274 matches
-
pe fugari, ordonându-i apoi lui Bellegarde să recaptureze Aderklaa fără întârziere. În acest sector al câmpului de bătălie, austriecii aveau o superioritate numerică semnificativă: circa 44 000 contra 35 000 de francezi și saxoni. Susținute de 3 batalioane de grenadieri ("Scovaud", "Jambline", "Brzeczinski"), două batalioane din regimentul 42 Erbach (Corpul I austriac) au atacat regimentele lui Carra Saint-Cyr, alungându-le din sat, iar regimentul "Klenau Chevaulegers" și rezerva de cavalerie a lui Liechtenstein au șarjat linia bateriei saxone. La început
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
unele surse afirmând că francezii ar fi pierdut o treime din efective și că Molitor ar fi rămas doar cu circa 3 000 de oameni. Austriecii, în schimb, dispuneau de rezerve importante în acest sector și câteva batalioane proaspete de grenadieri austrieci au reușit să respingă trupele lui Masséna în afara localității, în jurul orei 11:45, în timp ce restul Corpului I al lui Bellegarde se aliniase încă din jurul orei 10 între Wagram și Aderklaa iar rezerva de grenadieri, în formație de tiraliori, extindea
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
și câteva batalioane proaspete de grenadieri austrieci au reușit să respingă trupele lui Masséna în afara localității, în jurul orei 11:45, în timp ce restul Corpului I al lui Bellegarde se aliniase încă din jurul orei 10 între Wagram și Aderklaa iar rezerva de grenadieri, în formație de tiraliori, extindea linia austriacă până în apropiere de Sussenbrünn. Văzând că și oamenii lui Molitor au fost respinși, mareșalul Masséna i-a ordonat generalului Legrand să își dispună divizia pentru a acoperi retragerea restului trupelor. În memoriile sale
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
apărat în acest sector numai de divizia Legrand și de escadroanele lui Lasalle și Marulaz. Manevrele de poziționare ale lui Kollowrat au fost definitivate în jurul orei 9:30, atunci când flancul stâng al acestuia a intrat în contact cu divizia de grenadieri a lui Prochaska, din Corpul de Rezervă. Astfel, chiar cu flancul asigurat, Kollowrat a rămas pe loc, din lipsă de ordine. La sud de Breitenlee, pe o ușoară ridicătură, generalul austriac a plasat trei batalioane, un regiment de ulani și
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
a proteja trupele lui Masséna și a le câștiga spațiu de manevră, Împăratul îi ordonă mareșalului Bessières, comandant al rezervei de cavalerie, să lanseze o amplă șarjă de cavalerie în punctul nevralgic aflat între linia lui Kollowrat și linia de grenadieri austrieci din rezervă, adică în apropierea localității Süssenbrunn. Totuși, șarja de cavalerie nu putea decât să câștige timp și în plus nu rezolva o problemă serioasă: deplasarea Corpului lui Masséna spre sud însemna deschiderea unei enorme breșe în linia franceză
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
dintre aceste două Corpuri, fără a aștepta concentrarea tuturor regimentelor. Primii care au intrat în contact cu inamicul au fost carabinierii din cele două regimente care formau brigada lui Defrance, pe care mareșalul i-a condus apoi spre dreapta, împotriva grenadierilor austrieci din rezervă, dispuși în mase sau în careuri, iar în urma lor, cuirasierii au reușit să treacă prin sabie un batalion austriac. Solicitată de mareșal încă de la început, cavaleria ușoară a Gărzii, 4 escadroane de "chevau-légers" polonezi și 4 de
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
a Gărzii, 4 escadroane de "chevau-légers" polonezi și 4 de vânători călare, aproape 2 000 de săbii, intră cu întârziere în acțiune și nu reușește să realizeze prea mult. Continuându-și acțiunea, carabinierii călare se lovesc de masele compacte ale grenadierilor austrieci, pe care nu reușesc să le străpungă, astfel că încearcă să ia cu ei o baterie capturată în dreptul localității Aderklaa. Dar, dezorganizați și obosiți, carabinierii sunt respinși de regimentele austriece "Rosenberg Chevaulegers" și "Kronprinz Ferdinand Kürassier". Reveniți pe pozițiile
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
câte 6 tunuri de 12 livre, sub comanda locotenent-colonelului Drouot. Acestora li s-a alăturat apoi artileria „Armatei din Italia” și piesele grele bavareze de 12 livre. Piesele italiene, 40 la număr, s-au plasat pe dreapta, în fața rezervei de grenadieri ai lui von Liechtenstein, Drouot, cu cele 24-36 de piese ale sale, în centru, în fața Corpului de armată al lui Kollowrat iar d'Aboville pe stânga, cu 24 de piese. Astfel, această Mare Baterie, îndreptată spre vest, era desfășurată de-
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
această enormă masă de oameni, cu stindardele desfășurate și tobele bătând șarja, susținută de cavalerie și artilerie, au deschis focul cu toate piesele disponibile. Arhiducele Carol a ordonat manevre pentru a refuza inamicului flancul Corpurilor III și al celui de grenadieri. Artileria austriacă s-a menținut mult timp în prima linie, nu mai puțin de 15 piese fiind scoase din acțiune de focul inamic, înainte de a se retrage în afara razei de acțiune a muschetelor franceze. În ciuda pierderii a aproape jumătate din
