307 matches
-
tăcere de Început de timp. Dar știau toți trei că, În curând, se vor pregăti de drum. 25 februarie 1459, Veneția Cântecul se auzea, parcă, dinspre palatul Contarini. Alexandru deschise fereastra care dădea spre Gran Canale și privi forfota de gondole Împodobite și luminate cu făclii. Nu erau doar gondole, erau și bărci mai mari, cu pânze, toate pline cu tineri veseli, sau poate nu erau numai tineri, poate Întreaga Veneție ieșise În prima seară a carnavalului să sărbătorească apropiata sosire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
că, În curând, se vor pregăti de drum. 25 februarie 1459, Veneția Cântecul se auzea, parcă, dinspre palatul Contarini. Alexandru deschise fereastra care dădea spre Gran Canale și privi forfota de gondole Împodobite și luminate cu făclii. Nu erau doar gondole, erau și bărci mai mari, cu pânze, toate pline cu tineri veseli, sau poate nu erau numai tineri, poate Întreaga Veneție ieșise În prima seară a carnavalului să sărbătorească apropiata sosire a primăverii. Cu toate acestea, era Încă frig. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
iar apa care pândea pretutindeni nu se mai legăna vesel, ci amenințător. Tocmai la aceste ciudate transformări se gândea Alexandru În seara aceea când muzica Începuse să se audă tot mai puternic, iar Canal Grande se umpluse de sute de gondole și de alte ambarcațiuni de toate mărimile, Într-o procesiune uluitoare, plină de lumini și de bucurie. De fapt, muzica aceea de viori și de clavecin nu se auzea doar dinspre palatul Contarini, ci izbucnea parcă din toate părțile. Acorduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cu feeria de culori ale colierelor și ale inelelor din sticlă de Murano. Se adăugau acestei dezlănțuiri de strălucire mânerele incrustate cu pietre prețioase ale spadelor purtate de condotieri și sclipirile de aur ale marilor colane cu care erau ornate gondolele. Pe o ambarcațiune mai mare, care tocmai trecea prin dreptul ferestrei lui Alexandru, Signoria construise o scenă de teatru pe care o trupă de actori juca, Într-o pantomimă grațioasă, una dintre acele commedia dell’arte care erau reprezentate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Într-o pantomimă grațioasă, una dintre acele commedia dell’arte care erau reprezentate În Campo di Santa Margherita, lângă Scuola dei Varotari, și, uneori, chiar pe o barcă ancorată În apropiere, pe Rio di San Barnaba. Spectatorii urmăreau piesa din gondole, Încercând să se deplaseze cu aceeași viteză, dar pierzând uneori replicile În vacarmul canalului. Se mai adunau, pe poduri, numeroși spectatori de ocazie, care vedeau scena plutitoare apărând În depărtare, prindeau câteva replici când ambarcațiunea trecea pe dedesubtul lor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
excludeau unele pe altele, ci alcătuiau un zumzet melodios, acaparator, fascinant. Era ca o năstrușnică, uriașă chemare. - Alessandro! He!! Alessandro!! se auziră voci vesele de undeva de jos, de sub fereastra palatului Frassetti. Alexandru observă cu greu, În mișcarea continuă a gondolelor, una care aproape se oprise În dreptul palatului. Da, erau Luca și Giovanni. Cum scăpaseră, oare, singuri În vâltoarea acestui carnaval? Luca avea nouă ani, iar Giovanni doisprezece. Vâsleau amândoi fericiți, Încercând să nu se ciocnească de alte gondole și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
continuă a gondolelor, una care aproape se oprise În dreptul palatului. Da, erau Luca și Giovanni. Cum scăpaseră, oare, singuri În vâltoarea acestui carnaval? Luca avea nouă ani, iar Giovanni doisprezece. Vâsleau amândoi fericiți, Încercând să nu se ciocnească de alte gondole și să nu se răstoarne În apele reci ale canalului. Aveau lângă ei chiar și măști, pe care nu și le puseseră Încă. - ...sandro, vienni con noi! se auzi vocea mai subțire a lui Luca, iar Alexandru Îl văzu fâlfâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
că interpretează la vioară un cântec săltăreț. - Ești bun de pantomimă, Luca! Îi spuse, admirativ, Alexandru. Ce nebunie, să ieșiți pe Întuneric cu gondola! Precis ați fugit de-acasă! - Nebunie? Întrebă Giovanni, cârmind spre mijlocul canalului, În mulțimea multicoloră a gondolelor cu cavaleri și doamne mascate. Uite nebunia! Peste tot e numai nebunie! Nu e frumos? Giovannni se oprise din vâslit, arătând, cu un gest larg, Întreaga scenă care se deschidea privirilor din mijlocul lui Canal Grande. Pe ambele maluri, ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
