411 matches
-
Dacă John Zerzan și J. J. Fanella orientează conceptul spre două atitudini antitetice, primul spre un primitivism mistic, al doilea către un teism transcultural, poate că Ziauddin Sardar se apropie cu mai multă perspicacitate de poziția de intermediar ontologic și gnoseologic între abordarea culturală și cea teologică. Deocamdată, putem decide, cel puțin din unghiul prezentei abordări perfectibile, că premisele românești principale întru întemeierea doctrinei "noului antropocentrism" transmodern sunt ontologia arheității lui Eminescu, filosofia lui Blaga și cea a lui Noica, teologia
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
capacitatea intelectual-pedagogică a profesorului. Învățământul programat reprezintă metoda de transmitere și recepție a conținutului informației instructiv educative, În procesul de Creativitate și progres tehnic 84 Învățământ, după un program bine fundamentat, prin segmentarea rațională a informației după principii ontologice și gnoseologice, având drept rezultat ridicarea muncii independente a elevilor sau studenților, ca și individualizarea conducerii procesului de Învățare de către personalul didactic. Pentru ca cei instruiți să obțină succese În Însușirea cunoștințelor În timpul muncii lor independente, activitatea de Învățare trebuie să fie condusă
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
capacitatea intelectual-pedagogică a profesorului. Învățământul programat reprezintă metoda de transmitere și recepție a conținutului informației instructiv educative, În procesul de Creativitate și progres tehnic 84 Învățământ, după un program bine fundamentat, prin segmentarea rațională a informației după principii ontologice și gnoseologice, având drept rezultat ridicarea muncii independente a elevilor sau studenților, ca și individualizarea conducerii procesului de Învățare de către personalul didactic. Pentru ca cei instruiți să obțină succese În Însușirea cunoștințelor În timpul muncii lor independente, activitatea de Învățare trebuie să fie condusă
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
posibilă datorită criticismului kantian. într-adevăr, Kant este cel care afirmă că subiectul produce lumea în cunoaștere, susținând teoretic intuițiile romantismului. O dată cu criticismul, lumea nu se mai poate raporta la principiul ontologic al vechii filosofii - formă, materie -, ci este produsul gnoseologic al subiectului. Succedând lui Kant, Hegel nu-l contrazice decât pentru a adăuga cunoașterii o dimensiune istorică: cunoașterea nu rămâne indefinit egală cu sine, ci evoluează în timp, adică parcurge anumite etape istorice. Făcând apoi din Ideea absolută subiectul lumii
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
constituie aici resortul oricărei meditații autentice asupra lumii. Interpretul contemplator pleacă în demersul său de la confruntarea cu ascunsul, cu situaționarea în ascundere. El intenționează spargerea acestui baraj și înaintarea spre câmpurile extinse dincolo de fermitatea rezistenței unui asemenea zid ontic și gnoseologic. Nu există act interpretativ și înfățișare de sens primordial fără prezența ascunderii ce trebuie străpunsă analitic, înfrântă și anulată. Așadar, interpretul contemplator privește lumea cu ochiul meditației sale și încearcă rostuirea unui portal prin care să foreze și să ajungă
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
să apară inevitabil. Dinspre imaginea morții viitoare a celui drag mie, eu înțeleg, asumâdu-mi profund, drama prietenului îndoliat și știu întru această imagine anticipativă cum este să-ți moară cineva de care te leagă atât de multă ființare. Această siguranță gnoseologică este susținută de adevărul fundamental că nu pot prevedea și deci vizualiza aproximativ niciun fapt din viitorul meu în afara morții ce îmi va răpi persoane dragi așa cum mă va chema și pe mine într-o zi crepusculară. Sunt sigur că
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
sinonimele, omonimele. Pentru însușirea vorbirii dialogate și folosirea substantivelor în cazul genitiv și dativ am desfășurat cu copiii jocul Spune al cui este acest obiect: A cui este...?. Scopul dialogului se caracterizează prin primatul funcției de comunicare dialogul reflectă funcția gnoseologică a limbajului și cea de comunicare, sintetizându-le în funcția de vehiculare a cunoștințelor.(Slama Cazacu T.,1968). În ceea ce privește pregătirea copiilor pentru trecerea la perioada preabecedară din clasa I, am realizat exerciții de analiză fonetică, alcătuire de propoziții, precizarea numărului
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
