406 matches
-
și în Anglia normandă), vasalul depune jurâmînt pe cărțile sfinte sau pe o raclă conținînd relicve, conferind jurămîntului de fidelitate un caracter religios și sacru, în sfîrșit, seniorul îi dă vasalului un obiect care simbolizează bunul dat drept fief: o grămăjoară de pămînt, o creangă de copac etc.: aceasta este învestitura. Abia atunci, contractul care îi leagă indestructibil pe vasal și suzeran intră în vigoare, cu toate sarcinile și îndatoririle care revin fiecăruia. Primul (vasalul), stăpîn al fiefului său, trebuie, în
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
odihnindu-se. Alteori se urcă pe acoperișul garajului și se uită de acolo să vadă cine ce face. Toată lumea îl cunoaște de RADAR și, când nu e de față, toți îi spun RADAR. Pentru aceste servicii primește inginerul Stoica o grămăjoară mare de bani aduși din sudoarea șoferilor. Tot cam pentru aceste servicii primesc bani șefii de ateliere, șefii de coloană, șefii de garaj, maiștrii de atelier și mulți alții. Șefii de autobaze, toți deopotrivă, țipă la șefii de atelier, aceștia
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mai mare, Mihai. Eu, Prîslea, eram cel mai lăcomior și acceptam cu plăcere cîte un grăunte, două, oferite de ceilalți din firava lor porțioară. Nu știu cum se făcea, dar tatii nu-i era foame și se arăta vesel nevoie mare cînd grămăjoara sa de grăunțe dispărea în mînuțe mici, catifelate. Se lua cîte unul, restul rămînea pentru tata. Apoi, iar cîte unul și tot așa. În ziua aceea ne uitam spre muchia dealului cu disperare și mama nu se zărea. Încet, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fatală greșeală“. Așa zice. Pif e cu capsa pusă și mi-e să nu se ia de el. Să nu i se pună pata. - Aoleu, cât mai e până dimineață, se smiorcăie din când în când și lovește masa cu grămăjoare de scrum și bălți de rachiu care saltă, sar. Sau ceva de genul ăsta. E așa de supărat, că nu poate nici să se îmbete. Ce mai vreți să știți despre el? Odată a lins 17 beri. Recordul lui. Altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de drum“. Până la cinci-șase ani, toți suntem la fel. Apoi intervine ceva care ne separă. Prudență, neîncredere. Ne jucam în nisipul umed, așezat pe o folie murdară de ciment, și deodată ființa de lângă mine a adunat în căușul palmelor o grămăjoară de nisip și mi l-a aruncat în ochi. Fără motiv, așa, absolut aiurea. Inexplicabil. Țin minte buzele strânse cu dușmănie, așa, hain, subțiate. Ochii încordați așteptând o reacție a mea care trebuia să vină și să-i dea satisfacție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ne mutăm din grajd. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. În ce condiții trăiam? Cum dormeam? N-aveam nici perne, nici cearșaf, nici pături. Nimic. Culcați unul lângă altul pe iarba adusă de tata puseserăm în loc de căpătâi o grămăjoară mai mare de buruieni. Cu capetele așezate la nivelul solului, inspiram din plin mirosul de urină fermentată și de bălegar putrezit, ceea ce trebuie să recunoaștem nu erau miresmele cele mai încântătoare pentru alveolele pulmonare ale unor copii. Mirosul specific de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
înaltă decât „tovarășa Elena“. Aveam parte de un panopticum de femei acre și urâte: tovarășa Ana, tovarășa Liuba, tovarășa Lina Ciobanu, tovarășa Suzana Gâdea, tovarășa Aneta Spornic. Moda instaurată de ele era un coc împletit în creștetul capului, ca o grămăjoară de baligă. Și un zâmbet de superioritate disprețuitoare când se vorbea despre imperialiști sau despre Occident. R.P. Ați pomenit de fondul secret și de expedierea anumitor scriitori „la secret“. Ce însemna de fapt o asemenea izolare? Cine mai putea să
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
au putut vedea - cu ce satisfacție, nu mai e nevoie să o spun - la lucru pe gospodarul ce le stârnise antipatia, trebăluind plin de năduf în jurul lacătului de la intrarea în pivniță, încercând - cu ajutorul unui ceainic cu apă fiartă - să dezghețe grămăjoara solidificată ce obtura atât de necesara gaură a cheii. O farsă de o simplitate diabolică, într-adevăr... * Prea multe amintiri cu lecții de pian pentru un nedăruit ca mine! Nu mai sunt în apartamentul ticsit cu lucruri vechi și scumpe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
