234 matches
-
Eu însumi am fost un timp vagabond. Eram fericit. De ce nu sunt eu în locul tău? M-aș urni din cameră doar o dată pe lună să caut în cutia poștală cecul de șomer. Fii conștient de norocul pe care îl ai. Grăsanul era de-a dreptul scrântit. Bieții oameni de la Levy Pants, au avut noroc că n-au sfârșit-o în Angola. — Bine. Nu uita să vii peste vro două zile. Jones aruncă un nor de fum înspre cercel. Harla o s-arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ușa, trebuia să-mi dau seama că se va sfârși astfel. Ce i-ai făcut acestui scump băiat? — Mi s-au murdărit pantalonii, țipă cowboy-ul. — Am fost atacat sălbatic și împins în măscăriciul ăsta de cowboy. — Nu încerca să minți, grăsanule, spuse Frieda. Am văzut cum s-a întâmplat. Era gelos, Dorian. Voia să danseze cu tine. „Îngrozitor!“ „Fă-l să plece!“ „Ne strică petrecerea.“ „Monstruos!“ „Periculos!“ „O catastrofă.“ — Pleacă de aici, strigă Dorian. Ne ocupăm noi de el, spuse Frieda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fure argintăria, Logan, știi cum sunt avocații ăștia. Logan Îl conduse pe avocat până la ușa din față. — Știi, zise Sandy, privind chiorâș ploaia care pica din cerul de culoarea cenușii, și eu am copii. Dacă e să Îl crezi pe grăsanul ăsta ticălos, ai zice că trăiesc numai ca să dau drumul la loc pe străzi perverșilor. Logan ridică o sprânceană. — L-ai făcut scăpat pe Gerald Cleaver. Avocatul se Încheie la haină. — Nu, n-am făcut așa ceva. — Ba da!Ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Jidanul, acum trebuie să-l mai bateți și pe informatorul meu preferat. Otis, ești un negrotei norocos! Detectiv Upshaw, ești un alb tâmpit! Individul înalt îl conduse pe Otis la baie. Danny se ridică în picioare și își recuperă insigna. Grăsanul roșcat îi zise: — Du-te-n mă-ta la voi la comitat și bate-i pe negroteii voștri! PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL CINCI — ... Și cel mai perfid aspect al comunismului, instrumentul insidios cel mai eficace, e faptul că se ascunde sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în mijlocul căreia zăcea un gândac mort. — Dumnezeule! Spune-mi că ești... Danny îl apucă de gât și îl strânse. — LASD. Nu ridica vocea, fii sincer cu mine și-ți dau drumul să pleci. Pipăi cu mâna liberă buzunarele și talia grăsanului, scoțând un portofel, niște chei, un cuțit cu lamă retractabilă și o borsetă de piele cu fermoar, plată, dar grea. Îi lăsă gâtul un pic mai liber din strânsoare și examină portofelul, scăpând pe jos carduri și hârtii. Găsi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
încăpere din arhivă pe care supraveghetorul-șef o aranjase pentru ei. Își verifică ceasul și observă că venise mai devreme. Meeks trebuia să sosească abia la 9. Mal avea patruzeci de minute de muncă la dispoziție înainte să apară și grăsanul. Pe o masă lungă de metal fuseseră stivuite vrafuri de dosare. Mal le înpinse la un capăt al mesei, se așeză și începu să scrie. CITAT RETRAS, CU CARACTERE MAI MICI Raport - 10.01.1950 Lui: Ellis Loew De la: Mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să-mi petrec ziua cu un tip care putea să pună pe cineva să mă împuște fără să-l pup un pic în fund. Mal deschise cutia și văzu o pereche de trese sclipitoare, de argint. Se uită la Meeks. Grăsanul spuse iar: — Nu am pretenția la o strângere de mână sau la un „Mersi, amice!”, dar în mod sigur mi-ar plăcea să știu dacă tu ai lansat torpilele alea spre mine. Ceva din comportamentul lui Meeks nu era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
spus că nu știu, că nu l-am întâlnit niciodată pe puști și tot ce știu despre el e la a treia mână. Mal își drese glasul, deranjat că era dus cu vorba. — Cum adică la a treia mână, Meeks? Grăsanul zâmbi. — Îl cercetam într-o chestie pe Reynolds Loftis și am ciupit o informație de la Moravurile din Samo. Loftis a fost săltat în ’44 dintr-un bar de poponari împreună cu un amic, un avocat pe nume Charles Hartshorn, mare sculă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
am auzit la radio. La casa lui Mickey Cohen a fost pusă o bombă. Se pare că e grav de tot. Meeks începu să alerge. Mal o porni în urma lui, sărind într-un Caddy verde - o singură privire la fața grăsanului îl convinse că „de ce” constituia o întrebare inutilă. Meeks făcu o întoarcere bruscă cu mașina, scrâșnind din pneuri, trecu prin complexul Administrației Veteranilor și ieși pe San Vicente. Mal se gândi la casa lui Mickey Cohen de pe Moreno. Meeks ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
