KorAP: Find »[drukola/base=gnosticism & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...23 >

556 matches

Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192

cuvinte, sînt pentru un demers cognitiv care să includă diacronia ca dimensiune obligatorie a lumii, și nu ca o pe dimensiune de care ne putem dispensa. Principalul obiectiv al cercetării mele Îl formează o serie de curente religioase occidentale - de la gnosticism pînă la catharism (erezia cathară) din Provența și Lombardia - numite de obicei dualiste. O anume asemănare generică dintre aceste curente a fost sesizată Încă de ereziologii din Evul Mediu. Ea a fost confirmată fără prea mare entuziasm de știința modernă

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
din perspectiva tuturor sistemelor morale - fie ele și contradictorii - din diverse perioade, inclusiv din perspectivă romană, ebraică și creștină, aceste curente au fost descrise drept antinomice, adică potrivnice ordinii obișnuite (nomos). O dată ce respingem drept iluzorie căutarea unor origini „precreștine” ale gnosticismului - cronologic, prima dintr-o lungă serie de mișcări dualiste ale Occidentului -, căutare ce animă școala germană, de acum complet compromisă, de istorie a religiilor (religionsgeschichtliche Schule), atunci devine legitimă Întrebarea dacă dualismul occidental este altceva decît o prelungire extremistă a

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
acestea, ne vedem siliți să recunoaștem că, Începînd cu succesorii imediați ai Apostolilor, Părinții Bisericii au condamnat docetismul. Pe la jumătatea secolului al II-lea s-a făcut auzită, cu Iustin Martirul (mort În jur de 165) prima condamnare argumentată a gnosticismului (și a lui Marcion, considerat gnostic, ceea ce nu e adevărat). În jurul anilor 180-185, cînd și-a scris lunga sa Dezvăluire și răsturnare a Gnozei mincinoase (Elenchos kai anatrope tes pseudonymou gnoseos) ereziologul Irineu din Asia Mică, cel care ajunsese episcop

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
gnosticii constituiau deja cel mai important motiv de Îngrijorare pentru curentul principal al creștinismului. În hățișul de nuanțe diplomatice pe care erudiția le ocolește mult mai puțin decît ne place să credem, devenea previzibil că unii savanți vor accentua independența gnosticismului față de creștinism, În vreme ce alții vor Încerca să-i răzbune pe ereziologi arătînd că, la urma-urmei, gnosticii erau Într-adevăr niște creștini eretici. Indiferent, de exemplu, de motivele pentru care generații Întregi de savanți germani au Încercat (și cîțiva mai Încearcă

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
că, la urma-urmei, gnosticii erau Într-adevăr niște creștini eretici. Indiferent, de exemplu, de motivele pentru care generații Întregi de savanți germani au Încercat (și cîțiva mai Încearcă și astăzi) să pună În evidență extrem de improbabilele rădăcini iraniene atît ale gnosticismului, cît și ale creștinismului, precum și derivarea celui din urmă din cel dinainte și nu invers, nimeni n-ar trebui să se simtă jignit să recunoască existența unei legături nu tocmai precare Între această bizară opinie și acel Zeitgeist din care

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
jignit să recunoască existența unei legături nu tocmai precare Între această bizară opinie și acel Zeitgeist din care, Într-o etapă ulterioară, s-a ivit nazismul În floare. Faptul că astăzi curentul și-a inversat cursul, iar unii fac din gnosticism aproape o erezie a iudaismului, reprezintă cu siguranță un progres, Însă numai În măsura În care gnosticii s-au folosit de Tanakh și poate de comentariile midrașice timpurii nu mai puțin decît creștinii, iar uneori, se pare, ceva mai mult. Mitologia inițială gnostică

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
folosit de Tanakh și poate de comentariile midrașice timpurii nu mai puțin decît creștinii, iar uneori, se pare, ceva mai mult. Mitologia inițială gnostică este evreiască la fel de puțin cum este și iraniană sau creștină. Atunci ce este mitologia gnostică? Studioșii gnosticismului au de obicei formație de filologi și de teologi, dar nu prea sînt la curent cu modul În care antropologii definesc și analizează mitul. Prin urmare, ori de cîte ori li se atrage atenția asupra rădăcinilor pur și simplu „dualiste

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
multidimensional, care lasă loc unei variații nelimitate. Acest sistem este bazat pe diferite premise moștenite, stabile deși interpretabile, dintre care mitul din Cartea Facerii pare a fi cel mai cunoscut. (Evident, după cum a observat Birger Pearson, acest lucru explică de ce gnosticismul are atît de multe În comun cu iudaismul: datele fundamentale provin din Tora, Însă tipul de exegeză la care sînt supuse contrazice adesea cele mai importante premise ale Torei.) Însă gnosticii nu stabilesc o veritabilă tradiție, bazată pe o continuitate