osemintele părinților săi, la 16 și respectiv 14 ani de la moartea lor. Din oameni ca toți oamenii, din carne și oase, de care se despărțise, de mama la 12, de tata la 14 ani, nu mai rămăseseră decât oasele, o grămăjoară de oase (din ele chiar au făcut apoi o grămăjoară, au introdus-o într-un săculeț, depus apoi deasupra sicriului răposatei bunici). Le văzusem și eu, profund tulburat, acele oseminte, de culoare galbenă, dar, în timp ce pentru mine ele aparținuseră unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
moartea lor. Din oameni ca toți oamenii, din carne și oase, de care se despărțise, de mama la 12, de tata la 14 ani, nu mai rămăseseră decât oasele, o grămăjoară de oase (din ele chiar au făcut apoi o grămăjoară, au introdus-o într-un săculeț, depus apoi deasupra sicriului răposatei bunici). Le văzusem și eu, profund tulburat, acele oseminte, de culoare galbenă, dar, în timp ce pentru mine ele aparținuseră unor ființe abstracte (nu-mi cunoscusem socrii, dacă acest cuvânt cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
într-un paner frumos pe care femeile de aici le poartă în spate cu niște curele trecute pe după umeri. Panere frumos lucrate din mlajă, în forma unor piramide trunchiate cu baza în sus. Cotoarele mai groase le așeza într-o grămăjoară deosebită, pe care avea s-o lege cu alte curele, ca s-o poarte într-adaos. Lucra încet și metodic cu fierăstrăiașul. Părea că face operația mai mult din distracție. Nu părea să facă lucrul, în orice caz, din sărăcie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
favorizarea dizolvării gazului rezultat. Ce observați? Scrieți ecuațiile proceselor ce au loc. 6. Reacția metalelor cu sulful * Se amestecă 3 g Zn și 1 g floare de sulf, se așează amestecul omogen pe o sită de azbest, sub formă de grămăjoară. Amestecul se încălzelște într-un singur punct, cu ajutorul uni bec de gaz. Amestecul se aprinde cu o răbufnire puternică datorită energiei mari degajate la combinarea elementelor, produsul format se ridică până la tavan sub forma unui nor alb. Scrieți ecuația procesului
Chimie anorganică - Chimie experimentală : teste şi fişe de lucru by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaei () [Corola-publishinghouse/Science/757_a_1321]
-
este frig și foame, unde nu sunt griji, unde totul e frumos și bine........erau la Dumnezeu. Când se lumina de ziuă, fetița zăcea jos, ghemuită, cu obrajii roșii, cu zâmbetul pe buze..........moartă, moartă de frig și cu o grămăjoara de chibrituri aprinse. Lumea s-a întristat când au vazut-o. A vrut să se încălzească! Spuse cineva Nimeni nu știa în ce lume minunată a plecat ea împreună cu scumpa ei bunică care o iubea nespus de mult și care
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
mai întâi între părinți, apoi cu noi, iar la urmă copiii, noi între noi, zicându-ne „Hristos a înviat” - „Adevărat a înviat”. Cojile de la ouă fiind sfințite la biserică de către părintele nu le aruncam - ar fi păcat - ci le adunam grămăjoară cu grămăjoară, le mărunțeam după ce se zvântau, și le aruncam în brazda ogorului, ca să crească roadă bogată iar parte era amestecată în hrana animalelor și a păsărilor, ca să dea frupt și ouă, după cum o vrea Dumnezeu, adică să fie binecuvântate
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
între părinți, apoi cu noi, iar la urmă copiii, noi între noi, zicându-ne „Hristos a înviat” - „Adevărat a înviat”. Cojile de la ouă fiind sfințite la biserică de către părintele nu le aruncam - ar fi păcat - ci le adunam grămăjoară cu grămăjoară, le mărunțeam după ce se zvântau, și le aruncam în brazda ogorului, ca să crească roadă bogată iar parte era amestecată în hrana animalelor și a păsărilor, ca să dea frupt și ouă, după cum o vrea Dumnezeu, adică să fie binecuvântate. La vreme
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
număr - , scotea boabele, le așeza, le îngrămădea pe masă sau pe lăicerul de pe pat, le despărțea în grămăjo are de 3-5 boabe, le punea la o anumită distanță între ele , le muta de ici-acolo, câte un grăunte dintr-o grămăjoară în alta, mai căsca, se vede că nu-și făcuse somnul sau poate așa vroiau duhurile cu care se războia, și, iarăși, nu știu c um se făcea și dregea, că după multe curse pe care tot le realiza cu
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
