796 matches
-
fie primit pentru sufletul bunicilor tăi! -Bine bre hai că-ți dau, ca să fie pomană! Însă matale îmi dai foile de nuc și usturoiul sfințit care zici că le ai în buzunar! -Bine ți le dau, dar îmi dai un grăunte nesfințit de să-l am până mă întorc acasă. -Îți dau! Baba-și face iar semnul crucii și zice: -Nu e de glumă cu ele maică! Și între timp se așează pe un trunchi gros de stejar așezat lângă gard
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
pe copilă îndrăgostit de vremi trecute din perioada juvenilă ,Într-un colț dosnic al tavernei picta preocupat,discret... XXVIII. FURNICA, de Adriana Papuc, publicat în Ediția nr. 1861 din 04 februarie 2016. Furnica O furnică ,nu tot aia ce ducea grăunte-n spate Alta ,care se credea mai cu moț dintre surate . Îi intrase-n cap (vezi-Doamne!)c-are nu ș’ce feromon Și se trage (pe departe) din furnica Faraon. E mai nu știu cum ca ele i s-a pus nebunei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
trudesc Dacă nu trăiesc acuma ,atunci cănd să mai trăiesc ? Ziua sta-ntinsă la soare și din flori bea limonadă Noaptea petrecea cu-n greier ce-i cănta o serenadă . Citește mai mult FurnicaO furnică ,nu tot aia ce ducea grăunte-n spateAlta ,care se credea mai cu moț dintre surate .Îi intrase-n cap (vezi-Doamne!)c-are nu ș’ce feromonși se trage (pe departe) din furnica Faraon.E mai nu știu cum ca ele i s-a pus nebunei pataCă nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
adapă cu oțet și fiere. / În urletele crâncenei gheene, /din zvârcolirea cărnii sfâșiate, /sclipește-n diamantul de pe gene /lumina jertfei noastre ne-ntinate. Pe creasta de văpaie a credinței, /noi știm, în greaua zbatere-a durerii, /că încolțește-n miezul suferinței /grăuntele de foc al Învierii. Ni-i ruga, Doamne, pură ca zambila, /și chinu-l înflorește-n bucurie. /Revarsă-Ți harul roditor și mila /pe fruntea-ntinsă de mucenicie! / În bunătatea Ta dumnezeiască, /tămăduiește-ne cu sfinte leacuri /și fă ca jertfa
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
calul negru Riga ducea noaptea pre noapte. Pe unde gustă zarea tăriei voroneții acolo e tărâmul Fântânii Tinereții. *** „Tu, fiul meu, cetirea ascult-o cum se-nrouă: De cauți drum fântânii vă dau Porunca Nouă: Nu măsurați cu timpul stihoavna din grăunte, că piatra cât de mică-i la fel din duh de munte. Poteca ta din codrul ce toamna nu întomnu-l e singura ce trece pe-unde tărâm e somnul. Crăiasa-i peste lumea unde rugină fierul, voi nu sunteți din
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
Acasa > Versuri > Iubire > UN GRĂUNTE... Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 2123 din 23 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Poem dedicat Alexiei- Teodora Un grăunte de copil, Cu-n năsuc cât o alună, Toată ziua e voios Și-n obraji bujori adună! În dulapuri
UN GRĂUNTE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384903_a_386232]
-
Acasa > Versuri > Iubire > UN GRĂUNTE... Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 2123 din 23 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Poem dedicat Alexiei- Teodora Un grăunte de copil, Cu-n năsuc cât o alună, Toată ziua e voios Și-n obraji bujori adună! În dulapuri se tot bagă Nu mai are timp de șagă, Ceapa o desface-n foi Să mai fim voioși și noi... Spăla
UN GRĂUNTE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384903_a_386232]
-
toi, Somnul picură pe gene Unde-i Piciul cel vioi? Îl îmbrățișează Ene! Păturica cea pufoasă O alintă-n mângâieri, Cât de pură și frumoasă Ești copilă-n primăveri! 22.10.2016 foto arhiva personală Camelia Cristea Referință Bibliografică: Un grăunte... / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2123, Anul VI, 23 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
UN GRĂUNTE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384903_a_386232]
-
cu regretePrintre rânduri și în mine,Uneori prin visul ăstaMă ridic și-mi este bine...Vă mirați prea mult îmi pareCă sunt om și mă mai doare...Cratima dintre cuvinteCe o simt că e fierbinte...22.10.2016... XXVII. UN GRĂUNTE..., de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2123 din 23 octombrie 2016. Poem dedicat Alexiei- Teodora Un grăunte de copil, Cu-n năsuc cât o alună, Toată ziua e voios Și-n obraji bujori adună! În dulapuri se tot bagă
