190 matches
-
2 continuă, cronologic, povestirile din cartea anterioară, Rămășițele mic-burgheze, mergînd pe firul biografiei transformate-n ficțiune a lui Oscar Rohrlich, devenit Radu Cosașu printr-un ultim exercițiu de enigmist amator, la ceva vreme după ce enigmistica fusese interzisă de frica spionilor. Grăjdar schimbul doi o are-n centru pe inenarabila bunică a naratorului, venită să-și vadă nepotul în armată (la cavalerie, în același loc unde-și făcuse stagiul militar și tatăl lui) și însoțindu-l pe acesta la seviciul de noapte
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
țară și-a supt călăritul odată cu laptele matern? Ei bine, nu, deși învățase să urce-n șa la herghelia unde unchiul său era administrator; secretul stă în altă parte, iar Bombea însuși e dispus să-l împărtășească momentan-colegului său de „grăjdar schimbul doi”: e ceva legat de cur. Ce?, temătorul narator n-are să afle niciodată, dintr-un refuz de ultim moment de a privi goliciunile mîndrului Bombea. Care Bombea, deținător al unui formidabil șezut, pornește cu galoane de locotenent pe calea
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
Noaptea de dragoste (vinovată) cu Generalul Marosin, plânsul femeii și râsul bărbatului: ,,Iapa mea Roșie, Iapa mea Roșie. Nu mai plânge, trece repede". Ultimul Soleiman Personaj din nuvela Satul de lut, botezat cu un nume de o măreție inutilă. Fost grăjdar. Avea în grijă, pe timp de pace, măgarii ce trăgeau vagonetele în mină, dându-le pâine cumpărată din leafa lui. Este prezentat în ipostaza de rătăcitor pe câmpul bombardat ,,în căutarea unei țări în afară de lume", fiind ultimul care se mai
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
înlocuită cu o stemă nouă. Sala de bal Utilitatea noii clădiri nu se rezuma însă doar la cea administrativă. În 1771 existau aici 13 locuințe ale unor persoane din cele mai variate medii. Locuiau aici de la secretarul Franz Engel la grăjdarul Ioan Petrovici. Tot aici își aveau domiciliul bucătarul orașului(!) sau aprodul călare. Restaurantul cetății, predecesorul Grand Hotel-ului Ferdinand de pe actuala stradă Alba Iulia, era găzduit tot de clădirea primăriei. Cronicile consemnează și numele primului cârciumar, Wolfgang Krauthaan, căruia în
Agenda2006-21-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284987_a_286316]
-
în ochii ușor exoftalmici i se citește rareori o undă de duioșie (la început cînd își privește iubita și la sfîrșit cînd îi e teamă că își va pierde prietenul). Quentin (Gérard Depardieu) e un găinar care fură mașini, fost grăjdar, cu pumn de oțel și suflet de aur. Un nătîng logoreic care vrea cu tot dinadinsul să-și facă prieteni. Greu de imaginat două ființe atît de incompatibile pe care întîmplarea le-a adunat în aceeași celulă. Muțenia încăpățânată a
Să râdem cu Francis Veber by Cristina Corciovescu () [Corola-journal/Journalistic/12632_a_13957]
-
-ți palmele la gură / și strigă din toți bojocii - / ca fulgerată se umple curtea neasemuitului Domeniu / al Literelor/ de mîrțoage care mai de care mai dichisite / hrănite cu jar / încălecate de jochei fercheși / în același timp antrenori arbitri sportive și grăjdari - // iată-le izbind cu copita gazonul / și nechezînd arse pe dinlăuntru de nerăbdare - / un aer cît se poate de războinic respiră iarba și gardul / viu dincolo de care se bănuiește că freamătă spectatorii" (Pariind pe gonaci imberbi). Ambițios, poetul se joacă
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
serie de politicieni și comentatori politici. Specia o cunoașteți, pentru că e omniprezentă: extremiști cu priviri fixe, hipnotizați de propria tâmpenie, jurnaliști reșapați, zâne expirate, patrioți vigilenți, demagogi de stânga, dar cu agendă de dreapta, tembeli solemni, țârcovnici cu maniere de grăjdari și tot ce mai găsești prin iarmarocul vieții publice din România. N-am auzit, în orele interminabile în care-și dădeau cu părerea despre ce le trecea prin minte, nimic nou. Aceeași placă năclăit-naționalistă, același aer defetist. Mesajul lor de
Profeții xenofobi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8720_a_10045]
-
lacăt. Unii flăcăi povesteau că atunci când au fost la cosit, neștiind căn iarba mare până la brâu crescuseră și câteva fire de iarba fiarelor, au rămas fără coasă: când să mai tragă o brazdă, li s-a rupt coasa În iarbă. Grăjdarii de la curtea Împărătească au dus armăsarii la păscut și ca să nu-i scape cumva prin pădurile fără capăt, i-au Împiedicat. Dar iarba fiarelor, cum o păscura animalele, desfăcu toți caii Împiedicați. În vremea aceea trăia un om mărunțel pe
