1,396 matches
-
exemplu, cuprinde recenzii la revista Bulletin linguistique, publicată la București de Al. Rosetti, la o fasciculă din Dicționarul Academiei, condus de S. Pușcariu și la cartea lui N. Drăganu, Românii în veacurile IX-XIV (...); ultimele două recenzii sînt semnate de Al. Graur. În primul număr din Revue de linguistique romane, 1925, publicau articole ample Iorgu Iordan (Un catéchisme étymologique) și A. Rosetti (Chronque roumaine). Cea mai bogată recoltă de documente în română e, totuși, cea de acasă. Site-ul Universității din București
Prin bibliotecile internetului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9920_a_11245]
-
mai explicit. Formulă identificată de Valeria Guțu Romalo drept clișeu (în Corectitudine și greșeală, 1972), în cadrul substituie prepozițiile în sau la într-un stil adesea destul de greoi și artificial - "în cadrul spectacolului s-au prezentat..."; "sînt inginer în cadrul întreprinderii..." etc. Al. Graur a scris de mai multe ori împotriva acestui clișeu, criticînd, cu argumentul etimologiei (cadru = pătrat), anumite asocieri lexicale: "trebuie evitată expresia în cadrul ciclului, avînd în vedere că ciclul e rotund" (Dicționar al greșelilor de limbă, 1982: 27). În momentul de
"Cadrul" si "cadrele" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9968_a_11293]
-
cred acest lucru. Omul moare atunci când vrea Domnul. Dar copacul moare când vrea omul. Hai, la muncă! Nu am putut să văd cum taie bunicul nucul uriaș. Dar am auzit un suspin aproape omenesc, când l-a doborât toporul. SUPĂRAREA GRAURILOR De cum au sosit pe vechile meleaguri, odată cu soarele primăverii, graurii și-au căutat locurile vechi unde au găsit cuiburile stricate. Le-au reparat sau au construit altele, pregătind culcușul cald pentru viitorii puișori. Apoi au început serviciul: au curățat livada
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
moare când vrea omul. Hai, la muncă! Nu am putut să văd cum taie bunicul nucul uriaș. Dar am auzit un suspin aproape omenesc, când l-a doborât toporul. SUPĂRAREA GRAURILOR De cum au sosit pe vechile meleaguri, odată cu soarele primăverii, graurii și-au căutat locurile vechi unde au găsit cuiburile stricate. Le-au reparat sau au construit altele, pregătind culcușul cald pentru viitorii puișori. Apoi au început serviciul: au curățat livada bunicului de ouăle de omizi și chiar de omizile care
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
Ici-colo cireșele zâmbesc printre ramurile mulțumite de greutatea lor. Dar ce-i asta? În vârful cireșilor au apărut niște arătări cu haine și căciuli, cu rochii și batice asemănătoare gospodarului și gospodinei care au îngrijit până acum livada. La început graurii s-au speriat și au zburat mai departe. Mai ales dacă bătea vântul se auzea un zgomot sinistru provocat de mișcarea sacilor de plastic așezați pe vârfurile cireșilor. Acum graurii au înțeles: bunicul voia să-i sperie! Nu-i lăsa
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
și gospodinei care au îngrijit până acum livada. La început graurii s-au speriat și au zburat mai departe. Mai ales dacă bătea vântul se auzea un zgomot sinistru provocat de mișcarea sacilor de plastic așezați pe vârfurile cireșilor. Acum graurii au înțeles: bunicul voia să-i sperie! Nu-i lăsa să mănânce și ei cireșele coapte care le făceau cu mâna și le mutau ciocul din loc cu mirosul lor de fructe parfumate. Deci așa îi răsplătea! Dragii mei, vorbi
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
Dragii mei, vorbi bunicul în limba păsărească. Vă mulțumesc pentru ajutorul dat, dar lasați mă pe mine mai întâi să culeg cireșele, apoi vă las și vouă hrană. Voi tăbărâți ca lăcustele în stol și-mi luați toate roadele! Și graurii au înțeles spusele bunicului și au venit mai târziu la ospățul mult așteptat. CIREȘUL Am visat cum astă-noapte Eu mâncam cireșe coapte! Și când s-a făcut lumină, Bunul, iute, din grădină, Mi-a adus un coș întreg! Voiam eu
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
tinerilor - finala adaptată nu e folosită pentru flexiunea de gen și numărul, forma rămînînd invariabilă: "are argumentele mai caștoc" (d13-th.ro); "asta e și faza caștoc" (pixelrage.ro). Originea termenului ar părea să rămînă obscură. Nu e discutat de Al. Graur, în celebrul său articol din 1934 despre împrumuturile țigănești în română, și nici de Vl. Drimba, în studiile ulterioare consacrate aceluiași subiect. Nu e înregistrat, din cîte știu (e posibil să-mi fi scăpat unele apariții) în dicționarele și glosarele
Cașto by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9312_a_10637]
