416 matches
-
Acasa > Poezie > Cantec > PARFUMURI VECHI... ( PANTUM) Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului PARFUMURI VECHI... (Pantum) Un gramofon răsună pe-o stradă oarecare Pe dalele-nvechite se plimbă-acum istorii, Pe cât de mai în vâlvă, pe-atât de derizorii Când voaluri prăfuite le-mbracă în uitare. Pe dalele-nvechite se plimbă-acum istorii De melodii celebre la mare căutare, Când
PARFUMURI VECHI... ( PANTUM) de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376140_a_377469]
-
curgătoare, Când vocile ce cântă nu-s voci nemuritoare, Își pierd, în timp, tăria și sunetul culorii. Romanțe sau balade cu versuri curgătoare, De nu-și găsesc menirea în ample repertorii, Își pierd în timp tăria și sunetul culorii..... Un gramofon răsună pe-o stardă oarecare. Referință Bibliografică: PARFUMURI VECHI... ( Pantum) / Silvia Rîșnoveanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2222, Anul VII, 30 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Silvia Rîșnoveanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
PARFUMURI VECHI... ( PANTUM) de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376140_a_377469]
-
accelerația, degeaba se opinteau jigăriții de cai (ne)putere, că mașina devenise barcă pe valuri, nemișcată nici măcar cu un milimetru. Ca un turbat, Mototolea apăsa în neștire pedala de accelerație, scrâșnind din dinți și mârâind, ca o placă stricată de gramofon: --Cine nu riscă, nu...cine nu riscă, nu...cine nu...nu! Speriați, țiganii amplificară hărmălaia: --Haoleeu, haoleeu! Ce faci, dom’lee! Haoleeu, ne îneeci! Măiculițăă, unde ești? Mustăciosul încercă să-i liniștească: --Ho, mă, ho! A intrat omu’ la necaz
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
la Veronica. Simțirile lor erau într-adevăr într-un dialog”, spunea într-un interviu maestrul Eugen Doga. Eugen Doga este cel mai mare compozitor contemporan al nostru, autorul valsului secolului XX - „Tandra și gingașa mea fiară”, care alături de altă lucrare - „Gramofon” - se află topul celor mai frumoase 100 de piese din toate timpurile. Creația sa este una vastă și cuprinde cântece, melodii lirice, muzică de balet, pentru spectacole de teatru și pentru 200 de filme. --------------------- 18 aprilie 2017 Direcția Relații Publice
LANSAREA CĂRŢII DE ARII ŞI ROMANŢE „DIALOGURILE DRAGOSTEI” DE EUGEN DOGA de PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CHIŞINĂU în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375248_a_376577]
-
ca la un moment dat coborâsem din camera mea cu gândul să-mi fac o cafea și niște sandvișuri la bucătărie, fiindcă mă răzbise către seară foamea, când am auzit dinspre salonașul de primire din vecinătatea holului muzică emisă la gramofon. Aveam în casa mai nou un gramofon de ultimul tip, din acela cu motor, cum i se zicea, de fapt, cu un fel de mecanism că de ceasornic, care făcea că platanul aparatului să se miște uniform după ce îi era
SFAT DE TAINĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372647_a_373976]
-
camera mea cu gândul să-mi fac o cafea și niște sandvișuri la bucătărie, fiindcă mă răzbise către seară foamea, când am auzit dinspre salonașul de primire din vecinătatea holului muzică emisă la gramofon. Aveam în casa mai nou un gramofon de ultimul tip, din acela cu motor, cum i se zicea, de fapt, cu un fel de mecanism că de ceasornic, care făcea că platanul aparatului să se miște uniform după ce îi era învârtita manivela de punere în funcțiune. Aveam