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
asalt înălțimile din dreptul localității. Luptele din acest sector au fost deosebit de feroce, francezii pierzând un număr foarte mare de oameni, în special din cauza focului de artilerie și a luptelor la baionetă. În același timp, Corpul III austriac, Corpul de grenadieri și Corpul de rezervă s-au repliat în bună ordine, acoperindu-și reciproc retragerea și beneficiind de pe urma unui important baraj de artilerie, masată de generalul Smola. Pe stânga franceză, Masséna, după ce salvase capul de pod, a înțeles că Napoleon a
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
contelui Francisc Gyulai înainte de a se alătura regimentului său în gradul de "Fähnrich" la vârsta de 14 ani. Până în anul 1753 ajunsese la rangul de "Hauptmann". În timpul Războiului de Șapte Ani, Alvinczy s-a distins prin comandarea unei companii de grenadieri în bătăliile de la Torgau și Teplitz, unde acțiunile sale i-au adus promovarea la gradul de maior clasa a II-a. După sfârșitul războiului a activat extensiv pentru implementarea noilor regulamente pentru armată, ale lui Franz Moritz von Lacy. Înaintat
József Alvinczi () [Corola-website/Science/312527_a_313856]
-
Masséna în Italia, lutptând la Genova. După proclamarea Imperiului, Oudinot face campania din 1805, fiind rănit la coapsă la Bătălia de la Hollabrunn (8 octombrie 1805) și, fiind convalescent, asistă totuși la bătălia de la Austerlitz, unde supraveghează operațiunile diviziei sale de grenadieri și carabinieri reuniți, comandată provizoriu de Duroc. Apoi, în 1807, Oudinot se remarcă din nou la Danzig, unde este din nou rănit grav la picior, în luna mai, ceea ce nu îl împiedică să participe la victoria de la Friedland. Devine conte
Nicolas Oudinot () [Corola-website/Science/312553_a_313882]
-
Situația francezilor fiind în continuare critică, cu cavaleria epuizată și neavând alte rezerve de infanterie, Împăratul trimite infanteria Gărzii Imperiale pentru a recuceri cimitirul de la Eylau, poziție esențială din centrul dispozitivului. Garda atacă la baionetă și masacrează 4 000 de grenadieri ruși, într-o violentă serie de șarje. Cu toate acestea, sosirea celor 10 000 de prusaci ai lui L'Estocq agravează situația francezilor, dar Mareșalul Ney sosește la rândul său pe câmpul de bătălie în jurul orei 19, echilibrând raportul de
Bătălia de la Eylau () [Corola-website/Science/312682_a_314011]
-
foc tras. Infanteria era împărțită în divizii de minim 2 brigăzi, fiecare brigadă având 2-4 regimente de câte 2-4 batalioane. În plus, batalioanele franceze erau în continuare împărțite în: 6 companii „de centru” și 2 companii „de elită” (una de grenadieri sau carabinieri pedeștri și una de "voltigeurs" - trăgători de elită sau de "vânători"). Un batalion avea între 350 și 850 de oameni, media fiind în jur de 600 de oameni. Din cauza problemelor cu care s-a confruntat, armata lui Masséna
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
teren. În majoritatea armatelor continentale, erau denumiți "fusilieri" (pușcași). ∗Infanteria grea. Era reprezentată prin soldați cu o înălțime peste medie, care au dat dovadă de un curaj și o conduită exemplare și erau foarte bine înarmați. Exemplul clasic îl reprezintă "grenadierii", tip de soldați ce exista în toate armatele Marilor Puteri Continentale. Aceștia, pe lângă muscheta cu baionetă, erau dotați de regulă și cu săbii, ceea ce îi făcea excelenți mai ales pentru lupta corp la corp și atacuri frontale. Deși denumirea sugerează
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
unități de infanterie, cavalerie și artilerie, organizați într-o unitate combativă care de obicei regrupa artileria și infanteria sub aceeași comandă. Din această unitate combativă făceau parte cele mai celebre regimente din armata franceză, majoritatea constituind Garda inițială din 1804: Grenadierii călare și dragonii Împărătesei formau brigadă împreună. „Vechea Gardă” era renumită pentru cochetăria sa: spre deosebire de restul armatei, aceștia plecau întotdeauna în campanie și luptau în mare ținută. Doar grenadierii și vânătorii din „Vechea Gardă” purtau bonetele „mițoase” din blană de
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
celebre regimente din armata franceză, majoritatea constituind Garda inițială din 1804: Grenadierii călare și dragonii Împărătesei formau brigadă împreună. „Vechea Gardă” era renumită pentru cochetăria sa: spre deosebire de restul armatei, aceștia plecau întotdeauna în campanie și luptau în mare ținută. Doar grenadierii și vânătorii din „Vechea Gardă” purtau bonetele „mițoase” din blană de urs ("bonnet d'oursin"). Nominal, aceste regiment făceau parte din „Vechea Gardă”, dar, fiind soldați mai puțin experimentați și cu uniforme și armament mai puțin scumpe, întreținerea acestora costa