conducea un Eldorado verde, model ’48. Casa lui Mickey fusese bombardată ieri. Mickey, nevasta și buldogul supraviețuiseră. El parcase mașina la distanța standard de trei străzi. Supravegherea făcută de mântuială îl convinsese pe atacator că el era Mickey - un sudist grăsan și scund fusese confundat cu un evreu grăsan și scund. Buzz continuă să scaneze mașina: rămânea nemișcată și lipsită de pulsația luminoasă a jarului unei țigări. Trecură cinci minute. Nu apăru nici un polițist și nici vreun tovarăș de-al mortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pahare mari de whiskey. Un șir de gorile de-ale lui Dragna era plasat în fața perdelelor. Johnny Stompanato nu se vedea nicăieri, pentru că la ora asta Johnny Stompanato era, probabil, la jumătatea drumului spre Pedro și spera ca un anumit grăsan să supraviețuiască dimineții de azi. În partea opusă, lângă peretele din stânga, se derula adevărata afacere: doi bărbați cu aspect de mexicani numărau bancnotele dintr-o valiză plină cu bani, iar un om de-al lui Mickey și un om de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Dar Danny nu făcea parte dintre acești oameni. El nu se grăbește, își spunea Jina. El așteaptă dreptatea sățioasă a testelor de aptitudini de la facultate sau a unei reuniuni școlare, unde toți foștii colegi, vedetele clasei, aveau să fie niște grăsani divorțați. Danny se pregătea pentru fericirea de mai târziu. Ușa de la intrare s-a închis c-o bufnitură. Jina a auzit vocea lui Mike și cel mai vesel răspuns pe care Danny izbutise să-l dea în mai multe zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
făcu semn lui Emil să meargă Înainte. Nu, cred că ați vrea să oprim, domnule Sammler. Îl văd pe ginerele dumneavoastră acolo. Nu el e, cel cu geanta verde mare? Și celălalt nu e partenerul lui Wallace? — Feffer? — Puștiul acela grăsan. Față rozalie, barbă. Se bate. Nu Îl vedeți? Unde anume? Pe stradă? E Eisen? — Nu el, celălalt tip are probleme. Tânărul, bărbosul. Cred că o Încasează. De cealaltă parte a străzii În pantă era oprit de-a curmezișul trotuarului un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Widick ar discuta despre așa ceva cu Elya. E o persoană cu destul de mult bun-simț În multe privințe. Nu-l știu bine, desigur. Impresia mea generală este aceea a unui avocat de ispravă. Nu un ticălos. O față mare și blândă. — Grăsan Împuțit. O să-l Înjur când Îl văd. O să-i smulg părul din cap. — Nu fi așa sigură că a fost cineva care a făcut-o din răutate. S-ar putea să greșești. Elya este extrem de inteligent și se prinde ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să fie observat prea de aproape. Trebui, bineînțeles, să treacă prin fața portarului. Odată intrat înăuntru, Gosseyn privi prin geamul ghișeului personajul mătăhălos care îndeplinea acest oficiu. ― Mă numesc Gosseyn. Am o primire anunțată la miss Patricia Hardie, la ora unu. Grăsanul parscurse cu degetul o listă de nume. Apoi apăsă un buton. Un tânăr înalt, în uniformă, ieși pe o ușă de lângă ghișeu. Luă servieta lui Gosseyn și-l conduse până la un ascensor ale cărui uși tocmai se deschideau. Una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mai calcina potența în alcooluri. E o muiere aprigă olteanca, fiindcă i-ar fi interzis să poarte cercel în ureche, ca zoofilii, sau să-și masacreze pielea cu tatuaje, cum fac țiganii care-și vrâstează spatele și brațele lor de grăsani, tărcându-le ca la năpârci. Într-un târziu, obosită și dezamăgită de însuși faptul că nu se mai isca vreo scandaloasă schimbare de linie, lumea se plictisi să se mai preocupe de ceea ce devenise anost și fără de atracție, simțindu-se trasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
primul rând, eu personal, n-am auzit de nici un grup de prostituate albe care să-și desfășoare activitatea în Tokyo. — N-aveați cum să auziți. Funcționăm ca un club particular. Tocmai de aceea acest domn Sade... Endō și bărbatul cel grăsan, față-n față la masă, au început să discute în șoaptă ca să nu-i audă chelnerițele. Între timp, Gaston dădea din cap disperat și clipea din ochi, străduindu-se din răsputeri să-l facă pe om să priceapă că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
