307 matches
-
Calul pufnea în răcoarea dimineții și răsăritul încununa cu aur depărtările de codri. Apoi calea poticni într-un loc râpos. Culi coborî cu mișcări rupte și luă pe Murg de căpăstru. Îl duse până la altă așezătură. După acea așezătură se grămădeau grunzuri de ape înghețate. Nu mult apoi ajunseră la izvoare revărsate și la mărghile moi. Culi îndemna calul cu asprime și-l îmboldea necontenit. Nana Floarea nu mai putu răbda și trebui să-și desclește vorba: Tu nu te sui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe jumătate că badea Toma ar fi pretinzând cum că „nici în cartea lui Alixandru Machedon nu se scrie“ așa întâmplare ca a lui Culi. Al doilea pasagiu, cu toată osârdia domniilor lor, a rămas până la sfârșit obscur. Era un rând grămădit într-un colț. Îi lipsise acestui rând o silabă, pe care au lipit-o, după ce au aflat-o într-un ostrov: învreme cândiamu rimu erea numeleiana... Domnul de la Sibiu era Ieronim Dragu, vânător tare, decât care mai meșteșugit nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de două ori încolo și încoace, de câte ori ceilalți făceau numai doi pași într-o parte. Găsind o săptămână liberă pentru o expediție ca aceea, tovarășii răzbătuseră cu automobilul până la Tău și de acolo se îmbarcaseră într-o sanie cu oplene, grămădind în juru-le blăni și provizii. Acuma debarcaseră. Și încă sunau clopotele celor doi cai de la sanie, când ei se înfățișau, ca la un tovarăș căruia îi duceau de atâta vreme grija. Ieronim Dragu purta în buzunarul de la blăniță răvașul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lungă, nici prea aspră, dar ciutele și căprioarele suferiseră destul. Când paznicul de la Prelunci și-a scris raportul cătră domnii săi, a trebuit să însemne două ciute ucise la piscul lui Bara și una la șipotul Cernei și patru căprioare grămădite la Creanga Neagră. Trebuie să mai fi fost și altele, pe care încă nu le descoperise. Chiar și pe acestea apucase a le afla din vreme Onu Bezarbarză. Omătul fiind viscolit și tare, lupii puteau fugi pe el ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și-i scoate ea, și el să se ducă pe lume! — Așa mi-a spus și Gâdea. Bătrânul se întoarse cu dispreț: — Ce ți-a spus Gâdea? Ștefan Gâdea nu știe nimic. El știe să strângă banii și să-i grămădească la chisoi. Alta nu știe. Dacă știe, să spuie. Dar nici știe, nici poate spune. Așa arată și el, moș Mitre, că el nu se pricepe și numai dumneata știi toate câte au fost. —Cu Dălcăuș? Apoi de știut știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în picioare când mă văzu. Chiar uitasem cât de bine arăta. Toate femeile din bar și chiar câțiva dintre bărbați probabil îl priviseră lung și nostalgic în ultimele douăzeci de minute. Am știut că presupunerea făcută este corectă când o grămădă de capete s-au întors să vadă cu cine are el întâlnire; am sperat doar să nu gândească dezamăgiți: „aia?“. Aducându-mi aminte cât de înalt e, îmi pusesem cizmele negre din piele de căprioară cu tocuri de șapte cm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de la tejgheaua lui Borisoff, vânzătorul, plecase și el, șonticăit, trăgându-și ciotul de picior. Kerim ascultase până atunci muzicuța orbului, cu ochii închiși, cu capul sprijinit în mâini, ca și cum urmărea în zarea cine știe cărei depărtări de valuri întoarcerea mahoanelor lui, vedea grămădite în zare caice și ceamlânge și kalioane și kirlângice și tecnele și alte minuni de corăbii gonind spre schela Balcicului din el. Luat de cântarea stinsă, se lăsa dus cu zburătăcitul roatelor de ciulini în pustietatea vreunei câmpii arse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Atunci, plin de înflăcărare și nădejdi, urcam înălțimi și biruiam prăpastii adânci. Mă năpădesc gânduri învolburate care răscolesc în suflet nori negri, șuvoaie de pătimiri înroșindu-mi fața și înmulțindu-mi bătăile inimii acum când le retrăiesc... Timpul s-a grămădit în oasele mele, mult chinuite și pângărite iar pătimirea, care demult mi-a întrerupt cântecul inimii, acoperă zi de zi veștedul meu trup. Acolo în munți, sublimul tinereții înălța până la cer visele mele ce ardeau în sângele meu fierbinte și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și sânge; primejdii pentru satrapii cei pururi nesătui. Cu ochii duși departe de ceasul când scriu, când visul înălța fruntea mea până la cer, am fost aruncat în groapa cu lei. În pieptul meu, confrate, cu chinul camarazilor mei s-au grămădit torturi și umilințe și strigă din adâncul pivnițelor și grotelor comuniste. Legionarii, ostașii lui Hristos, strigătul, chemare sfântă, cântec de vioară, continuă neîntrerupt pe strune de foc într-o lume împovărată de greul chin al așteptărilor. Am adunat necontenit mireasma
