1,546 matches
-
aleea Băiuț de vreo zece ori. Îmbătrânit, destul de bolnav și aflat pe teritoriu străin, parcă nu mai lansa fulgere scăpărătoare. Îmi dădea câte-o fisă de trei lei sau câte-o hârtie de cinci și-mi zicea să-mi iau gogoși, mai meșterea ceva la o clanță, mai punea niște chit la un geam, mai schimba o garnitură pe la bateriile de la chiuvete, tot spera că între el și tata o să se aștearnă definitiv pacea și n-o să mai fie vorba doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
În adîncul inimii am știut mereu, deși Îmi plăcea să mă prefac că nu e deloc așa, că În timpul serilor noastre Împreună, atunci cînd bea și vorbea, vorbea de fapt pentru sine. Aud cumva un chicotit ? Credeți că vă spun gogoși, bănuiesc. Știu, știu prea bine ce am spus mai devreme - cînd am mărturisit, am afirmat cît se poate de răspicat și, În felul meu pervers, chiar m-am lăudat cu dragostea mea pentru orice crăpătură, cu nevoia mea aproape patologică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
zid e ceva ca pielea de broască, ca atunci când le-am băgat bețigașe curățate de scoarță prin burtă, să iasă pe gură, fire de mohor sub piele și suflam și, sub pod, le-am ținut la foc. Creșteau ca niște gogoși aruncate-n uleiul încins și pocneau, uite cum crapă! - Hâahâha... - Te place Muta! Muta... Muta... Ia pupă-l pe aschimodie... Aia se învârtea pe lângă noi, plimbând un cerc. Zurr, zurr... - Ia-ți, mă, cercul de-aici! Care i-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
păr roșcat a lui Brandy Alexander. Vocea reginei absolute și umbra de L’Air du Temps sunt trena invizibilă dindărătul a tot ceea ce reprezintă lumea lui Brandy Alexander. Fâlfâitorul păr roșcat prins în eșarfa de brocart mi-amintește de-o gogoașă din tărâțe. O uriașă brioșă cu vișine. E un fel de nor-ciupercă roșcat-fraise care se înalță deasupra unui atol din Pacific. Picioarele astea princiare sunt într-un soi de pantofi-capcană ortopedici din lamé auriu cu mici chingi și lanțuri aurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
domnișoarele după felul în care se arăta că nimic nu e zdravăn, solid, controlat, capabil, eficient, nimic din ceea ce alcătuia proaspăta democrație ce urma regimului militar al Generalului, "afacerea Cocoș" privea destul de mult Serviciul. Dar poate nu era decît o gogoașă, o "bombă jurnalistică", nimic mai mult și Mihail nu avea voie să riște o compromitere. După cît înțelesese de la Lică Făinaru cam așa stăteau lucrurile, dar pînă nu verifica singur, cu ochii și chiar cu pielea sa nu-și putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
calorii pe oră. — În secvența de Talent Personal a programului meu, spune ea, am să vă arăt cum să dați afară ce-ați înghițit. Un stomac plin cu înghețată de piersici, o pungă de Halloween cu minibatoane de ciocolată, șase gogoși cu glazură, doi cheeseburgeri dubli. Chestiile obișnuite. Și uneori, spermă. Cu fața scăldată în licărele exercițiilor de aerobic, ambiția ei imediată e să reducă rezistența inițială a cumpărătorului. Cu un scop pe termen lung de-a deveni investiția pe termen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
îi găsi așezați la locurile lor. Avea un zâmbet în colțul gurii, semn că ascultase la ușă aiurelile fetei. Mare figură mai ești, Luana, îi spuse alintându-i buclele blonde. Nu știam că am în clasă o așa creatoare de "gogoși". Din ziua aceea, de câte ori tovarășa lipsea, Luana se cocoța pe catedră și copiii așteptau, cu sufletul la gură, noile invenții ale fetei. Povestirea în care tatăl ei o învățase să meargă singură pe frânghia de rufe din mijlocul curții, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ora de informare politică. George Bană luă loc la catedră alături de diriginte. Elevii înțepeniră în bănci, hotărâți să arate cât de disciplinați erau. Unuia dintre ei i se dădu cuvântul și ridicat în picioare, cu falsă mândrie, începu să turuie gogoșile comuniste. Seriozitatea atingea apogeul. Luana, dreaptă în banca ei, puse mâna pe creion și începu să mâzgălească. "Scria" de zor, plimbându-și privirea încruntată când spre George, când spre coala de hârtie. Mara urmărea liniile pe care le trasa colega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
