553 matches
-
Aceste forme de dragoste depindeau pentru interpretările lor aproape exclusiv de cei ce le practicau. De exemplu, noua mistică platonică insista că pasiunea erotică era misterioasă din fire și incapabilă de o explicație rațională în consecință, ea a format baza gnosticismului lor sau a celei mai profunde înțelepciuni. Pe de altă parte, noile secte ale creștinilor urmăreau să explice Agape în termeni ra GUSTAVE FLAUBERT (1821-1880) a fost romancierul de frunte al Franței din generația de dinaintea lui Yourcenar. Doamna Bovary (1856-1857
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
cât de puternică fusese tendința irațională pentru grecii clasici, și cât de mult durase aceasta. Crepusculul care îl preocupase pe Flaubert s-a Stoicismul în versiunea sa din secolul al doilea roman a fost în principal religia păgânilor. Prin contrast, gnosticismul a fost în principal o religie creștină. S-a bazat pe credința că puterea răului ar putea fi învinsă prin magie. Totuși, cele două religii s-au amestecat deseori între ele și au făcut un melanj. Atât păgânii cât și
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
conștientă de multe dintre aceste evoluții în activitatea științifică clasică. Chiar înainte de a emigra în America dispunea de lecturi extinse despre secolul al II-lea, deși nu este pe deplin clar ce anume citise. Cărțile în franceză despre stoicism și gnosticism au fost scrise prin anii '30, cărți de tipul acelora care se găseau pe tarabele de pe cheiurile Senei și în librăriile pariziene pe care le vizita. Apoi, în America a citit și alte cărți din nou majoritatea în franceză și
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
pusă nicicum la îndoială, cel puțin în parte. 4. Adversarii oricărei forme de militarism Primele manifestări specifice unui antimilitarism creștin, care au dus la un conflict deschis cu Imperiul roman și ulterior la apariția obiecției de conștiință, se regăsesc în gnosticism și maniheism. Antimilitarismul s-a dezvoltat în interiorul acestor două erezii creștine care propagau o doctrină subiectivistă. La baza reformei religioase a acestor erezii se afla o inspirație personală arbitrară, o liberă interpretare a Sfintelor Scripturi și validitatea singulară a moralei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
binelui și a răului, în cazul disputelor cu gânditorii creștini. Pentru manihei serviciul militar și războiul aparțineau dumnezeului rău, motiv pentru care au respins ambele variante, din respect față de religiozitatea lor, considerându-le dăunătoare societății civile. 4.1. Antimilitarismul gnosticilor Gnosticismul a apărut în Siria la jumătatea secolului II p.Chr., și s-a răspândit prin Menandru, Dositei din Samaria și Saturnin, iar în Egipt prin Basilide și Valentin. Antimilitarismul lor s-a dezvoltat prin ramificațiile gnosticismului: marcionismul și carpocratismul. Atât
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
4.1. Antimilitarismul gnosticilor Gnosticismul a apărut în Siria la jumătatea secolului II p.Chr., și s-a răspândit prin Menandru, Dositei din Samaria și Saturnin, iar în Egipt prin Basilide și Valentin. Antimilitarismul lor s-a dezvoltat prin ramificațiile gnosticismului: marcionismul și carpocratismul. Atât Carpocrate din Alexandria, cât și Marcion din Sinope, în Pont, cunoscuți pentru imoralitatea vieții și a învățăturilor lor infame, spuneau că nici o ființă nu se naște cu o natură bună sau rea; răutatea și bunătatea nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
spune că, carpocrațienii, au fost numiți și soldați, pentru că rândurile lor s-au îngroșat prin înrolarea dezertorilor și a foștilor soldați; negau nașterea lui Cristos dintr-o Fecioară. Dintr-un fragment din Apologia lui Iustin aflăm că doctrinele anarhice ale gnosticismului ar fi influențat o bună parte a creștinilor care luptau sub arme, deoarece, în scrisoarea trimisă senatului, după victoria asupra germanilor și sarmaților din anul 172, împăratul Marcus Aurelius (161-180) spunea că soldații creștinii, din legiunile sale, nu arătau prea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
3. ECONOMIA HOLOTROPICĂ Adevăr vă spun vouă că înăuntrul acestui trup fantomatic se află lumea și înălțarea lumii și încetarea lumii" (Buddha) Respect toate filosofiile spirituale și tradițiile mistice, de la Vedanta și Hinayana la daoism și sufism, de la budism și gnosticism la Cabala și misticismul creștin. Căutările mele pot fi încadrate în ceea ce Aldous Huxley numea filosofia perena. Așa am ajuns la anumite stări ale conștiinței numite de către Stanislav Grof holotropice, de la holos întreg și trepein mișcîndu-se către. Totul se deplasează
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
