571 matches
-
se autogenereaza cu vitalitatea realității înseși, în plină ei expansiune. Existența minerală, austera și definitivă că stractura, glisează pe nesimfite către imaginea vag anatomica, fremătătoare și animată de pulsiuni viscerale, pentru ca, într-o altă ipostază, totul să se transforme în glosa culturală și în comentariu pe marginea unui alfabet bizar. Această ambiguitate continuă la nivelul reprezentării convenționale este preluată și adîncita prin sugerarea directă a coabitării codului cultural cu obiectul preluat direct din hazardul naturii. Piatră de rîu, modelata stihial și
Restaurarea imaginii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7605_a_8930]
-
aceea, alianța de tradiție, începând din 1979, de la Ziua mâniei, cu Eugen Negrici mi se pare mai degrabă o formă, convenabilă diplomatic, de armistițiu. Fiindcă ce stipulează din unghi cronologic acesta din urmă, în încercarea de a depăși umbra propriilor glose stilistice, se dovedește, prin simplism, departe chiar de părerile paradoxale ale lui Agopian, și deci incongruent cu spiritul acestora. Transcriu o idee care, lansată într-un studiu anterior, reapare astăzi în prefața Operelor de la Polirom: "Cărțile lui Agopian reprezintă o
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
n lume umbra, cercând să te desdoi." (Aspecte) E o întreagă dramă a acestor năzuinți pe care Camil Petrescu le survolează cu un calm ce nu-l va regăsi niciodată, în proză, ori în teatru. Poezia lui, ciudat, e limpede, glosă a văzătorului înțelept, peste toată gloata de orbeți. Chinurile lor, căci chinuri sînt, se desfășoară la persoana a doua, și sfaturile pe care n-o să poată niciodată să le urmeze, tot la aceeași persoană le primesc. Au, poate de aceea
Altă lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7281_a_8606]
-
obiectualității Cărții, inclusiv cea recentă, de la Galeria Dialog a Primăriei sectorului 2, au oferit imaginea gravă a ceremonialurilor comemorative. în discursul artistic s-au insinuat infoliul cernit, obiectul bituminos, fila rătăcită și textul masacrat. Jubilația, jocul, comentariul liber sau subtilele glose borgesiene, prezențe invariabile în orice acțiune pe marginea Cărții-obiect, au devenit, pentru o clipă, denunț, strigăt și avertisment. II. Arta video Ne-am obișnuit să privim televizorul ca pe o sursă de informații, de spectacol sportiv și de interminabil divertisment
Despre obiectși iluzie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7371_a_8696]
-
și lumea este împărăția mea." (pag. 39) Destule din versurile reproduse aici par note de subsol ale câtorva dintre cele mai puternice poeme din volumele anterioare. Mai profunde, mai nuanțate, mai explicite decât originalele. Dar, totodată, mai inteligente artistic decât glosele prin care, în timp, au fost aproximate. Nu e singurul caz de recursivitate. Ar fi de urmărit, de pildă, cum o plantă cu nume muzical dintr-o nostalgică confesiune de dragoste migrează, literalmente, din Circul domestic în Un anotimp în
Poezie și deziderat by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7262_a_8587]
-
copiilor"), ar fi schimbat denumirea colecției, ar fi făcut o selecție riguroasă a poeziilor ce urmau să intre în "cuprins", și-ar fi adus aminte, poate, de obligația editorului de a-i ajuta pe copii, prin câteva note lămuritoare și glose lexicale, să înțeleagă lesne poeziile mai greu de înțeles din cauza aluziilor la evenimente și personalități istorice, la legende și personaje mitologice și din cauza unor cuvinte ieșite din uzul limbii vorbite și al limbii literare. Și nu în ultimul rând, dacă
Grigore Alexandrescu, Umbra lui Mircea. La Cozia1 by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7268_a_8593]
-
lor creatoare este comună - mari poeți, mari prozatori, dramaturgi interesanți, jurnaliști de vocație. Macedonski a înceercat să construiască și o teorie literară proprie pentru a explica publicului literatura pe care el însuși o scria. Notațiile eminesciene risipite pe marginea cărților, glosele dezordonate ale lui Eminescu despre fenomenul literar vor fi mereu infinit mai interesante decît articolele literare ale lui Macedonski; ambițiile de teoretician ale acestuia nu erau susținute de o cultură corespunzătoare, așa că manevrarea abstracțiunilor l-a pus mereu în dificultate
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
vorbind, lipsit de foloase. Dar, la fel de sigur, rezultatele lui pozitive, de natură exclusiv analitică, s-ar dovedi, la rece, minore. Fiind, acolo, destule de învățat, prea multe de spus nu mai rămân.) Surplusul de fidelitate funcționează, așadar, inhibitoriu. Căci nici glosa adjectivală, nici enunțarea evidențelor (căile de acces cele mai frecvent etalate în receptarea demersurilor lui Ion Pop) nu pot trece, cu bună credință, drept angajament interpretativ. E, probabil, unul din motivele pentru care cronicarii descriptiviști nu s-au repezit să