De trei sute de ani Încoace altcineva ne-a scris cărțile de istorie, acum trebuie să le rescriem noi Înșine. Așa cred și eu. Din s-a ciupit de un braț. — Privește, avem aceeași piele. Aceeași culoare. Eu nu-ți spun gogoși! Adam a clătinat din cap În semn de aprobare. S-a gândit că nu mai auzise niciodată vreun alt indonezian de baștină vorbind pe-ndelete despre altceva În afară de flux, valuri, secetă ori recolta de orez. Părea ciudat ca unul care arăta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fără eforturi. Se întâmpla așa pentru că era normal să se întâmple așa și nu altfel. Principalul e să ai suficiente resurse de adaptare, să te obișnuiești repede cu toate câte se întâmplă. La prânz au mâncat mâncărică de ciuperci și gogoși vanilate, tatăl a scos o ulcea cu vin. Era încă tulbure dar el a asigurat-o că-i bun la gust, că are buchet. În timp ce tatăl era mai apoi întins de-a curmezișul patului să-și pună picături în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un pic stânjenita de întrebare. — Fluturele meu? — N-aveam cum să nu-l observ adineauri... se scuză el, arătând cu mâna spre sauna. Ți l-ai tatuat pentru fetișcana provinciala din tine, tânăra din Essex care încerca să iasă din gogoașa? — Nu, mi l-am tatuat ca să-i fac pe plac prietenului meu, mărturisi Fanny. — Lui Creighton? — Doamne sfinte! Nici vorbă de așa ceva! Asta s-a-ntâmplat cu mulți ani în urmă. Între liceu și facultate. Anul ăla o luasem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
române. Remarcabilă este îmbinarea pe care o realizează între cele trei moduri de expunere: narațiunea, descrierea și dialogul, în așa fel încât sentimentele să crească în intensitate și să pună în mișcare sensibilitatea cititorului. Bucuria înjghebării cuibului, nașterea celor ,,șapte gogoși de mătase” entuziasmul primelor lecții de zbor, viziunea orașelor, a râurilor și a mării peste care vor zbura ,,zile și nopți”, îngrijorarea născută din primejdiile zilnice și chinuitoarea dramă a despărțirii de puiul sortit morții înregistrează în tonul fundamental al
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fost expropriat. Nu noi, masele, ci el. Munca pentru viitorul copiilor, pentru bunăstarea colectivă... (și-l imită pe Ceaușescu): "Vă asigúr, stimați cetățeni, că vitoru' acestúi popor, urcușu socetăți multilateral dezvoltată... trebe... fericire, mult suces, împlinirea tutulor dorinților... mai bini..." Gogoși! Gogoșile lui Nea Nicu! Ce-o țineți una-ntr-una cu Nea Nicu? Nea Nelu nu taie gogoși? Parcă Emil n-a tăiat? "Țapu și cu Chioru' sărăcesc poporul", scandează unul dintre băietani o lozincă sindicală. De la neanicu la neanelu, de la "era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
expropriat. Nu noi, masele, ci el. Munca pentru viitorul copiilor, pentru bunăstarea colectivă... (și-l imită pe Ceaușescu): "Vă asigúr, stimați cetățeni, că vitoru' acestúi popor, urcușu socetăți multilateral dezvoltată... trebe... fericire, mult suces, împlinirea tutulor dorinților... mai bini..." Gogoși! Gogoșile lui Nea Nicu! Ce-o țineți una-ntr-una cu Nea Nicu? Nea Nelu nu taie gogoși? Parcă Emil n-a tăiat? "Țapu și cu Chioru' sărăcesc poporul", scandează unul dintre băietani o lozincă sindicală. De la neanicu la neanelu, de la "era ticăloșilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
imită pe Ceaușescu): "Vă asigúr, stimați cetățeni, că vitoru' acestúi popor, urcușu socetăți multilateral dezvoltată... trebe... fericire, mult suces, împlinirea tutulor dorinților... mai bini..." Gogoși! Gogoșile lui Nea Nicu! Ce-o țineți una-ntr-una cu Nea Nicu? Nea Nelu nu taie gogoși? Parcă Emil n-a tăiat? "Țapu și cu Chioru' sărăcesc poporul", scandează unul dintre băietani o lozincă sindicală. De la neanicu la neanelu, de la "era ticăloșilor" (eseul lui Petrini) la era țoapelor. Sîntem condamnați la Românie grea†††††††. Ăi, Lenuțî, ti duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
însumi, ca să o apăr pe Mioara, cu toate că nu merita atâta protecție. Am iertat-o, deși nu uitasem că mă învăluise ca pe un vierme de mătase într-un cocon din care nu puteam nici să văd, nici să mai aud. Gogoașa mă făcuse prizonierul propriilor mele controverse. Un hățiș țesut încet și sistematic destinat mătăsii celei mai fine, dar fără să-mi dau seama că țesătorul eram eu. De ce mă cauți Mioara? Îmi caut sufletul, nu e la tine? Era iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care te devorează începînd cu ochii și creierul, altfel nu se explică de ce nu mai reușești să ți aduni gîndurile și nici să vezi mai departe de vîrful nasului. Voi chiar ne luați de fraieri, i-auziți, dom’ Roja, ce gogoși încearcă să ne vîndă Bulgarul, zice Tîrnăcop, dînd la iveală dintr-un sac ponosit de cînepă două tablouri colorate. Ciuliți-vă bine urechile, începe să strige Gulie în direcția celorlalți, cică s-a spart deja Vila din Băneasa, și Piticul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