NOUA ECONOMIE HYLOTROPICĂ "Adevăr vă spun vouă că înăuntrul acestui trup fantomatic se află lumea și înălțarea lumii și încetarea lumii." (Buddha) Respect toate filosofiile spirituale și tradițiile mistice, de la Vedanta și Hinayana la daoism și sufism, de la budism și gnosticism la Cabala și misticismul creștin. Căutările mele pot fi încadrate în ceea ce Aldous Huxley numea "filosofia perena". Așa am ajuns la anumite stări ale conștiinței numite de către Stanislav Grof holotropice, de la holos "întreg" și trepein "mișcîndu-se către". Totul se deplasează
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
urmăresc activitatea. La Încheierea lecturii acestei cărți, unii ar putea obiecta că ea nu trece cu mult dincolo de metodologia structuralismului, În măsura În care se poate spune că principala ei realizare constă În a demonstra că ideile diverselor curente ale gnozelor dualiste - de la gnosticism la cathari, la poeții romantici și la filozofii ori biologii secolului douăzeci - au o coeziune În virtutea faptului că aparțin aceluiași sistem, generat de premise similare. Aceste curente de idei nu pot fi privite ca derivînd unul din celălalt, În orice
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cuvinte, sînt pentru un demers cognitiv care să includă diacronia ca dimensiune obligatorie a lumii, și nu ca o pe dimensiune de care ne putem dispensa. Principalul obiectiv al cercetării mele Îl formează o serie de curente religioase occidentale - de la gnosticism pînă la catharism (erezia cathară) din Provența și Lombardia - numite de obicei dualiste. O anume asemănare generică dintre aceste curente a fost sesizată Încă de ereziologii din Evul Mediu. Ea a fost confirmată fără prea mare entuziasm de știința modernă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din perspectiva tuturor sistemelor morale - fie ele și contradictorii - din diverse perioade, inclusiv din perspectivă romană, ebraică și creștină, aceste curente au fost descrise drept antinomice, adică potrivnice ordinii obișnuite (nomos). O dată ce respingem drept iluzorie căutarea unor origini „precreștine” ale gnosticismului - cronologic, prima dintr-o lungă serie de mișcări dualiste ale Occidentului -, căutare ce animă școala germană, de acum complet compromisă, de istorie a religiilor (religionsgeschichtliche Schule), atunci devine legitimă Întrebarea dacă dualismul occidental este altceva decît o prelungire extremistă a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
acestea, ne vedem siliți să recunoaștem că, Începînd cu succesorii imediați ai Apostolilor, Părinții Bisericii au condamnat docetismul. Pe la jumătatea secolului al II-lea s-a făcut auzită, cu Iustin Martirul (mort În jur de 165) prima condamnare argumentată a gnosticismului (și a lui Marcion, considerat gnostic, ceea ce nu e adevărat). În jurul anilor 180-185, cînd și-a scris lunga sa Dezvăluire și răsturnare a Gnozei mincinoase (Elenchos kai anatrope tes pseudonymou gnoseos) ereziologul Irineu din Asia Mică, cel care ajunsese episcop
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gnosticii constituiau deja cel mai important motiv de Îngrijorare pentru curentul principal al creștinismului. În hățișul de nuanțe diplomatice pe care erudiția le ocolește mult mai puțin decît ne place să credem, devenea previzibil că unii savanți vor accentua independența gnosticismului față de creștinism, În vreme ce alții vor Încerca să-i răzbune pe ereziologi arătînd că, la urma-urmei, gnosticii erau Într-adevăr niște creștini eretici. Indiferent, de exemplu, de motivele pentru care generații Întregi de savanți germani au Încercat (și cîțiva mai Încearcă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
că, la urma-urmei, gnosticii erau Într-adevăr niște creștini eretici. Indiferent, de exemplu, de motivele pentru care generații Întregi de savanți germani au Încercat (și cîțiva mai Încearcă și astăzi) să pună În evidență extrem de improbabilele rădăcini iraniene atît ale gnosticismului, cît și ale creștinismului, precum și derivarea celui din urmă din cel dinainte și nu invers, nimeni n-ar trebui să se simtă jignit să recunoască existența unei legături nu tocmai precare Între această bizară opinie și acel Zeitgeist din care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
jignit să recunoască existența unei legături nu tocmai precare Între această bizară opinie și acel Zeitgeist din care, Într-o etapă ulterioară, s-a ivit nazismul În floare. Faptul că astăzi curentul și-a inversat cursul, iar unii fac din gnosticism aproape o erezie a iudaismului, reprezintă cu siguranță un progres, Însă numai În măsura În care gnosticii s-au folosit de Tanakh și poate de comentariile midrașice timpurii nu mai puțin decît creștinii, iar uneori, se pare, ceva mai mult. Mitologia inițială gnostică
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
folosit de Tanakh și poate de comentariile midrașice timpurii nu mai puțin decît creștinii, iar uneori, se pare, ceva mai mult. Mitologia inițială gnostică este evreiască la fel de puțin cum este și iraniană sau creștină. Atunci ce este mitologia gnostică? Studioșii gnosticismului au de obicei formație de filologi și de teologi, dar nu prea sînt la curent cu modul În care antropologii definesc și analizează mitul. Prin urmare, ori de cîte ori li se atrage atenția asupra rădăcinilor pur și simplu „dualiste
