875 matches
-
Era În săptămîna cadourilor, În piața Matache, chiar la colț, cum vii dinspre Cameliei. Stătea În fața unei măsuțe de lemn și țopăia pe loc, frecîndu-și mîinile Înnegrite de ger. Purta deasupra pufoaicei un fel de halat roșu de pînză cu glugă pe care și-l legase la mijloc cu o sfoară. Avea o față plînsă, poate din cauza ochilor care-i lăcrămau, și un nas din care ieșeau aburi ca dintr-o locomotivă. Nu puteai să-i dai nici o vîrstă; poate avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mască, pentru că așa sunt indicațiile, chițibușare. Dar, dacă deja e vorba de ceva atât de delicat, poți avea încredere în el. Ceea ce urmează nu e penibil, ci mă doare. Cu toate că ustensilele sunt perfecte. Aproape de nemăsurat cu etaloanele pământești. Cu o glugă albă, sterilă pe cap. Ochii lui mă străpung din fanta măștii ca o lamă de bisturiu. Mă măsoară din dosul ei, dar, dacă l-aș privi, aș ști și eu totul despre el. — Înțeleg perfect situația în care sunteți, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
când începu ploaia. Picura mărunt și des, semn că nu avea de gând să se oprească repede. Se bucura că dimineață, ca să scape de gura lui maică-sa, își luase de acasă și hanoracul. Acum îi prindea bine, își trase gluga peste cap și închise fermoarul până la gât. Praful de pe drum se transformase într-un noroi moale ce se lipea de tălpi. Ținea lanterna tot mai mult aprinsă, ca să poată ocoli apa adunată în făgașe. Hainele deja se îmbibaseră de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Praful de pe drum se transformase într-un noroi moale ce se lipea de tălpi. Ținea lanterna tot mai mult aprinsă, ca să poată ocoli apa adunată în făgașe. Hainele deja se îmbibaseră de apă și picături mari i se scurgeau de pe glugă pe față. Muntele era tăcut și nu se auzea decât zgomotul pașilor săi și al ploii căzând pe frunzele copacilor. Acum urca panta pieptiș ca să treacă peste muncelul dinainte de intrarea în oraș. Ajunsese în zona cu serpentine strânse. Trecu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din preajma ieslei și urzind intrigi În care pruncul Iisus era răpit de cei trei magi de la Răsărit În scopuri scabroase. În curînd, dobîndi mania de a desena Îngeri cu dinți de lup și de a născoci povești cu spirite purtînd glugă care ieșeau din pereți și mîncau ideile oamenilor În timp ce aceștia dormeau. Cu timpul, pălărierul Își pierdu orice speranță de a-l Îndrepta pe băiat către o viață folositoare. Copilul acela nu era un Fortuny și nici nu avea să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
șir de oameni care se apropiau cu pași Înceți. De la ei venea acea cântare. Grupul părea alcătuit din supraviețuitorii unui naufragiu. În fruntea tuturor pășea un bărbat Înalt, Înveșmântat Într-o sutană austeră și Întunecată, cu capul bărbos afundat În glugă. Înainta sprijinindu-se Într-un baston lung, terminat În partea de sus printr-o cruce Înscrisă Într-un cerc. Înapoia lui, o mică oaste de bărbați și femei, Îmbrăcați cu toții ca și când călăuza lor i-ar fi adunat nemijlocit de la activitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cap până În picioare cu tunica de stofă grosolană a pelerinilor În Țara Sfântă, strânsă pe talie cu o frânghie de cânepă sub care ținea o cruce groasă din lemn. I se putea vedea doar partea de figură lăsată descoperită de glugă, Împodobită cu o barbă moale și lungă, neagră ca pana corbului, care Îi cobora până la jumătatea pieptului. Mâinile Îi erau ascunse În mânecile largi. Era călugărul pe care Îl văzuse călăuzind neobișnuita ceată de pelerini, la poartă. Dante era sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aceeași pe care o văzuse la Porta del Prato. Dar acum, În picioare, În fața altarului, chipul călugărului nu mai avea nimic din expresia posedatului extenuat care Îi apăruse În lumina nelămurită a zorilor. Cu un gest dramatic, bărbatul Își aruncă gluga pe spate, descoperindu-și țeasta complet cheală, cu o frunte maiestuoasă. Parcă statuia de marmură a unui roman din vechime ieșise din pământ spre a păși din nou printre oameni. Nu avea nimic umil, se gândi Dante, observându-l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