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
riscante ar fi părut, fiindcă avea încredere în tactul respectivilor. Odată Pomponescu vru să vadă ce localuri de perdiție frecventează Hangerliu și se lăsă călăuzit cu tot grupul, inclusiv madam Farfara, într-o grădină preferată în special de jochei și grăjdari de curse, pe lângă șosea. Așadar, madam Farfara participă ca unică femeie la masa intimă de la "Capșa" oferită de Pomponescu. Acesta se purtă cu o simplitate remarcabilă, arătîndu-se plin de atenții față de fiecare, infatuarea lui tipică trădîndu-se numai într-o oarecare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de gărzi, ștafete, delegați rămași aici din ziua precedentă și servitori se foiau într-un continuu du-te-vino. El îi veni imediat în întâmpinare, într-o stare de evidentă agitație. Sebastianus descălecă și îl salută, în vreme ce Vitalius încredința caii amândurora unui grăjdar. Apucându-l de un braț îl făcu să-l însoțească, urcând pe scara palatului. — Ce e, Audbert? Te văd îngrijorat. — Da, Eminentisime, sunt îngrijorat de soarta familiei mele. Imediat ce vor afla că le-am dezvăluit complotul cu Gualfard, hunii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
adevăr, mulți veniseră în anii din urmă ca să încerce acea experiență, dar cei opt erau singurii care rămăseseră: nu-i unea rangul social din care proveneau - Baudelius, de pildă, era de viță nobilă înaltă, în vreme ce Simplicius, dimpotrivă, era fiul unui grăjdar -, nici intensitatea credinței, ci, mai presus de toate, capacitatea de a renunța, disponibilitatea spre suferință. Fiecare dintre ei lăsase în urmă legături sentimentale ori rudenii, în unele cazuri chiar ambiții legitime ori un patrimoniu apreciabil; renunțând la toate și donând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mama, în timp ce el porni să-și facă loc printre cei care îl înconjurau, fără să-l piardă din vedere pe alan, care îi deschidea drumul către cai. — Știi să mergi pe cal? o întrebă pe Lidania. Sigur, tatăl meu era grăjdar. Se luminase de-acum de ziuă. Burgunzii, călare pe animalele lor, se îndepărtau deja, pe două șiruri, în lungul unei cărări ce se pierdea printre copaci, iar mulți dintre prizonierii eliberați, neștiind ce să facă, se amestecau cu ei, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
telefon și au acceptat situația, după care Marcel a devenit al nimănui, trăia doar din bucuria de a fi în circ și de a crește cu un vis nemaipomenit, acela de a deveni clovn. A trecut prin toate meseriile, de la grăjdar la artist, fără să crâcnească, fără să întrebe de ce se petrec lucrurile așa și nu altfel. Nu avea vreme de prostii, trebuia neapărat să nu piardă vremea, să câștige pariul cu timpul pentru a se vedea în arenă cu nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
duc acuma acasă și te mai sun, maestre. Nu știu când a închis, plângea când domol, când în hohote, făcea planuri și se prăbușea, era singur și nu-l putea ajuta acum nici unul dintre căluții pe care îi îngrijise ca grăjdar, nu-i puteau da o mână de ajutor nici unul din sutele de mii de copii care râseseră cu poftă de giumbușlucurile lui Marcelino. S-a dus să înveselească raiul, căci acolo îi este locul celui mai bun clovn român al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
să o zugrăvească azuriu cu stele aurii, de semăna cu priveliștea cerului pe malul Bosforului, sfat mare ținut de doamna Maria și de domnița Casandra. — Să meargă cineva la Hamie și altcineva la hanul răposatului ca să afle toți cafegiii și grăjdarii din târg că frații măriei sale, stolnicul Constantin și spătarul Mihai, l-au ucis cu bună știință pe vodă. Atât auzi Brâncoveanu prin ușa abia, abia crăpată și un gând îl străfulgeră. Trânti cu zgomot ușa grea de stejar și întoarse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Dacă nu eram noi, n-avea nici lumânare. Du-te sfinția ta la divan, îl priveghez eu pân’ la toacă. Binecuvântează. Omul se lăsă într-un genunchi. Mitropolitul rosti ceva neînțeles și-l binecuvântă. Ieși repede ca să nu-i vadă grăjdarul ochii înlăcrimați. În spătăria mică abia încăpură boierii mari și cei din a doua treaptă, care după lege au dreptul „să ridice domn pământean”. Oamenii doamnei cereau adunării să-l aleagă pe beizadea Gheorghe care, spuneau ei, ar domni folosind
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să spună ceva, își drese glasul și-și lăsă privirea în pământ. Se întreba dacă tânărul plin de viață din fața sa nu face un gest de impietate. Marele lui prieten zace mort și părăsit în odaia rece, privegheat de un grăjdar, care-i aprinde lumânare de la lumânare să nu stea fără lumină, iar tânărul se ridică pe treptele măririi până sus și de acolo demonstrează că este energic și capabil și chiar încearcă să arate că răposatul a greșit, el fiind
