234 matches
-
te bați cu unul singur, nu cu doi odată. Cano În schimb era foarte trist; de mult trecuse vremea cînd era trist numai din cînd În cînd, acum era trist mereu și pe deasupra avea și mătreață. Sosi În sfîrșit și grăsanul Martinto, dar din nou rămăsese repetent și abia-și amintea că fusese prieten cu Julius. Soseau pe rînd toți foștii colegi și lîngă ușa care dădea În curtea mare a școlii se repeta veșnica scenă a celor care veneau pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
consultat? Văzu În fața ochilor pianul cu parfumul acela minunat, de claviatură, de curațenie și dădu fuga să se alăture grupului unde erau Del Castillo și Sánchez Conuha, poate că lîngă ei o să se simtă iarăși mare, uite-l și pe grăsanul Martinto, i-ai văzut pe frații Arenas?, uite-l pe Chavez, uite-l pe Cano. Sărmanul Cano. Îi mai rămăseseră cîțiva bănuți pe care-i furase de la bunică-sa și cumpăra bomboane de la Pirat, care Își vîrÎse mîna printre gratiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
podium, alături de celelalte măicuțe. Lăsase toate clasele perfect aliniate, În rînd cîte doi și În ordinea Înălțimii, acuma o să cînte Imnul Național Peruvian și imnul colegiului. Călugărița de la pian Înălță brațul pentru a da semnalul, Încă nu Îl coborîse cînd grăsanul Martinto zbieră un SÎntem liberi! pe un ton greșit și Roșcova se repezi furioasă să-l tragă de perciuni. Nu putu, din fericire, fiindcă maica stareță hotărî că era prima zi de școală și că trebuia să considere că fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atunci Beethoven o să Înceapă să plîngă și-o să-i ierte pe toți. Martinto apăru Înarmat cu o spadă de lemn imensă și-i provocă pe toți cei din grup, dar ei nici măcar nu Întoarseră capul să se uite la el. Grăsanul nu se sinchisi de disprețul lașilor ăstora, o luă din nou la goană furios și cînd ajunse În fundul curții se Încăieră pe viață și pe moarte cu un chiparos. — Și Într-o bună zi se duse cu ea acasă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din nefericire incidentul n-a avut semnificația pe care cei dintr-a treia ar fi dorit-o, n-a fost nicidecum hotărîtor. Fernandito tocmai Își cumpărase furios o ciocolată și desfăcea poleiala, cînd se apropie de el nătărăul de Martinto, grăsanul. Nu-și dăduse seama de nimic grăsanul ăsta neisprăvit; nici măcar nu-și dăduse seama că Fernandito era Într-a treia și că era tot timpul furios. Observase numai faptul că era un elev nou În școală și hotărî să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe care cei dintr-a treia ar fi dorit-o, n-a fost nicidecum hotărîtor. Fernandito tocmai Își cumpărase furios o ciocolată și desfăcea poleiala, cînd se apropie de el nătărăul de Martinto, grăsanul. Nu-și dăduse seama de nimic grăsanul ăsta neisprăvit; nici măcar nu-și dăduse seama că Fernandito era Într-a treia și că era tot timpul furios. Observase numai faptul că era un elev nou În școală și hotărî să-l atace tocmai cînd se grăbea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era un elev nou În școală și hotărî să-l atace tocmai cînd se grăbea să-și mănînce ciocolata. Fernandito nu se aștepta deloc la așa ceva, cînd deodată se trezi cu o spadă de lemn În piept. ZÎmbi furios și grăsanul Îi răspunse rîzÎnd fericit. „Un nou mușteriu pentru dueluri“, s-o fi gîndit el, dar Fernandito Îl privea atît de insistent, Încît bietul Martinto Începu să oscileze Între sînt un copil fericit și problema răului În lume. Fernandito era furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
s-o fi gîndit el, dar Fernandito Îl privea atît de insistent, Încît bietul Martinto Începu să oscileze Între sînt un copil fericit și problema răului În lume. Fernandito era furios foc și zîmbetul lui Îl făcu pînă și pe grăsanul Martinto să-și dea seama că ceva nu e În regulă, deodată observă că toți cei dintr-a treia urmăreau scena de la o oarecare distanță și parcă puțin stînjeniți. Grăsanul Își pierdu veselia, nesiguranța se strecură În sufletul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
furios foc și zîmbetul lui Îl făcu pînă și pe grăsanul Martinto să-și dea seama că ceva nu e În regulă, deodată observă că toți cei dintr-a treia urmăreau scena de la o oarecare distanță și parcă puțin stînjeniți. Grăsanul Își pierdu veselia, nesiguranța se strecură În sufletul lui de copil netot și cînd Fernandito Îi spuse dă-mi bățul el i-l dăduse ca un cîine care vine cu mingea În dinți la stăpînu-său, ca să i-o arunce iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