De câteva momente, noul venit se apucase să se Învârtă prin mijlocul mulțimii, agitând un săculeț În care aduna banii pe care mulți se zoreau să Îi ofere. Dante observă că se ținea departe de dânsul, cu capul adâncit În glugă, ca și când s-ar fi temut să Îi Întâlnească privirea. Poate pentru că pe chipul lui se putea citi, probabil, limpede perplexitatea, se gândi el. Între timp, ritul expunerii Fecioarei părea să se apropie de final. Relicva Își Închise Încet ochii, reașezându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
profite de surpriză. Înșfăcând puternic țărușul de care se folosise ca să forțeze intrarea, sări afară, Înfigându-se În fața omului. - Stai pe loc și nu sufla, sau Îți crăp capul ca pe-o nucă! Necunoscutul tresări cu un geamăt. Își apucă gluga de după gât și și-o trase peste cap, În timp ce, cu mâna cealaltă, Încerca să Își ascundă fața. Dante sări asupra lui, descoperindu-l. În Întuneric, văzu pentru o clipă lucind figura călugărului Brandan, Înainte ca aceasta să Înceapă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mână Îi apăsa țesătura peste gură. Încercă să sară În picioare, zbătându-se. Simțea În mod limpede masa unui trup În spatele lui și, din instinct, se smuci Într-o parte, Încercând să scape din strânsoare. O lamă sfâșie din spate gluga improvizată, alunecându-i pe umăr. Simți răceala oțelului trecându-i peste grumaz și o durere ascuțită urcând dinspre baza gâtului. Apoi atacatorul Își retrase arma ca să lovească din nou. Între timp, cu o smucitură puternică, izbutise să se elibereze; Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
arătă spre plăcile Învelite În fetru, poruncind să fie dispuse de-a curmezișul, lângă cadavru. Călugării de la Misericordia erau din ce În ce mai Înmărmuriți. Sub greutate, oiștea carului gemea periculos. - Parcă e de marmură! exclamă unul dintre cei doi, leoarcă de sudoare pe sub glugă, pe când celălalt, ajutat de Dante, urnea căruța. Dar ce-i Înăuntru? - Un vis, murmură priorul, ștergându-și fruntea și el. Un vis visat de un om mare. - Va trebui să Îl informăm pe căpitanul de la Misericordia de toate astea. - Mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Încă mai tremura. În preajmă, bezna era Îmblânzită de strălucirea lunii. Dante indică direcția Baptisteriului. Cu o Îmbrâncitură, carul o porni pe urmele lui. La un colț de stradă, se opri dinaintea unui rond de cartier. La vederea oamenilor cu glugi, soldații se dădură grăbiți la o parte, făcându-și semnul crucii. Priorul trecu mai departe fără să catadicsească a le arunca o privire. Pentru o clipă, crezu că cei doi călugări aveau de gând să li se adreseze străjerilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din umbră. Știam că Încăpățânarea dumitale te va aduce aici, mai devreme sau mai târziu. În stelele acestei nopți era indicată ora exactă a smintelii dumitale. Omul ședea pe unul dintre sarcofagele romane alipite de peretele Baptisteriului. Capul, Înfundat În gluga hainei de călătorie Își ascundea trăsăturile, Însă Dante Îl recunoscu de Îndată. Făcu câțiva pași spre el. - Sănătate dumitale, messer Marcello. Și eu știam că te voi Întâlni, Într-o bună zi. Sau poate că ar trebui să te chem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se fac ultimele lucrări la mozaicul cel mare de pe cupolă și o lasă deschisă ca să treacă meșterii și muncitorii. Din spatele lor, cei doi călugări asistaseră la această Înfruntare de la Început până la sfârșit, În tăcere, cu expresia lor perplexă ascunsă sub gluga trasă peste chip. Grupul se strecură pe lângă peretele lateral al Baptisteriului, intrând pe străduța Îngustă care Îl despărțea de construcțiile cele mai apropiate, Îngrămădite pe lângă forma lui perfectă ca niște cerșetori zdrențăroși. - Împingeți carul și apoi lăsați-ne. O să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aliniate pe margini, ca mușuroaiele unor cârtițe gigantice. Au zăbovit o clipă pe trepte, admirând luna albă, sărbătorească. — Lunile palide ca asta - Amory a schițat un gest vag - fac oamenii mystérieuse. Arăți ca o vrăjitoare tânără care și-a scos gluga și are părul cam Încâlcit (mâinile Myrei s-au repezit la păr). O, lasă-l așa, e grozav! Au urcat scările, parcă plutind, și Myra l-a condus În micuțul bârlog al visurilor sale, unde ardea un foc plăcut, În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de la haine; un roi mare de fete-coțofene obosite, de la un magazin universal, se Înghesuia cu țipete și râsete stridente, câte trei fete la o umbrelă; a trecut și o patrulă pedestră de poliție, agenții fiind apărați miraculos de ploaie de glugile lor impermeabile. Ploaia Îi insufla lui Amory un sentiment de