185 matches
-
exprimată explicit, fiind cel mai adesea difuză sau multiplă. Maniera este reluată, într-o altă ipostază, voit mai solemnă, în poemele din Dialectica poeziei sau Cântece despre cântec (1957), unde sunt expuse versificat, uneori pedestru, alteori elegant, enunțuri de pretenție gnomică, sentințe vizând o „artă poetică” angajată, de fapt generalități pe teme estetice, precepte convenționale, mai mult platitudini decât iscodiri proprii sau expresii autentice. La modul minor, dar cu, deseori, aceeași abilitate, vervă și inventivitate prozodică și lexicală, procedarea a fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
Lit. rom. cont., I, 418-424; Sângeorzan, Conversații, 73-78; Tomuș, Mișcarea, 98-102; Ciobanu, Opera, 156-160; Cândroveanu, Printre poeți, 124-129; Iorgulescu, Prezent, 179-184; Cristea, Fereastra, 191-195; Cistelecan, Poezie, 114-121; Dimisianu, Subiecte, 141-146; Stănescu, Jurnal, III, 39-43; Micu, Limbaje, 223-234; George Pruteanu, Bucolicul gnomic, CL, 1989, 1; Simion, Scriitori, IV, 118-128; Radu Cernătescu, Ion Horea necredinciosul, LCF, 1995, 28; Pop, Pagini, 57-61; Dicț. scriit. rom., II, 527-529; Milea, Sub semnul, 24-27; Cistelecan, Top ten, 73-75, 193-196; Micu, Ist. lit., 392-393; Dicț. analitic, III, 354-355
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
solidarității cupide.// Cînd vom fi cu adevărat/ nimeni și nimic/ nu ne mai încurcă deciziile./ Cînd vom fi - se mai poate/ vorbi de la inimă la inimă...?” (La modă sînt cuantele). Golul ce absoarbe ființa fără scăpare capătă o naivă aură gnomică: „Nimic-nimic n-ajunge pentru veșnicie...” (Tristeți de sezon). Ori: „viața răsare timid te întrebi dacă e” (Tablou de iarnă). Ne putem întreba dacă o asemenea criză, o asemenea deplețiune a eului care nu se mai poate sprijini decît pe umbrele
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
imn component își dezvăluie o „temă” și o „figură” care-l orientează pe dedesubt: așa sînt, de pildă, „iadeșul”, „menghina”, „fărîmițarea” timpului, „povestea fără sfîrșit” ș.a. Fluxul aluvionar al conștiinței din poemele ample alternează cu esențializarea elaborată a altora, aproape gnomice. Sintaxa e întortocheată, manieristă, dar fluidă, subtil incantatorie, decupajele biografiste, concrete, fiind prinse și înfășurate strîns în pînza reflecțiilor abstracte. S-ar putea specula, aici, pe marginea legăturii subterane dintre atracția traducătorului pentru Cervantes și Baltasar Gracian, pe care ni
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
căror spirit și-l regăsește pe al său, filosofia academică e caterisită ca fiind ostentație găunoasă de savantlîcuri prețioase. Dan Iacob are predilecție pentru cărțile de inițiere în înțelepciuni ezoterice, ocolind tomurile docte, zidite în armuri seci. Autorul caută profunzimea gnomică, exprimată în sentințe care merg la suflet, fără ocolișul prezumțios al limbajului de specialitate. Între Hegel și Vasile Lovinescu îl preferă pe al doilea, dar nu-l respinge pe Noica, cum nu-l repudiază pe Creția. Cu timpul însă, presimțirea
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
fericirii poate fi interpretat și ca un eseu, fiindcă este puternic impregnat cu referiri la filozofi ca Plotin, Heidegger, Kierkegaard etc., la scriitori ca Dostoievski, Camus, Balzac, Iorga etc., la tablouri de Velasquez, Dali, Holbein etc. Sentințele, cugetările, întreaga cohortă gnomică e adesea introdusă ca o concluzie la un eveniment povestit, amintind de Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir. Poate fi, de asemenea, citit și ca roman. În această afirmație, deloc gratuită, atât ca argumente, cât și ca manieră de lucru
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
mai mult nu te vor face nemuritor. Încearcă, mai bine, un sunet, o zbatere, un urlet prelung.... Poem Măriucăi Doamne, ocrotește această floare pe care ai sădit-o în mine. Căci fără odihnă greșesc și fără odihnă mă rog. Poem gnomic Mai degrabă comunismul din România se va spăla de lagărele și de pușcările politice decât de moartea poetului Nicolae Labiș. Poem Locuiesc în gândurile mele ca într-o suburbie; ca o sămânță într-un mac roșu. Scriu versuri pentru nemuritori
Poeme noi by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/4634_a_5959]
-
luat în serios, căci nici în fața morții autorul nu-și abandonează hedonismul. Proverbele pe care și le notează la răstimpuri sunt din categoria celor care făceau deliciul lui Iordache Golescu („se sperie calul de bășina lui” și altele asemenea). Nimic gnomic cu adevărat. Filozofia vinului e cultivată chiar și de-a lungul întinsei perioade de abstinență, fiindcă rezidă mai ales în tacla și convivialitate. E de reținut paragraful în care e relatată o petrecere pascală perfect sobră (în sens etimologic). Chiar