făcu Martinto și crezu că jocul o să continue, fiindcă acum rîdea din nou și spuse ține tu spada că eu mă duc să aduc alta și te provoc la duel. Fernandito zîmbi și mai strîmb și era din ce În ce mai furios, dar grăsanul crezu că așa era felul lui, probabil că se gîndi: „E dat dracului piratul ăsta nou“ și se Întorcea să se ducă să caute o altă spadă, cînd, deodată simți o lovitură teribilă care-i ardea șezutul. „Na“, Îi zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
probabil că se gîndi: „E dat dracului piratul ăsta nou“ și se Întorcea să se ducă să caute o altă spadă, cînd, deodată simți o lovitură teribilă care-i ardea șezutul. „Na“, Îi zise Fernandito, Înapoindu-i liniștit bățul și grăsanul, Încremenit, cu uimirea Întipărită pe față, frecîndu-și dosul și avînd o expresie mai curînd de dezamăgire decît de mînie, luă bățul care nu-i mai slujea acum la nimic și descoperi tristețea În dimineața aceea de iunie. Peste puțin timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Liniștește-te, Celso, o să dăm noi de ea. — Trebuie s-o găsim; poate cu banii ăștia Îl cumpăram pe impresar ca să-l aducă pe Briceno, interveni glumeț rotofeiul Romero și Celso Îl Înjură de mamă cu ochii scăldați În lacrimi, grăsanul ăsta libidinos nu știe decît să mănînce, să bea și să-și bată joc de toată lumea. Există unele bănuieli, Îndrăzni Celso, făcînd un pas Înainte. Spune, băiete; ce s-a Întîmplat? Întrebă Juan Lucas, amintindu-și că Celso e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Era încăperea din care se trimiteau Prezicătorii de pe Yalerta la postul care le era desemnat. Proces încă și mai simplu decât crezuse. Părea că nu era loc de formalități. Ofițerul de la admiteri îi lăsa pe voluntari să treacă; după care grăsanul îi conducea în această cameră și-i expedia la destinație. În rest, nimic nou. Ofițerii și echipajul își duceau existența de rutină, fără să se întrebe de ce nava lor rămânea la Yalerta. Cum era trecut de miezul nopții, dormeau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
care-l văzu fu un jeep militar care luă șuierînd o curbă și, împroșcînd cu apă în arce sfîrîitoare, se opri lîngă el. — Vino aici! strigă o voce repezită. Am pușcă, așa că nu-i de glumă. Lanark se apropie. Un grăsan în uniformă de colonel stătea lîngă șofer. Grăsanul zise: — Cîți sînteți aici? Unu. — Vrei să te cred? Unde te duci? — La catedrală. Nu știi că treci printr-o zonă interzisă? — Traversez drumul, atît. — O, nu! Traversezi o autostradă. Autostrăzile sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
luă șuierînd o curbă și, împroșcînd cu apă în arce sfîrîitoare, se opri lîngă el. — Vino aici! strigă o voce repezită. Am pușcă, așa că nu-i de glumă. Lanark se apropie. Un grăsan în uniformă de colonel stătea lîngă șofer. Grăsanul zise: — Cîți sînteți aici? Unu. — Vrei să te cred? Unde te duci? — La catedrală. Nu știi că treci printr-o zonă interzisă? — Traversez drumul, atît. — O, nu! Traversezi o autostradă. Autostrăzile sînt folosite în exclusivitate de vehicule cu roți puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să fie observat prea de aproape. Trebui, bineînțeles, să treacă prin fața portarului. Odată intrat înăuntru, Gosseyn privi prin geamul ghișeului personajul mătăhălos care îndeplinea acest oficiu. ― Mă numesc Gosseyn. Am o primire anunțată la miss Patricia Hardie, la ora unu. Grăsanul parscurse cu degetul o listă de nume. Apoi apăsă un buton. Un tânăr înalt, în uniformă, ieși pe o ușă de lângă ghișeu. Luă servieta lui Gosseyn și-l conduse până la un ascensor ale cărui uși tocmai se deschideau. Una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Era încăperea din care se trimiteau Prezicătorii de pe Yalerta la postul care le era desemnat. Proces încă și mai simplu decât crezuse. Părea că nu era loc de formalități. Ofițerul de la admiteri îi lăsa pe voluntari să treacă; după care grăsanul îi conducea în această cameră și-i expedia la destinație. În rest, nimic nou. Ofițerii și echipajul își duceau existența de rutină, fără să se întrebe de ce nava lor rămânea la Yalerta. Cum