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
mult îmi pareCă sunt om și mă mai doare...Cratima dintre cuvinteCe o simt că e fierbinte...22.10.2016... XXVII. UN GRĂUNTE..., de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2123 din 23 octombrie 2016. Poem dedicat Alexiei- Teodora Un grăunte de copil, Cu-n năsuc cât o alună, Toată ziua e voios Și-n obraji bujori adună! În dulapuri se tot bagă Nu mai are timp de șagă, Ceapa o desface-n foi Să mai fim voioși și noi... Spăla
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
ridică Doar cu turle fermecate, Zânele ca în poveste Au fost toate invitate. Noe a venit și el, Cu o arcă de lumină Să vezi cerul din priviri Și bunicii se tot miră... Citește mai mult Poem dedicat Alexiei- TeodoraUn grăunte de copil,Cu-n năsuc cât o alună,Toată ziua e voiosși-n obraji bujori adună!În dulapuri se tot bagăNu mai are timp de șagă,Ceapa o desface-n foiSă mai fim voioși și noi...Spăla rufe și aspirăPână și
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
un oftat ce-l tulbură parcă și pe dulăul curții, pornit să dea chemare spre stelele înghețate ale nopții... * Povestitorul ridică pleoapele cutremurat de zgomote. Pământul se rupea în bucăți, bătut de tunete și fulgere fără pic de ploaie. Doar grăunți de pământ și perdele de praf îi întunecau privirea. Un duduit ca la sfârșit de lume îi dezvălui că se afla în mijlocul unei lupte. Înmărmuri când i se perindară prin fața ochilor cai nechezând a disperare, pierzându-și călăreții, căciuli de
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
stai și tu ca și mine pe o petală și oprește timpul. Aruncă spre ceas cu pulbere de ignorare, măcar să-l încurci de câteva clipe, da? -Gata, sunt pregătită! -Petalele minunaților crini, sunt ca de cea mai fină catifea și grăunții de aur stau împrăștiați ca și cum strălucirea ne-o dă în dar de când floarea e boboc. -Adică, din vreme spre eternitate? - Ei, nu dormi? - Cum să dorm în acest loc de nemurire? Cum să faci analiza acestor flori? Cum să stabilești
IUBIREA CRINILOR IMPERIALI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384420_a_385749]
-
glumit cu lucrurile sfinte, când am repetat cădelniță și anafură, că l-am hulit pe Dumnezeu și m-a sfătuit să nu mai iau în deșert lucrurile sfinte că e mare păcat. Atunci, s-a sădit în sufletul meu un grăunte din harul credinței, care nu s-a irosit în zadar, a încolțit. Mama avea o vorbă: „Din câte semințe cad pe pământ nu toate încolțesc, nu toți se poartă să îi placă lui Dumnezeu, chiar și dintre cei care bat
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382620_a_383949]
-
vreau”. Așa că, trist spre nicăieri el a plecat Și într-o clipă, de toți a fost uitat. Dar primăvara când zăpada s-a topit, Lângă tulpina unui ghiocel a fost găsit, Murise cu speranța și așteptând răspuns, Crezând că un grăunte i-ar fi fost de-ajuns. Referință Bibliografică: Greierașul / Margareta Merlușcă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2272, Anul VII, 21 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Margareta Merlușcă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
GREIERAȘUL de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382886_a_384215]
-
calmez durerea, plângând. Nu le-am spus fapta mea părinților. Când am ajuns la școală, în clasa a șasea și am învățat despre electricitate eram deja nepotul ei - frate cu lumina. Numai eu și Tesla aveam secrete de acuma. - ,,Fiecare grăunte al acestui munte, plin de întuneric, alcătuiește o lume” Cum sunt nopțile, cât de lungi sunt departe de țară? Mai poate singurătatea să fie oblojită, departe de casă? - Nopțile nu sunt destul de lungi atunci când te visezi acasă. Mereu sunt pe
BEN TODICĂ, CASA DIN SUFLET, DINCOLO DE MERIDIANE de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383012_a_384341]
-
