagonului se produce asupra unor receptori specifici care activează adenilat-ciclaza și cresc astfel concentrația intracelulară de cAMP. La nivelul ficatului produce inhibarea sintezei de glicogen și stimulează glicogenoliza și neoglucogeneza, crescând astfel producția hepatică de glucoză. La nivelul adipocitelor stimulează lipoliza și implicit crește cetogeneza hepatică (3). Eliberarea de glucagon este produsă de diverși stimuli: hipoglicemia, scăderea concentrației de acizi grași liberi, creșterea concentrației unor aminoacizi, descărcări adrenergice
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
cerebrale), care pe lângă accentuarea deficitului de insulină produc și stimularea intensă a secreției hormonilor de contrareglare. Atât în cetoacidoza diabetică, cât și în starea hiperglicemică hiperosmolară, acest context hormonal produce "virajul" metabolismului spre o stare de catabolism intens tradusă prin glicogenoliză, neoglucogeneză, lipoliză, proteoliză și cetogeneză. Deși nu întru totul susținută de argumente concrete, cea mai plauzibilă explicație a lipsei cetogenezei în starea hiperglicemică hiperosmolară este faptul că insulinosecreția, chiar și minimă, este suficientă pentru a menține inhibată lipoliza. La pacienții
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
biguanidă cu efecte antidiabetice , reducând atât concentrația de glucoză plasmatică bazală , cât și postprandială . Nu stimulează secreția de insulină și , de aceea , nu produce hipoglicemie . Metformina poate acționa prin trei mecanisme : - prin diminuarea producerii de glucoză hepatică , inhibând gluconeogeneza și glicogenoliza - în mușchi , crescând ușor sensibilitatea la insulină și îmbunătățind captarea și utilizarea glucozei - prin întârzierea absorbției de glucoză la nivel intestinal . Metformina stimulează sinteza intracelulară de glicogen , acționând asupra sintezei glicogenului . Metformina crește capacitatea de transport a anumitor tipuri de
Ro_420 () [Corola-website/Science/291179_a_292508]
-
cu efecte antihiperglicemice , reducând atât valorile glucozei plasmatice bazale , cât și postprandiale . Acesta nu stimulează secreția de insulină și , prin urmare , nu produce hipoglicemie . Metforminul poate acționa prin trei mecanisme : - prin diminuarea producției de glucoză hepatică prin inhibarea gluconeogenezei și glicogenolizei Metforminul stimulează sinteza intracelulară de glicogen , acționând asupra glicogen- sintetazei . Metforminul crește capacitatea de transport a anumitor tipuri de transportori membranari ai glucozei ( GLUT- 1 și GLUT- 4 ) . La om , independent de acțiunea sa asupra glicemiei , metforminul are efecte favorabile
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
cu efecte antihiperglicemice , reducând atât valorile glucozei plasmatice bazale , cât și postprandiale . Acesta nu stimulează secreția de insulină și , prin urmare , nu produce hipoglicemie . Metforminul poate acționa prin trei mecanisme : - prin diminuarea producției de glucoză hepatică prin inhibarea gluconeogenezei și glicogenolizei Metforminul stimulează sinteza intracelulară de glicogen , acționând asupra glicogen- sintetazei . Metforminul crește capacitatea de transport a anumitor tipuri de transportori membranari ai glucozei ( GLUT- 1 și GLUT- 4 ) . La om , independent de acțiunea sa asupra glicemiei , metforminul are efecte favorabile
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
cu efecte antihiperglicemice , reducând atât valorile glucozei plasmatice bazale , cât și postprandiale . Acesta nu stimulează secreția de insulină și , prin urmare , nu produce hipoglicemie . Metforminul poate acționa prin trei mecanisme : - prin diminuarea producției de glucoză hepatică prin inhibarea gluconeogenezei și glicogenolizei Metforminul stimulează sinteza intracelulară de glicogen , acționând asupra glicogen- sintetazei . Metforminul crește capacitatea de transport a anumitor tipuri de transportori membranari ai glucozei ( GLUT- 1 și GLUT- 4 ) . La om , independent de acțiunea sa asupra glicemiei , metforminul are efecte favorabile
Ro_284 () [Corola-website/Science/291043_a_292372]