în legitimitatea domeniului, motiv pentru care la limită s-a considerat chiar nejustificată păstrarea personalității ca disciplină științifică (Holt, 1962; Mischel, 1968; Sechrest, 1976; Fesbach, 1984). Această stare de fapt persistentă a încercat să fie justificată atât dintr-o perspectivă gnoseologică, cât mai ales dintr-una conceptual-metodologică. Mulți autori au invocat existența unor abordări extrem de eterogene în câmpul personalității, de multe ori acestea având terminologii și metodologii extrem de specifice, fiind astfel greu de intersectat în mod natural unele cu altele, în lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Odată încheiate preliminariile demonstrației, pot intra, propriu-zis, în subiect, dar nu înainte de a preciza pașii pe care urmează să-i parcurgem împreună în continuare. De vreme ce sunt convins că orice proces vizionar în general (y compris cel blakean) implică un efort gnoseologic vast, având ca scop nici mai mult, nici mai puțin decât înțelegerea omului și a rolului său în univers, sunt la fel de convins că acest proces nu poate fi nici macar intuit, ca să nu mai vorbesc de înțeles în absența unei investigații
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
3.2.1. Dumnezeu Ființă considerată supremă se manifestă rar în cazul lui Blake, dar revelația oferită de ea este unul dintre cele mai stimulatoare aspecte ale creativității profetice. Influență exercitată de spiritul absolut nu este doar poetica, ci și gnoseologica și etică. Ființă umană comună este (sau, dacă rămâne fidelă rațiunii, ar trebui să fie) esențialmente agnostica, în absența unor instrumente care să-i permită să recunoască prezenta divină. Cu toate acestea, Blake nu pare a se găsi niciodată în
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
percepției este sacru sau divin și caracterul paradoxal se aplică și vizionarismului blakean. Contribuția lui N. D. O'Donoghue la tema dezbătută în aceste rânduri este importantă prin aceea că leagă misticismul de imaginația creatoare, ultima devenind un adevărat tipar gnoseologic: "acea formă de cunoaștere liberă și nelimitată, pe care am încercat s-o descriu în termenii unui câmp vibratoriu, ceva ce au în comun poetul, artistul și filosoful" (1986, p. 187). Astfel ar putea fi înțeleasă intuiția blakeană a sacrului
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
nici că un artist pur. Ben-Ami Scharfstein observa, în acest sens, că diferența fundamentală dintre un mistic și un artist nu rezidă în statutul ontologic al subiectului, ci în relația cu obiectul experienței sale, prin urmare, în schimbul ontologic dintre facultatea gnoseologica personală a primului și cea emoțională universală a ultimului: "Misticul își depășește îndoielile prin găsirea unei realități în el însuși, sub forma conștiinței, și încearcă să ne convingă și pe noi ca aceasta se gaseste acolo. Artistul construiește o nouă
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
1, intitulat To the Public: "I also hope the Reader will be with me, wholly One în Jesus our Lord [...]" (E 145). Predilecția pentru integrarea tuturor treptelor de manifestare umană în "regatul Mântuitorului" devine, din nou, evidență grație descrierii triadei gnoseologice ("Înțelepciune, Artă și Știința") care caracterizează "Starea Primordială a Omului". Dacă, în introducerea la Chapter 2, intitulată To the Jews, eul creator îi conjura pe evrei să ia crucea în spate și să meargă pe urmele lui Christos, în rândurile
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
personaj căruia-i împrumută ceva divin, deosebit, necanonic chiar, m-a atras. Liniștea aparentă" și "clocotul interior", extraordinar receptate de autor la privirea sculpturii mi-au creat o stare de euforie. Dar nu era visul, cel interpretat ca o entitate gnoseologică. Și ne-ntrebăm: de ce-a fost necesar să visăm altfel, cine ne-a adus la nivelul unicității dumnezeiești? Rabindranath Tagore îmbina adevărul găsit în armonia rațională cu realitatea subiectivă și obiectivă. Mergând la sursele gândirii indice găsim în Sri
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
hermeneutică comparată, așa cum există și o literatură sau o pictură comparată. Simbolurile nu pot deveni accesibile decât prin interpretare, din care cauză ele constituie un mister, o enigmă, un locus hermeneuticus 409, devenind arhetipul situației simbolice, atât ontologic, cât și gnoseologic. Cum îmi spunea Constantin Noica într-una dintre epistolele sale simbolul constituie un exemplu tipic de totalitate ontologică care justifică o hermeneutică a totalității, pentru că dominanta tradiției este de a integra în Unul, în divinitate, universul organic și sacru. Deci
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
împrumută ceva divin, necanonic chiar, ne poate conduce la aceleași stări euforice. "Liniștea aparentă" și "clocotul interior", receptate de autor la privirea sculpturii sunt identice cu muzica declanșată de versurile amintite. Dar nu era visul, cel interpretat ca o entitate gnoseologică. Și ne-ntrebăm: de ce-a fost necesar să visăm astfel, cine ne-a adus la nivelul unicității dumnezeiești în creație? Rabindranath Tagore îmbina adevărul găsit în armonia rațională cu realitatea subiectivă și obiectivă. Mergând la sursele gândirii indice găsim
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