mă refer la fragmentul cunoscut din Epopeea lui Ghilgameș, la Atlantida și nu numai. Sunt convins că subscrieți la verdictul lui Lucrețiu, ex nihilo nihil, iar ca istoric, știți foarte bine că dincolo de inextricabilul aparent al majorității legendelor subzistă un grăunte de adevăr, deformat de malaxorul timpului, dar nu dispărut cu totul. Persistența lui În memoria culturală a omenirii reprezintă, din punctul de vedere al Centrului, un eșec. Pe cât de scuzabil, Într-un fel, pe atât de periculos. - Cum trebuie considerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a o privi neîncetat, nopți și nopți de-a rândul. Uimirea m-a cuprins și nu m-a lăsat să clipesc. Obiectele strălucitoare mi-au furat privirea. Orice stea era unică. Undeva, mult în spate, Pământul a devenit un mic grăunte într-un ocean nesfârșit de negură liniștită. Abia acum îmi îndrept privirea spre restul cosmosului. Luminița pe care am fixat-o cu privirea acum câteva minute pare neclintită și la fel de mică. Planetele ce păreau a fi într-un ocean de
Rătăcitor printre stele. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_660]
-
dai seama, în ultimele secunde, că ea a devenit totul, a înghițit chiar și cerul, atât de cumplită este. Inutil să mai spun că valurile sunt atât de mari, încât noi, eu, prințul Luca și covorul, suntem exact ca un grăunte de nisip căzând în deșert, ca o picătură supărată pe insignifianța ei înfruntând o cascadă. Suntem nebuni. Covorul s-a transformat în mașină roșie, cu roți de motocicletă și țevi uriașe de eșapament curbate până la cer, în formă de săbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nilor prăbușiți afară, mergea anevoios. Abia aștepta să termine treaba asta, să ajungă la capătul galeriei și să se apuce el de forat. Voia din tot sufletul să vadă cu ochii lui filonul, să înlăture cu mâna lui ganga din jurul grăunților de aur. Parcă vedea cu ochii minții cristalele strălucind în perete, întinzându-se în sus sau înainte așteptându-l numai pe el să le extragă. Numai de-ar ajunge odată acolo! Simțea că nu mai poate răbda. Luase hotărârea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
seara nu mai găsim mare lucru, ori poate chiar deloc. V-am spus că nu ne îmbogățim din asta, abia adunăm cât să ne ducem zilele de azi pe mâine. În timp ce vorbea, deschise cu dexteritate punguța și lăsă să cadă grăunții de aur înăuntru. Cu o mișcare scurtă, strecură săculețul înapoi la brâu și se apucă din nou să tragă din lulea. Cristi putea să jure că moșneagul nu scosese de la chimir aceeași punguță pe care o văzuse el de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
locurile acestea se aflau în stăpânirea unui uriaș. Numai lui îi era îngăduit să strângă aurul care se găsea din belșug în munți. Atât de mult aur era pe aici, încât i se dusese vestea până departe, cum că găseai grăunți din metalul prețios împrăștiați până și în praful drumurilor. Negru, pentru că acesta era numele uriașului despre care ți-am vorbit, era putred de bogat. Oamenii care locuiau aici, erau ținuți în robie și munceau din greu să adune aurul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
colbul de pe drumuri. El nu lăsa pe nimeni să se apropie și își păzea cu strășnicie hotarele. Dacă prindea de veste că cineva intrase pe pământurile lui, imediat apărea acolo și îl alunga, iar de afla cumva că ascunsese vreun grăunte de aur cu gând să-l ia pentru el însuși, pe dată îl scurta de cap. Avea un paloș uriaș pe care îl purta cu dânsul oriunde se ducea. Nici noaptea în somn nu se despărțea de cumplitul paloș, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În afară de sălbăticiunile pădurii, mai sunt o grămadă de animale cu două picioare care abia așteaptă să ne prade de avutul nostru. În timp ce vorbea, trăgea tacticos din pipă și își mângâia chimirul lat unde stătea punguța de piele în care adunau grăunții galbeni culeși din nisipul aurifer. Peste vară scoteau undeva la vreo patruzeci de săcușori din aceia, adică peste un kilogram de aur, poate ceva mai mult câteodată. Toamna târziu, imediat ce cădea prima brumă, chiar înainte să-și strângă tot calabalâcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
niciodată atât de supărat. Mi-a pus în vedere să uit de comoară și să îmi iau gândul la ea. La fel îți spun și eu ție, să nu care cumva să te împingă păcatul să iei de acolo vreun grăunte de metal prețios. Din cauza lui s-au petrecut toate nenorocirile, aurul acela e blestemat și trebuie să rămână acolo pentru totdeauna. A doua zi, am cunoscut-o pe domnița tăcerii de atunci, bunica dinspre mamă a Ilenei, Zamfira o chema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]