-
a fost pusă în legătură cu limba țigănească: cărel "pleacă! fugi! să mergem!" Cară-te de aici și lasă să mai halesc și eu!... Cărel!... Cărel!... (Rebreanu, 49) Cărel, că ne apucă ploaia! (Barbu 1974: 330). Aceasta a fost explicată de Al. Graur din țigănescul kere "acasă", dar se leagă și de verbul românesc popular "a (se) căra", de la care poate fi o simplă formație glumeață. De fapt, terminația -el evocă diminutivarea (poate fi sufixul diminutival, aplicat în glumă chiar unei forme verbale
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
să vorbească cu dr. Slătineanu... Dr. N. Lupu a promis să vorbească cu Borcea. Prof. I. Simionescu regretă că n-a știut că vreau să ocup acea catedră și a apucat să scrie lui Bujor pentru I. G. Botez. Const. Graur a scris lui Bujor. Simionescu îmi arată o sinceră bunăvoință... (are o înaltă apreciere despre opera mea și despre mine). Pascu mi-a scris că pe I. G. Bujor profesorii nu-l agrează. A-l face profesor cu art. 81
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
cheltuielilor de întreținere. Nu a vorbit în amintirile publicate de excelentele referințe obținute la prestigioasa "École Pratique des Hautes Etudes", de prețuirea unor mari profesori precum Fortunat Strovski, de colegii români cu care a împărțit sejurul parizian: Mircea Vulcănescu, Alex. Graur, Mariana Parlier etc. Mai cu seamă nu s-a referit mai deloc la excepționala legătură cu cea care i-a devenit soție (pe numele de domnișoară Maria Iovițoiu), după ce înainte îi fusese colegă de facultate. Șerban Cioculescu a găsit în
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
placă pe placă" ar fi desemnat metaforic o potrivire perfectă. Leo Spitzer, în 1938, evoca tot o sursă germană, dar din jargonul jocului de cărți (Blatt - "distribuire a cărților de joc" și "asociere"), eventual și din terminologia tehnică, metalurgică. Al. Graur, în 1938, sugera o comparație cu rusa familiară, dar nu aprofunda această direcție. O va face în 1941 slavistul B.-O. Unbegaun, care va oferi (în articolul "Notes d'argot roumain") explicația cea mai convingătoare, comparînd situația din română cu
Blaturi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7709_a_9034]
-
era mândria bunicului, care trudise la ea decenii de-a rândul, dându-i prestanța și carnalitatea care mă tulburau pe mine acum. Tresăream deseori, când auzeam În liniștea nopții, cum merele prea coapte cad strivindu-se de pământ. Ziua, vedeam grauri Înfruptându-se lacom din carnea parfumată a fructelor și mi se părea că livada, este o bucată din Paradisul, despre care ne vorbeau preoții și cărțile. Tatăl meu a apărut de câteva ori În vara aceea În casa bunicilor, slăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ciocul portocaliu. „Mierloiul negru și glumeț Cu ciocul lui gălbui...“ — Citatul tău se potrivește chiar prea bine, frățioare, zise Alexander. — Prea bine? Nu-ți amintești mai departe? — Nu-mi mai amintesc. „Și sturzul, meșter cântăreț Și sprintenul scatiu, Și vrăbii, grauri, ciocârlii, Și cucul cântă-acu, Dar ce bărbat ar îndrăzni Să-i spună-n față nu?1 Alexander tăcu un timp. Apoi întrebă: — Ai înșelat-o pe Antonia? Întrebarea mă luă prin surprindere, însă am răspuns imediat: Bineînțeles că nu. Alexander
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de neînțelegere de proporții, care, în cel mai bun caz, ducea fie la un scandal imens, fie la o doză suplimentară de Valium. Prin urmare, Carol lăsă lucrurile la voia întâmplării. Își mai cumpără o pasăre, de data aceasta un graur. Beverley, de care nu mai știa nimic de doi ani, veni pe neașteptate la Muswell Hill. Dan era la o băută cu Gary. La finalul unei seri tensionate, în care se uitaseră la un episod din Columbo difuzat în reluare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să fie evaluat de ea și îi cerea ajutorul. Slăbiciunea i se accentua. În după-amiaza aceea, Carol se dusese la un magazin de animale din Quadrant. Primiseră un transport nou de sepii. Carol luă două, una pentru papagal, cealaltă pentru graur. Sepiile erau albe, uscate și ușoare în mâna ei, ca niște oase albite. Le împinse printre gratiile cuștii. Păsările o priviră cu câte un ochi, în felul acela atent și scrutător. Dan o cuprinse pe la spate, îi simțea moțul frecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
