228 matches
-
apropia mergând agale elevul Popescu supranumit Meșteru. Numai că era Însoțit de o fetișcană și amândoi erau Îmbrăcați ciudat, În orice caz nu În uniforme de elevi. El avea blugi, un tricou de lână lung până aproape de genunchi, o eșarfă grena legată În jurul gâtului și un rucsac destul de greu În spate. Ea era frumoasă și Îmbrăcată aproape la fel, minus rucsacul. Păreau doi autostopiști, globe-trotters care tocmai și-au pierdut chitara. Popescu Îl văzu de departe pe Grințu și-l salută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
E groaznic să fii singura femeie într-un grup de bărbați. —Mincinoaso. Nu pleca, strigă Colin. Mike. Convinge-o să stea. Tuturor băieților li se pare amuzant. Tuturor, mai puțin lui Mike, evident, a cărui față a căpătat o culoare grena, ciudată. —Care-i graba? Donald ridică o sprânceană, și sunt uimită de calmul lui. Cine se crede, Casanova? Debbie se apleacă și îi explică cu o voce șoptită. Aha, dă el din cap, de parcă ar fi înțeles deodată. Îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
trezesc încercându-mi aptitudinile de detectiv-urmăritor pe o fată frumoasă, după toate semnele elevă, cu părul șaten-negru alungindu-i ovalul modiglianesc al feței, pe urmă curgând în bucle naturale peste haina roșie-bordeaux, lungă până aproape de oul piciorului. Poartă pantaloni tot grena, cu manșetă lată și pe umăr o poșetă argintie pur ornamentală, în care n-ar putea să încapă mai mult de un mic telefon mobil sau de țigările din care a apucat să fumeze una întreagă așteptând autobuzul în stație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a patru mari magazine din Londra și se vând foarte bine! A apărut în reviste și tot tacâmul. Ceea ce nu e deloc de mirare, pentru că ramele ei sunt atât de cool. Ultimele pe care le‑a lansat sunt de tweed grena și sunt livrate în cutiile alea gri strălucitoare și superbe, împachetate în foiță de hârtie turcoaz aprins. (Apropo, eu am ajutat‑o să aleagă culoarea exactă.) Are atâta succes cu ele, că acum nici nu mai e nevoie să le facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
clipa în care ceilalți se întorc să mă privească. Am plătit mai devreme, la recepție. — Bună, Rebecca! zice bărbatul, bifând ceva de pe listă. Eu sunt Cristoph. Bine ai venit în grupul nostru. Ai pantofii comozi? Se uită la ghetele mele (grena aprins, cu puțin toc, de la reduceri de la Bertie, de anul trecut) și zâmbetul vesel îi dispare. Știi că e un tur de trei ore, numai pe jos, da? — Sigur, zic uimită. De‑asta mi‑am și luat ghetele astea. — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nu era cazul să cumpăr o rochie de cocktail. Știu că atunci când Erin a spus „Vă interesează și o rochie de seară?“, trebuia pur și simplu să‑i răspund că nu. Dar, Dumnezeule mare. O, Doamne. Rochia aia Vera Wang. Grena‑violacee, cu spatele decoltat și bretele strălucitoare. Era exact ca rochia unui star de cinema. Toată lumea s‑a înghesuit să mă vadă cu ea, și, când am tras perdeaua, tuturor li s‑a tăiat respirația. M‑am uitat la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să zică nimic, Suze se apleacă și culege o sacoșă de la Gifts and Goodies. O deschide și din ea cade o chitanță. În tăcere, scoate cele două cutii dinăuntru și o deschide pe fiecare, dezvăluind câte o ramă din tweed grena. Deschid gura să zic ceva, dar nu reușesc să articulez nici un cuvânt. — Bex... câte din astea ai? zice Suze într‑un final, cu glasul aproape strangulat. — Îhm... nu prea multe, zic, simțind cum mi se înfierbântă obrajii. Doar... câteva. — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Aaa, zic, râzând. Așa se explică. — Bună, Becky! zice o voce veselă din spatele meu și mă răsucesc pe călcâie, dând peste Milla, prietena Fenellei, cu două fete pe care parcă le știu de undeva. Am să licitez pentru puloverul tău grena! Și Tory pentru rochia aia cu blană, iar Annabel a văzut vreo șase mii de lucruri pe care le vrea! Ne întrebam, e cumva și o secțiune de accesorii? — Acolo, zice Suze, arătând spre un colț al camerei. — Mersi! spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un zâmbet. Sincer, abia aștept să‑i spun că i‑am luat ce ai aruncat tu. — Lotul 73, zice Caspar lângă mine. Un articol care știu că vă va interesa enorm. O rochie de cocktail, Vera Wang. Ridică încet rochia grena‑violacee și mulțimea își ține respirația admirativ. Dar nu cred că sunt în stare să asist la asta. E prea dureros; e prea recentă. Frumoasa mea rochie strălucitoare, de vedetă de cinema. Nici măcar nu mă pot uita la ea fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
