213 matches
-
revenire rapidă pe Pământ. Se simți destul de încordat, conștient de faptul că Un om lipsit de resurse putea fi întemnițat pentru totdeauna pe o planetă. Abia acum realiză ce putea să se întâmple. - BANCA A CINCEA, spuse, pe un ton grandilocvent, necunoscutul, vă va împrumuta suma de o mie de unități dacă tatăl dumneavoastră garantează datoria și dacă semnați o notă în sensul că sunteți de acord să returnați zece mii de unități. Cayle se așeză cu greu. I se sfârșise orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
arestul Prefecturii, captivul se sfârșea și se topea pe picioare, și, deși în România nu fusese încă omologată greva foamei, fiorosul spintecător o inova și și-o desăvârșea pe propriul său intestin. În contra cui întreprindea el sinuciderea sa molcomă și grandilocventă? Se simțea oare neîndreptățit? Pretindea alt tratament de la Guvern sau de la Destin? Împotriva cui protesta? Aproape toți cei ce-l anchetau, ca bărbați, fuseseră, uneori, mușcați de impulsul de a cafti, ori chiar brutalizaseră în pat, amoros, muieri. Netrecîndu-le însă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tematic concentrat în șase puncte : "1) Istoria tânărului care vrea să pătrundă cu orice chip în viață, subordonând toate afecțiunile acestei pasiuni; ambițiosul plat, comun; 2) Istoria ambițiosului idealist, în stare de toate înfrîngerile pentru glorie, putând oscila între ratare grandilocventă și geniul posac; 3) Istoria femeii nesatisfăcute, căzând la maturitate în dezordinea pasiunii romantice; 4) Istoria bărbatului matur, plictisit de căsnicie, distrugîndu-și viața și familia în experiențe erotice tardive; 5) Istoria bărbatului sau a femeii, care neizbutiți ei înșiși în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nostru iubit [Nicolae Ceaușescu]"207. Audiența acestor povestiri s-a datorat, în bună măsură, și ilustrațiilor realizate de Valentin Tănase 208: ample tablouri istorice însoțind fiecare pagină de text, impresionante prin dimensiuni, prin contrastul de culori, ca și prin expunerea grandilocventă a personajelor principale. Compozițiile erau simple, cu prim-planul lipit de un fundal fără detalii și forme precise, stereotip. Cu o poză fermă, frontală sau de profil complet, Eroul ieșea întotdeauna în evidență, dominând categoric personajele însoțitoare, printr-o dispunere
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Cavalerului Plâns, Turnul Copilului mort, Turnul Blând, Turnul Palid, Turnul Iubitorului Morții: Blum-blum se auzea Viermele căzând cu capul de marmora treptelor: fratele meu, nu-ți pot veni în ajutor! Luminează-ți fața! Privește-mă-n față. Trimiteri retorice similare, grandilocvente, figurează la Minulescu, la Emil Botta și Constant Tonegaru; tumultuosului Cezar Ivănescu colosalizarea îi stă bine; e în natura sa de imaginant la modul planetar. Într-atât iubirea cheamă necontenit moartea, încât departajarea devine cvasi-imposibilă. Acționând într-un simultaneism inextricabil
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
loco, în "țara frunzelor fragede", probează cât de adânc înfiptă este poeta în humusul ancestral; aspect ca și neobservat până acum. Tentacule fine duc afectiv în Țara părinților, însă în țara lor "se ajunge întotdeauna târziu". Clare, sentimentele exclud declarativismul grandilocvent; nici alămuri și nici tobe patriotarde. "O țară e făcută și din păsări / Cum o biserică e făcută / Și din viața de apoi". O cu totul remarcabilă poezie, Țară, text antologic, se cuvine reprodus integral: În tine nu mi-e
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o parabolă, un montaj subversiv: cineva a legat cu o sfoară piciorușele unei păsărele zicându-i: "Ești liberă! Zboară păsărică!" Lupta cu inerția, titlul volumului său postum (1958) e un titlu-manifest; pagini de circumstanță (Umanism, Regenerarea, Viitorul) și altele explicitează grandilocvent imperativul vieții, la care chema cel așa de curând dat morții. "Spre văile Nirvanii nu tind" afirma, cu câteva luni înaintea sfârșitului, neliniștitul într-o Idilă; ulterior, nervii clocotitorului din Logodnă, sărind "ca dracii", sunt gata să plesnească. Senzația de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
parte, orice sistem închis nu e decît un pat procustian pe care unul sau altul dintre autori își exersează conștiența conștiinței, obscurizînd cît pot lumina; un fel de luminiș al ființei care, odată creat, produce un soi de auto-suficiență, afișată grandilocvent. Precum Pilații din toate timpurile, ținem tot mai mult la liberul nostru arbitru, îl exersăm tot mai mult, și asta nu e rău, pentru că el reprezintă moștenirea noastră divină. Legea vieții e legea credinței, dar noi am trecut de la credință
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