Argumentul Echinox by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7149_a_8474]
-
Rămâne de verificat o informație interesantă referitoare la titlul real al romanului lui Bolintineanu, care ar fi Manoel, nu Manoil, cum s-a încetățenit, afirmă Cernătescu sprijinindu-se pe noi considerații onomasiologice, prin perpetuarea unei erori editoriale. În rest, nesfârșitele glose despre cercurile frecventate de Budai- Deleanu, despre rețeaua misterioasă din spatele afirmării timpurii a lui Arghezi sau despre secretul lui Bacovia (una mai contextuală și mai aerată decât alta) sunt, literar, irelevante. A se lua, deci, cu un grăunte de sare
Cum grano salis by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5930_a_7255]
-
complet însă: recomand fără ezitare cronica despre Levantul lui Mircea Cărtărescu, apărută inițial în revista „Contrapunct". Unde totuși nu sunt de acord cu analitismul lucid practicat de Ion Bogdan Lefter e în cazul câtorva cunoscute poeme ale lui Nichita Danilov. Glosele mi se par (oare numai mie?) inadecvate. „Sau (variantă pe care o prefer): aripile rămase după «căderea» îngerului ar putea fi chiar ale protagonistului, adică ale poetului, care se pictează pe sine - totuși! -naiv, ignorant în privința înzestrării sale cu accesoriile
Analiză prin sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6224_a_7549]
-
paternității piesei Capul de ră]oia degenerat într-o perpetuă dilemă a istoriografiei noastre literare. Aceasta a făcut ca, de pildă, ediția din 1965 a Scrierilor lui G. Ciprian să conțină, alături de piesa în litigiu, într-o ridicolă Addenda fără glose explicative și „bizarele" pagini ale lui Urmuz, cel pe care Arghezi îl vedea ca adevăratul autor al piesei Capului de rățoi. Incursiunea detectivistică pe care o propunem aici, prin viața mai puțin știută a lui Urmuz și pe palierele conotative
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
se poate explica faptul că ritualuri și simboluri detașate din fabuloasa panoplie masonică revin la nivel scriptural și se manifestă la nivel ființial în forme ludice și bizare. Denaturarea lor adolescentină este semnul nedesăvârșirii lui Urmuz și neaccederii sale la glosele și dezambiguizările semantice pe care le oferă practica masonică. De altfel, ritualul masonic rămâne pentru orice profan care nu are acces la glosele lui explicative o bizarerie și o scenetă absurdă. Ne-am folosit de „cazul Urmuz" și pentru a
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
în forme ludice și bizare. Denaturarea lor adolescentină este semnul nedesăvârșirii lui Urmuz și neaccederii sale la glosele și dezambiguizările semantice pe care le oferă practica masonică. De altfel, ritualul masonic rămâne pentru orice profan care nu are acces la glosele lui explicative o bizarerie și o scenetă absurdă. Ne-am folosit de „cazul Urmuz" și pentru a ilustra încă o dată temerea expusă în varii ocazii de regulamentele masonice, anume că apropierea de misterele oculte la o vârstă necoaptă poate duce
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
lui Sidney Geist, Serge Fauchereau, ori Radu Varia. Notele sunt și ele prea parcimonioase, referindu-se numai la drama trăită de autor în timpul regimului comunist, dar nu și la textul cărții sale, ce necesita, după atâtea decenii, o serie de glose. Foarte utilă este doar bibliografia completă a volumelor lui Petre Pandrea, de la sfârșit. O notă asupra ediției, care să explice aventura manuscrisului ce vede, în sfârșit, lumina tiparului, ar fi fost și ea necesară. Desigur - și nu ca o circumstanță
Petre Pandrea, exeget al lui Brâncuși by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6140_a_7465]
-
am scris și după aceea, căci era o formulă comodă, în expresivitatea ei, pentru a califica (de nu chiar pentru a blama) un soi de echilibru al stărilor de spirit și al atitudinilor, exprimate deopotrivă în scrisul poetic și în glosele critice, fără bravada polemică și efervescența stilistică a altor confrați. În ce mă privește, am simțit mereu ca o povară și o deficiență zisa „cumințenie”, devenită cu timpul motiv aproape recurent într-o poezie scrisă cu teama de stagnare spirituală
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
solitar după un scenariu agnostic. Măreția filmului lui Lars von Trier stă în această circularitate magică a unei gesticulaț ii pe deplin estetice care recuperează frumusețea din contemplarea unui sfârșit pentru care nu mai există nicio continuare, nicio memorie, nicio glosă, niciun cuvânt care să întoarcă la creație.