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Tora, Însă tipul de exegeză la care sînt supuse contrazice adesea cele mai importante premise ale Torei.) Însă gnosticii nu stabilesc o veritabilă tradiție, bazată pe o continuitate hermeneutică, În măsura În care pot fi definiți prin „invarianți”. De fapt, orice definire a gnosticismului prin invarianți nu poate fi decît eronată, din moment ce se Întemeiază doar pe o deducție incompletă, pe care o contrazic Întregi sectoare de date aflate În posesia noastră. Astfel, nu toți gnosticii au fost și anticosmici, encratici sau docetiști; nu credeau

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
lumi și nici că lumea este rea În esență, nu credeau cu toții În metensomatoză sau Încarnarea sufletului preexistent. Și atunci, dacă gnosticii erau liberi să creadă În orice și În contrariul a orice, de ce mai susținem existența unui fenomen numit gnosticism? Cartea de față Își propune să arate că sistemul dualismului occidental pornește de la anumite premise și că are o inconstestabilă existență În dimensiunea lui logică. Voi delimita prin acest sistem secțiuni gnostice care se transformă reciproc, În măsura În care sistemul le Îngăduie

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
existență În dimensiunea lui logică. Voi delimita prin acest sistem secțiuni gnostice care se transformă reciproc, În măsura În care sistemul le Îngăduie. La un nivel mai general Însă, dispunem de două criterii apte să ne permită a Înțelege de ce, și În ce măsură anume, gnosticismul a fost revoluționar În contextul său cultural. În stadiul de-acum, selectarea acestor criterii poate părea arbitrară; pe parcurs, va deveni cît se poate de evident că ele ocupă un loc central În preocupările oricărei culturi. Unul este criteriul inteligenței

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
la concluzia că ele Împărtășesc atît principiul inteligenței ecosistemice (acest univers este creat de o cauză bună și Înalt inteligentă și este fundamental bun), cît și principiul antropic, potrivirea deplină dintre univers și oamenii care Îl populează. Iată Însă că gnosticismul respinge amîndouă aceste principii: chiar atunci cînd Demiurgul gnostic se arată destul de bun, el rămîne inferior și ignorant, În vreme ce ființele omenești nu aparțin acestei lumi. Poziția aceasta a fost definită, tradițional, drept pesimistă și totuși ea reprezintă, evident, o formă

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
drept pesimistă și totuși ea reprezintă, evident, o formă extrem de radicală de optimism acosmic, deoarece ființele omenești aparțin unei lumi mai Înalte și mai bune decît aceasta. Este tocmai aspectul pe care pare să-l sublinieze Hans Jonas cînd compară gnosticismul cu filozofia existențialistă, cea din urmă fiind o transformare destul de naiv-excesivă a pesimismului, din moment ce respinge principiul antropic, dar nu statuează nici o consubstanțialitate Între oameni și o lume mai bună. (Potrivit existențialismului, sîntem pur și simplu rătăciți Într-o lume În

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
fiind o transformare destul de naiv-excesivă a pesimismului, din moment ce respinge principiul antropic, dar nu statuează nici o consubstanțialitate Între oameni și o lume mai bună. (Potrivit existențialismului, sîntem pur și simplu rătăciți Într-o lume În care nu ne avem locul; potrivit gnosticismului, sîntem rătăciți Într-o lume inferioară, atîta timp cît ignorăm că locul nostru este Într-una superioară.) Comparat cu acele curente majore care definesc cultura, gnosticismul este cu siguranță un fenomen de contracultură și situația rămîne, În linii mari, aceeași

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
pur și simplu rătăciți Într-o lume În care nu ne avem locul; potrivit gnosticismului, sîntem rătăciți Într-o lume inferioară, atîta timp cît ignorăm că locul nostru este Într-una superioară.) Comparat cu acele curente majore care definesc cultura, gnosticismul este cu siguranță un fenomen de contracultură și situația rămîne, În linii mari, aceeași pentru toate curentele dualiste occidentale pe care le vom analiza În continuare. Sistemul gnosticismului este extrem de complex, implicînd nenumărate transformări. În comparație cu el, celelalte curente dualiste sînt

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
este Într-una superioară.) Comparat cu acele curente majore care definesc cultura, gnosticismul este cu siguranță un fenomen de contracultură și situația rămîne, În linii mari, aceeași pentru toate curentele dualiste occidentale pe care le vom analiza În continuare. Sistemul gnosticismului este extrem de complex, implicînd nenumărate transformări. În comparație cu el, celelalte curente dualiste sînt mai simple. Marcion (vezi capitolul 5) adoptă regulile exegezei gnostice fără a fi el Însuși un gnostic. Maniheismul (capitolul 6) reprezintă o transformare ulterioară a unui anumit tip

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
extrem de complex, implicînd nenumărate transformări. În comparație cu el, celelalte curente dualiste sînt mai simple. Marcion (vezi capitolul 5) adoptă regulile exegezei gnostice fără a fi el Însuși un gnostic. Maniheismul (capitolul 6) reprezintă o transformare ulterioară a unui anumit tip de gnosticism. În cadrul mișcărilor medievale, situațiile se diferențiază pe o gamă amplă. Paulicianismul (capitolul 7) Înseamnă o transformare a marcionismului, În vreme ce bogomilismul (capitolul 8) este chiar o formă ortodoxă - fie ea și rudimentar arhaică - de creștinism. Catharismul (capitolul 9) consistă În două

