591 matches
-
absolutului, viața ca expresie a exilului metafizic al omului etc. Cioran a fost un gânditor pasionat de istorie, pe care o cunoaștea bine din vastele sale lecturi și mai ales din autorii și memorialiștii perioadelor de decadență, de unde reflecțiile marcat gnostice și antimoderniste, oarecum în linia spengleriană, asupra destinului omului și civilizației. Atâta vreme cât a păstrat legătura cu originile și nu s-a înstrăinat de sine, omul a rezistat. Astăzi, el este pe cale să se distrugă prin obiectivare de sine, producție și
Emil Cioran () [Corola-website/Science/297107_a_298436]
-
ul este o doctrină creștină apărută în Evul Mediu. Adepții ei, Catarii (din tradus "Purii", cunoscuți și ca Albigenzii , pentru că erau deosebit de activi în regiunea Albi) sunt o sectă creștină cu puternice influențe gnostice, a cărei teză duce la extrem doctrina celor două principii, Binele și Răul. A apărut în secolul al X-lea, în Sud-Vestul Franței, în regiunea Languedoc din munții Pirinei, răspândindu-se ulterior în toată Europa de Vest. Fiind asemănător bogomilismului din Balcani
Catarism () [Corola-website/Science/299805_a_301134]
-
care liberul arbitru al omului trebuie să colaboreze. Chiar și îngerii și, în final, întregul Univers, se vor întoarce la Dumnezeu prin intermediul lui Hristos. Această teorie ne duce cu gândul spre ideea "apokatastazei" sau, cum remarcă É. Gilson, spre cosmogoniile gnostice. Totuși, se deosebește net de acestea din urmă prin optimismul său creștin. John Meyendorff apreciază că sistemul lui Origene este cel care are meritul de a fi făcut religia creștină acceptabilă în ochii neoplatonicilor. Puterea lui Dumnezeu este finită și
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
chinez. Șapte dintre aceste scrieri, compuse în limba siriacă, îi aparțin chiar lui Mani sau i-au fost atribuite acestuia: "Evanghelia vie", "Comoara vieții", "Cartea tainelor", "Pragmateia" (tratat conținând cosmogonia sectei), "Cartea uriașilor" (povești legendare despre origini, inspirate din apocrifele gnostice), "Cartea psalmilor și rugăciunilor" și "Epistolele". Se mai cunoaște lucrarea "Shăburagăn", redactată în pehlevi sau persana medie, dedicată regelui Șapur I, ce tratează originea lumii și a omului, dar și sfârșitul acestora. Se pot decela din aceste scrieri elemente de
Mani () [Corola-website/Science/318055_a_319384]
-
Isus este considerat profet și ascet în islam, un Mesia fals în iudaism și mandeanism, drept o manifestare a lui Dumnezeu de către bahá'í, ca un avatar de către hinduși, ca un salvator și un aducător de gnoză de diferite secte gnostice și ca un Părinte spiritual de către unii susținători ai New Age-ului. Evangheliile creștine au fost scrise în mod primar drept documente teologice mai degrabă decât drept cronici istorice. Totuși, întrebarea asupra existenței lui Isus ca persoană istorică trebuie distinsă de
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
fost adoptată în Occident, apelativul a sfârșit prin a fi aplicat exclusiv episcopului Romei. Acest uz corespundea unei preeminențe ministeriale recunoscută deja de mai înainte. În secolul al II-lea Irineu de Lyon, în opera lui de combatere a ereziei gnostice - "Adversus haereses" - sublinia primatul de doctrină constant învățat în Bisericile de origine apostolică de episcopii care - prin succesiune - au ocupat respectivele sedii. În opera sa Irineu a amintit îndeosebi preeminența succesiunii episcopale a Bisericii din Roma, «mare, antică, universal cunoscută
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