decât o cutie de chibrituri? Cum reușește să se facă atât de mică, pe deasupra mai lăsând de jur-împrejur și o margine goală pentru iarbă? Fiul bunicii, sfârtecat în război de o mină, seamănă, întins pe batista din iarbă, cu o grămăjoară de frunze putrezite adunate de vânt. Cum de cutează o fotografie de pe front, trimisă ca veste de moarte, să confunde între ele lințoliul cu batista, omul cu o mână de frunziș? Nimeni n-a putut lua de pe umerii bunicii povara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
deschis apoi ușa dulapului din perete, m-a luat de mână și m-a împins înăuntru. A aprins lumina și a tras ușa după ea. Interiorul arăta ca un dulap de haine, dar nu erau haine acolo. Doar umerașe și grămăjoare de naftalină. Imediat mi-am imaginat că era de fapt un culoar secret care ducea cine știe unde. Altfel ce sens ar fi avut să mă echipeze în halul în care mă aflam și să mă vâre acolo? Tânăra a rotit un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ce dorești. Nu ai nici o restricție. Ai înțeles? — Am înțeles. Și până când o să mă îndeletnicesc cu așa ceva? Nu știu până când, zise Paznicul. Până sosește momentul potrivit să te lași de treaba asta. Luă apoi o altă bucată de lemn din grămăjoară și se apucă de cioplit. — Orașul e sărac. Lumea nu-și permite să trândăvească. Toți lucrează. Treaba ta este să citești vise la bibliotecă. Doar n-ai venit aici ca să te distrezi, nu? — Nu mă deranjează munca. Mai bine muncesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fost scris, spuse bătrânul. E rândul tău. N-ai cum să câștigi dacă nu-mi iei Nebunul. După ce-a nins neîntrerupt trei zile, cerul s-a înseninat brusc. Razele soarelui își trimiteau lumina sclipitoare peste orașul înghețat. Se auzeau grămăjoare de zăpadă căzând de pe crengile copacilor. Ca să evit lumina aceea puternică, am tras perdelele și m-am închis în casă. Se pare că nu aveam însă nici o scăpare. Orașul înghețat se reflecta ca o bijuterie cu multe fațete, sculptată fin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Am băut toată berea. Era o liniște în zori de parcă ne aflam în mijlocul pădurii. Pe jos stăteau aruncate de-a valma lucrurile de care ne dezbrăcasem în grabă. Haina, cămașa, cravata, pantalonii, iar dintre ale ei, rochia, ciorapii și chiloții. Grămăjoara mea de obiecte părea chintesența unei vieți de treizeci și cinci de ani ajunsă la punctul culminant. — La ce te uiți? mă întrebă ea. — La îmbrăcăminte. — De ce? — Până cu puțin timp în urmă făcea parte din mine. Și hainele tale făceau parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și a pregătit un culcuș cald pentru aceea făptură înfricoșată. El s-a întins să doarmă pe niște scânduri de lemn ude. «Mâine o să avem grijă să-ți regăsești familia. Acum dormi liniștit!». Văzându-l ghemuit sub pături părea o grămăjoară de oase nemișcate: «Bietul copil! Ai avea atâta nevoie să fii îmbrățișat și încălzit la pieptul unei mame. Și în schimb, mizeria și răutatea celor mari te-au transformat în marfă de câștig». În dimineața următoare, l-a revăzut treaz
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
am să muncesc. După, Providența va avea grijă“». E un sărac? « La poarta mânăstirii se prezintă un bărbat îmbrăcat sărăcăcios. Fratele deschide sertărașul pomenii și era pe punctul să-i dăruiască ceva. Dar celălalt îl oprește și îi depune o grămăjoară de bani, rodul economiilor sale, „ca să puteți cumpăra pâine pentru băieți“. Și pleacă bucuros». Cum se numește? Un bătrânel aduce o ofertă de trei mii de lire. Superiorul îi cere numele ca să-i poată spune și lui don Calabria. „Nu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
nu cred că e o idee bună. - Ce rost au reticențele astea? am întrebat iritat. De unde vii - din orășelul ăla complexat din Connecticut de unde-ai evadat? Mi-am făcut de lucru cu gramul de coca și mi-am presărat o grămăjoară pe polița de lângă chiuvetă. Nu fac decât să-ți ofer o linie. De ce-i o decizie atât de dificilă? Apoi, cu o voce de mascul feroce: Cine e prietena ta focoasă? Mi-a ignorat tactica. - Nu e vorba de linie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
acoperite de pământ cleios și le-a spălat fără grabă în cazan. Asculta rugăciunea șoptită a confraților și trăgea pe nas tămâia care ieșea din șapte cădelnițe aurite. Apoi a așezat oasele pe un șervet curat și alături de ele o grămăjoară de obiecte risipite în mormânt, câteva catarame coclite, un inel de argint, fără pecete, și o pereche de cercei pentru copii, pe care ori că mortul îi avusese într-un buzunar, ori că erau veniți din altă parte, din burta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]