135 matches
-
europeană. Deși expunerea la soare este principalul factor de risc pentru CCA, predispoziție genetică joacă un rol substanțial. Până în prezent, nu a fost cunoscută nicio legătură de cauzalitate între diverse tipuri de cancer cum ar fi CCA, cancerul de prostată, gliom, și adenomul colorectal.
A fost descoperit un factor de risc genetic pentru cancerul de piele, prostată şi cerebral () [Corola-journal/Journalistic/68873_a_70198]
-
Un nou studiu realizat de cercetătorii de la Internațional Comission on Non-Ionizing Radiation Protection arată că radiațiile emise de telefoanele mobile măresc riscul apariției unui gliom, o formă malignă, dar că posibilitatea unor efecte minore pe termen lung nu ar trebui să ne sperie. Autor: Alexandru Gherghe Rezultatele studiului, coroborate cu altele ale unor studii similare, arată că, în 20 de ani de existență a telefoanelor
Un nou studiu leagă apariţia cancerului de utilizarea telefonului mobil () [Corola-journal/Journalistic/69594_a_70919]
-
prima biopsie tumorala cerebrală din România cu sistem de navigație echovidată În timp real: dr. Eva L., dr. Dobrin N., dr. Dabija M., dr. Munteanu Raluca. În anul 2013 introducerea În România a rezecției microchirurgicale cu 5 - ĂLA (Gliolan) În glioamele de grad Înalt (glioblastoame): dr. Eva L. CAPITOLUL IX DOCUMENTAR CAPITOLUL X
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
de substanță nervoasă), existența unui obstacol sau scăderea puterii de regenerare a nervului. În regenerările deficiente la nivelul capătului proximal se observă o îngroșare, deseori mai dureroasă, numită nevrom, iar în capătul periferic același proces dar mult mai moderat constituind gliomul periferic descris de Nageotte. Aprecierea regenerării nervoase, în cazurile favorabile, se face prin constatarea revenirii funcțiilor motorii sau senzitive în teritoriul nervului afectat. Leziunile realizate prin tracțiuni se produc datorită supraîntinderii în sens longitudinal a fibrelor nervoase cu ruptura continuității
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
în literatură care să demonstreze un astfel de efect al terapiei . Alte tumori mai rar întâlnite la copil în regiunea hipotalamo-hipofizară și care pot fi însoțite de tulburări de creștere sunt: tumorile regiunii mediane a creierului, precum germinoamele, pinealoamele, meningioamele, glioamele, chiștii coloizi ai ventriculului III, ependimoamele . Tumorile cu origine în celulele hipofizare (adenoamele hipofizare) sunt rar întâlnite la copil: și, de obicei, au o evoluție lentă, fiind mult timp asimptomatice în perioada copilăriei și determinând rar deficit de GH (doar
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
crescut cu 300% în populația imunodependentă și imunocompromisă, în ultimele două decade [1]. Glioamele la bărbați și meningioamele la femei sunt cele mai frecvente tumori primare cerebrale. La adulți, tumorile cu origine glială sunt cele mai frecvente. La adultul tânăr, glioamele „low-grade” apar mai des. La pacienții de vârstă mijlocie, astrocitoamele anaplazice sunt mai comune. La pacienții în vârstă, glioblastoamele multiforme sunt cel mai des întâlnite. Vârsta mai înaintată, în general, se corelează cu o malignitate mai crescută. La pacienții adulți
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
prin urmare, ele sunt principalul furnizor de neoplasme ale SNC. Structura histologică a celulelor gliale nu este uniformă, astfel ele sunt împărțite în trei subtipuri celulare: astrocite, oligodendrocite și ependimocite. Astfel, tumorile gliale sunt împărțite în trei subgrupuri de bază: gliom astrocitic, oligodentrogliomul și ependimomul. Mai mult de 75% dintre glioame sunt astrocitoame și proporția tumorilor maligne (astrocitomul anaplazic) este cea mai mare. Tumorile neuroepiteliale reprezintă aproximativ 50% din toate tumorile cerebrale. La adulți au localizare, în special, supratentorială, în timp ce la
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
gigante este tipic întâlnit la pacienții cu scleroză tuberoasă Bourneville. Este o formațiune nodulară localizată în ventriculii laterali, mai frecvent în apropierea găurii Monro, intens captantă de SDC, ce determină hidrocefalie secundară obstructiv [2] (fig. 3.70). Xantoastrocitomul este un gliom rar, apare mai ales la copii și adultul tânăr, cu crize convulsive în antecedente, localizat în cortex și substanța albă adiacentă. Poate avea aspect de chist, chist cu nodul parietal sau doar o componentă solidă infiltrativă. Edemul, calcificările, hemoragia și
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
ori mai frecvent la copii decât la adulți. La nivelul cordonului medular este mai rară și reprezintă unul din criteriile din cadrul Neurofibromatozei II [2] (fig. 3.73). Subependimomul este o tumoră benignă rară a cărui structură histologică este tipică pentru gliom ependimar, dar și pentru gliom astrocitar. Este localizată intraventricular, în aria septului pelucid sau în porțiunea inferioară a ventriculului IV (fig. 3.74). Prezintă o creștere lentă peri și intraventriculară. Patologia secundară cea mai frecventă este hidrocefalia. Investigația prin CT
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
decât la adulți. La nivelul cordonului medular este mai rară și reprezintă unul din criteriile din cadrul Neurofibromatozei II [2] (fig. 3.73). Subependimomul este o tumoră benignă rară a cărui structură histologică este tipică pentru gliom ependimar, dar și pentru gliom astrocitar. Este localizată intraventricular, în aria septului pelucid sau în porțiunea inferioară a ventriculului IV (fig. 3.74). Prezintă o creștere lentă peri și intraventriculară. Patologia secundară cea mai frecventă este hidrocefalia. Investigația prin CT pune în evidență calcificări între
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]