SFAT DE TAINĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372647_a_373976]
-
-mă cine o asculta, pentru că oncle Serge lipsea de acasă, anunțase încă de dimineață că urma să plece cu treburi la Sinaia și că se va întoarce cu siguranta târziu. Iar în absența lui oncle Serge, tânte Aurore nu folosea gramofonul, fiindcă în curând acesta se va strica, la fel ca orice obiect făcut de mână omenească, îmi explicase ea odată, si n-avea chef că Serge, care era pasionat de mașinăria lui, să-i facă o scenă din această pricina
SFAT DE TAINĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372647_a_373976]
-
-i facă o scenă din această pricina. Deși, după câte știam, el nu-i făcuse niciodată vreo scenă până atunci. Auzind eu, așadar, muzica aceea, îmi spusesem că pe tânte Aurore o apucase desigur o teribilă plictiseală din moment ce pornise totuși gramofonul și pe loc mă simțisem îmboldit să-i bat la ușă sub pretextul că nu puteam rezista nici eu tentației de a-l reasculta pe Suppé. Nu mi se răspunsese, probabil sunetul muzicii acoperea bătaia mea nu îndeajuns de puternică
SFAT DE TAINĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372647_a_373976]
-
meu nu ar putea fi luat în seamă. În încăpere se aflau trei persoane: tânte Aurore, o doamnă necunoscută, foarte atrăgătoare, într-o ținută de vilegiatura, si un tanar cam de vârsta mea, cu păr cârlionțat, care ședea în vecinătatea gramofonului, înclinat cu vădita plăcere în direcția pâlniei acestuia. După încântarea cu care ascultă, părea să nu fi avut până atunci habar de existența unui asemenea aparat. Foarte surprins de prezență străină, voisem să mă retrag numaidecât, cu scuzele de rigoare
SFAT DE TAINĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372647_a_373976]
-
200 de personalități ale lumii. Piesele sale se regăsesc într-un top internațional realizat de site-ul History Rundown cu cele mai bune 200 de opere muzicale din toate timpurile. Astfel, în Top 200 Classical Music Pieces sunt incluse lucrările “Gramofon” pe poziția a 83-a, iar “Dulcea și tandra mea fiară” s-a clasat pe locul 94. Maestrul Doga este recunoscut la nivel internațional, alături de George Enescu, ca unul dintre numele mari ale muzicii clasice. Vă reamintim că în această
EUGEN DOGA, CEL MAI MARE COMPOZITOR ÎN VIAŢĂ AL PLANETEI. UN VALS DE-AL SĂU SE AFLĂ ÎN PATRIMONIUL UNESCO de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371717_a_373046]
-
Regenerarea spirituală se produce ori de câte ori se reîntoarce (fie și numai cu gândul) la pământul natal: „Pământ al meu, uitarea mă cunună, eu nu-ți mai sunt nici mire, nici cocon, mirodenii sădesc în brazdă plugarii, dansează Tăcerea pe un vechi gramofon!”; „Tăcerea! Tăcerea vizibilă o vreau! Când sunt cu mine, îmi mai rămân de-ndeplinit doar poruncile tinereții. Mai am de trăit copilăria, toată adolescența petuniilor, viețile cailor din Pădurea Nebună, rodul pământului, cele 1001 de măști ale trecutului tău, coroana de
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