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
cum notația din paranteză reformulează ad spiritum o descoperire a nu tot așa de Ťdrăguțuluiť critic literar interbelic! De altminteri, secțiunea dedicată lui Mateiu Caragiale e, în ansamblul cărții, un eșec. Cernat n-are aici nici o idee originală (dacă excludem glosele la glose pe margin Familiilor boierești ale lui Octav George Lecca sau cele câteva considerații despre rolul fotografiei în economia Crailor). Mai mult, apar aici și două erori de informație destul de supărătoare. Prima vizează domiciliile bucureștene ale lui Mateiu Caragiale
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
din paranteză reformulează ad spiritum o descoperire a nu tot așa de Ťdrăguțuluiť critic literar interbelic! De altminteri, secțiunea dedicată lui Mateiu Caragiale e, în ansamblul cărții, un eșec. Cernat n-are aici nici o idee originală (dacă excludem glosele la glose pe margin Familiilor boierești ale lui Octav George Lecca sau cele câteva considerații despre rolul fotografiei în economia Crailor). Mai mult, apar aici și două erori de informație destul de supărătoare. Prima vizează domiciliile bucureștene ale lui Mateiu Caragiale. Acesta a
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
strecoară în josul paginii și un „uteciști”, și un „I.A.S.“ (Întreprindere Agricolă de Stat), și un „C.A.E.R.“ (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc). Aluzia e transparentă: ce mi-e una, ce mi-e alta? Două universuri concentraționare, ambele necesitând glose. Unul din pricini de istorie, altul din motive de castă. Subtilitatea se datorează aceluiași manierism de care pomeneam la începutul cronicii. Daniel Bănulescu se simte cel mai în largul lui pe margine, în exterior, adică acolo de unde controlul asupra nuanțelor
Clan d’oeil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6558_a_7883]
-
punct. Andrei se sustrage cu umorul lui sorții ingrate a celui mai mic. I-am privit cu uimire liniile din palmă și am descoperit că sunt identice cu ale mele, cu triunghiurile doar mai puțin ferme.” (p. 257) O scurtă glosă pe marginea unei posibile întrebări: de ce a decis Constanța Buzea să-și publice tocmai acum acest prim volum memorialistic? În orice caz, nu din motive conjuncturale. Vremea dezvăluirilor postdecembriste a trecut de mult. {i oricum, nu în dezvăluiri stă centrul
Un document interior by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6572_a_7897]
-
Călinescu, D. Popovici, Ioana Em. Petrescu, Ion Istrate și, nicidecum în ultimul rând, Nicolae Manolescu), surprizele sunt îngrijorător de puține: un eseu al lui Cornel Regman, datând din anii facultății și descoperit relativ recent în arhiva profesorului Henri Jacquier; două glose cioraniene semnate de Marta Petreu și Ion Vartic; un fragment din licența, încă nepublicată, a lui Marius Chivu; o jumătate de idee aparținându-i lui Ovidiu Pecican; și, cu aceleași rezerve, o observație a lui Ion Pop-Curșeu. Li s-ar
Încremenirea în prejudecată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6089_a_7414]
-
cât nu urmărește utilitatea gastronomică a volumului, ci spectacolul lingvistic pe care acesta îl pune în act (pp. 215-219). Un extraordinar vademecum în ritualul studiului de text. Fotografia de pe copertă (făcută în casa lui Jules Verne) îi prilejuiește autorului o glosă despre insolența de a fi adoptat, acolo, clasica postură a căpitanului Nemo, cu brațele încrucișate pe piept, în fața bibliotecii. Insolență? Nu știu cum să zic, dar parcă pe Florin Manolescu gestul îl prinde mult mai bine.
Gemütlich by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6118_a_7443]
-
prozastice, care, în Cele două Mântulese, nu-s deloc puține. Aceasta e cerneala invenției, a fabulației pe marginea documentului, a portretisticii de epocă și-a descripției caricaturale. A doua e, însă, decisivă. Cu ea e scris scenariul științific din spatele fiecărei glose, cu ea sunt făcute disocierile între ipoteze. În construcția tezei de doctorat din care a rezultat cartea, prima putea lipsi. A doua, nu. Melanjul acesta era previzibil, dat fiind faptul că debutul în revistă al autoarei (care acum semnează în
Una și una by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6449_a_7774]
-
emițătorilor lor, multe ne suscită curiozitatea. Este de apreciat precauția lui Teodor Vârgolici, care le-a păstrat, ca și generozitatea de a le pune la dispoziția publicului. Mai ales că, în spirit călinescian, editarea lor nu este însoțită de inutile glose, fluxul precis al memoriei autorului integrându-le firesc și lăsându-le să vorbească de la sine. Cele mai multe pagini, 61 la număr, îi sunt dedicate lui G. Călinescu, al cărui discipol a fost Vârgolici, încă din primul an de existență a Institutului
Documente în „rama“ memoriei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6326_a_7651]
-
Album de versuri în traducerea lui Șerban Foarță. A fost tipărită în 2010 de Editura Art. In interior este descrisă ca o ediție bilingvă, - revăzută și adăugită și se precizează că Șerban Foarță semnează nu numai traducerea, ci și prefața, glosele și iconografia. Prima ediție a apărut în 1988, cea de-a doua în 2002. Așadar, încă o șlefuire, o și mai intimă contopire cu poezia care, nedetronată de nici o alta, continuă să fie cea mai intangibilă și mai singulară dintre
mal armé… ma larme est… m’allarmait… by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6332_a_7657]