5,896 matches
-
umplu o cană mare cu ceai de sunătoare și goli cana aproape pe nerăsuflate, după care și-o umplu din nou. “Tâmpiților ăstora nu le pasă lor de acte, tată socrule!” glăsui el scârbit. “Nu le pasă de nimic”. Își goli și a doua cană cu ceai, apoi îl informă, fără să facă risipă de vorbe, pe socrul său despre cele petrecute. În ultima vreme casa le fusese vizitată de mai multe ori de o comisie, care le inspectase fiecare colțișor
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
fosforescent într-o moară părăsită sari să astupi găurile de șarpe cu tifoane și bandaje dar tot se mai aud vaiete prin țevile caloriferelor părăsite înghețate în creier ceață de cadavre după o bătălie uscată bolnavii stau îngrămădiți încearcă să golească deșertul de vid să-l transforme într-o pâlnie ocultă tu îmi arăți coapsele pline de pecingine eu îți arăt inima care ți se va transplanta mâine tu mă rogi măcar să fie de om eu îți spun că nu am
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
lor aproape în fugă, inspectîndu-i încă o dată. Îi sticliră ochii și cizmele suple de lac. Ilie îi făcu bucătarului semn (vechile trucuri soldățești îi reveneau în minte de la sine - pe urmă așezat pe o stivă de bușteni de foc își goli încet gamela. Seara era caldă, năbușitoare. Cu burta plină își împinse capela pe ceafă și porni să facă ocolul cazărmii trăgînd din țigară. Pe lîngă garduri descoperi un ostaș cu capul gol, aplecat deasupra gamelei ca și cum ar fi borît în
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
întâlnesc cu câțiva colegi. Nu mă recunosc. Mă strecor în toaleta fetelor. Stau acunsă acolo până la ora 19.00. De fiecare dată când ciocăne cineva, spun cu voce pițigăiată “Ocupat”. Ora 19: Ies din toaleta fetelor. Redacția s-a mai golit. Mă preling iar pe lângă pereți. La recepție nu mai e nimeni. Ies din redacție, mă urc în lift. Ies și din clădire. Slavă Domnului, nu mă mai întâlnesc cu nimeni. Ora 19.10: Iau un taxi către Gara de Nord. Ajunsă acolo
Un text scris în mare secret! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21148_a_22473]
-
ci doar spre a mai salva, în puținul nostru, puțin din marile pierderi. Răsfoiam un ziar și nu știu cum mi s-a oprit privirea pe un anunț despre câteva lucrări de salvare a complexului medieval de la Văcărești. Auzisem că pușcăria fusese golită și acum se proiecta un muzeu de artă feudală, parcă. Discutam cu Ester despre asta, când dintr-odată ea: "Ce zici dacă mergem la Văcărești? Chiar acum, că tot nu ai ce face. M-am întâlnit zilele trecute cu o
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
stă sub semnul unui memorabil efort fizic. Nesimțitul încearcă să fie prevenitor și începe prin a le pune în vedere proprietarilor de autovehicule că trebuie să elibereze locul. Cine nu se conformează își asumă riscuri. Până la urmă, parcarea tot se golește. Dacă nu prin bună înțelegere, cu forța. Nesimțitul apelează la serviciile eficiente ale câtorva dintre cei care se vor strânge îmbrăcați festiv la orele după-amiezii, spre a petrece sub geamurile și balcoanele locatarilor perplecși. Aceștia seamănă cu un comando specializat
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
să întrebe de ea, socotind că treburile gospodăriei sau alte sarcini o împiedicau de la îndeplinirea unui protocol al ospitalității, care, de cele mai multe ori, transmitea mai degrabă rigoarea unei obligații profesionale, decît un comportament asumat și personalizat. O singură dată, în timp ce golea paharul de bere, înainte de a urca în camera sa de la etajul trei, i-a auzit vocea tunătoare din bucătărie, urmată de zgomotul spargerii unui obiect greu de porțelan și a văzut cum fata care-l servea s-a crispat și
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
Lumina. Dar nu se știe în care ceas. Toate pregătesc Invierea. Medaliile scuipatului pe haina împăratului. 2. Vino, la Subiaco, unde croncăne inteligibil corbul lui Benedict, parc-ar emite un edict. Crux. Crevasă, Normă Formă fără formă. Forma ce-și golește forma. Aici departe de Roma. Nu în grădinile de pe Palatin unde înfloresc oleandri, iar lângă colțul casei Liviei perechile, cu masca unui zeu viclean pe față, scandează hexametri, între platani, vechile versuri ale lui Ovidiu, (tomitanul de nevoie) și, tot
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
și-a pierdut inocența virginală, trecînd mai întîi prin mîinile Senatului." (Rîsete, aplauze.) ,Limbajul inițiatorului este perfect sincronizat cu angoasele sfîrșitului de secol și de mileniu: la est Cernobîlul, la sud Kosloduiul, iar la vest Fondul Monetar Internațional." (Rîsete, aplauze.) Golit de orișice idee, Mă tot întreb și mă tot mir: Ori Trandafirul e sub Cheie, Ori Cheia e sub Trandafir." (Rîsete, aplauze.) ,termenul ŤSalvareť este parțial sinonim cu Ťambulanțăť" (rîsete). ,de la fiecare după capacitate, fiecăruia după rapacitate!" (Aplauze, rîsete.) Procedeele
