156 matches
-
numai în cazurile și pentru categoriile de salariați prevăzute expres de lege. ... Articolul 235 Participarea la grevă, precum și organizarea acesteia cu respectarea legii nu reprezintă o încălcare a obligațiilor salariaților și nu pot avea drept consecință sancționarea disciplinară a salariaților greviști sau a organizatorilor grevei. Articolul 236 Modul de exercitare a dreptului de grevă, organizarea, declanșarea și desfășurarea grevei, procedurile prealabile declanșării grevei, suspendarea și încetarea grevei, precum și orice alte aspecte legate de grevă se reglementează prin lege specială. Titlul X
CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**)(*actualizat*) ( Legea nr. 53/2003 ). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270992_a_272321]
-
manevră zestrea cu abilitatea noastră. Nu suportam nici resemnarea loser-ilor tranziției și nici proiectele radicalilor. Poate și mai nasol, nu avem nici răbdarea pentru a-i asculta pe acei persecutați ai comunismului cu povești mai horror decât cele ale bunicului: greviști comuniști, romi rămași fără aur și căi, bunici homosexuali, bunici evrei, unguri sau nemți afectați de anii naționalismului ceaușist. Poveștile acestea sunt nu numai prea exagerate pentru a se pupă cu istoria oficială pe care unii dintre noi o predăm
Teatrul istoriei recente: o scenă cu bunici () [Corola-website/Science/295804_a_297133]
-
Iași în 1919 de muncitori, veterani de război și studenți „naționaliști”, printre ei și tânărul Corneliu Zelea-Codreanu. Garda, care s-a ocupat de manifestații și propagandă anticomunistă și antisemită, a atras atenția în mod deosebit prin violența atacurilor împotriva muncitorilor greviști. După potolirea mișcării greviste la sfârșitul anului 1920, naționaliștii antisemiți au început să-și reorienteze activitățile spre mediul universitar. Acest proces de radicalizare n-a fost specific românesc. Teama unei revoluții de tip rusesc a dus peste tot în Europa
Cu carte și ciomag – Mișcarea studențească antisemită în perioada interbelică () [Corola-website/Science/295833_a_297162]
-
muncitori, veterani de război și studenți „naționaliști”, printre ei și tânărul Corneliu Zelea-Codreanu. Garda, care s-a ocupat de manifestații și propagandă anticomunistă și antisemită, a atras atenția în mod deosebit prin violența atacurilor împotriva muncitorilor greviști. După potolirea mișcării greviste la sfârșitul anului 1920, naționaliștii antisemiți au început să-și reorienteze activitățile spre mediul universitar. Acest proces de radicalizare n-a fost specific românesc. Teama unei revoluții de tip rusesc a dus peste tot în Europa la ascensiunea unor partide
Cu carte și ciomag – Mișcarea studențească antisemită în perioada interbelică () [Corola-website/Science/295833_a_297162]
-
și datorită activismului social al unor militanți de stânga, au existat câteva greve majore în perioada interbelică și în timpul războiului, toate reprimate deosebit de violent de către stat, prin urmărirea, arestarea, atacarea, torturarea, amenințarea liderilor mișcărilor muncitorești, până la mitralierea și uciderea muncitorilor greviști. Pe 13 decembrie 1918, la doar două săptămâni după anexarea Ardealului și desăvârșirea „Mării Uniri”, la capătul unei greve a tipografilor care dura de două săptămâni, armata română și jandarmeria ucid câțiva muncitori, trăgând fără somație într-o acțiune premeditată
Persecutarea activistelor și activiștilor de stânga în România înainte de 1945 () [Corola-website/Science/295829_a_297158]
-
Campania electorală a ținut ocupate forțele de poliție, în timp ce reluarea lucrului s-a efectuat treptat. Reluarea controlului de către organele de stat s-a făcut în mod autoritar, câteodată fără menajamente. Grupusculele stângiste au fost dizolvate, Odéonul și Sorbona evacuate, ziariștii greviști din cadrul radioului și televiziunii franceze (circa o treime din efectiv) au fost concediați. Comitete de acțiune civică, răspunzând la apelul lui de Gaulle, s-au constituit pentru a redacta liste negre ale greviștilor și agitatorilor notorii, iar poliția a reluat
Charles de Gaulle () [Corola-website/Science/296736_a_298065]
-
se descoperă opoziția lui Pătrășcanu față de politicile staliniste. El este de asemenea suspectat pentru abordarea sa intelectuală a socialismului. Gheorghe Apostol, colaborator al lui Gheorghiu-Dej, avea să declare despre Pătrășcanu: În 1946, la Cluj, la un miting ținut în fața studenților greviști, își începe discursul cu cuvintele " Înainte de a fi comunist, sunt român". Aceste cuvinte nu vor fi convenind colegilor de partid, care l-au catalogat ca fiind naționalist. În 1948, va fi acuzat de naționalism burghez și de șovinism și va
