215 matches
-
materială, de rocă, a peisajului universal, drumul trudnic, sisific, în fine Neantul ruralizat sînt elementele de reper ale unei tradiții mai recente a liricii noastre, reluate aci. Notă sa personală consista într-o mai atentă lucrătura imagistică, în densificarea texturii. Grandilocventa nu se extinde, ci se comprima, nu se difuzează, ci tinde a se interioriza prin înseși microstructurile verbale: "din icoane din versuri din raze/ a fost smuls infinitul./ de peste tot: smuls/ adunat gram cu gram și silit/ să se restrîngă
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
cadru împing scena către gag și pantomimă. Rezistența încăpățânată planului general are și un conținut polemic la Porumboiu. Virgil îl admonestează pe tânărul cameraman că filmează "modern" cu camera în mână, așa cum filmează adesea tânăra generație de cineaști în dezaprobarea grandilocventă a maeștrilor nicolaescieni. Scandalul devine măsura tuturor lucrurilor, asezonat de limba de linoleum și zâmbetul de celofan ale prezentatorului care disecă existențialist pe marginea temei, "a fost sau n-a fost", pornind de la premiza de o mare istețime că dacă
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
Cu capul sus, privirea înainte...) al declarației. Dacă vi s-a părut interesant și în folosul dvs. să amintiți de o scară a valorilor culturale (!?) v-ați asumat și riscul de a vă fi înșelat în aprecieri. "Mesajul dumneavoastră - continuați grandilocvent - transmis prin intermediul revistei a fost înțeles de persoana mea. Citindu-l(,) am aplicat la texte o nouă corectură și am șters și înlocuit cuvintele care nu au un sens și nu sunt adaptate după "Dicționarul Explicativ al Limbii române". Ce
Actualitatea by George Marin () [Corola-journal/Journalistic/8251_a_9576]
-
ale lui Sergiu Nicolaescu s-au dorit recapitulări de senectute ale unei opere complexe menite a-l impune prin evi pe spiritus re(fle)ctor, pe creatorul de geniu cu avatariile sale. În Orient Express (2004), Sergiu lua chipul emfatic, grandilocvent al prințului Moruzzi, trăind din amintirea tinereții tumultuoase întruchipată de Dan Bittman, cel cu albumele holografice Banii vorbesc ("Banii vorbesc, Banii vorbesc,/ Unii te ridică, alții te lovesc etc") sau Stai în poala mea, hit hâtru al cărui refren plin
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
Gheorghe Grigurcu Mircea Petean e unul din poeții ce mizează pe "infinitul mic". E o poziție oarecum îndrăzneață deoarece modelul dominant al poeziei românești contemporane, impus de canonul '60 și încă neepuizat, a fost cel neoexpresionist, grandilocvent, nu o dată clamoros, cu o conceptualizare "metafizică" ostentativă, antrenînd impozante mase verbale. Aparținînd familiei unor Petre Stoica, C. Abăluță, Emil Brumaru, G. Almosnino etc., autorul Loviturilor de nisip ilustrează ceea ce unul din congenerii d-sale a numit "poetica minimală", bizuită
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
și artist, Sacha Baron Cohen vede barba acestui dictator al lumii arabe cu pretențiile sale de mascul feroce. În The Great Dictator (1940), Chaplin ne-a făcut să vedem într- o cheie comică absurdul fascismului și nazismului, hilarul gesticulaț iilor grandilocvente atacând instinctiv fundamentele totalitare și în primul rând megalomania și atitudinea sacrosantă vecină cu butaforia și kitschul ale liderului absolut. Un dictator nu suportă să fie contrazis, cei care-l contrazic, cum este cazul cu fizicianul atomist (și specialist în
Aventurile lui Aladeen în America by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4458_a_5783]
-