perioadei renascentiste este Paracelsus (Theophrastus Bombastus von Hohenheim) (1493-1541), părintele iatrochimiei. Acesta dă o nouă direcție alchimiei eliberând-o de ocultism și se îndreaptă spre experiment și observație științifică, mai ales pentru a înțelege corpul uman. Respinge tradițiile magice și gnostice, îndreptându-se spre filozofia ermetică, neoplatonică și pitagoreică. Susține că alchimia ar trebui să producă elemente compuse utile pentru omenire. Conform teoriei sale iatrochimice, corpul uman ar fi un sistem chimic în care elementele de bază - sulf, mercur, sare - joacă
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
aceste cuvinte din biblie cuvânt cu cuvânt, ca atare. În perioada timpurie a creștinismului, existau învățături ca „Montanism” ce provenea de la Marcion din Asia Mică (85-160) sau „Maniheism”, întemeiată de persianul Mani (216-277) în care religia era impregnată de influența gnostică, învățături care au fost condamnate de biserica catolică drept eretice. În secolul IV la Primul conciliu de la Niceea (325) s-au întâlnit episcopii din lumea creștină pentru a hotărî care învățătură va fi definitiv acceptată, și după controverse intense, se
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
a lua decizii canonice prin "iğtihăd", posibilitate „închisă” definitiv în secolul al XII-lea pentru sunniți. Ismaeliții, sau șiiții septimani („cu șapte imami”), sunt deseori considerați a fi extremiști. Heterodoxă față de sunnism, doctrina septimană insistă asupra unei interpretări alegorice, chiar gnostice, a textelor sacre și crede în metempsihoză. Acestora nu li se transmite decât o singură dată adevărata cunoaștere, câștigată sub conducerea unui imam. Doctrina arată evidente influențe ale maniheismului iranian, ale neoplatonismului și probabil ale gândirii indiene. Ezoteric în esență
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
Hossein Nasr, în timpul cărora au dezbătut texte clasice ale înțelepciunii divine și gnosticismului, precum și probleme de gnoză comparată (cum au fost denumite mai târziu de Nasr). În cazul fiecărei sesiuni, textele sacre ale marilor religii care conțin învățături mistice și gnostice, cum ar fi "Dao de Jing" , "Upanișadele" și "Evanghelia lui Ioan", iar , în general, au fost discutate și comparate cu sufismul și cu doctrinele islamice ezoterice. Najaf a fost orașul în care Tabataba’i și-a adus cele mai mari
Muhammad Husayn Tabatabaei () [Corola-website/Science/330903_a_332232]
-
ales mitologiilor mai bine cunoscute, ca cea greacă și cea egipteană, care nu respectă regulă "soarelui feminin". Dualismul soare/masculin/lumină și luna/feminin/întuneric este găsit în multe (dar nu toate) tradițiile europene care derivă din filosofiile orfice și gnostice, o excepție notabilă fiind în mitologia nordică, unde Soarele este feminin, iar Luna este masculină. Venerarea soarelui este o posibilă origine a henoteismului și în cele din urmă a monoteismului. În a optsprezecea dinastie a Egiptului Antic, religia eretica a
Divinitate solară () [Corola-website/Science/303865_a_305194]
-
Sediile lor principale se află în Mumbai încă din sec. XIX-lea. În sistemul ismailit, ca și în cel pitagoreic numărul șapte era considerat sacru. Septimanii împărțeau evenimentele cosmice și istorice în perioade de câte șapte ani. În cosmogonia lor gnostică, parțial de inspirație neoplatonică, treptele emanației erau șapte: 1. Dumnezeu; 2. intelectul universal ("’aql"); 3. sufletul universal ("nafs"); 4. materia primară; 5. spațiul; 6. timpul; 7. lumea pământeană și omul. Dumnezeu a făurit întreaga creație prin Rațiunea și Sufletul universal
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
fost impresionat de vegile, rugăciunile și meditațiile anumitor călugări creștini pe care îi întâlnise sau de care auzise vorbindu-se în călătoriile sale. Un văr al Khadijei era creștin. În plus, anumite ecouri ale predicației creștine, ortodoxe ori sectare (nestoriene, gnostice), precum și ideile și obiceiurile ebraice, erau îndeajuns de cunoscute în orașele arabe. Cu toate că, în timpul lui Mahomed, este puțin probabil ca religia Arabiei Centrale să fi fost modificată de influențe iudeo-creștine, prin evreii (prezenți într-un mare număr la Iatrib - viitoarea