eu să-mi pierd răbdarea. - N-are, s-a mirat femeia de întrebarea mea, da’ asta a văzut Iacob când a ieșit în fața dughenei lui. *** Sunt în tren. M-am hotărât să stau cu ochii închiși tot drumul, spre disperarea grăsanului din fața mea, care mi-a lansat, înainte de-a se așeza pe bancheta unsuroasă: - He, he, se mai strânge funia de par, începe să-i mai strângă cu ușa, nu? Am... Dau din mână și-mi trag haina peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
e prea slab! Slab în comparație cu ea, poate, dar destul de bine în comparație cu orice om normal. Își și imagina ce-l aștepta - linguri pline de untură la micul dejun și felii groase de pâine, care-l vor umfla ca pe șeful ăla grăsan din nord, cel sub care s-a rupt scaunul când a venit în vizită în casa în care era menajeră verișoara ei. Dar nu bunăstarea domnului J.L.B. Matekoni o îngrijora, ci slujba ei, pe care acum și-o vedea amenințată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Era încăperea din care se trimiteau Prezicătorii de pe Yalerta la postul care le era desemnat. Proces încă și mai simplu decât crezuse. Părea că nu era loc de formalități. Ofițerul de la admiteri îi lăsa pe voluntari să treacă; după care grăsanul îi conducea în această cameră și-i expedia la destinație. În rest, nimic nou. Ofițerii și echipajul își duceau existența de rutină, fără să se întrebe de ce nava lor rămânea la Yalerta. Cum era trecut de miezul nopții, dormeau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Orice bărbat care se complace în activități indecente ilegale cu alt bărbat, sau care participă la astfel de activități, va fi pedepsit cu închisoarea.“ Becker îl strânse în joacă de obraz cu degetele și adăugă: Asta înseamnă că ești arestat, grăsan futăcios în cur ce ești. — Dar este inadmisibil. N-am scris niciodată nici o scrisoare nimănui. Și nu sunt homosexual. Nu ești homosexual, îl îngână Becker, mârâind. Iar eu nu mă piș cu puța. Din buzunarul de la haină scoase cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în dormitor și m-am uitat peste umărul ei la imaginea din oglindă. —E complet și absolut nepotrivită. Arăt... conservator! miorlăi ea teatral, trăgând de tivul rochiei. Uită-te la mine! Arăt ca ieșită dintr-un spectacol de pe Broadway cu grăsani. Fixativul. Viitorul meu Potențial Soț va crede că sunt un spiriduș! Rochia era superbă, sută la sută mortală. —Julie, arăți trăsnet. Rochia aia e atât de scurtă că e aproape invizibilă. E antonimul lui conservator, am încercat s-o liniștesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ochelari negri în clipa în care mă apropii de poartă. Nu-l iau în seamă. — Doamnelor și domnilor ziariști, încep. V-aș fi recunoscătoare dacă m-ați lăsa în pace. Nu există nici o poveste aici. Vei rămâne menajeră ? strigă un grăsan în blugi. — Da, voi rămâne. Îmi înalț bărbia. Am făcut o alegere personală, din motive personale, și sunt foarte fericită aici. — Dar ce părere ai despre feminism ? întreabă o fată foarte tânără. Femeile s-au luptat ani la rând pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un impermeabil albastru. Al cărei titlu să fie „Samantha spune”. — Poftim ? Mă uit la ea ca la nebuni. Nu am nici un sfat casnic de dat ! — Atunci o rețetă ? Radiază. Felul de mâncare preferat ? — Vrei să ne pozezi în șorț ? strigă grăsanul clipind libidinos din ochi. — Nu ! zic îngrozită. Nu mai am nimic altceva de adăugat ! No comment ! Plecați ! Ignorându-le țipetele și strigătele de „Samantha!”, mă întorc și alerg cu picioare tremurătoare înapoi spre casă. A înnebunit lumea. Mă năpustesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
data de 18 septembrie. Mi‑a părut rău să aud că politica noastră referitoare la bagaje v‑a provocat insomnii și atacuri de panică. Accept că este posibil să cântăriți mai puțin decât, cum ziceți dumneavoastră, „un om de afaceri grăsan din Antwerp, care bagă în el gogoși non‑stop“. Din păcate, Regal Airlines nu poate, nici în această situație, să vă mărească limita de greutate la bagaje peste standardul de 20 de kilograme. Sunteți liberă să faceți o plângere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]