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
multidimensional, care lasă loc unei variații nelimitate. Acest sistem este bazat pe diferite premise moștenite, stabile deși interpretabile, dintre care mitul din Cartea Facerii pare a fi cel mai cunoscut. (Evident, după cum a observat Birger Pearson, acest lucru explică de ce gnosticismul are atît de multe În comun cu iudaismul: datele fundamentale provin din Tora, Însă tipul de exegeză la care sînt supuse contrazice adesea cele mai importante premise ale Torei.) Însă gnosticii nu stabilesc o veritabilă tradiție, bazată pe o continuitate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Tora, Însă tipul de exegeză la care sînt supuse contrazice adesea cele mai importante premise ale Torei.) Însă gnosticii nu stabilesc o veritabilă tradiție, bazată pe o continuitate hermeneutică, În măsura În care pot fi definiți prin „invarianți”. De fapt, orice definire a gnosticismului prin invarianți nu poate fi decît eronată, din moment ce se Întemeiază doar pe o deducție incompletă, pe care o contrazic Întregi sectoare de date aflate În posesia noastră. Astfel, nu toți gnosticii au fost și anticosmici, encratici sau docetiști; nu credeau
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lumi și nici că lumea este rea În esență, nu credeau cu toții În metensomatoză sau Încarnarea sufletului preexistent. Și atunci, dacă gnosticii erau liberi să creadă În orice și În contrariul a orice, de ce mai susținem existența unui fenomen numit gnosticism? Cartea de față Își propune să arate că sistemul dualismului occidental pornește de la anumite premise și că are o inconstestabilă existență În dimensiunea lui logică. Voi delimita prin acest sistem secțiuni gnostice care se transformă reciproc, În măsura În care sistemul le Îngăduie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
existență În dimensiunea lui logică. Voi delimita prin acest sistem secțiuni gnostice care se transformă reciproc, În măsura În care sistemul le Îngăduie. La un nivel mai general Însă, dispunem de două criterii apte să ne permită a Înțelege de ce, și În ce măsură anume, gnosticismul a fost revoluționar În contextul său cultural. În stadiul de-acum, selectarea acestor criterii poate părea arbitrară; pe parcurs, va deveni cît se poate de evident că ele ocupă un loc central În preocupările oricărei culturi. Unul este criteriul inteligenței
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
la concluzia că ele Împărtășesc atît principiul inteligenței ecosistemice (acest univers este creat de o cauză bună și Înalt inteligentă și este fundamental bun), cît și principiul antropic, potrivirea deplină dintre univers și oamenii care Îl populează. Iată Însă că gnosticismul respinge amîndouă aceste principii: chiar atunci cînd Demiurgul gnostic se arată destul de bun, el rămîne inferior și ignorant, În vreme ce ființele omenești nu aparțin acestei lumi. Poziția aceasta a fost definită, tradițional, drept pesimistă și totuși ea reprezintă, evident, o formă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
drept pesimistă și totuși ea reprezintă, evident, o formă extrem de radicală de optimism acosmic, deoarece ființele omenești aparțin unei lumi mai Înalte și mai bune decît aceasta. Este tocmai aspectul pe care pare să-l sublinieze Hans Jonas cînd compară gnosticismul cu filozofia existențialistă, cea din urmă fiind o transformare destul de naiv-excesivă a pesimismului, din moment ce respinge principiul antropic, dar nu statuează nici o consubstanțialitate Între oameni și o lume mai bună. (Potrivit existențialismului, sîntem pur și simplu rătăciți Într-o lume În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fiind o transformare destul de naiv-excesivă a pesimismului, din moment ce respinge principiul antropic, dar nu statuează nici o consubstanțialitate Între oameni și o lume mai bună. (Potrivit existențialismului, sîntem pur și simplu rătăciți Într-o lume În care nu ne avem locul; potrivit gnosticismului, sîntem rătăciți Într-o lume inferioară, atîta timp cît ignorăm că locul nostru este Într-una superioară.) Comparat cu acele curente majore care definesc cultura, gnosticismul este cu siguranță un fenomen de contracultură și situația rămîne, În linii mari, aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pur și simplu rătăciți Într-o lume În care nu ne avem locul; potrivit gnosticismului, sîntem rătăciți Într-o lume inferioară, atîta timp cît ignorăm că locul nostru este Într-una superioară.) Comparat cu acele curente majore care definesc cultura, gnosticismul este cu siguranță un fenomen de contracultură și situația rămîne, În linii mari, aceeași pentru toate curentele dualiste occidentale pe care le vom analiza În continuare. Sistemul gnosticismului este extrem de complex, implicînd nenumărate transformări. În comparație cu el, celelalte curente dualiste sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]