religioase stricte. În acestea rugăciunile sunt direcționate către oamenii sacri, sfinții sau fericiții, deveniți astfel intermediari între credincioși și Dumnezeu, pe când în misticismul pur această intermediere dispare și comuniunea inconștientă a sinelui se realizează de la sine cu spiritul divin. Limitele gnoseologice ale poesiei se datorează limbajului sărac al omului și incapacitatea metaforei de a fi element hermeneutic traductibil pentru întreaga masă a cititorilor. Cu un efort minim, credincioșii își înalță conștiența lor spre cea universală, experimentând canale și ritualuri colective, spre deosebire de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Ucenicul vrăjitor de Goethe a cărui joacă nevinovată are efecte tragice. Jocul ca experiență de cunoaștere capătă sens tragic deoarece copilul utilizează inconștient forța magică a cuvântului. Eroul descoperă puterea cuvântului de a institui o lume iluzorie, trăiește o dramă gnoseologică, pornind în demersul său de la ritul descântecului și extrage semnificațiile unui act de revelare a adevărului existențial, de inițiere. Cuvântul are puteri oculte care acționează asupra materiei. Copilul care se joacă independent cu o iluzie poate fi simbolul creatorului care
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a îndrăznit s-o cuprindă în una și aceeași operă..” Hegel indentifică în personajul goethean iubirea de cunoaștere , a cunoașterii reale, a căutării adevărului căci Adevărul este întregul. Prin aceasta se poate spune că mitul central al operei este mitul gnoseologic, căci, după cum am spus, personajul, prin toate acțiunile, faptele, gândurile, dorește să aspire către cunoașterea absolută și face tot posibilul să o dețina. Capitolul 4: Faust-ul goethean Povestea unei capodopere Tragedia goetheana tratează ideea formării unui om în devenire, proiectat
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
mai mici și un car. Drumul cunoașterii, constituit ca topos al devenirii spirituale, parcurs de Dănilă, are trei etape: etapa cunoașterii senzoriale sau empirice, redată prin motivul trocurilor dezavantajoase, etapa cunoașterii intuitive, soldată cu deschiderea ochiului intuiției, și etapa cunoașterii gnoseologice, asociată cu motivul probelor inițiatice. în prima etapă a drumului cunoașterii, Dănilă nu știe să facă diferența între calitate și cantitate, aproape și departe, bine și rău, adevărat și fals, concret și abstract, esență și aparență, deci între categoriile temporale
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
cadă în car deodată. Trebi de-a lui Dănilă Prepeleac!... Bocănește el cât bocănește, când brrr! Cade copacul peste car de-l sfarâmă și peste boi de-i ucide”. Acesta este momentul hotărâtor care-l va înscrie pe drumul cunoașterii gnoseologice, unde va trebui sa probeze ceea ce deprinsese: să facă diferența între minciună și adevăr, bine și rău, cantitate și calitate, concret și abstract, esență și aparență, dar, mai mult decât atât, să știe să le valorifice în situațiile în care
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ceea ce deprinsese: să facă diferența între minciună și adevăr, bine și rău, cantitate și calitate, concret și abstract, esență și aparență, dar, mai mult decât atât, să știe să le valorifice în situațiile în care viața îl pune. Etapa cunoașterii gnoseologice este redată prin motivul probelor trecute, transpuse într-o evoluție labirintică declanșată de ispita de a pactiza cu diavolul. Prin cuplul creativ „cauză-efect”, omul timpurilor trecute a început să își pună întrebări asupra provenienței celor pe care le observă în jurul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
bogat”, i se contrapune o nouă provocare născută din predestinarea da a fi „cel dăruit de Dumnezeu”. El nu putea fi abandonat în „lucrarea diabolică a pierderii sufletului” și este supus unor noi încercări ale vieții. Înaintea începerii traseului cunoașterii gnoseologice, este reamintită etapa cunoașterii la care ajunsese: „tot bogatu-i minteos și tânărul frumos”. Dănilă mai prinsese acum la minte. În etapa descrierii motivului probelor inițiatice, Dănilă valorifică întreaga experiență de viață. În prima probă, cea în care iapa trebuia purtată
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
perioada de punere a marilor probleme și întrebări care frământă spiritul elin, conturându-se tipul unei pedagogii sui generis. În schimb, Roma este cetatea praxis.-ului, unde totul începe în legendă și se termină în ruină. Din punct de vedere gnoseologic, se poate vorbi de un eclectism cultural, de un amestec de curente și concepții care se suprapuneau unor practici religioase bogate în rituri și ritualuri păgâne. Punctarea spațială a spiritului, prin reliefarea trăsăturilor distinctive ale celor trei cetăți, trebuie completată
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
atare. Astfel se desprind trei paliere esențiale: palierul virtualului, palierul actualului și palierul experienței personale. Așa se înțelege problema realității din perspectiva existenței: există o existență de origine, o existență de realizare și o existență de cunoaștere. De fapt, chestiunea gnoseologică acționează asupra realității de cunoaștere și în cadrul acestei orientări specifice, ea capătă două aspecte distincte. În fond, întreaga problemă vizează deosebirea dintre concept și esență. Se știe că există o realitate care depășește ființa umană și care are o existență
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]