în deplin paralelism, despre un joc la dublu între perechile Marlowe-Shakespeare și Iancu Văcărescu-Vasile Alecsandri pornind de la paragraful: "Cântec românesc e o prelucrare de doină haiducească, în spiritul Durdei lui N. Văcărescu și al Cântecului haiducesc de Alecsandri, cu note grandilocvente: românul e născut "a...supune" " Și cu fapte tot mărețe/ Lumii-ntregi a da povețe. Există și o "perlă", de care Alecsandri, bard și el, dar cu bun gust, va face un haz enorm: Pe uscat, ca și pe mare
Anxietatea diferenței by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8395_a_9720]
-
în muzică gospel). Din punct de vedere regizoral, filmul e sută la sută Coen: recunoști umorul (negru, morbid, absurd), incorectitudinea politică, artificialitatea voită a mizanscenei: actorii interpretează personaje excesiv de tipizate (vezi rolul lui G.H. Dorr - interpretat de Tom Hanks - mefistofelic, grandilocvent, și totuși inadecvat funcției de "creier" al operațiunii, un rol care-și subminează propria credibilitate), iar decorul e suficient de stereotipizat pentru a părea ireal. Singurul defect al filmului apare la nivelul scenariului, unde lipsește consistența din Marele Lebowski: umorul
Ascensiunea și decăderea fraților Coen by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12566_a_13891]
-
câtorva ședințe ale Cenaclului de Luni. Este, aici, pusă la încercare o calitate deopotrivă critică și prozastică a scrisului lui Ion Bogdan Lefter: aceea de a conferi, prin ton, o importanță istorică momentului, fără a recurge, însă, la artificii retorice grandilocvente. Pur și simplu, rândurile despre cele două cenacluri studențești sunt gândite cu un amestec de onestitate, decență și jovialitate care, ele singure, garantează excelența. Sunt niște „tablouri de familie” foarte exacte și, în definitiv, foarte calde. Ca și evocarea prietenilor
Dicțiune și afecțiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3528_a_4853]
-
desacralizarea Poetului și Poeziei cu majuscule, abandonarea statutului de privilegiat al creatorului, simplificarea și transparenț a textului poetic. Prioritatea comunică rii cu cititorul-om-de-rând este ideea centrală a esteticii lui Nicanor Parra, care refuză solemnitatea și exaltarea, limbajul alegorizant și tonul grandilocvent. Poetul chilian propune o lirică a cotidianului, narativizată într-un limbaj colocvial și pe un ton familiar. De necesitatea unui asemenea demers, în sensul simplificării și decantării, pentru reînnoirea discursului poetic și identificarea poetului cu semenii săi, deveniseră conștienți și
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
poeți de azi reușesc să restaureze, ca Matei Vișniec, autoritatea originară a cuvintelor. În general, cei care scriu versuri azi contribuie, dimpotrivă, la devalorizarea lor, folosindu-le superficial, imprecis și tautologic, cu o frenezie iresponsabilă. Matei Vișniec, deși nu este grandilocvent, deși nu transformă fiecare cuvânt într-un dangăt de clopot, utilizează limba română cu atâta precizie și siguranță încât o face să răsune clar în conștiința noastră, îi redă prestigiul de principal mijloc de comunicare. Cine ia în serios, azi
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
cuțit vesel și însetat" (conserve cu carne de tun șimnul de stat, în varianta paul viniciusț). E oarecum firesc ca o asemenea dezinvoltură să ducă la plinătatea conștiinței de sine, la o anume infatuare. Iat-o în expresia unui autocomentariu grandilocvent: "Ești vie, pentru că vreau eu, killer-ul plăcerilor amînate. Eu, care nu amîn nimic, lovind cetate după cetate. Luîndu-te în primire cu tot arsenalul din dotare și cabrîndu-te pînă ce doare. Pînă ce explodezi de viață. Pînă ce urli.(...) Curajul de
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
