152 matches
-
cămașa pusă pe un scaun. - Pierric Le Bihan a ieșit din comă. Poate vorbi. Îmi pare bine. Foarte bine. Lucas o privi, amuzat de avîntul ei. - Vrei să zici, pentru Pierric? - Și pentru el. Închise ușa În urma ei. De pe puntea goeletei, Christian o urmări din ochi pe Marie, care cobora din mașina de teren și se Îndrepta spre bacul gata de plecare, În compania polițistului. Să fi acționat puterea privirii lui sau chemarea mută pe care aceasta o conținea? O văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
extraordinara stăpînire de sine de care dădu dovadă cînd se auzi rostind: - Te duc eu pînă acolo? Nu schimbară o vorbă pe tot parcursul scurtului drum pînă acolo. Dar cînd o lăsă la intrarea pe pontonul la care era ancorată goeleta lui Christian, Îi luă mîna și i-o sărută. Marie Îi zîmbi, mișcată, și Își retrase Încet mîna. Se uită după ea cum merge În direcția goeletei și se-ntoarse. Accelerînd, mai aruncă o privire spre ea În oglinda retrovizoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acolo. Dar cînd o lăsă la intrarea pe pontonul la care era ancorată goeleta lui Christian, Îi luă mîna și i-o sărută. Marie Îi zîmbi, mișcată, și Își retrase Încet mîna. Se uită după ea cum merge În direcția goeletei și se-ntoarse. Accelerînd, mai aruncă o privire spre ea În oglinda retrovizoare, se Încruntă zărindu-l pe Christian care, cu un aer sumbru, cu o sticlă goală În mînă, stătea așezat chiar pe chei, de unde era limpede că Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aruncă o privire spre ea În oglinda retrovizoare, se Încruntă zărindu-l pe Christian care, cu un aer sumbru, cu o sticlă goală În mînă, stătea așezat chiar pe chei, de unde era limpede că Îi observase. Marie sări pe puntea goeletei și se aplecă spre cabina luminată. - Christian? Intrigată că nu obține nici un răspuns, coborî. Remarcă o dezordine neobișnuită, o cutie de conserve Începută, cutii de bere goale. Ușa cabinei se trînti violent. Se Întoarse și-l văzu pe Christian care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se făcu mai subțire. De parcă ar fi avut din nou zece ani... vorbi despre Pierric, despre copil... În timp ce Îl asculta cum povestește mai departe, pe Marie o năpădi o violentă greață. * * * Christian stătea În hamac cînd ea urcă la bordul goeletei. Primul lucru pe care-l văzu fură ochii ei verzi, strălucind de lacrimi. Să fi fost din pricină că el Îi lipsea la fel de mult cît Îi lipsea ea lui? Cuprins de o speranță nebunească, se ridică și se apropie de ea. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Marie Încuviință și rămase surprinsă cînd Jeanne o cuprinse brusc În brațe și o strînse la piept. - Du-te repede, te așteaptă, Îi șopti ea desprinzîndu-se la fel de brusc. La capătul ultimului loc de oprire din port, Christian se agita pe goeletă, ocupat cu ultimele pregătiri de plecare. Cu coada ochiului o văzu pe tînăra femeie desprinzîndu-se de părinți și străbătînd piața portului fără să se Întoarcă. Marie deveni conștientă de privirile care se aținteau asupra ei. Părinții, Christian, Lucas... Grăbi pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
O simți rezemîndu-se de el, lipindu-se cu umărul și cu șoldul. Sirena bacului răsună. Vibrația motoarelor Începu să toarcă surd, bacul dădu Înapoi și se desprinse de chei, făcînd vîrtejuri În apa portului. Fără să schimbe o vorbă, văzură goeleta Îndreptîndu-se rapid spre larg, Christian se deslușea limpede În spatele cîrmei. Cu o Împunsătură de gelozie, Lucas recunoscu În sinea lui că skipperul avea o Înfățișare elegantă și se Întrebă dacă Marie nu Încerca oarece regret contemplînd silueta celui pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
printre iahturile și șalupele cu cabină amarate. Cu carenele lor albe, ambarcațiunile aveau un aspect aproape spectral În lumina apusului - o flotă pregătită să navigheze pe aripile unui vînt-nălucă. Andersson se opri la capătul debarcaderului, unde era ancorată o micuță goeletă. La pupă, mai jos de flamura Clubului Nautico, se putea citi numele ei: Halcyon. Polițiștii Întinseseră de-a lungul balustradelor benzi ale căror capete atîrnau În apă, plutind ca serpentinele de la o petrecere de mult Încheiată. — Halcyon? (Am Îngenuncheat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