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un fel de paznic al lui Breazu. Înainte de a intra în întunericul grajdului, Ștefan duse mâna instinctiv la pumnalul pe care-l purta la cingătoare. Când se obișnui cu lumina puțină, prințul îl zări în mijlocul unui grup de cinci, șase grăjdari pe Turculeț, care-l ținea pe Breazu din scurt de căpăstru și-l ștergea, masându-l cu un șomoiog de fân. —E numai o apă și mi-e că-l prinde frigul. Ar trebui călărit în galop. — Și ce mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
e cam nărăvaș și dacă mă trântește îmi scapă și o ia razna. Poruncește să mă însoțească cineva, pe alt cal. — Încalec eu pe Breazu, caută-ți un cal și urmează mă, porunci Ștefan, luând căpăstrul din mâna lui Turculeț. Grăjdarii, plecându se, încercau să se depărteze din fața beizadelei, care astăzi părea mai înverșunat decât Breazu, dar nu fură lăsați. Ordinele scurte, țipate răstit, îi treziră din amorțeală. — Șaua mea, cea cu scări de argint și un macat turcesc. Legați mi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de miercuri 2 mai sosi la Curte, într-un galop nebunesc, Turculeț care, așa plin de praf și de sudoare cum era, intră în spătăria cu stele căutându-și stăpânul. În spătărie erau doar grămăticii care-l priviră mirați pe grăjdarul mirosind a bălegar de cal. Turculeț se rugă de un dorobanț din gardă să-l ducă la prinț, dar i se comunică sec: — Beizadea Ștefan este la vodă. — Moare Smardalac, e musai să-i spun... — Smardalac? — Smardalac, armăsarul arăbesc, ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aci la palat. Pentru asta, doamna Stanca și prințul Ștefan veniseră să vadă dacă toate pregătirile erau pe măsura celor așteptați. Frățiorul mai mic, beizadea Mateiaș, sperase să scape un pic din frâul profesorilor lui și să tragă chiulul pe lângă grăjdarii de la Mogoșoaia. Speranțe zadarnice, pentru că doamna Stanca luase cu ea renumita i pungă cu care-i învățase aritmetică pe toți copiii din neam. Așa că în caleașcă, avându-l alături pe prâslea, Stanca băga mâna adânc până la fundul pungii și scotea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Jos limba aristocrației!" strigă toți, "Limba noastră-i o comoară! Pentru filologi însă. Vă propun să învățați vulgara. E mai directă", zice Toth), iar din comitetul de urgență care ia ființă fac parte șeful sacagiilor, șeful pietrarilor, șeful barcagiilor, șeful grăjdarilor, șeful harabagiilor... Într-o paranteză (deschisă, ca să fie și ea translucidă) ar fi de subliniat și caracterul "protocronic" al textului, mai ales dacă ne gîndim la pactul dintre fiul mazilit și tuciurii ("Aso: Ham încercat și noi, mîncați-aș gura, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
a doua sticle de apă tonică, Își Întorcea serafic ochii către cer, sau, mai bine zis, către tavanul barului, câtuși de puțin sefirotic, și murmura: „Și poate că ei erau toate astea la un loc, suflete pierdute și suflete sfinte, grăjdari și cavaleri, bancheri și eroi...” „Sigur că erau ieșiți din comun”, veni verdictul lui Belbo. „Dar dumneata, Casaubon, ții la ei?” „Eu Îmi fac teza despre ei, cineva care face o teză despre sifilis ajunge să Îndrăgească până și spirocheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Destinat îi răspundea în același fel. Cei doi păstrau o distanță de cel puțin zece metri între ei. Fiecare la masa lui. Nu schimbau niciodată cu cuvânt. Mierck mânca precum un căpcăun murdar, cu șervetul înnodat la gât ca un grăjdar, degetele unsuroase și ochii deja tulburi din pricina sticlelor de vin de Brouilly. Procurorul, în schimb, era un om educat. Tăia peștele ca și cum l-ar fi mângâiat. Ploua întruna. Judecătorul Mierck își înghițea desertul, Belle de jour moțăia în apropierea vetrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
teatru și de club. Desigur, nu-și practica noua deprindere cu eleganță. Era hăbăuc și iritat. Fără să țină seama de faptul că moțăiam și căscam, mi-a Înșirat toate biografiei lui nesemnificative și, poate, apocrife. A pretins că fusese grăjdarul și apoi amantul prințesei Klavdia Fiodorovna; cu un cinism care mi-a evocat cele mai Îndrăznețe pagini din Gil Blas de Santillana, a afirmat că, Înșelând Încrederea prințesei și a duhovnicului ei, părintele Abramowicz, Îi sustrăsese acesteia un vechi diamant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]