-i, aceeași nouă cultură a confortului mai centrată pe rezonanțele senzitive decât pe etalarea semnelor bogăției. Încă de la sfârșitul anilor 1960, confortul anticonformist promovând stilul cool, decontractat sau „lăbărțat” se bucură de un mare succes. Confortul burghez opulent, rigid și grandilocvent este descalificat în beneficiul mobilierului jos, la nivelul planșeului, al mochetei și al pernițelor care-ți permit să te așezi pe podea: faimosul „fotoliu-sacou” care ia forma corpului când te așezi în el datează, în mod semnificativ, din 1968. Postura
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
e perfectă pentru că este ideală și inexistentă, ea scânteiază, dar cu sclipirile bijuteriilor false, strălucește, dar precum decorurile de teatru, unde nu poate locui nimeni... Epicurismul creează real, fie el și modest, acolo unde platonismul fabrică ficțiune - și încă una grandilocventă... Platon dorește ierarhie, ordine, supunerea producătorilor față de casta filosofului-rege, cele două comunități neîntreținând altă relație decât aceea mediată de ordinea războinică? Epicur realizează o comunitate egalitară în care bărbații sunt egali cu femeile, iar sclavii cu oamenii liberi... Republica legitimează
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
drept și demn și În fața morții, așa cum vădea atitudinea lui, cu aparenta șovăială a soldatului din plutonul de execuție și dramatismul bărbaților căzuți În spatele druzului. La vremea ei, fotografia fusese publicată cu mare tam-tam - Mândria de a muri, o intitulase, grandilocvent, o revistă italienească - și câștigase chiar În acel an cei douăzeci de mii de dolari ai premiului International Press Photo. În albumul din fața lui Markovic, imaginea stătea acum alături de alta, o fotografie făcută de Faulques În Somalia cincisprezece ani mai
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
luptă feroce dintre două lumi, este normal să existe trădători, agenți ai inamicului. Rînd pe rînd, Pătrășcanu în România, Gomulka în Polonia, Rajk în Ungaria, Kostov în Bulgaria și Slansky în Cehoslovacia vor simboliza trădarea, antisovietismul, fracționismul titoist. Procesele sînt grandilocvente și mărturiile mincinoase. Procesul Rajk, de exemplu, a servit la teoretizarea terorii [și] permite dezvoltarea și concretizarea logicii 'vigilenței revoluționare' 16. După actul de acuzare, Rajk ar fi fost angajat încă din anii treizeci de către poliția secretă maghiară cu scopul
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
al deșertăciunii universale, al inconsistenței lumii evocate, al neantului suveran. Pe de o parte, o poetică a austerității, a stilizării semnelor și figurilor dominante sau de fundal; pe de altă parte, o poetică a spectacularului, a teatralității, o retorică uneori grandilocventă a aparențelor. Cele mai reușite poeme sunt, natural, cele în care este imposibilă trasarea unei linii de demarcație între cele două mărci ale universului danilovian: Lied nocturn, Melancolie, Ferapont, Orologiul anotimpurilor: Ieșirea din iarnă, Poem despre bătrânul domn Hokusai. În
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a recuperării lirismului (pre)modern. Acțiunea recuperatoare marca Dan Laurențiu vizează în mod special recondiționarea marii tradiții romantice: în fapt, asupra poeziei lui sale planează de la început umbra romanticilor funciar macabri, vizionari și fantaști, la a căror retorică și recuzită grandilocventă lirica sa nu pregetă nici un moment să se ralieze. Recondiționarea acestui romantism structural este justificată, cum se va vedea, nu doar de afinități (s)elective puternice, ci și de necesitatea acută a scriitorului de a miza constant pe o poetică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
râul supt/ și mă privea cu ochi de sticlă prundul" (Narcis). Evanescența, iată, prin urmare, riscul major al acestui gen de reflectare narcisiacă, asumat însă fără preget într-un discurs care se va focaliza, cu aceeași obstinație, pe aceeași retorică grandilocventă a eului hiperbolizat, având acces la celest ("dar ridicând genunchiul nestins în alte sfere") și demiurgic ("poetul în haine de purpură"). Într-adevăr, volumele următoare de poezii semnate de Dan Laurențiu (Călătoria de seară, E.P.L., București, 1969; Imnuri către amurg
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
când ai ocazia citează-l. E un lucru corect: după ce jefuiești pe cineva, nu e decât o politeță să-i spui câteva cuvinte amabile...!" Filosofia celui care dă astfel de sfaturi este tocmai aceea a epocii de final a entuziasmului grandilocvent, de revenire spre realism, și de aceea informațiile preluate de la alții trebuie să fie puțin reduse ca să fie crezute. De pildă, dacă este vorba de lungimea unui monument arhitectonic, măsurată anterior ca având "o lungime de 747 picioare, trebuie s-
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ținându-și mâna în buzunar într-o atitudine de relaxare, căutând parcă poza aristocratică. Acestui gest de salon îi este contrapusă privirea pictorului, intensă, cu ceva anxios. Această privire trădează, într-o gamă largă de accente și nuanțe, răceala pozei grandilocvente. Într-o poză făcută în atelierul său din vila de pe șoseaua Kiseleff în 1897-1898, apare ținându-și la fel mâna în buzunar, având în spate un șevalet și purtând peste costum un pardesiu elegant. Se va strădui să mențină această
