132 matches
-
prolific - unsprezece cărți în douăzeci de ani -, poetul nu a putut evita instalarea într-un anumit manierism șaptezecist, deși originalitatea tonului nu îi poate fi contestată. Referindu-se la volumul de debut, Laurențiu Ulici semnala însușiri precum energetismul, orgoliul mesianic, grandilocvența epatantă, logoreea narcisiacă, vehemența afectivă și angajamentul istoric, remarcând că numai ultimul avea să se manifeste constant de-a lungul întregului traiect liric al lui I. Observația, poate prea tranșantă (nici celelalte „ispite” nu au dispărut ulterior), este în esență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
le face acum, atât de diferite de televiziunea ce se face la noi, cu foarte puține excepții... Dorin Popa: Da, ciclul de reportaje "România mea" ar trebui disecat în școlile de jurnalism, cu mult profit profesional și intelectual. Finețe fără grandilocvență, amabilitate și deferență, realism neapăsat, cum grosier se petrec lucrurile cu reportajele TV, propuneri intelectuale lipsite de aroganță și prețiozitate, atenție, nemanieristă, la nuanțe, curtoazie măsurată și neobedientă, în absența ridicolului băștinaș toate erau în acele reportaje, de fapt propuneri
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
vervă feroce Molière, în Improvizația de la Versailles (L'Impromptu de Versailles), îi ia în zeflemea pe Marii Comedianți de la Hôtel de Bourgogne, amuzându-se el însuși să imite limbuția lui Montfleury, pe cea a Domnișoarei Beauchâteau, Hauteroche etc., emfaza dicției, grandilocvența atitudinilor. Jocul lor, în secolul al XVIII-lea, este aproape tot atât de mărginit. Fiind foarte legat de Domnișoara Clairon 32, actrița cea mai celebră a epocii, Marmontel ne aduce la cunoștință, în Memoriile sale (Mémoires, t.2, livre V), că a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aproape la fel de învechite și demodate, atât una, cât și cealaltă." Totul este fals, după părerea lui Zola, în drama romantică, în care acțiunea este adesea complicată, protagoniștii puțin credibili, atât prin eroismul comportamentului lor care frizează extravaganța, cât și prin grandilocvența discursului lor. Pretinsul adevăr al romanticilor este o continuă și monstruoasă exagerare a realului, scrie Zola în Naturalismul în teatru, o fantezie care dă în exces. Cu siguranță, dacă tragedia este de o altă falsitate, asta nu înseamnă că ea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
preia tradiția romantică de la Chassériau, detectabilă în opinia lui Rodolphe Rapetti printr-o "predilecție pentru subiectele violente sau problematice"39 însă această violență face un acord perfect cu temele decadente, unde violența apare insidios, cel mai adesea conotată sexual, fără grandilocvența romantică din tablourile lui Delacroix, precum Moartea lui Sardanapal (1827), pictor care la rândul său servește de reper lui Moreau. Scena de dezastru somptuoar, grandios, care asigură climaxul căderii marilor imperii pentru care pictura lui Delacroix este reprezentativă, se regăsește
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
parte a feței pictorului, un obraz, este învăluită în umbră. Efectul de contrast astfel creat, relevă el și o posibilă scindare a personajului la nivel simbolic? O parte a personalității sale este lăsată în umbră, alta apare luminoasă, cunoscută, grație grandilocvenței din autoportretele anterioare. Privirea ni se adresează enigmatic, iar pictorul înfățișat astfel are ceva statuar și misterios. O fotografie din 1896 ni-l înfățișează citind ceva, posibil o scrisoare, în atelierul său, în spate se află o pânză cu un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
purtat de rațiune nu și-ar fi găsit locul. Pe parcursul acțiunii, gesturile eroului Întăresc progresiv datele din primul episod. În capitolul al doilea, locvacitatea lui crește. Amintirea lui Hildegard, credința În „arta pură”, conferă discursului note patetice, nu lipsite de grandilocvență: „Domnișoarelor, exclamă patetic, eram tânăr, eram frumos și aveam un suflet de artist! O fată abandonată Îmi rupea inima. Am stat cu ea de vorbă, am Încercat să o consolez. Așa a Început tragedia vieții mele...” sau „- Ascultați, că nu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]