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
omul poate asuma un statut diferit de cel al creaturii care împlinește poruncile Creatorului. Omul se poate resimți de natura Creatorului. Iubirea transfigurează. Uriașul ei potențial metanoic 30 ar putea lucra în această direcție? Să fie, în acest context, religiozitatea gnostică varianta istorică adecvată evului post-secular? Libertățile religioase pe care, dincolo de pozițiile filosofice evidențiate mai sus, le asumă occidentalii legitimează această întrebare. Apetența acestora pentru învățăturile orientale, de-acum larg accesibile, interesul manifestat pentru vechile scrieri gnostice, de asemenea accesibile în
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
în acest context, religiozitatea gnostică varianta istorică adecvată evului post-secular? Libertățile religioase pe care, dincolo de pozițiile filosofice evidențiate mai sus, le asumă occidentalii legitimează această întrebare. Apetența acestora pentru învățăturile orientale, de-acum larg accesibile, interesul manifestat pentru vechile scrieri gnostice, de asemenea accesibile în noile lor variante editoriale de succes, dezvoltarea spectaculoasă a orientării scientologice și apariția altor multe mișcări spirituale centrate pe recuperarea statutului uman primordial coroborează această ipoteză. În plus, exploatând până la capăt perspectiva istoristă, așezarea religiozității gnostice
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
gnostice, de asemenea accesibile în noile lor variante editoriale de succes, dezvoltarea spectaculoasă a orientării scientologice și apariția altor multe mișcări spirituale centrate pe recuperarea statutului uman primordial coroborează această ipoteză. În plus, exploatând până la capăt perspectiva istoristă, așezarea religiozității gnostice în prelungirea creștinismului canonic își are logica ei: după ce Dumnezeu l-a făcut pe om și, mai ales, după ce Dumnezeu s-a făcut om, e rândul omului să se ridice, făcându-se Dumnezeu. Tot acest parcurs e marcat de tendința
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
hirotonisirilor, identificarea cu catolicismul este prezentă și trăită cu fervoare, În special În mediile harismatice. Același dinamism și aceeași „reînnoire” se manifestă și la islamiști, evrei sau protestanți (fără a mai pune la socoteală moda sectelor, a „spiritualităților” ezoterice sau gnostice). Cu toate acestea, În societățile noastre „secularizate” și „consumeriste”, tinde să prevaleze mai curând un model comunitar (depășind instituțiile considerate până acum „reprezentative”), și nu un model confesional. Alte Întrebări privind relațiile dintre apartenențele religioase și mediile sociale fac de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
viziunile" invocate atât pentru proces, cât și pentru persoana care reconstruiește procesul valorifică astfel de facultăți. Dacă lumea creată este "umbra lui Dumnezeu", în mod reciproc Dumnezeu este ceea ce poartă umbra aceasta, iar ambele sunt niște domenii ale Luminii. Imaginația gnostică, fiind traducerea psihică a acestei Lumini, este cea prin care Dumnezeu creează lumea, dar, totodată, ea este cea care îl creează în "inima" credinciosului organ al Imaginației pe Dumnezeu". (13, p. 131) Durand susține că psihologia islamică se bazează pe
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
scris>>; și la <<Crezut-am, pentru aceea am grăit... >>, 5, în vol. Despre schimbarea numelor. Despre răbdare. Despre milostenie..., p. 272-273) „Dacă darul este ceea ce se dă celor ce mai înainte n-au adus nimic, putem spune că mintea cunoscătoare (gnostică) primește ca daruri, din contemplarea lucrurilor, rațiunile care alcătuiesc (susțin) credința fără nici o demonstrație rațională și care sunt aduse prin ea Domnului. Căci pentru credință nu aduce nimeni nimic mai înainte. Fiindcă mintea Îl privește în chip firesc și fără