său doar realul, de la viețuitoarele mării la uneltele oamenilor mării, ci și oglindirea acestui real în cultura umanității întregi. Marea, simplă în materialitatea ei, devine dublă reflectîndu-se în conștiința poetului, triplă și multiplă prin reverberațiile ei în oglina trecutului omenirii". Grandilocventul, așa de decorativul Malraux, îl umple de entuziasm: "Îmi place să-l văd, să mi-l închipui pe Malraux, în noaptea mediteraneeană, singur lîngă coloanele de pe Acropole. (Omul a avut - precum puțini în secolul nostru - simțul sublimului)". Retoricii autorului Condiției
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
vuietul morții și frica" ( ceva profund imoral). Evident, într-un asemenea context al demistificării pe cît de neostentative pe atît de sistematice ( poetul nu are deloc aerul unui rebel, ci al unui ins care se desparte cu regret de clișeele grandilocvente ori numai calofile, care oftează făcînd acest pas), autoironia e binevenită. Ioan Moldovan parodiază epicul, relatînd la un mod oarecum kafkian faptele cele mai mărunte, luînd distanță nu doar față de natura lor, ci și față de sine. Le depreciază depreciindu-se
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
lucru tot ce avea mai potrivit. “Last but not least”: Corul. El este personaj multiplu, poporul însuflețind în replică această poveste uluitoare pe care o trăiește. Muzical (dirijorul Stelian Olariu este mereu artistic-eficace) și în dramă unde a captat intențiile grandilocvente ale regiei, le-a interpretat pe seama lui cu o poftă individualizată de a juca. Mă întorc la prietenul meu, care îmi spune: “Tu iubești muzica! Pe mine m-a interesat Spectacolul!” Ada Brumaru O interpretare plastică Un punct care a
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
la evocarea îndurerata din E lucevan le stelle cantul este branșat la tensiune maximă. Iar în setul de canzonette simplitatea muzicii, foarte subtil jucată, aduce cu fiecare piesă un alt univers expresiv: legănare voluptoasa (Non ți scordar di me), contraste grandilocvente (O, sole mio, Granada) grație glumeața (La Girometta), elan romantic (La Mattinata) totul cizelat cu o finețe de filigran. Când apare pe scena pășind greoi, fluturând jovial nelipsita batistă albă, ai un moment de îndoială - totul va fi comedie - dar
Un pact cu diavolul publicitătii by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17684_a_19009]
-
drum din inimă spre buze. Fiul rătăcitor îngenunchează la picioarele mamei, îi sărută mâna, ea își culcă obrazul împuținat de boală pe umărul lui și un plâns nestăpânit, eliberator, le zguduie ființa." însuflețită de admirație, Manuela Cernat se exprimă uneori grandilocvent ("...la 20 iulie 1993, senin și pe deplin împăcat cu sine, cu lumea și cu destinul său miraculos, Jean Negulescu, ultimul mohican al unei generații fără seamăn, își începea adevăratul și eternul drum printre stele"). în general, însă, evocarea sa
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
obrazul lui Dumnezeu/ săpînd gropi pentru îngeri.// Să nu blestemăm vulturii ce se înalță/ cu bucăți din ficatul nostru./ Să rupem un crin/ și alți crini/ cu mîinile nimănui" (Obrazul lui Dumnezeu). Dacă atari vorbe par (și... sînt într-adevăr) grandilocvente, ele se evaporă în alte numeroase texte, lăsînd sensul dramatic exprimat printr-un limbaj cu tonalitate firească, deoarece Irina Nechit are darul de-a putea da glas dramatismului inaparent al existenței de toate zilele, un dar în stare a învedera
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
Mallarme și Baudelaire... Spre marea mea surpriză, azi, în ianuarie 2004, dau și de un catren uitat până acum scris de mine cu o cerneală bună probabil, scrisul fiind perfect lizibil... Eram un poet ocazional, livresc, un fel de parnasian grandilocvent... Și, deodată, nu știu cum, prin ce inspirație subită, următoarele patru versuri, izolate, cu titlul Liniște : Răsună pași pe străzile din cer și noaptea se împachetează în case oamenii spun povești din epoca de fier, priviri galbene citesc bezna din oase. Bezna