bumbacul etc. În prima colecție de poezii chinezești, Cartea poemelor, scrisă în secolul al VI-lea î.e.n., există o poezie care descrie colectarea frunzelor de dud și creșterea viermilor de mătase: "E o zi senină de primăvară, însoțită de cântecele graurilor, fetele purtând coșuri pe umeri, merg pe potecă pentru a culege frunze de dud mari și fragede''. După ce Zhang Qian, un demnitar din dinastia Han de Vest (206 î.e.n.-25 e.n) a vizitat țările din centrul și vestul Asiei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
bumb care era cam strâmb; nu vorbisem defel, doar un salut murmurat printre dinți; îi urmăream toate mișcările, încercând să-mi dau seama de ceea ce se-ntâmpla: un străin se pregătea să-mi ia locul, devenea eu, colivia mea cu grauri era a lui, stereoscopul, casca de ulan atârnată de un cui, toate lucrurile mele pe care nu le puteam lua cu mine îi rămâneau lui, sau poate relațiile mele cu lucruri, locuri și persoane deveneau ale lui, așa cum eu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
gânduri. Apoi se ivește soarele și via începe să miroasă a viu, a proaspăt, a cuptor. Cântecele ascuțite se duc până departe. Spre seară oboseala începe să doară în trupuri. Cântecele slăbesc, toartele târnelor tremură între degete. Uneori se năpustesc graurii, vin tăcuți și coboară ca săgețile. Un șuierat puternic și ascuțit curmă tăcerea. Un stol uriaș se ridică brusc învăluind cerul. Alt șuierat îi răspunde primului. Se ridică iarăși un stol. Alte și alte șuierături, alte și alte stoluri. Graurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
graurii, vin tăcuți și coboară ca săgețile. Un șuierat puternic și ascuțit curmă tăcerea. Un stol uriaș se ridică brusc învăluind cerul. Alt șuierat îi răspunde primului. Se ridică iarăși un stol. Alte și alte șuierături, alte și alte stoluri. Graurii s-au ridicat în curbă spre cer ca niște jerbe negre. Fâlfâit puternic de aripi, croncănituri nemulțumite. La masa de seară, acolo la fermă un mic incident. Un băiat pălmuiește o fată. Toate muntencele socotesc gestul ca pe un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Timișoara, de către poporul român în decembrie 1989. Plecăm din acest oraș frumos cu un gând bun și cu încredere mai mare în drumul ce ni se deschise în față și pe care-l vrem, din adâncul ființei noastre, senin. Athena Graur Anul IV, Liceul ,,I.L.Caragiale” București 18.3. TOASTUL Toastul este o compoziție oratorică foarte scurtă, prin care se exprimă urări cu prilejul unei mese festive, în cinstea cuiva. Cerințele unu toast sunt: să înceapă cu o formulă care servește
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care se sleiește încet-încet pe geamuri și tremură ca o perdea groasă de gelatină. Văzduhul e plin de cocori. Rânduiți în unghi, cocorii își încep pribegia. Desigur, vama nu se deschide numai pentru cocori. În țările calde mai pleacă sticleții, graurii, rândunelele și alte cântări ale codrilor. Nopțile se fac din ce în ce mai lungi și zilele din ce în ce mai scurte abia s-a crăpat de ziuă, că și începe să se întunece. Astfel, nici nu bagi de seamă când a trecut toamna și vine imediat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Nici măcar Benczedi Aladar care Își număra preocupat banii. Primise pensia cu puțin Înainte de a veni În piață. Fața i se Întuneca pe măsură ce teancul de bancnote de o mie și cinci mii se subția. Peste piață trecu un stol zgomotos de grauri. Exercițiul de pantomimă al lui Cain continua să țină lumea cu sufletul la gură. Cuvintele unei limbi misterioase puteau irumpe oricând În acea liniște Încă emoționată, Încrezătoare. Și, de ce nu, temătoare, ca În fața unei epifanii. Cu aceleași sentimente, În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
câțiva cetățeni Îmbrăcați sumar; șeful postului de miliție TF s-a baricadat În sediu Împreună cu cei doi subordonați ai săi, iar restul călătorilor au rămas nemișcați printre bagaje, gata să primească și o a doua explozie, ultima, nimicitoare. Stolul de grauri ce-și luase zborul În zona silozurilor de porumb fâlfâia din aripi undeva departe, plutea, mai bine zis, ca o lună neagră deasupra viilor. Sfârșitul era aproape și scălda lumea Într-o lumină de o intensitate neobișnuită pentru luna august
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un prun. Prin gardul de sârmă vedea cum crește cucuruzul, cum se coc holdele, cum se Împerechează câinii. Vedea cu ochii lui de porc În care ardeau două lămpașe mici de carbid, maci și albăstrele, salvii și ciulini, stoluri de grauri și de ciori. Auzea cum behăie oile, cum mug vacile, cum fornăie caii, cum miorlăie mâțele. Și noi În jurul lui, pe rând, cu găleata de lături, mergeam doi kilometri pe jos, și pe sus tot atâta ar fi fost, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]