făcînd pe managerul lui mă puteam plasa mai aproape de Crawford și Betty Shand și poate reușeam măcar să găsesc un fir călăuzitor către adevărul despre incendierea conacului Hollinger și despre absurda mărturisire a lui Frank. În portul de ambarcațiuni pătrunsese o goeletă albă cu velele strînse și cu motorul la minimum. La cîrmă se vedea silueta subțiratică a lui Gunnar Andersson, de aceeași Înălțime cu arborele artimon, cu cămașa fluturîndu-i pe umeri ca o fîșie de velă zdrențuită. Vasul părea neîngrijit, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de ulei, de unde am presupus că Andersson navigase cu el pe traseele petrolierelor dinspre Tangier. Apoi am observat capătul de panglică galbenă ce flutura prins de balustradă la proră, ultimul rest din banda cu care polițiștii Înfășuraseră ambarcațiunea. — E Halcyon. Goeleta lui Frank... ce caută aici? — Așa e, spuse Crawford, ridicîndu-se și făcîndu-i cu mîna lui Andersson, care Îi răspunse scoțîndu-și bereta. Am vorbit cu Danvila. Frank e de acord că iahtul o să fie mai În siguranță În portul din Costasol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dormitorului. Am ieșit pe balcon și m-am uitat după raza farului din Marbella, presupunînd că vreo descărcare electrică distrusese felinarul. Dar raza Își continua rotirea lină pe cer. Miezul portului din Costasol era cuprins de flăcări. Luase foc o goeletă, catargul Îi strălucea ca un fitil de lumînare. Eliberată din parîmele de amarare, plutea În derivă către larg, ambarcațiune de foc căutîndu-și În beznă flota-fantomă. Dar nu dură niciun minut, și parcă stinse cineva flăcările cu mucarnița; am bănuit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu mașina pe lîngă port În drum spre clubul sportiv, am văzut o ambarcațiune a poliției dînd roată resturilor Împrăștiate pe apă. Pe chei se adunase ceva lume să se uite la un scafandru care plonja În locul unde se scufundase goeleta. Pe iahturile și șalupele din jur, de obicei atît de liniștite, era activitate intensă. CÎțiva proprietari Își testau velatura și motoarele, În timp ce nevestele lor aeriseau cabinele și lustruiau alămurile. Numai Andersson ședea liniștit În atelier, cu același aer posomorît dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În portul cîndva adormit reverbera ecoul cablului de metal tensionat pe cabestan În atelierul În care Andersson și echipa lui de meșteri spanioli uscau și lăcuiau carenele ce Începuseră să absoarbă apă. În tot acest timp, În centrul portului, o goeletă distrusă de foc - scheletul pe jumătate scufundat al lui Halcyon - era legată de un șlep de oțel. Catargul carbonizat și velele Înnegrite Împărățeau peste Întinderea de ape, Îmboldindu-i pe navigatorii iahturilor din Residencia Costasol să-și strîngă terțarolele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că așteptau să-i ia moartea. Acum montează piesele lui Harold Pinter. Nu-i un progres? — Bănuiesc că e. (În trecere pe lîngă port, i-am arătat rămășițele Înnegrite ale vasului Halcyon, priponit de șlep ca un leș de Înecat.) Goeleta lui Frank - de ce n-or lua-o de-acolo? E o priveliște supărătoare. — Mai tîrziu, Charles. Nu trebuie grăbite lucrurile astea. Oamenii au nevoie În permanență de mici mementouri. Astea Îi mențin vigilenți. Acuma, uite-acolo... (Îmi indică rondul ornamental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
faptele ei, iar aventura din Galápagos i se păru cea mai de dorit și mai logică, dată fiind situația. Sfîrși așadar prin a accepta invitația și, două luni mai tîrziu, se Îmbarcară În portul Guayaquil, Într-o grațioasă și elegantă goeletă albă, Iluzia, În compania primului grup de cincisprezece indieni din Otovalo, a unui căpitan taciturn și a șase mebri ai echipajului. PÎnă În acel moment, Diego Ojeda, Întotdeauna curtenitor, nu se hotărîse nici măcar să-i atingă mîna. O dorea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În coate pe travers, alături de Ojeda, arătă spre o plajă cu nisipul alb și comentă: - Tare am chef să fac o baie pe plaja asta și să faci dragoste cu mine la lumina unui foc de tabără. Iguana Oberlus văzu goeleta sosind, Își Închise oamenii, luă armele și, din păduricea de cactuși, spionă echipajul care tocmai trimitea o șalupă la apă și perechea care sărea În ea și se apropia, vîslind fără grabă, spre debarcader. Îi urmări, aproape tîrÎndu-se, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Își puse la Îndemînă alte muniții și așteptă răbdător zorii zilei. Echipajul și pasagerii Încă mai dormeau cînd un proiectil șuieră pe deasupra capetelor lor. Al doilea pătrunse prin tribord, foarte aproape de provă, iar al treilea și al patrulea transformară