bazilicilor, iar orașul Își croise un univers al lui, În lumina vie și jucăușă a făcliilor, reflectată În strălucirile colorate ale măștilor. - Hai să ieșim În bazinul San Marco, spuse Giovanni. Știu o scurtătură din mici canale, o să fie distractiv! Gondola copiilor coti la stânga și intră pe un canal mai strâmt, care trecea pe sub trei poduri arcuite. Intră după ei Încă o gondolă, În care se aflau doi bărbați mascați. Nu era nimic neobișnuit În asta, fiindcă, În seara aceea, toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Hai să ieșim În bazinul San Marco, spuse Giovanni. Știu o scurtătură din mici canale, o să fie distractiv! Gondola copiilor coti la stânga și intră pe un canal mai strâmt, care trecea pe sub trei poduri arcuite. Intră după ei Încă o gondolă, În care se aflau doi bărbați mascați. Nu era nimic neobișnuit În asta, fiindcă, În seara aceea, toată lumea purta mască. - Să ne punem măștile! strigă Luca, acoperindu-și fața cu o mască de clovn viu colorată, În galben, portocaliu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ai? sări Luca, vesel. Am adus cinci măști, poate ne adunăm trupa! Uite! Alege-ți! Alexandru se aplecă să vadă măștile pe care Luca le scotea dintr-o geantă veche de piele, care aparținuse, poate, bunicilor săi. Între timp, cealaltă gondolă se apropiase, ajungând aproape În dreptul lor. - Hei! strigă Giovanni către gondolierul mascat. Ai grijă cum vâslești, o să ne răsturnăm! Gondolierul nu răspunse nimic, dar continuă să Înainteze, În timp ce bărbatul celălalt nu se mișca de pe banchetă. Odată ajunși În dreptul copiilor, mascatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și Îl trase spre el. Alexandru Încercă să țipe, dar o mână aspră Îi astupă gura. - Hei! strigă Giovanni, speriat. Ma che stato facendo?... Aiuto! Aiuto!!! Luca se ridică și el de pe banchetă, țipând și Încercând să se agațe de gondola mascaților, care se Îndepărta repede, avansând spre ieșirea În bazinul San Marco, unde se putea pierde În mulțimea procesiunii de ambarcațiuni. Bărbatul care Îl răpise pe Alexandru continua să-l țină nemișcat pe podeaua gondolei, În timp ce celălalt vâslea cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Încercând să se agațe de gondola mascaților, care se Îndepărta repede, avansând spre ieșirea În bazinul San Marco, unde se putea pierde În mulțimea procesiunii de ambarcațiuni. Bărbatul care Îl răpise pe Alexandru continua să-l țină nemișcat pe podeaua gondolei, În timp ce celălalt vâslea cu putere. Tocmai se apropiau de ultimul pod când se auzi un vâjâit scurt, și gondolierul se prăbuși În apă, cu un pumnal Înfipt În gât. Celălalt se ridică și scoase spada, dar un al doilea vâjâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pod când se auzi un vâjâit scurt, și gondolierul se prăbuși În apă, cu un pumnal Înfipt În gât. Celălalt se ridică și scoase spada, dar un al doilea vâjâit Îl opri În mijlocul gestului. Căzu și el, Încet, peste bancheta gondolei, cu un pumnal Înfipt În gât. Alexandru se ridică repede și țipă și el după ajutor. Din direcția opusă se apropie o gondolă În care se aflau doi gentilomi, fără măști, care gesticulau. În urma lor, alte gondole Încercară să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
scoase spada, dar un al doilea vâjâit Îl opri În mijlocul gestului. Căzu și el, Încet, peste bancheta gondolei, cu un pumnal Înfipt În gât. Alexandru se ridică repede și țipă și el după ajutor. Din direcția opusă se apropie o gondolă În care se aflau doi gentilomi, fără măști, care gesticulau. În urma lor, alte gondole Încercară să intre pe micul canal, dar rămaseră la capătul lui, căci n-ar mai fi avut loc. Gentilomii, Îmbrăcați În costume strălucitoare, Îl scoaseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Încet, peste bancheta gondolei, cu un pumnal Înfipt În gât. Alexandru se ridică repede și țipă și el după ajutor. Din direcția opusă se apropie o gondolă În care se aflau doi gentilomi, fără măști, care gesticulau. În urma lor, alte gondole Încercară să intre pe micul canal, dar rămaseră la capătul lui, căci n-ar mai fi avut loc. Gentilomii, Îmbrăcați În costume strălucitoare, Îl scoaseră pe copil din gondola În care fusese tras și Îl urcară pe mal, unde fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