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
care ziua dansează ca o balerină cu un singur picior este o seară cu iz de untură râncedă îndărătul perdelelor îndărătul cuvintelor idealurile se contopesc cu fluidul televi zorului visele au culoare incertă aspirațiile încap într-un singur intestin dimineața golit cu fervoare este preludiul nopții identic nopții de ieri vii sunt numai păsările nocturne se încru cișează stârnind pudră de harfă peste geografia orășelului ignobilă vii sunt numai viitorii sinucigași singurii ce știu să-și prețuiască destinul viu în această
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11857_a_13182]
-
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VALMIRA B. SEJDIU Autor: Baki Ymeri Publicat în: Ediția nr. 2022 din 14 iulie 2016 Toate Articolele Autorului VISELE Nostalgia mă cuprinde, Deseori gândurile mă răpesc Fug departe și din nou mă reîntorc Visele din mine golesc frică și chin Și după oricare sfârșit vine un nou început. Deseori viața mi se transformă în vis Iar visul întreg mi se transformă în viață Cred în sine, în tăcere spun: Oare mai e aici vreun adevăr? ȚIPĂTUL MEU
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VALMIRA B. SEJDIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380660_a_381989]
-
totuși să construiască acești moldoveniști primitivi antiunioniști? Un stat moldovenesc puternic? L-au construit timp de 25 de ani cu ajutorul lui Moțpan, Sangheli, Lucinschi, Voronin, Tarlev, Dodon, Greceanîi, Plahotniuc ș.a. Și ce am obținut? Un stat falimentar cu o vistierie golită de hoții miliardului (printre care și Dodon și Greceanîi care au provocat criza BEM prin modificarea cadrului legislativ, care a permis transformarea Republicii Moldova într-o spălătorie de bani, eliminând impozitul pe profit pentru persoane juridice, preluarea Investprivatbank de către BEM), cu
ISTERIA ANTIUNIONISTĂ de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380640_a_381969]
-
și lupta, dorința de a mai fi puțin. Nu te înțelegeam, nu-ți înțelegeam încăpățânarea de a suporta chinul. Nu știam ce mă doare mai mult prezența morții sau durerea ta. -Te doare, tată? -Mă doare, fata mea! Te priveam golită de gânduri și sentimente, străină. Mă speria lipsa asta a mea de compasiune. E totuși tatăl meu. Cum pot fi așa de...Obsedant, o dorință mă bântuia fără putința de a o înăbuși. De s-ar termina odată! Doamne! Ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
și lupta, dorința de a mai fi puțin. Nu te înțelegeam, nu-ți înțelegeam încăpățânarea de a suporta chinul. Nu știam ce mă doare mai mult prezența morții sau durerea ta.-Te doare, tată? -Mă doare, fata mea!Te priveam golită de gânduri și sentimente, străină. Mă speria lipsa asta a mea de compasiune.E totuși tatăl meu. Cum pot fi așa de...Obsedant, o dorință mă bântuia fără putința de a o înăbuși. De s-ar termina odată! Doamne! Ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
de piane Tristețea a născut singurătate Dar eu rămân soldat pe bastioane Nu deslușesc cum de plutesc fantasme Cum nici de-i vis ori doar ignor realul Nu am crezut și nici nu cred în basme Deși cu fiere, îmi golesc paharul! Citesc ades în “fluvii de cuvinte” Cum se frământă sufletele nude Nu pot să cred în sentimente sfinte Când înfruntăm puterile zălude. Prefer chemări să-și regăsească sensul Nu amintiri ce nu au fost trăite Când spre tăceri va
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
romanța vieții zbuciumateNu mai vibrează coarde de pianeTristețea a născut singurătateDar eu rămân soldat pe bastioaneNu deslușesc cum de plutesc fantasmeCum nici de-i vis ori doar ignor realulNu am crezut și nici nu cred în basmeDeși cu fiere, îmi golesc paharul! Citesc ades în “fluvii de cuvinte” Cum se frământă sufletele nudeNu pot să cred în sentimente sfinteCând înfruntăm puterile zălude.Prefer chemări să-și regăsească sensulNu amintiri ce nu au fost trăiteCând spre tăceri va trece universulVor defila cohorte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
atunci la copiii și familia lor, care se vor simți onorați că au primit din partea Regelui o carte ilustrată de Crăciun, un album, o sticlă de vin, ciocolată, bomboane de pom, biscuiți și portocale. Sărbătoarea din palat, o clădire aproape golită de mobilier și conținut în acel an 2001, la întoarcerea Regelui după jumătate de secol de absență, era însă una istorică. Ultimul eveniment găzduit de Regele Mihai la Palatul Elisabeta fusese, undeva, în decembrie 1944, când Majestatea Sa și Regina