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
sine înțelesul tuturor alegerilor și tipurilor din Scriptură și știința tuturor făpturilor văzute și cugetate (...) Cel ce a cunoscut înțelesul tainic al învierii, a cunoscut scopul spre care Dumnezeu a întemeiat toate de mai înainte<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Centuriile gnostice, P.G., LXIII, col. 519. footnote>. De o mare profunzime teologică sunt și cuvintele Părintelui Stăniloae, care, fiind și un bun cunoscător al firii umane, ne îndeamnă ca, primind puterea de la Hristos, să o folosim pentru a deveni și noi puternici
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
fi presupus noi, prin bunul Kircher se aruncaseră imediat asupra hieroglifelor, și asupra limbii copte, și a altor graiuri orientale, ebraica fiind numai un paravan, o concesie făcută modei epocii. 104 Aceste texte nu se adresează muritorilor de rând... Apercepția gnostică este o cale rezervată unei elite... Căci, după cuvântul Bibliei: nu aruncați mărgăritarele voastre la porci. (Kamal Jumblatt, Interviu În Le jour, 31.03.1967) Arcana publicata vilescunt: et gratiam prophanata amittunt. Ergo: ne margaritas obijce porcis, seu asino substerne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dualist al mitului poate fi înțeles astfel prin: 1) structura de tip „lunar” a unor credințe și simboluri; 2) forma mai târzie sau derivată a unei variante mitice; 3) unele influențe dualiste (așa cum au fost, în primele secole creștine, cele gnostice sau maniheiene). însă, repetă Eliade, nu sunt niciodată absente unele elemente cu totul arhaice. „Arhaismul mitului sub forma sa predualistă ne incită a-l considera ca făcând deja parte din patrimoniul religios al populațiilor protoistorice ale Europei de sudest. Faptul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
domnilor! Spargerea sephirelor, în serie, de la Unu la Zece, va produce Haosul. Așa se zice... Da, dar nu numai! se insinuează Fratele, după Dănuț, din nou. Sub sephirele Ketter, Hokmach și Binah (care alcătuiesc Triada, ceea ce reprezintă, oarecum, o alternativă gnostică la Treimea sau la Trinitatea noastră creștină), deasupra Planului Abisului, pe Arborele Sephirotic, mai există o sferă, o sephiră latentă, fără număr, denumită Daath' , a Cunoștinței, care străbate simetric în necunoscut, în Umbră, în Qliphot, care este opusul Arborelui Vieții
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
XX. Acestora li se adaugă diversele forme de manifestare ale New Age-ului, ale unei religiozități, desigur, poate kitsch, dar care funcționează ca Întoarcerea unui refulat mondial, a unor gândiri sălbatice, magice, șamanice, pe care le invoca Mihaela, a unor sisteme gnostice și hermetice pe care mentalitatea pozitivistă modernă le-a cenzurat. Iată că această tendință a redefinirii postmodernității În termeni hermetici pare a fi ajuns să domine În dauna descrierii postmodernității În termeni poststructuraliști și deconstructiviști. Și cred că asta s-
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
gândire și de raportare la lume, la societate. Nu intru În amănunte, se poate discuta de unde provine acest model, dacă Își are originea În filosofia marxist-leninistă sau dacă preia și adaptează speranțe mesianice creștine (omul nou al sfântului Pavel) ori gnostice (cum arată Alain Besançon). Ceea ce mă interesează este că societatea comunistă, ca o societate totalitară ce se respectă, a construit un asemenea scenariu explicativ sau adevăr unic, pe care Îl impunea cetățenilor săi, dorind să-i reeduce printr-o uniformizare
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]