detașare, iar numeroasele aspecte neplăcute din viața metropolitană a celor nevoiași i se perindau prin față ca un fel de procesiune amenințătoare. Iată și trecerea Încrâncenată, Înfiorătoare, a metroului: reclamele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bordei Și tuleam și eu cu ei. I Tot așa o dată, iar, La un sfânt prin Făurar Ori la sfinții Mucenici, Târla noastră de pitici Odihnea pe creastă, sus, - Eu voinic prea tare nu-s: Rupt din fugă, Subt o glugă De aluni, pe buturugă, Odihnii Și eu curând... Vezi, atunci mi-a dat prin gând Că tot stând și alegând Jos, în vraful de foi ude Prin lăstari și vrejuri crude, S-ar putea să dau de el: Melcul prost
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-l mențin curat, parfumat și cât mai viu în memorizare.. Te strânsesem iar atât de tare în brațe încât iar ai fugit sprintena că o căprioară, zglobie ce-mi tot umblă la inimioara. Pe cât de frig era îți căzuse acea gluga din cap și se vedea capusorul tău zglobiu parcă că un soare cu plete lucitoare jucăușe în atâta albeața oceanica. Nu puteam să fug, doar admirăm pletele-ti în vânt sau mai bine zis în acel viscol ce mai și
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
în române și .. Ai coborât...m-am calmat..și ce te-am mai strâns în brațe..câtă căldură emani..și, totuși capul trebuie acoperit pe acest frig toată căldură se îndreaptă către acolo în sus.. dar, printr-o deschizătura a glugi ți-am sărutat obrazul pătimaș acolo unde îmi place, iar cu o mână te strângeam de gât și cu alta mergeam peste tot încercând să-ți ghicesc temperatura, nu de altceva.. J Bine, hai să mergem ai zis și mi-
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
Se pare însă că lui Dumnezeu nu-i pasă de acea dreptate care cere răzbunare! Amintindu-mi acele clipe parcă îl văd pe învățătorul, cum s-a ridicat apoi foarte încet, foarte calm și a plecat de acolo așezându-și gluga pe cap. Ne-a privit din mers cu o profundă tristețe pe chip, noi însă credeam că ne privește cu un dispreț amestecat cu o prefăcută smerenie. Acum însă știu că nu a fost așa... Iar această întâmplare se leagă
ANCHETA( FRAGMENT DIN ROMAN) FEMEIA PĂCĂTOASĂ de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363883_a_365212]
-
în agrafe. Lacul roșu din unghii rezistă în oceanul ninsorii. Noaptea mușcă cu sete din zi micșorând-o. Admir figurile sculptate în munții de zăpadă. Rochia de mireasă Soarele zâmbește în laleaua galbenă din părul meu, prins în coc sub gluga groasă. Gerul îmi pictează în roșu nasul și obrajii, văzduhul cerne făină alb-argintie în steluțe și fulgi ușori, lipindu-se de hăinuțele negre. Terra îmbracă rochia de mireasă a iernii. Beculețe licărind a mărturie se văd noaptea în orașul meu
CORSETUL IERNII de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362795_a_364124]
-
Ai trișat! a strigat vocea și un vânt rece i-a înghețat rănile. Ai înșelat și ucis ... ai intrat pe teritoriul meu și ai semnat pactul cu mine. - Nu îmi amintesc. - Acum îți amintești? Liderul s-a ridicat de pe scaun, gluga a căzut dezgolindu-i fața . Nu ... nu era cu putință , cu siguranță delira de la dureri și chinurile îi luaseră mințile. Se uită îngrozit la celălalt cum îi rânjea hidos, cu ochii arzând și obraz schimonosit . Era CHIPUL SAU dar nu
PACTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363441_a_364770]
-
în veșminte omenești și trebuiau să se descurce cum puteau, să ajungă la fiecare familie, să le afle dorințele și apoi să se întoarcă înapoi și să-l înștiințeze de ele. După ce se întorceau, se schimbau în haine roșii cu glugă ca ale Moșului. Și așa, în fiecare colț al lumii sosea Moșul cu cadouri, cu Duhul Sfânt și cu sfaturi înțelepte, îndeosebi pentru copii. Mitru, care venea din pădure, în ajunul Crăciunului cu un sac mare de lemne în spinare
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
o masă rotundă, joasă, înconjurată de scaune mici, obiecte de uz casnic: pirostrii, ploscă, putinei, dublă pentru măsurat cantități, vase de metal: căldărușe, talere, tăvi, oale de ceramică. Vizitatorii pot admira un costum tradițional păstoresc pentru bărbați alcătuit din iamuruc „glugă ciobănescă”și torba „traistă” țesută în război, cu figuri geometrice de diferite culori. În ea se află un caval, iar alături ghega „obiect de lemn, pentru prins oile de picior.” Tot în această cameră se află manechini îmbrăcați în costume
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]