era trecut de miezul nopții, dormeau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să fie observat prea de aproape. Trebui, bineînțeles, să treacă prin fața portarului. Odată intrat înăuntru, Gosseyn privi prin geamul ghișeului personajul mătăhălos care îndeplinea acest oficiu. ― Mă numesc Gosseyn. Am o primire anunțată la miss Patricia Hardie, la ora unu. Grăsanul parscurse cu degetul o listă de nume. Apoi apăsă un buton. Un tânăr înalt, în uniformă, ieși pe o ușă de lângă ghișeu. Luă servieta lui Gosseyn și-l conduse până la un ascensor ale cărui uși tocmai se deschideau. Una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
doar cu câteva minute înainte, îl ovaționaseră. Oameni a căror prezență îl încântase și-l legănase în iluzii... Era imposibil să se facă ceva împotriva lui câtă vreme se aflau ei în preajmă. Se întoarse gata să se repeadă la grăsan, dar, deodată, rămase țeapăn când îl înșfăcară niște mâini violente, în timp ce altele, încă și mai huliganice, îi scotociră buzunarele, ușurându-l de tot câștigul. Ca de la o mare distanță, îl auzi din nou pe grăsan: - Nu fi naiv. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
gata să se repeadă la grăsan, dar, deodată, rămase țeapăn când îl înșfăcară niște mâini violente, în timp ce altele, încă și mai huliganice, îi scotociră buzunarele, ușurându-l de tot câștigul. Ca de la o mare distanță, îl auzi din nou pe grăsan: - Nu fi naiv. Nu e nimic neobișnuit în ceea ce s-a întâmplat. Toți jucătorii au fost storși. Au fost alungați nu numai de la joc, ci și din clădire. Mia de oameni aflați acum aici au fost angajați pentru asemenea ocazii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
lung, dar a acoperit întregul subiect. Și, oricum, oferea tabloul unei soții necăjite și hotărâte, ceea ce era foarte important. Dacă individul ar fi bănuit că Arsenalele se interesează de Cayle Clark, cazul ar fi fost nefericit. Observă că până la urmă grăsanul se lumină: - A, la el te gândești? (Râse scurt fără s-o scape din ochi.) Îmi pare rău, tânăra mea doamnă, eu n-am făcut decât să apelez la un serviciu de avioane de transport care avea toate contactele. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
neapărat că spune adevărul. Lucy zise: - Observ că în colțul de acolo ai un Lambeth. Adu-l încoace. Individul se conformă imediat și menționă: - După cum observați, nu opun nici o rezistență. Lucy nu răspunse. Luă conul Lambeth și-l îndreptă spre grăsan. - Cum te numești? - Harj Martin. Acele aparatului rămaseră nemișcate. Deci într-adevăr îl chema Martin. Înainte ca ea să poată spune ceva, individul adăugă: - Sunt gata să vă dau toate informațiile de care aveți nevoie. (Și dădu din umeri.) Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
vândute consumatorilor. Martin oftă. - Mă rog, firma de avioane se cheamă "Transporturile Aeriene Lowery". Acele aparatului arătau că numele era corect. Lucy se întoarse cu spatele spre ușă, avertizându-l: - Ai scăpat ușor. Sper că-ți dai seama de asta. Grăsanul încuviință din cap, lingându-și buzele. Lucy rămase cu o ultimă imagine mintală a ochilor lui albaștri care o supravegheau cu prudență, de parcă tot ar mai fi sperat s-o prindă cu garda descoperită. Nu se mai rostiră alte cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
colonelul Medlon un grad în armată. Poate că va trebui să plătească, poate că nu. Totul depindea de momentul respectiv. Acum, nu se mai gândea la răzbunare. Nu-i mai păsa ce se va întâmpla cu cele două creaturi venale: grăsanul și colonelul. I se părură doar niște verigi ale planului său, cel mai ambițios făurit vreodată de cineva în Imperiul Isher. Acest plan își avea rădăcinile într-un fapt ce părea să li scăpat atenției tuturor indivizilor ce ajunseseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
începuse să fie mai prudent în privința musafirilor nepoftiți. Asta dovedea ceva. Ce anume, avea să afle mai târziu, în momentul întâlnirii. N-a trebuit să aștepte prea mult. S-au auzit niște pași. S-a deschis ușa și a intrat grăsanul. A aprins lumina puternică și, cu un zâmbet vesel pe față, a rămas cu ochii țintă la deținut: - Ei, spuse el, în cele din urmă, pe cine avem noi aici? Se opri când simți privirea lui Hedrock ațintită asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]