fragila goeletă Într-o grămadă de așchii fumegînde. Indienii andini nu știau să Înoate și se scufundară pe loc, odată cu nava, și cu toate că doi marinari Încercară să ajungă pe mal cu tot dinadinsul, Îi hărțui cu lovituri de tun pînă le Împrăștie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu vînt prielnic, mare liniștită și un căpitan expert pe deasupra, dar nu se mai Întorsese niciodată. Trimis de mama lui Diego Ojeda, velierul scrută luni Întregi fiecare golf, plajă și stîncă de suprafață din arhipelag, fără să descopere rămășițele elegantei goelete sau ale nefericiților ei pasageri, și dureroasa concluzie fu că fie un vînt neașteptat o Împinsese În larg și o făcuse să se scufunde, fie fusese atacată de una dintre acele bande criminale care treceau uneori printre insule În migrările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și ranchiunii Împărtășite. CÎnd mama lui Diego Ojeda primi vești despre crima comisă pe Insula Hood, la care fuseseră martori oamenii din echipajul de pe Adventurer, nutri speranța că poate taina pe care o ascundea acea insulă avea legătură cu misterul goeletei Ilusión, dispărută În aceleași ape, și se hotărî să trimită din nou velierul de cabotaj, dar de data asta cu zece bărbați Înarmați la bord. Ordinele ei erau să-l captureze pe asasin și să-l aducă la Guayaquil spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
elefant Înainta gînditor pe teren și, la semnalul omului cocoțat pe grumazul său, Își lăsa capul În jos, Își legăna de cîteva ori trompa cenușie, brăzdată, iar apoi o Încolăcea grav În jurul unui stîlp de cort, mare cît catargul unei goelete de curse. Apoi elefantul se retrăgea Încet, tîrÎnd stîlpul uriaș ca pe un băț de chibrit. În acest moment fratele meu izbucnea În hohote exuberante, „ha, ha, ha“ și mă Împungea cu degetul În coaste. Ceva mai Încolo, doi negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Au căzut uite-așa. Sfârșitul a ceva Hortons Bay a fost pe vremuri un oraș forestier. Nu scăpa nimeni de zgomotul fierăstraielor mari de la fabrica de cherestea de pe malul lacului. Și deodată, buștenii din care se făcea cheresteaua se terminară. Goeletele care transportau cheresteaua intrară Într-o zi În golf și Încărcară tot bracul adunat grămadă În curtea fabricii. Stivele de cherestea fură ridicate. Din clădirea mare a fabricii fură scoase toate mașinile care puteau fi mutate, și foștii angajați le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
zi În golf și Încărcară tot bracul adunat grămadă În curtea fabricii. Stivele de cherestea fură ridicate. Din clădirea mare a fabricii fură scoase toate mașinile care puteau fi mutate, și foștii angajați le transportară la bordul uneia dintre ambarcațiuni. Goeleta o porni În larg, ducând fierăstraiele mari, platforma mobilă care ducea buștenii În fierăstraiele circulare și toți cilindrii, roțile, curelele de transmisie și toate fiarele, aruncate peste Încărcătura de cherestea depozitată În pântecele vasului. Magaziile deschise ale calei fură acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
n-a mai venit În urma mea. Eu am ieșit primu’ și am văzut o vergă plutind, și atunci mi-am dat seama că tre’ să fie o epavă și m-am apucat s-o caut. Am găsit-o. Era o goeletă cu trei catarge și deasupra apei se vedeau butucii vergilor. Era scufundată prea adânc, n-am putut să iau nimic de pe ea. Așa că am mers mai departe, căutând altceva. Le-o luasem Înainte tuturor și știam că tre’ să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
prea adânc, n-am putut să iau nimic de pe ea. Așa că am mers mai departe, căutând altceva. Le-o luasem Înainte tuturor și știam că tre’ să iau orice aș găsi. Am tot mers de la bancurile de nisip unde găsisem goeleta și n-am găsit nimic, deși mersesem destul. Și apoi, când am ajuns să văd farul Rebecca, am văzut tot felu’ de păsări care se roteau deasupra a ceva și m-am Îndreptat spre ele ca să văd despre ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
departe? — O zi de mers. Nu știu. O duzină, dacă n-au bagaje. N-au bagaje. Unde vreți să-i duc? — — Asta hotărÎți dumneavoastră. Adică eu decid unde-i las? — Destinația lor este Tortugas, de unde trebuie să-i preia o goeletă. — Ascultați-mă. La Tortugas e un far, pe cheiul Loggerhead, și Ăla are transmisie radio În ambele direcții. — Așa este. Ar fi, desigur, o mare prostie să-i debarcăm acolo. PĂi și-atunci? — Eu n-am zis decît că destinația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]