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]
-
afirmă că n-ar fi exclus să-l accepte, totuși, „și pe Dumnezeu” - ceea ce, dacă nu-i spectaculos, este cel puțin surprinzător, mai ales că Ivan nu glumește. Pentru a demonstra că nu-i arde de glumă, recurge la expresia gnomică a unui „bătrân păcătos”, reprodusă în text cu italice - „s’il n’existait Dieu, il faudrait l’inventer” - și-i dă întru totul dreptate: „Omul l-a inventat pe Dumnezeu” . Acest adevăr, susține Ivan cu gravitate clarvăzătoare, „nu ar fi
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
poveștii și nici farmecul lor nu mai este suficient. În primul rînd, poveștii nu i se dă un sfîrșit, ea rămîne suspendată, atîrnată de un fir invizibil și fragil, în al doilea rînd, dacă există o concluzie a acestor istorii gnomice, ea nu mai este una integratoare, liniștitoare. Stîrnită din nimic, violența dobîndește un caracter sistematic, aproape teleghidat, aparent imposbil de oprit, iar banii devin pur și simplu un pretext. De ce? Aproape că nu mai are nici o relevanță, violența își este
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
și să văd că gardianul din văzduh cel sever/ monstrul cu aripi de înger/ are chiar chipul meu/ și-mi dau seama că drumul pustiu nesfîrșit/ este chiar lama unei securi/ care-mi despica încet inima înmiit" (Drumul pustiu). Sau gnomic: "ca un cartof în pămînt/ creșteai în memoria mea visînd" (Adăpost). Sau, cel putin, confruntarea ființei actuale cu ipostazele sale infantil-ofensive, impactul indecis al vîrstelor zăvorite "în luminoasă enigmă". Ideea de moarte apare atenuata de ideea anamorfozelor pe care le
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
Doina Condrea Derer În florilegiul gnomicelor Scurtături și istorioare întâlnim mai multe nume de literați, dar numai trei scriitori - Gabriele D’Annunzio, Curzio Malaparte și Italo Svevo - au fost evocați separat de Umberto Saba. În paginile anume dedicate, acesta a pornit de la împrejurări concrete, în care
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
întîlnit. în poemele pe teme istorice, ca și în cele care pleacă de la dezvăluiri autobiografice ori sentimentale, trama narativă devine simplu pretext: poemul pare construit doar pentru a-i prilejui lui Alexandrescu descoperirea de adevăruri filozofice fundamentale, închise în versuri gnomice. Excursul istoric ori autobiografic duce la aflarea principiilor situate dincolo de timp. Odată cu Grigore Alexandrescu, poezia gnomică românească lua naștere și ea nu va mai întîlni, pînă la Eminescu, un talent verbal comparabil: "Să stăpînim durerea care pe om supune; Să
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
sentimentale, trama narativă devine simplu pretext: poemul pare construit doar pentru a-i prilejui lui Alexandrescu descoperirea de adevăruri filozofice fundamentale, închise în versuri gnomice. Excursul istoric ori autobiografic duce la aflarea principiilor situate dincolo de timp. Odată cu Grigore Alexandrescu, poezia gnomică românească lua naștere și ea nu va mai întîlni, pînă la Eminescu, un talent verbal comparabil: "Să stăpînim durerea care pe om supune; Să așteptăm în pace al soartei ajutor: Căci cine știe oare, și cine îmi va spune, Ce-
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
adaptării: cele 33 de versuri ale lui La Fontaine deveniseră aici 52; La foret et le bucheron de 32 de versuri se transformă în Toporul și pădurea de 45 de versuri etc. Finalul fabulelor readuce în prim-plan pe poetul gnomic. Aceste formulări sintetice, unele cu adevărat inspirate, au dobîndit în limba română pregnanță proverbială; păstrînd proporțiile, Alexandrescu este prin capacitatea intens-dramatică de a-și prezenta personajele în fabulă, ca și prin versurile concluzive exprimînd adevăruri eterne : Cînd mantaua domnească este
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
În postfața sa, profesorul Anatol Moraru observă și el că Virgil Botnaru „nu e un poet monocord, registrele se schimbă într-o coerență cu temperatura și tonalitatea stărilor transpuse”, după ce notase, pertinent, că „autorul e adeptul unei poezii de structură gnomică, încercând să condenseze stări, trăiri, în comprimate, în care metafora apare rar”. O structură, așadar, de „puzzle”, de fragmente de imagini asamblate în expresive contraste, alteori izolate, lăsate deschise. Poezia Puzzle, de exemplu, înșiră notații foarte diverse, conturând o ambianță
Debutul unui poet: Virgil Botnaru by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2383_a_3708]
-