se aflau doi gentilomi, fără măști, care gesticulau. În urma lor, alte gondole Încercară să intre pe micul canal, dar rămaseră la capătul lui, căci n-ar mai fi avut loc. Gentilomii, Îmbrăcați În costume strălucitoare, Îl scoaseră pe copil din gondola În care fusese tras și Îl urcară pe mal, unde fu Înconjurat de o mulțime Îngrijorată. Giovanni și Luca traseră și ei la țărm, urcând lângă Alexandru. Curând sosiră și gărzile dogelui, care scoaseră din apă cadavrul gondolierului și Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Îl Îmbrățișă repede pe Alexandru. - De ce? Întrebă ea, respirând agitat, de ce ai ieșit? Ți-am promis doar că mâine-seară vei veni la balul mascat... Cum s-a Întâmplat? Cine? - Signora, interveni unul din cei doi gentilomi care scoseseră copilul din gondolă, un bărbat În jur de 34 de ani, de statură potrivită, cu părul negru adunat la spate Într-o coadă, Într-o tunică turcoaz cu nasturi de argint. - Au fost doar câteva clipe, continuă bărbatul, eram În dreptul acestui mic canal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de statură potrivită, cu părul negru adunat la spate Într-o coadă, Într-o tunică turcoaz cu nasturi de argint. - Au fost doar câteva clipe, continuă bărbatul, eram În dreptul acestui mic canal și am auzit țipete... Când am ajuns lângă gondolă, copilul era deja liber, cei doi muriseră... Ciudat... Foarte ciudat... - Dar acesta e pictorul Bellini! spuse o doamnă mai În vârstă, Îmbrăcată Într-o rochie maronie, de catifea, cu un șirag de perle atârnându-i la gât și cu umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Balul mascat dat de doge. Acolo l-am văzut. E teafăr, a fost salvat la timp. - Cum?! strigă Oană, fără să-și dea seama că ridicase vocea. Ce spui? - Credeam că știi. A ieșit cu alți doi copii, Într-o gondolă, seara. Din câte am Înțeles, cineva a vrut să-l răpească, pentru recompensă, fără Îndoială. Pe un canal Îngust, dar aproape de bazinul San Marco. Agresorii au fost uciși de un necunoscut. Doi agresori, două pumnale În gât. Abia apucaseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de lucru. - Cum să ai de lucru? Ai Înnebunit? Nu vezi ce soare e afară? Lângă Ponte Rialto s-a ridicat o scenă, se joacă o piesă de commedia dell’arte, râzi să te prăpădești! Canal Grande e plin de gondole, până și Buccintoro, corabia dogelui, se pregătește să iasă În larg, parcă ar fi sărbătoare! - Ce sărbătoare? - Nu știu ce sărbătoare! De unde să știu eu ce sărbătoare? N-am zis că e sărbătoare. Am zis că parcă ar fi sărbătoare. - Bene, bene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
locuri, dacă nu pentru vreo nouă și incredibilă bătălie, precum cea la care am participat, atunci măcar pentru dulceața infinită a vinului de Cotnari. Veneția, după serbarea Anului Nou, e pustie. Pe fereastră văd, În stânga, canalul San Giovanni Crisostomo cu gondolele trase la debarcadere, clătinându-se Încet pe valurile mărunte, sosite, poate, din Canal Grande sau din largul lagunei. În dreapta, văd doar cupola Chiesei dei Miracoli, apăsată parcă de un cer jos, care se refuză luminii. E prima dimineață a anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
plan prevede lovituri militare cum Europa n-a mai văzut până acum. Se pune o singură Întrebare: suntem pregătiți? 10 septembrie 1463, Veneția, Canal Grande Gondolierul trase Încet la debarcaderul palatului Loredan, situat În imediata apropiere a palatului Frassetti. Legă gondola de unul dintre stâlpii care ieșeau din apă și privi atent traficul de pe Canal Grande. Nu observă nimic anormal. Nimeni nu-l urmărise și nimeni nu privea prea insistent ferestrele palatului vecin. Dintr-un salt, ajunse la colțul palatului Loredan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Erina. - Erina... spuse Încet Oană. - După aceea, am văzut totul altfel. Drumul meu și al mamei spre Veneția, când ne-a salvat Pietro. Trimis de tine. Întâmplarea din seara carnavalului, când doi oameni au fost uciși fiindcă mă luaseră În gondolă. Drumurile mele prin Veneția, cu umbre care mă Însoțesc. Nu știu cine sunt acele umbre. Dar le văd, au altă culoare decât restul trecătorilor. Semnele de pe pumnalele acelea, de la carnaval, ca și semnele pe care le porți tu și luptătorii tăi. Scutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
așa cum le văzuse pe Dealul Tudorei, de a se mai bate cu săbii de lemn cu fratele său Alexandru, așa cum făcuseră, de atâtea ori, la Albești, sau chiar, cu un efort de memorie, de a se afla pe una dintre gondolele venețiene cu care tatăl său Îl plimbase În prima lui copilărie, până la vârsta de trei ani. De fapt, nu era convins că un oraș ca Veneția există cu adevărat. Poate că el exista doar În imaginația lui. Amintirile din primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]