găzduit acum e călcată în plină zi de un maior rus și de ordonanța lui. Spaima scriitorului atinge culmea. "Eliberatorii" se instalează pe loc. Dar ce-o fi avînd în cele două lăzi balșoaie? Stupoare: mandoline, chitare italienești și nemțești, gramofoane și discuri. Ce muzicală a mai fost și delicata asta de armată roșie! Mascarada partidelor din opoziție, PDSR, dar mai ales PUNR, privind tratatul cu Ucraina: îndurerata lor grijă pentru teritoriile pe care le sacrificăm în favoarea vecinei de la Răsărit. Să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în hârțoage, contabili tipicari, grefieri umili, medici escroci, magistrați flecari, cucoane cu pretenții formează, cu metehnele și apucăturile lor de un ridicol care, uneori, mai că înduioșează, pestrița societate din mediul cenușiu unde au loc asemenea nostime pătăranii „din vremea gramofonului”. Cu exersat simț de observație, C. șarjează pentru a-și distra cititorul, dar, forțând nota, unele situații apar ca fiind trase de păr. Acțiunea romanului Râia (1936; Premiul Academiei Române) se desfășoară tot într-un colț de provincie. Foiesc și aici
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
Jianu, București, 1940; ed. București, 1969; Haiducii, București, 1957; Tudor Vladimirescu, București, 1960; Stâlpi de foc, București, 1967; Măști pentru muzeu, București, 1970; Primăvară, focuri și gloanțe, București, 1973; Volburi peste veacuri, București, 1973; Colivia cu sticleți. Întâmplări din vremea gramofonului, îngr. și pref. G. Nistor, Timișoara, 1977. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, X, 43-45, XII, 308-309; Constantin Fântâneru, Paul Constant, „Iancu Jianu”, UVR, 1940, 25; Mircea Braga, „Haiducii”, TR, 1958, 8; Alexandrescu, Confesiuni, I, 81-91; Popa, Dicț. lit. (1977), 159-160; Firan
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
, Marta (pseudonim al Martei Pop; 31.I.1930, București), prozatoare. A absolvit Facultatea de Matematică-Fizică din București în 1956. A debutat cu volumul de proză scurtă Geamantanul din America, în 1969. Acesta, precum și următorul, Câinele și gramofonul (1973), dezvăluie o autoare extrem de înzestrată pentru genul scurt, amestecul de ironie, duioșie și umor caracterizând majoritatea schițelor, în care evoluează personaje bine conturate, chiar dacă ele se înscriu mai totdeauna în banalul cotidian. Uneori comicul e atenuat de o undă
COZMIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286461_a_287790]
-
dorul copilăriei” (Dana Dumitriu). Aici autoarea nu se limitează la repovestirea sau modernizarea poveștilor clasice, ci propune eroi originali, care farmecă prin umor, imaginație și spirit ludic. SCRIERI: Geamantanul din America, București, 1969; Cocoșul de apă, București, 1971; Câinele și gramofonul, București, 1973; Porțile vântului, București, 1975; Marea la ora șase, București, 1976; Degetarul de ceață, București, 1976; Supraviețuitorii, București, 1980; Croitorul de povești, București, 1980; Tandem sau Să vorbim despre palmieri, București, 1984; Sora păpădiilor, București, 1984; Umbra poveștilor, București
COZMIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286461_a_287790]
-
Să vorbim despre palmieri, București, 1984; Sora păpădiilor, București, 1984; Umbra poveștilor, București, 1986; Teatru, I-II, București, 2000; Primăvara la Zürich, București, 2001. Repere bibliografice: Dana Dumitriu, Marta Cozmin, „Cocoșul de apă”, RL, 1972, 21; George Pruteanu, „Câinele și gramofonul”, CL, 1973, 16; Sorin Titel, Două volume de povestiri, RL, 1973, 32; Paul Dugneanu, Marta Cozmin, între ironie și sentimentalism, O, 1981, 27; Roxana Racaru, Vis cu magnolii în iarnă, RL, 2002, 29. C.Br.
COZMIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286461_a_287790]
-
o memorie pe peretele unei grote, a uneia singure: pentru epoca paleoliticului superior, trebuie să merg pînă la Lascaux ca să o văd. Obositor. Hîrtia, însă, vine la mine. Pot să citesc în fotoliu și să-mi fac abonament la ziar. Gramofonul îmi aduce concertul la domiciliu, înaintea discului. Sau iau sub braț tabloul de pe șevalet, pe pînză și înrămat, ca să-l agăț unde vreau, pe cînd dacă vreau să văd fresca murală trebuie să merg la biserică. Avem aici și mutarea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a exilului. El evocă o prăvălie newyorkeză unde muncitorii români își hrănesc iluziile și speranțele cu veștile de acasă, cu ziare și calendare românești, în atmosfera plină de fum și de sonoritatea răgușită a unei doine, ,,oftată mașinalicește de un gramofon”. Poezia exilului, a nostalgiei incurabile, dar și scriitura adesea neșlefuită, stângace poartă accentele unui umanism generos și ale trăirii autentice, oricâte ecouri poetice s-ar face simțite. Studiilor critice în limba engleză, The Development of the Romanian Novel și The
FERARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]
-
pref. trad., București, 2000, Theatrum philosophicum, îngr. Ciprian Mihali, Cluj-Napoca, 2001 (în colaborare), Hermeneutica subiectului, Iași, 2003; Jacques Derrida, Scriitura și diferența, București, 1998 (în colaborare cu D. Țepeneag), Spectrele lui Marx, Iași, 1999 (în colaborare cu Mihaela Cosma), Ulise Gramofon. Două cuvinte pentru Joyce, București, 2000; Pierre Bourdieu, Despre televiziune. Dominația jurnalismului, București, 1998, Regulile artei. Geneza și structura câmpului literar, București, 1998 (în colaborare cu Toader Saulea), Meditații pascaliene, București, 2001 (în colaborare cu Mădălina Ghiu), Dominașia masculină, pref.
GHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287276_a_288605]
-
perspectivă, S. întreprinde o subtilă introspecție în psihologia copilului, surprinzând bucuria și uimirea cu care acesta descoperă lumea înconjurătoare, florile, apa, lumina, farmecul naturii. Cartea constituie o fină radiografiere a vârstei inocente, a inițierii în cotidian (strada, jocurile, grădina publică, gramofonul) și a schimbărilor survenite în vederea integrării în viața obișnuită. Bine prinse sunt apetitul pentru fabulos, aspirația contopirii realului cu fantasticul. Întreaga narațiune reconstituie într-o manieră lirică înfiriparea unei individualități sub protecția tatălui, întrevăzut aproape ca o divinitate. De o
SADOVEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
O alee coboară, cotește, se Înfundă. O ușă se deschide. Un chip zâmbește ademenitor. Lefty se trezește stând pe un divan cu trei soldați greci, privind la trei femei durdulii, parfumate, ce stau toate pe divanul de vizavi. (Dintr-un gramofon răsună șlagărul care se aude peste tot: Din zori și până-n seară...) Și iată că rugăciunea lui recentă e uitată complet, căci matroana spune: ― Pe care-o vrei tu, scumpete, iar privirea lui Lefty trece peste cercheza blondă cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o dată lung, de două ori scurt și apoi de două ori lung - la ușa subsolului. Apoi coborau din America muncii În uzină și a șefilor de tură tiranici Într-o grotă idilică a uitării. Bunicul meu așeză Într-un colț gramofonul Victrola. Punea pe bar koulouria Împletite, cu susan. Întâmpina lumea cu exuberanța pe care o așteptau de la un străin și flirta cu doamnele. În spatele barului strălucea vitraliul de sticle cu băutură: albastru de la ginul englezesc, roșul adânc al vinurilor Claret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
clasa a cincea o vizitau În fiecare primăvară. În șir indian, treceau pe lângă cele două dormitoare cu paturi pentru o singură persoană (care, poate, le induceau În eroare), pe lângă birourile fondatoarelor, unde Încă mai erau stilouri și bomboane, și pe lângă gramofonul la care cele două ascultau marșuri de Sousa. Fantomele domnișoarelor Baker și Inglis bântuiau școala printre busturile și portretele adevărate. O statuie din curtea școlii le Înfățișa pe educatoarele cu ochelari Într-o dispoziție capricioasă, primăvăratică, domnișoara Baker gesticulând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
La Început lui Hubert nici nu-i trecuse prin cap să se căsătorească cu Cornelia. Nu o privea așa. Îi fusese o prietenă așa de bună și apoi, Într-o zi, În camera mică din spatele magazinului, dansaseră după muzica unui gramofon, În timp ce prietena ei vedea de ceainărie, și ea Îl privise-n ochi, iar el o sărutase. Nu reușea niciodată să-și amintească exact când se hotărâseră să se căsătorească. Și totuși se căsătoriseră. Și-au petrecut noaptea nunții Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]