colțuri, ,răii" din țara minunilor. Cei cinci poeți, oratores care, aidoma strămoșilor bellatores, caută Graalul se dezmeticesc într-un bîlci cu defilare, unde breslele, mai codașe sau mai de soi, își poartă blazoanele. Apoi cade cortina, pe o frază cam gnomică de final: ,moartea să ne găsească întotdeauna vii, iar viața să nu ne afle niciodată morți". Sau amețiți. E concluzia unei ,foieli", mai ,agreabile" în prima parte, printre flori, filme ș.a.m.d., legată, prin fire și firicele, de felul
Bouquet garni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11382_a_12707]
-
stra/ da și mă opresc la un chioșc de unde îmi iau doi covrigi/ calzi cu sare”. În acest scenariu extrem de previzibil, cinismul și scabrosul fac casă bună cu comicul buf și cu autoironia. Majoritatea pieselor din volum au un aer gnomic, sunt parabole pe invers, demonstrații reluate la nesfârșit că lumea e urâtă, nedreaptă și rea. A te revolta înseamnă, pentru eul care se confesează în poezia lui Vlad Drăgoi, a inventa cu meticulozitate și a duce la bun sfârșit aceste
Horror show by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3418_a_4743]
-
o gîndire de tip anancastic (o înclinație compulsivă de ființă contorsionată, a cărei forță explodează în observații sacadate, sub forma unor propoziții eliptice și concise), Wittgenstein este prin excelență un spirit anancastic. Tensiunea aceasta anancastică împrumută scrisului său o aură gnomică de apoftegmă esențială, un soi de intuiție obscură rostită repede și gîfîit, ca în clipele de agonie. De aceea, cînd logica unei fraze atinge concizia maximă, ea aduce a incantație. Wittgenstein este cazul unui logician de expresie imnică, genul de
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
au și deschis porțile către ozonă a literaturii nouă, plină de neprevăzut și necondusă de legi fixe, exact ca și domeniul din care s-a inspirat. Spre deosebire de „timpul” relativ, cel din fizica, observăm că „timpul” literar este un timp ciclic, gnomic, un timp ce se încadrează în sfera mitică. În concepția lui Mircea Eliade, în lucrarea Aspecte ale Mitului, acesta susține că este „greu să se dea mitului o definiție acceptată de toți savanții și care să fie în același timp
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
-l merit, măcar, prin insolență, asprime, arbitrar și capriciu”). Un citat În care se regăsea vitalitatea răzvrătită și mirajul incitant al frazei sale, țepii ei suciți, fosforescenți, frisonul antiletargic, iradierea glacială și neagră a scrisului său mereu tânăr, gândirea sa gnomică și solitară. Am fost și eu solicitat de redacția ziarului să-l caracterizez pe ilustrul defunct. Mi-am amintit singura seară petrecută Împreună, Întrebarea pe care nu am mai apucat să i-o pun. Am Încercat, În câteva propoziții, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
-ți mea culpa , nu atât față de mine, cât față de Patrie, iar În discuțiile pe care le porți, indiferent cu cine, deci În orice dialog oral sau scris să-l urmezi tot timpul pe „Fortiter in re, suaviter in modo”, aforism gnomic ce te va ajuta enorm În devenirea ta spirituală ca bun creștin ce ești. Mă opresc aici cu povețele care-ți vor prii, cu condiția sine qua non să nu le respingi cu dispreț. Ești tentat probabil să opinezi că
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Iar acum, te rog, dă-mi mie cartea, pentru că am ajuns la grecii mei, zise Vasile Elisav, citind, și el, din profitabila bucoavnă: „Iată un exemplu venerabil, înscris pe o fântână adiacentă Sfintei Sofii de la Constantinopol, ce condensează în chip gnomic un judicios precept, anume cuvine-se să-ți speli păcatele, nu doar obrazul: CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Începând cu clasa a șasea... Emil BRUMARU Începând cu clasa a șasea, până în a zecea (pe atunci Colegiul Național se numea Școala Medie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
să rămână în tren, să încerce stația următoare, King’s Lynn. Dar apoi se oțelește, coboară, se prezintă și este condus spre sat într-un docar vechi, tras de un căluț. Abia schimbă o vorbă. Briggs face o singură referire gnomică la vreme, pe care o consideră frumoasă, dacă ne gândim. La ce anume, Jonathan nu-l mai întreabă, iar Briggs nu crede că este cazul să-i spună. Ajung în tăcere în fața școlii. Primele impresii sunt plăcute. Terenurile de sport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Identificăm, într-un astfel de aforism, demersul dramatic, uneori tragic, ce implică din partea subiectului asumarea lui a fi, a destinului chiar, dincolo de complicitățile oportuniste ale sumării lui a avea. Cioplireastilizarea, ajungerea la sine țin, prin excelență, de genul dramatic și gnomic totodată. De menționat: o astfel de operă (piesa de teatru, aforismul) e scrisă cu scopul expres de a fi jucată, interpretată, trăită desfăcându-i sigiliul hermeneutic; ea nu se consumă la simpla lectură. Cuvintele dramei sunt cuvinte în dialog, cuvinte
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]