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
A! poate crede că Elena sufere deși nu mărturisește! se repezi Nory. - Nu! De suferit, sufere în felul ei, dar - biata mea Lenora! oftă Lina astmatic subt voalul ei. în adevăr, Lenora . . . - Mai ales Lenora! . . . zise slab Mini. - Toate se grămădiseră azi: ultimatul dat prințului, exodul lăcustei și nevricalele Lenorei, observă Nory. Eu nu înțeleg pe Elena, dar am în ea atâta încredere încît socotesc că are dreptate. Nu mă orbește, altfel, nimeni . . . Dacă n-ar fi vorba de ea, m-
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
acru pe care îl luase încăierarea o supără, mai ales că, opriți la colț de stradă, erau o adevărată stridență în discreția zilei nebuloase, care, înfășurată în broboada de ceață, nu da drumul în sus vibrațiilor să se risipească, ci grămădea toată discordanța lor subt tavanul umed și scund al aburilor de toamnă. Neînțelegînd nimic și plictisită, Mini se scuză că are timpul prins și vroi să plece, dar Nory i se agăță de braț: - Mergi la Elena? zise Nory. - Nu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
asupra prăzii. 9. Tot poporul acesta vine numai ca să jefuiască, privirile lui lacome caută înainte, și strînge prinși de război ca nisipul. 10. Își bate joc de împărați, și voievozii sunt o nimica pentru el, rîde de toate întăriturile, căci grămădește pămînt, și le ia. 11. Apoi aprinderea i se îndoiește, întrece măsura și se face vinovat, căci puterea lui o ia ca dumnezeu al lui. 12. Doamne, nu ești Tu din veșnicie, Dumnezeul meu, Sfîntul meu? Nu vom muri! Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
-
hărțuiau cu argații, alții se certau între dânșii din senin, gata să se ia de piept. La fântână câțiva îngrijeau pe Trifon Guju, care gemea. Petre aruncă o privire, dar nu se opri. La ușa locuinței lui Leonte Bumbu se grămădeau unii cu răcnete amenințătoare pe care însă le întreceau țipetele nevestei logofătului, dinăuntru. Alături, în cancelarie, se învîrteau mai mulți, spărgând ce le cădea în cale și războindu-se mai ales cu registrele în care erau însemnate învoielile și datoriile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu oameni de cultură, academicieni, profesori universitari aflați atunci la Iași. Petru Poni și C. Bacaloglu și-au exprimat încrederea în evoluția favorabilă a evenimentelor dincolo de Prut, în raport cu durerea pricinuită de pierderea Munților Carpați în favoarea Austro-Ungariei. „Dacă azi norii se grămădesc în spre Apus, dinspre Basarabia se ivește o geană de lumină”, declara dr. Bacaloglu. Rugat să vorbească, N. Iorga preciza că, după strălucitele cuvântări ținute, nu-i rămâne decât să le spună oaspeților: „Ați venit la o mare durere a
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
și scrisului. tabernaculul cărții sau mic / mormânt. nu știu: să aprind lumânări sau să mă scald / în lumina spicelor apei celei luminate. ca un miner / solitar îmi ascut pana / și mă afund în grafitul cuvântului. sărind și jucând. / săpând înainte, grămădind în urmă. Leo Butnaru: Ordine de zi, ordine de noapte sau viața ca tentativă de a fi Volumul Ordine de zi, ordine de noapte (Editura Valman, Rm. Sărat, 2009), al lui Leo Butnaru, aduce un fragment din hermeneutica unei vieți
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ești Dumnezeu, măcar că îți dai ifose ca și cînd ai fi Dumnezeu. 3. Iată că ești mai înțelept decît Daniel, nici o taină nu este ascunsă de tine; 4. prin înțelepciunea și priceperea ta ți-ai făcut avere, și ți-ai grămădit aur și argint în vistieriile tale; 5. prin marea ta înțelepciune și prin negoțul tău ți-ai mărit bogățiile, și prin bogățiile tale inima ți s-a îngîmfat foarte mult. 6. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Pentru că îți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
de el, tatăl meu, s-au întrebuințat spre un scop îndestul de bun pentru memoria fiului său. De dătoriile cătră madame Lange și Betzhold i-am scris tatălui meu. V-am fost scris câte nenorociri, și pierderi bănești s-au grămădit în anul acesta asupră-i. Epistola ce v-o alătur nu știu de ce mînă-i scrisă, dar e dictată și iscălită de tata, căci modul de-a se esprima i-l cunosc. Vedeți în ea toată lipsa momentană de bani. Vedeți