Catren uitat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13025_a_14350]
-
de cu seară, / Mutate peste noapte la umerele mele. Poate de- aceea-n zori și cînd e vînt / Mi-așa de greu să umblu cu pasul pe pămînt" (La zece ani). Contaminat de uranismul priveliștii contemplate, își alcătuiește un discurs grandilocvent, cu imprevizibile, neliniștitoare secvențe ale unei fastuoase degradări . Luceafărul își coace copitele de flacără în craniul său de țărînă, văpaia firii sale se depune în vulturi, căpățîne reci de somn îi cresc din trunchi, genunchiul îi calcă sufletul pe piept
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
epica de factură romantică, pe care întotdeauna a practicat-o Augustin Buzura. Genul preferat al scriitorului este un fel de român de aventuri cu mesaj umanitar, ca Mizerabilii lui Victor Hugo. Spre deosebire însă de autorul francez, solemn și uneori grandilocvent, Augustin Buzura are în relatare o nervozitate specifică secolului douăzeci. Mai trebuie spus că numeroasele peripeții prin care trece personajul aflat în prim-planul atenției romancierului par excesiv de numeroase numai dacă sunt judecate din perspectiva verosimilității. Ele au însă o
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
transferul colecției Barnes drept „o crimă estetică” au trebuit să recunoască faptul că integritatea unei opere de artă în sine - instalarea exponatelor concepută de Albert Barnes - a supraviețuit prin eforturile cuplului new-yorkez. Cei doi sunt renumiți pentru absența unor gesturi grandilocvente și extraordinara grijă acordată detaliilor în realizările lor. Au fost din totdeauna preocupați de impactul emoțional și tactil al unui anume tip de lemn, metal, piatră și de modul în care textura materialelor contribuie, împreună cu lumina și proporțiile, la o
Reconsiderarea unei „crime estetice“ by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4122_a_5447]
-
fără întîrziere, a ocupat prim-planul, cultivînd un exaltat vizionarism "cosmic", propunînd o miză "metafizică" la vedere, autorul Arheologiei blînde s-a mulțumit cu lumea neostentativă a cotidianului, a banalului, a existenței curente ce se autentifica prin ea însăși. Tonului grandilocvent, clamoros (,țipătul", "urletul" erau nu o dată invocate ca atare), de sorginte expresionistă, i-a opus un ton scăzut, pe coordonatele "joase" ale firescului. în loc de a-și etala eul aidoma lui Labiș, Nichita, Ioan Alexandru etc., s-a repliat cu o
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
imaginar poetic solid, în care cultura temeinic asimilată își dă mâna cu delicatețea sufletească specifică vârstei și imaginația debordantă. Deloc surprinzător, poezia lui Valeriu Stoica este una intelectualizată, conceptuală, doldora de intertextualitate și aluzii livrești. Ea păstrează retorica, pe alocuri grandilocventă și rigoarea prozodică ale poeziei anilor '70, dar oferă și mici semne de ironie care, împreună cu intertextualitatea, va deveni una dintre mărcile de identificare a viitoarei generații optzeciste. Specific liricii tânărului Valeriu Stoica este poemul Treieriș, în care prozodia riguroasă
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
funest al resemnării, în sensul că amatorul copia ce vedea fără nici un simț artistic. Marea prejudecată în artă e să încerci să te substitui Naturii, uitând de natura ta umană... Oceaniei și primitivilor din Pacific nu îi rezistară nici Renașterea, grandilocventă, în ciuda (sau tocmai din cauza) echilibrului ei perfect; nici realismul clamoros al secolului XIX, pânzele gigantice ale fotografilor celebri cu scenele lor de bătălie teatrale unde ostașii mor cu mâna la piept, ori cu brațul întins implorator spre împăratul impasibil. Față
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]