De o parte și de alta a aleii care duce în spatele grădinii, narcisele cu florile lor albe înstelate încă nu și le-au scuturat, lalelele râd în soare, panseluțele în culorile curcubeului râd parcă în bătaia luminii, stânjeneii albi și grena își întind spre infinitatea cerului lujerii cu bobocii ca niște vârfuri de săgeți gata să-și desfacă buchetul alb imaculat sau grena cu ornamente discrete pe marginile petalelor, bujorii sunt gata să-și desfacă buchetul de petale roșii ca focul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
au scuturat, lalelele râd în soare, panseluțele în culorile curcubeului râd parcă în bătaia luminii, stânjeneii albi și grena își întind spre infinitatea cerului lujerii cu bobocii ca niște vârfuri de săgeți gata să-și desfacă buchetul alb imaculat sau grena cu ornamente discrete pe marginile petalelor, bujorii sunt gata să-și desfacă buchetul de petale roșii ca focul, iar trandafirii încep să îmbobocească. Ziua a început de dimineață cu un soare darnic. Niciun petec de nor zdrențuit pe cupola de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
dinspre nas. Mărimea ei era cam de 1 cm, diametru, cu marginile ondulate, asemănătoare unei flori. Aceasta era un obstacol în calea vederii. După o perioadă de tratament cu suc proaspăt de castraveți, am eliminat rozeta, sub forma unor substanțe grena, care mi-au ieșit pe nas. Tratamentul cu suc de castraveți l-am asociat cu tratamentul mental pentru dezintegrarea deșeurilor, indicat de Dan Seracu, în cartea „ Autocontrolul pas cu pas”. Stăpânirea minții, controlul gândirii, este cea mai importantă putere a
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
culcare, intru în starea alfa (de calmare și de liniștire a creierului), după indicațiile lui Dan Seracu, din cartea „ Autocontrolul pas cu pas”. După câteva zile, din nara stângă, mi s-a scurs un lichid subțire și apoi și bucățele grena. Cu ochiul stâng văd, dar cu foarte puțină lumină, ca și cum m-aș afla, noaptea, într-un spațiu foarte slab luminat. Continui să-mi spăl ochii cu suc de castraveți proaspeți. În plus, mănânc două lingurițe de gem de afine, pe
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
necazul. Tot sucul de cartof crud vindecă ulcerul gastro-duodenal. TRATAMENT PENTRU PĂRȚI DEGERATE ALE CORPULUI Am mai utilizat cartofi rași plus ceapă rasă, într-o iarnă, când mi-a degerat o ureche. Urechea și-a dublat dimensiunile, s-a făcut grena și mă durea și mă înțepa insuportabil. Am pus cartofii rași plus ceapa rasă într-o farfurie adâncă (pentru supă), m-am culcat pe pat, cu urechea cufundată în farfurie. În câteva ore urechea s-a vindecat, ca și cum nu s-
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
alergie) la praful de var, de la ghipsul care mi-a intrat în mână. 1. 2. TRATAMENT NATURIST APLICAT LA FURUNCULOZĂ La una din reparațiile făcute la locuință, praful de var inhalat mi-a produs furunculoză. Mi-a apărut o zonă grena întărită, cu un furuncul în mijloc, pe fesa dreaptă. Un medic, din familie, mi-a spus: „Vezi să nu faci septicemie”. Auzind acestea, m-am tratat naturist serios. Am strivit pe fundul de lemn, frunze de varză albă, proaspătă. Am
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
care am pus o folie de plastic și mam îmbrăcat cu niște ciorapi, care să țină compresa lipită ce corp. La intervale de câte o oră, înlocuiam frunzele de varză cu altele proaspete. Efectul a fost imediat: durerea și zona grena au dispărut, cam într-o zi și jumătate. A rămas furunculul: o ridicătură grena, nu prea mare. Am pus pe furuncul petale de crin alb, conservate în spirt sanitar. Vârful furunculului s-a albit, lam presat și stors. În circa
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
să țină compresa lipită ce corp. La intervale de câte o oră, înlocuiam frunzele de varză cu altele proaspete. Efectul a fost imediat: durerea și zona grena au dispărut, cam într-o zi și jumătate. A rămas furunculul: o ridicătură grena, nu prea mare. Am pus pe furuncul petale de crin alb, conservate în spirt sanitar. Vârful furunculului s-a albit, lam presat și stors. În circa două zile l-am rezolvat. Apoi mi-au ieșit alte furuncule mai mici, în