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un poet... [...]"427. În "Cronica artistica. O privire asupra expozițiunei "Tinerimei Artistice"" din ziarul Vremea, Miroslav insistă asupra surselor și influențelor germane, la care-l adaugă pe pictorul francez Besnard. Pe de o parte, în substanța tablourilor sale se dizolvă grandilocvent "misticismul german", pe de altă parte, pictura sa reflectă idilismul unor pastorale mixate cu legende nordice și feeriile orientale. Criticul însă nu desparte maniheist apele, ci-l situează pe Loghi la confluența acestor tendințe, încercând o sinteză a lor, fapt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
propriilor pretenții de geniu drept arogante sau închipuite" (1993, p. 84). Și Peter Ackroyd notează că "în pofida nerecunoașterii publice, el a continuat să creadă în sine cu obstinație [...] și, într-adevăr, cu cât era mai marginalizat, cu atat devenea mai grandilocvent" (2000, p. 12). Finalmente, Edward J. Ahearn punctează că "Blake sau persona să narativa [...] emană, într-adevăr, o deplină siguranță de sine" (1996, p. 22). Personajul "textual" Urizen deschide o profuziune de piste hermeneutice. Acolo unde O'Neill descoperă, nu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Atunci când psihologul nu se adreseaz specialiștilor, ci oricrui cititor neavizat, referindu se tot la om și explicându-l, tot pe acesta, din unghi de vedere cultural, dar în manier eseistic, el prefer definiției riguroase variantele aforismului, evitând deopotriv întrebrile retoricii grandilocvente, cât și rspunsurile mai greu de ptruns. Astfel, întrebându-se ce este funcțiunea de oprire, de inhibiție a psihismului uman ? el rspunde: O oprire, un obstacol, o amânare, orice oprire constituie în ordinea vital excitantul principal. În termenii explicației riguroase
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
la anecdotă vizează nu atât "degradarea", cât simplificarea romanțioasei aventuri amoroase prin reducția la sâmburele său epic, la elementele de "intrigă", întotdeauna mai triviale în raport cu poezia inefabilă a iubirii și cu suferința obligatorie pusă în scenă printr-un ceremonial patetic, grandilocvent. Lovinescu a intuit foarte bine că, spre a putea fi integrată în compoziția contrapunctică a romanului, nuvela trebuia comprimată, "rezumată" la nucleul ei narativ, fără pic de retorică și fără scenariul dramatic cerut de poetica acestei specii narative preponderent "teatrale
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cameră de hotel (unde trăise "rușinea de a se vedea goală în oglindă", dând curs dorinței murdare de a se umili și de a fi pângărită). Episodul merită un scurt comentariu. Asemeni lui Ciprian, Mirescu e un "poet retoric și grandilocvent"213 (amănunt nu lipsit de însemnătate!) ce își urmărea cu abilitate scopurile, idealizând femeia "numai la început" fiind adică exact opusul lui Andrei, care, neavând iluzii, convins de impuritatea femeii, sfârșea totuși prin a-și face din ea un idol
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
iluzii, convins de impuritatea femeii, sfârșea totuși prin a-și face din ea un idol. Prozatorul sugerează aici o foarte interesantă apropiere între discurs și trăire: inconștient (dorința de a fi pângărită), femeia se simte atrasă de poezia retorică și grandilocventă; conștient, ea se arată suspicioasă față de vraja cuvintelor măgulitoare (de unde și rușinea de a se vedea goală în oglindă) și preferă bărbații sinceri, care nu vorbesc așa de meșteșugit dar simt mai adânc. Ochiul femeii nu minte, și Lulù caută
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
jertfe". Viața învinge de data aceasta literatura, totuși cu foarte mare greutate, pe muchie de cuțit am putea spune, și numai datorită intervenției de ultim moment a unui scriitor lipsit de autentică vocație creatoare precum Sandu Mirescu, poetul "retoric și grandilocvent". Or, "retorica" presupune referința directă la o "realitate" care poate fi declamată cu oarece talent, spre încântarea femeiuștilor în căutare de aventură, dar pe care literatura adevărată (mai precis: poezia "epică", romanul-melodramă) știe să o transfigureze prin mijloace mai rafinate
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
se mișcă dezinvolt pe o arie tematică generoasă (subsumând erosul carnal sau spiritualizat, cultul reveriei, al stărilor crepusculare, dar și exuberanța trăirilor ardente), apelând la mijloace poetice diverse.Este meritul poetei de a fi reușit să ocolească locul comun, tirada grandilocventă și găunoasă, insertul filosofard și lipsit de rezonanță și să fi ales calea cea mai sigură spre sensibilitatea cititorului: expresia revelatoare și plurivalentă, imaginea poetică percutantă, capabilă să stârnească emoții și să provoace acel frison de tulburare interioară, pe care
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]