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
mai conferențiat pe teme Înrudite și În alte ocazii: la Universitatea din Roma, la invitația lui Ugo Bianchi, În februarie 1989; la Întrunirea Academiei Americane pentru Studiul Religiei din 1989 la Anaheim, În California (atît În cadrul secțiunilor Nag Hammadi și gnosticism, cît și În cadrul seminarului despre maniheism); la Universitatea din Salerno, la invitația lui Massimo Oldoni și Roberto Rusconi; la Trinity College din Dublin, invitat de Andrew Massey și Werner Jeanrond; În calitate de moderator la colocviul asupra mitului de la TÎrgul de Carte

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
André Vauchez, răposatul Maarten Vermaseren, Adela Yarbro Collins, Hans Witte, Elémire Zolla - și Îmi cer scuze față de cei pe care poate i-am omis, din involuntară scăpare. Atunci cînd, În 1973, mi-am schimbat aria de cercetare din indologie În gnosticism și am studiat cu Ugo Bianchi la Milano, aproape patru ani, timp În care am dat diferite examene de creștinism timpuriu, Noul Testament, teologie biblică, antropologie, istorie medievală și alte cîteva discipline, m-am simțit atras de gnosticism Într-un fel

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
din indologie În gnosticism și am studiat cu Ugo Bianchi la Milano, aproape patru ani, timp În care am dat diferite examene de creștinism timpuriu, Noul Testament, teologie biblică, antropologie, istorie medievală și alte cîteva discipline, m-am simțit atras de gnosticism Într-un fel pe care Hans Jonas - cu care am avut privilegiul de a mă Întîlni personal de multe ori, mai tîrziu - l-ar fi numit „cu rădăcini existențiale”. Acum, la capătul unei analize imparțiale a tuturor curentelor dualiste ale

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
fuseseră executați: Arhontele acelei lumi și la fel de nefasta lui soție. Dacă eu mi-am aflat vindecarea, România nu și-a aflat-o Încă, dar acesta este cu totul alt subiect. În orice caz, pentru partea mea de interes personal În gnosticism, rămîn cu o datorie amară față de acei Arhonți ai răului care m-au alungat În exil, pînă mi-am găsit o patrie primitoare. Introducere În 1916, Albert Einstein publica una dintre acele foarte puține cărți care contează cu adevărat În

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
ce sînt obiectele ideale și de cîte feluri sînt ele, cît și de a ne pregăti pentru o Înțelegere a apariției și a structurii Gnozei. Școala germană de istorie a religiilor (religionsgeschichtliche Schule) a postulat o origine timpurie, precreștină a gnosticismului. Astăzi s-a renunțat pe scară largă la această idee. Într-adevăr, sîntem martorii unui model de interacțiune complexă Între gnosticism și creștinismul timpuriu. Revelatoare, dezbaterile cristologice și trinitare ale creștinismului timpuriu sînt de o importanță crucială pentru Înțelegerea gnosticismului

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
și a structurii Gnozei. Școala germană de istorie a religiilor (religionsgeschichtliche Schule) a postulat o origine timpurie, precreștină a gnosticismului. Astăzi s-a renunțat pe scară largă la această idee. Într-adevăr, sîntem martorii unui model de interacțiune complexă Între gnosticism și creștinismul timpuriu. Revelatoare, dezbaterile cristologice și trinitare ale creștinismului timpuriu sînt de o importanță crucială pentru Înțelegerea gnosticismului. Arătînd că aceste controverse sînt un exemplu tipic de obiect ideal care există În propria lui dimensiune sincronică și logică, vom

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
gnosticismului. Astăzi s-a renunțat pe scară largă la această idee. Într-adevăr, sîntem martorii unui model de interacțiune complexă Între gnosticism și creștinismul timpuriu. Revelatoare, dezbaterile cristologice și trinitare ale creștinismului timpuriu sînt de o importanță crucială pentru Înțelegerea gnosticismului. Arătînd că aceste controverse sînt un exemplu tipic de obiect ideal care există În propria lui dimensiune sincronică și logică, vom furniza totodată una dintre cheile necesare Înțelegerii gnosticismului. Timp de patru sute de ani Părinții Bisericii au dezbătut natura lui

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
trinitare ale creștinismului timpuriu sînt de o importanță crucială pentru Înțelegerea gnosticismului. Arătînd că aceste controverse sînt un exemplu tipic de obiect ideal care există În propria lui dimensiune sincronică și logică, vom furniza totodată una dintre cheile necesare Înțelegerii gnosticismului. Timp de patru sute de ani Părinții Bisericii au dezbătut natura lui Cristos și a Treimii. Aceste dezbateri n-au fost nici pe departe primitive și ele au angrenat cîteva dintre cele mai strălucite minți ale vremii. Vom vedea că este

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]