150 DE CRĂCIUNURI ALE FAMILIEI REGALE ROMÂNE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380747_a_382076]
-
anumite momente ale filmului. Explicația acestui fenomen e simplă, știu cel puțin un regizor din tînărul val, care a văzut și el în A fost sau n-a fost? un soi de turnesol. Mai precis, grosul spectatorilor români, care oricum golesc mai mult decît umplu sălile de cinema și care, atunci cînd sînt prezenți într-o sală, (poți să juri că) e ceva niscaiva Hollywood pe ecrane, are de trecut un test cînd vine vorba de debutul în lungmetraj al lui
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
într-un metrou aglomerat, așa cum se pare că a fost mereu metroul parizian. Lumea agitată, numeroasă a reușit să-i separe preț de cîteva stații pe cei doi soți. Cînd peisajul s-a mai liniștit, cînd vagonul s-a mai golit, Rodica Ionesco, cu umorul ei cunoscut, ca după un reflux spectaculos, a revenit lîngă soțul său cu următoarea observație: "Domnule, am impresia că v-am mai întîlnit undeva..." n debutul zilelor francofoniei de la București, RFI s-a gîndit să facă
Trecut prezent prezent trecut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10242_a_11567]
-
de foarfeca sufletului... și ochi Închiși - Întunericul mă duce spre tăcere, unde se respiră concluzia disperării. cortina nu se mai ridică, actorii și-au decapitat magia shakesperiană! timpul se Învelește cu o pătură moale, de aprobări simple, după ce a rostit, golit de sânge: qui bono? e atât de plictisit, Încât seamănă cu un director Îmbătrânit de gălăgia recreațiilor, care Îi amăgesc tâmplele... cu el nu se joacă nimeni! ce va urma? capul aplecat pe o pernă, somnul carului ascuns printre pletele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
decât o oră extraordinară/ aidoma clipei când te lasă o durere de cap în toiul chefului/ și ți se înmânează cadourile și sufli în lumânările înfipte în tort// sau când pleci la mare cu un bun prieten// ar trebui să golesc dulapurile/ și să-ți arunc hainele sau să le vând sau să le dau foc/ în mijlocul curții/ după zece ani te strecori afară/ cu o valiză din piele și o sumedenie de parfumuri/ respirația copilului pe care-l doream încă
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
nou, în nemișcare. Cugetă stăruitor asupra următoarei zone spre care să se repeadă și pe care să o răscolească." (pp. 9-10). Dincolo de apele, deocamdată liniștite, ale nebuniei, dramaturgul speculează în modalitate realistă autocaracterizarea verbală. Intervențiile nu aparțin unor voci convenționale, golite de substanță umană și de personalitate, ci unor indivizi cu tipar mental și stil de exprimare inconfundabile. Deocamdată, cele mai bune efecte fiind scoase din exploatarea filonului licențios, atât de bogat în imaginația pacienților și a personalului: "OLIMPIA (după ce a
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
prozei tinere de factură recentă, în ciuda numeroaselor ecouri stârnite în presa de specialitate și nu numai. Un singur exemplu: dacă, pe de o parte, textele unor Ioana Baetica, Ionuț Chiva, Adrian Schiop sau supradozele administrate de Dragoș Bucurenci și Claudia Golea mizează pe electroșocuri denominative cu nedisimulată tentă sexuală, există o alternativă considerabilă ce funcționează în paralel și echilibrează balanța generațională într-ale jocurilor limbii. O serie de voci distincte completează spectrul literar al Ego.Prozei, preferând metafora aluzivă oximoronului cu
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
primi benzină necesară din localitățile învecinate. Mașina cu difuzoarele date la maximum străbătea străzile orașului, repetând într-una același anunț. În primul moment, oamenii ascultau cu atenție apoi dispăreau brusc de pe strada sau din cadrul ferestrelor. Odată cu trecerea mașinii locurile se goleau. Câteva clipe, o tăcere de moarte se lasă peste orașul amenințat de cataclism. Apoi reîncepură zgomotele. O mamă chemându-și copilul, un zgomot de ușă trântita, un motor de mașină, apoi altul și din ce in ce mai multă zarva. Pe străzi începură s-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
extrem oriental îi fascinează pe autorii europeni nu de azi de ieri și, de la Marguerite Duras la Amélie Nothomb, ținuturile de la capătul lumii au devenit decorul încărcat de mister și pitoresc al unor române celebre. Și în literatura română Claudia Golea este autoarea unui excelent român - Planetă Tokyo - al adaptării unei tinere crescute în tradiția culturală europeană (mai mult decît atît, în climatul tenebros al României din anii comunismului) la modul de viață japonez (din păcate, după acest român foarte promițător
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]