atunci vreo vorbă despre afaceri sau politică? Nimeni, pînă cînd Roja a-nceput cu sindrofiile și chermezele lui, ba prin cine știe ce local, ba în apartamentul Bătrînului. Încetul cu încetul și-a intrat și Delfinaș în rol, a nceput să vîndă gogoși în stînga și-n dreapta la Tricotajul. Dar mai erau oare îndreptățite să vină cu astfel de acuzații? Nu le-ar face mai bine să încerce să le treacă măcar acum cu vederea? La început fuseseră doar ele trei implicate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu repeziciune, îl așază în buzunarul interior al vestei, salută respectuos și pleacă la altă masă unde este așteptat de un client nou. Și mai spuneați că sînteți ghinioist, dom’ Căpitan, de azi înainte n-o să mai puteți să vindeți gogoși nimănui, spune Patru Ace. — Cu așa ajutor cred și eu, zice Roja, ia spune-mi cum le-a măsluit, că eu n-am priceput o iotă, recunoaște. — Cînd o să intrați în clubul nostru o să vă dați singur seama, pînă atunci
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de oameni îl ascultă pe Juncu. Acesta promite în stînga și în dreapta și oamenii par amuzați. Ce repede ați învățat lecția, dom' Juncu, intervine un hîtru. Puteți promite mai încolo, oamenilor care nu vă cunosc, dar tocmai nouă ne vindeți gogoși? Nu vă gîndiți că ne vom întîlni mereu și vă vom bate obrazul? Cum să ne întîlnim? intervine Toma. Se mută la viloi dacă... Enervat puțin, Juncu nu se poate abține. Ieri ai schimbat uleiul la rablă și l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vreo mașină, l-o fi prins poliția buzunărind prin tramvaie! A plecat și v-a lăsat pe mâinile mele, hristoșii mamii voastre de târâturi! Faceți mofturi, nu vă ajunge, nu vă convine! Pentru 700, primiți cu vârf și îndesat! Auzi? Gogoși, gogoși, mar-me-la-dă, peș-te... Vă suflăm în borș, bă, vă scărchinăm între coarne! Futu-vă muma-n cur de răpănoși! La colectivă cu voi, la coada vacii, dacă nu vă convine! Tovarășul a spus clar: "Nicio masă fără pește!" Tovarășul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mașină, l-o fi prins poliția buzunărind prin tramvaie! A plecat și v-a lăsat pe mâinile mele, hristoșii mamii voastre de târâturi! Faceți mofturi, nu vă ajunge, nu vă convine! Pentru 700, primiți cu vârf și îndesat! Auzi? Gogoși, gogoși, mar-me-la-dă, peș-te... Vă suflăm în borș, bă, vă scărchinăm între coarne! Futu-vă muma-n cur de răpănoși! La colectivă cu voi, la coada vacii, dacă nu vă convine! Tovarășul a spus clar: "Nicio masă fără pește!" Tovarășul vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
spune povești tot despre iadul rusesc... ― Îți mulțumesc, dragă Nicule, pentru că ne-ai dat speranță - a răspuns Petrică. ― Mulțumita seacă nu este primită, iubitule - l-a apostrofat soția lui. ― Mă Întrebam eu unde a dispărut nenea Mitru, dar miroazna de gogoși mă face să cred că ați pus voi ceva la cale. Ia să vedem noi dacă simțul meu de cercetaș mai funcționează - a răspuns Petrică. În acea clipă, În uralele comesenilor, a intrat nenea Mitru, cu două străchini cu gogoși
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gogoși mă face să cred că ați pus voi ceva la cale. Ia să vedem noi dacă simțul meu de cercetaș mai funcționează - a răspuns Petrică. În acea clipă, În uralele comesenilor, a intrat nenea Mitru, cu două străchini cu gogoși aburinde... După ce le-a așezat pe masă, a vorbit, mai mult pentru sine: ― Fugi, băiete, și adu celelalte două străchini, că bieții oameni or fi flămânzit de aseară până acuma... La o vreme, s-a auzit glasul lui tata Toader
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
copchiii și le-o zâs: „Ia pupați voi mâna nașului că el vre’ sî pleci!” Nu cred că trebuie să așteptăm să ne poftească gazda să pupăm mâna „nașului”... - a sfârșit vorba tata Toader În râsul mesenilor... După ce au mâncat gogoși pe săturate și au Întrebat de sănătate cele ulcele cu vin, musafirii s-au ridicat. Nicu a privit spre nenea Mitru... Acesta a dispărut Îndată. În scurtă vreme, la poarta hanului s-a auzit tropot de cal, semn că o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]