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
pământ. . Să-ți fie de bine! Da' asta e poveste veche! zisese grosolana fată. Lina înțelesese atunci că Lică i-a vorbit Siei de ea batjocoritor și se ofensase de moarte. Nu-și mai alesese cuvintele, pierduse orice cumpătare și grămădise ocările și pumnii. Baba, pe coridor, se așezase pe vine cu mâinile peste urechi, așteptând să se facă pământul praf, iar Rim, prevenit de întrevedere, lipit cu urechea de ușa biroului, nu putuse rămâne neutru. Intrase în plin pugilat și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Circula însă stăruitor și versiunea că era o fată mare adusă de la spital, zvon răspândit de cei ce din ajun văzuse instalarea catafalcului. Unii adăogau că "era de boală molipsitoare". Sicriul era acoperit. Erau aprinse toate candelabrele și florile se grămădeau treptat, aduse de doamne elegante în rochii negre. Erau acolo și mulți bărbați în ținută corectă de doliu. O zi minunată de aprilie, caldă, poleită. Mulți rămăsese pe scară sau în amvon și, păstrând cuviința locului, vorbeau discret între ei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
șirul evenimentelor petrecute în timpuri așa de îndepărtate, credem că trebuie admise numaidecât următoarele migrațiuni ale Dacilor. Mai întâi respinși de Macedoneni, ei trec Dunărea împreună cu Geții și se opresc in câmpia munteană. Venind aici peste Dacii Iazigii, Dacii sunt grămădiți în Transilvania, unde trecând apoi și Iazigii Metanaști, Dacii sunt restrânși tot mai spre apusul acestei țări și în Banatul Timișoarei. Vom vedea mai jos că identitatea demonstrată a naționalității gete și dace, ambele de rasă tracă, cere și ea
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
l-a împins a ataca pe Daci din această parte a fost întâi scopul său de a le tăia linia de retragere către interiorul țării; apoi Dacii, așteptându-se fără îndoială a fi loviți tot prin partea de mai înainte, grămădise într-acolo toate întăriturile lor, încât Traian era sigur a găsi drumul prin Transilvania aproape liber către capitală. Traian pleacă în anul 104 de a doua oară contra Dacilor. Anul întâi însă îl petrece în Moesia, privighind sfârșirea construirii podului
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
și mai la adăpost lupta cu Dacii. Al doilea asalt dă orașul in mâinile dușmanului si pe când Romanii sfărmau zidurile și porțile, Dacii dădeau foc propriei lor cetăți, iar șefii lor, adunându-se în jurul unui mare vas cu otravă, se grămădesc pe întrecutele a se adăpa cu băutura mântuitoare de chinuri. Moartea trebuia să le fie grabnică, dacă nu vroiau să împodobească triumful învingătorului. Capitala căzuse, nu încă și poporul Dacilor. Decebal cu oștirea rămasă se retrăsese încă de mai înainte
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
vîrf, spinarea de un cenușiu pur și pieptul alb ca zăpada, care părea neatins. — Ar fi cazul să-l îngropăm? — Ar fi dificil fără unelte. Putem ridica un tumul peste el. Adunară pietre din prundișul de lîngă lac și le grămădiră peste penele lucioase ale corpului neatins. — Acum ce-o să i se întîmple? — O să putrezească și or să-l mănînce insectele. Sînt o mulțime de furnici roșii prin jur; or să-l ciugulească și o să devină curînd schelet. Scheletele sînt extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-n el e moartă - 52 {EminescuOpVI 53} {EminescuOpVI 54} {EminescuOpVI 55} Când vede solzii, dinții cei de criță. Sărind la el și-nfipse a lui spadă 160Și de pământ îl țintui de coadă. Apoi din munte stanuri el răstoarnă, Le grămădește crunt peste balaur - Acesta iar se sbate, se întoarnă Și în durerea-i muge ca un taur, 165Dar el mereu pe dânsul pietre toarnă Pân nădușit plesni acel centaur. Trecu - nainte - două lancii scurte - Pân- ce dădu de strălucita curte
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
61 {EminescuOpVI 62} Și acest drum al pulberei, peirei, Ce ca pe-un plan l-am zugrăvit cu mâna, Nimic fiind, L-am închinat murirei -. În van s-acopără oprind ruina, Nimic etern în tremurul sclipirei; În van adun și-și grămădesc lumina, În cărți și scrisuri - și în van ș-acață De vis etern sărmana lor viață... Și tu ca ei voești a fi, demone, Tu care nici nu ești a mea făptură; Tu ce sfințești a cerului colone Cu glasul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]