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
copilului. Trebuia să-l fi auzit vorbind și mai ales să-l fi văzut gesticulând, trebuia să fi simțit farmecul și spaima și melancolia acelor seri. Parcă priveam un film ciudat, în culori stinse, de la cafeniu la cenușiu și la grena-ul morii și verdele negru al frunzelor de salcâm. Nu mai spun că, întrerupîndu-se dintr-o povestire oarecare, cu arabi și caravele, ne lăsa pregătiți pentru revelație, învăluiți în parfumul aspru al ficțiunii... Așa ne-am petrecut, adunați în jurul Mendebiului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Eram iar printre prietenele mele, în curtea mătușii, sub cerurile opulente de vară. Nu mi-am revenit până pe înserat. Față de simplitatea și puterea acelei lumi, unde aproape că fusesem, formele lumii de-aici (frunzele întunecat-transparente ale cireșului amar, fructele lui grena, cu carnea moale și udă, camionul cu vopseaua albastră de pe capota jupuită, zmeele levitînd peste câmp, ocolite în zbor de turturele, fiecare cărămida împăienjenită din fațada casei, fiecare fir de păr cărunt din blana cu scaieți a lui Chombe, botul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de indiferent în același timp încît parcă visam. În curte, printre pavilioanele cu verande însorite, semănând cu niște galioane fără catarge, se înălțau castani și plopi bătrâni. Pe băncile de sub ei foiau, în acea zi de vizită, bolnavi în halate grena și bleumarin. Unii erau dărâmați bine, verzui la față, dar alții, mai ales câteva fete cu părul lucios și buclat, arătau atât de bine, încît te întrebai de ce boală ar putea suferi. Stând de vorbă cu bolnavii, se plimbau de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
șurubelnița în mână. Vica așteaptă până aude parchetul trosnind la etaj, pe urmă scotocește prin țoașcă, ia un carbaxin și se duce cu el spre bucătărie. Se întoarce înapoi, mestecând. Vede pe un colț al mesei albumul învelit în piele grena, își pune ochelarii și se uită la primele pagini, fără prea mare chef. Sus se aude o ușă închizându-se, pe urmă scara trosnește sub pașii Ivonei. Ivona intră și, fără un cuvânt, îi întinde o hârtie de o sută
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fermecător la ospătar. Apoi ascunse un pahar sub canapea și Își Înmuie buzele date cu un ruj țipător În celălalt. Kitty se Îndepărtă repede, Întrebându-se cine era femeia aceea. Câteva minute mai târziu, Își făcu intrarea Într-o rochie grena din mătase naturală și dantelă, ușor uzată, decoltată și prinsă la mijloc cu o curea argintie, afișând zâmbetul fericit și seducător pe care Îl exersase În taxi. Scană mulțimea. Erau acolo vreo sută de absolvenți de Harvard și Yale, veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
imediat ușa de la birou, făcându-și de lucru prin spatele scaunului meu, până când am rugat-o să plece. Pagina de start a lui Eddie se deschide și bat imediat HYPERLINK "http://www.carterspink.com" www.carterspink.com. În timp ce logo-ul grena familiar apare pe ecran și se învârte într-un un cerc perfect, simt că-mi revine brusc în suflet toată adrenalina din trecut, precum niște frunze de pe fundul unui eleșteu. Trag aer în piept adânc și clichez iute peste Introducere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
știu niciodată. Pot foarte bine să vorbesc cu Arnold. Pot să-mi țin capul sus. După ce sună de trei ori, Lara ridică receptorul. — Biroul lui Arnold Saville. Mi-o închipui instantaneu stând la biroul ei de lemn pal, în jacheta grena pe care o poartă în permanență, scriind de zor la computer. Toate astea par că se află la un milion de kilometri distanță de mine. — Bună, Lara, spun. Sunt... Samantha. Samantha Sweeting. — Samantha ? Lara zici că mai are puțin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
scurt. Atât a trebuit găștii, s-au înfuriat și l-au blagoslovit cu un potop de cuvinte de duh printre înjurături. - Cine măta - n<.. te crezi de nu vrei să dai un amărât de foc? Și au continuat cu invectivele. Grena la față, profesorul intră în clădire. Se vedea pe mutra lui acră că predă vreun cui așa că s-au descărcat pe nevinovat. Aveau și ei multe of-uri de pe urma profesorilor iar aici, în Iași puteau face orice.< nu-i cunoștea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]