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
mai puțin scumpe, întreținerea acestora costa mai puțin. Această denumire nu desemna o unitate combatantă, având același comandant ca și infanteria „Vechii Gărzi”. Cu toate acestea, această denumire era folosită și desemna majoritatea regimentelor adăugate Gărzii între 1806 și 1809: Grenadierii și vânătorii din „Garda Mijlocie” nu purtau bonete din blană de urs ci doar un "shako", arătând similar cu grenadierii și vânătorii din Linie. Începând din 1809, Napoleon dorește să extindă Garda și să pună bazele viitoarei „Vechi Gărzi”, astfel
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
infanteria „Vechii Gărzi”. Cu toate acestea, această denumire era folosită și desemna majoritatea regimentelor adăugate Gărzii între 1806 și 1809: Grenadierii și vânătorii din „Garda Mijlocie” nu purtau bonete din blană de urs ci doar un "shako", arătând similar cu grenadierii și vânătorii din Linie. Începând din 1809, Napoleon dorește să extindă Garda și să pună bazele viitoarei „Vechi Gărzi”, astfel că dispune alegerea celor mai valoroși recruți pentru formarea a 4 noi regimente de infanterie (1 de "Tirailleurs Chasseurs", 2
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
Rusia, când soldații din Gardă au dus-o mai degrabă bine, spre deosebire de restul armatei. În plus, soldații și subofițerii din Gardă aveau două grade în plus față de cei din Linie, iar ofițerii de Gardă, un grad în plus. Astfel, un grenadier din Gardă reprezenta echivalentul unui sergent din Linie iar un colonel din Gardă era echivalent cu un general de brigadă din Linie. Aceste beneficii stârneau gelozia restului armatei - „Linia” - care ironiza infanteria Gărzii, spunându-se că „ sunt primii atunci când se
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
Călare din Gardă, sub comanda colonelului Morland. Morland cade însă în luptă și vânătorii sunt respinși de cavaleria grea rusă. Atunci, Napoleon trimite toate rezervele de cavalerie disponibile, adică escadronul de escortă de Vânători Călare și Mamelucii și cavaleria grea - Grenadierii Călare. Aceștia resping cavaleria inamică, mult superioară numeric, cu susținerea artileriei Gărzii și a diviziei Drouet. Cavaleria franceză înregistrează pierderi minore, spre deosebire de Garda rusă, care este decimată. Prințul Repnin este făcut prizonier. În 1807, la Bătălia de la Eylau, cavaleria Gărzii
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
1807, la Bătălia de la Eylau, cavaleria Gărzii șarjază împreună cu cuirasierii lui d'Hautpoul în cadrul marelui atac francez de cavalerie, care reușește să oprească înaintarea rușilor. De asemenea, infanteria Gărzii este angajată pentru prima dată de la inființarea unității și Vânătorii și Grenadierii pedeștri reușesc să recucerească cimitirul de la Eylau. La Bătălia de la Somosierra, în 1808, „lăncierii polonezi”, împreună cu vânătorii călare pun pe fugă o întreagă armată spaniolă. Ca urmare a acestei fapte de arme, lăncierii polonezi vor fi imediat primiți în Gardă
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
vor fi imediat primiți în Gardă. La Aspern-Essling, armata franceză este în inferioritate numerică și trebuie să se retragă rapid la sud de Dunăre. Generalul Mouton, în fruntea Tinerei Gărzi protejează retragerea armatei. La Bătălia de la Wagram, sunt angajați îndeosebi Grenadierii Călare care, din cauza unor deficiențe în comunicare, nu exploatează ocazia de a ataca flancul cuirasierilor austrieci. Infanteria este nevoită să formeze de câteva ori careu, atunci când apar pe neașteptate niște călăreți inamici, dar aceștia nu îndrăznesc să angajeze Garda. În
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
de a ataca flancul cuirasierilor austrieci. Infanteria este nevoită să formeze de câteva ori careu, atunci când apar pe neașteptate niște călăreți inamici, dar aceștia nu îndrăznesc să angajeze Garda. În 1811, la Fuentes de Onoro, Mareșalul André Masséna ordonă șarja grenadierilor călare, menită să dea peste cap linia inamică. Totuși, comandantul Gărzii, Bessières, nu este de găsit, astfel că grenadierii călare refuză să atace fără ordin de la superiorul lor direct, motiv pentru care Masséna este nevoit să se retragă. În 1812
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
niște călăreți inamici, dar aceștia nu îndrăznesc să angajeze Garda. În 1811, la Fuentes de Onoro, Mareșalul André Masséna ordonă șarja grenadierilor călare, menită să dea peste cap linia inamică. Totuși, comandantul Gărzii, Bessières, nu este de găsit, astfel că grenadierii călare refuză să atace fără ordin de la superiorul lor direct, motiv pentru care Masséna este nevoit să se retragă. În 1812, în timpul „teribilei retrageri”, Garda este nevoită să intre în acțiune de mai multe ori. De exemplu, la Gorodnia, cartierul
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]