Lucrețiu Pătrășcanu () [Corola-website/Science/299906_a_301235]
-
grevă generală. Pe 26 februarie, ca răspuns la evenimentele din Petrograd, echipajele navelor de luptă "Petropavlovsk" și "Sevastopol" au ținut o ședință de urgență și au căzut de acord să trimită delegații în oraș pentru a face investigații asupra mișcării greviste, urmând ca la întoarcere să prezinte un raport. La întoarcerea delegației după două zile, echipajele au fost informate despre greva pentru care marinarii aveau toată simpatia, ca și despre represiunea guvernamentală împotriva protestatarilor. Toți cei prezenți la întrunirea de pe nava
Rebeliunea din Kronstadt () [Corola-website/Science/298799_a_300128]
-
în cartier nu este cunoscut ca ar avea atitudini ostile contra actualului regim", a murit la 14 mai 1953, la numai 62 de ani. Între timp intrase în vizorul organelor de represiune comuniste, fiind acuzat de participare la reprimarea muncitorilor greviști din 13 decembrie 1918, alături de generalii Mărgineanu și Ștefănescu, colonelul Călătorescu, maiorii Băgulescu, Chiru și Arghir și de căpitanii Georgescu-Ștefănești și Gica Ionescu. Avea să fie scos de sub urmărire de către Procuratura Generală abia la doi ani după decesul său, prin
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
viceprim-ministru (18 martie 1961 - 27 iulie 1965 și 9 decembrie 1967 - 26 aprilie 1968). S-a născut în localitatea Tisău în 1913, a lucrat ca muncitor feroviar. În 1930, a intrat în Partidul Comunist. A participat, din 1931, la mișcările greviste ale muncitorilor ceferiști, fiind unul dintre conducătorii tinerilor comuniști. În 1935 a fost arestat și condamnat la închisoare în același proces cu Ana Pauker. Detenția și-a executat-o la Jilava, Doftana, Caransebeș și în lagărul de la Târgu Jiu. După
Alexandru Drăghici () [Corola-website/Science/308323_a_309652]
-
pentru toată viața. Între anii 1905-1917 Rakovski a deținut un rol de vârf în mișcarea social-democrată română, alaturi de veteranul Constantin Dobrogeanu Gherea. Fiind om înstărit, a contribuit material și moral la organizarea unor sindicate muncitorești, a sprijinit primele mișcări greviste ale muncitorilor români de la începutul secolului al XX-lea. În martie 1905 a înființat din fonduri personale gazeta „România muncitoare”. În mai 1905 Rakovski s-a aflat printre organizatorii unei întruniri de protest la aniversarea a 100 de ani de la
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
La Lyon, relațiile capitaliste în imprimerie erau bine dezvoltate în sec. XVI, finanțarea și controlul tipăririi și al vânzării cărților fiind realizate de către negustori-librari bogați, iar muncă era efectuată de către meșterii și lucrătorii tipografi. În memoriul adresat regelui de către tipografii greviști din Lyon în 1571, se insistă că meșterii și lucrătorii sunt adevărați tipografi, făcând cea mai grea și cea mai mare parte a muncii în tipografie, în timp ce majoritatea librarilor și a pretinșilor meșteri sunt mai curând negustori, care procura materialele
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
mai grea și cea mai mare parte a muncii în tipografie, în timp ce majoritatea librarilor și a pretinșilor meșteri sunt mai curând negustori, care procura materialele, utilajele și uneltele. Ziua de muncă a lucrătorilor tipografi era îndelungată. În 1571 lucrătorii tipografi greviști din Lyon reclamau că activitatea, atât vara cât și iarnă, începea de la 2 dimineață și se sfârșea la 8-9 seară. O altă ramură dezvoltată a fost industria mătăsii în care existau numeroși lucrători salariați. În scabinatul din Tours,lucrau peste
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
fost persecutat de guvernul polonez comunist, supravegheat de poliția secretă, concediat în 1976 și arestat de mai multe ori. În august 1980 a avut un rol important în negocierile ce au dus la Acordul de la Gdańsk între guvern și muncitorii greviști, devenind cofondator al mișcării sindicale Solidaritatea. Arestat din nou după declararea legii marțiale și interzicerea Solidarității, după eliberare a continuat activismul și a avut un rol în stabilirea Acordului Mesei Rotunde din 1989 care a dus la alegerile legislative parțial
Lech Wałęsa () [Corola-website/Science/304206_a_305535]
-
au fost manipulate iar cei nedispuși să colaboreze au fost intimidați. În cele din urmă, adversarii persistenți ai regimului, mulți de stânga, au fost supuși unor îndelungate procese și condamnați, sau închiși în lagăre de deținuți politici. Țăranii răsculați, muncitorii greviști din industrie și naționaliștii ucraineni au devenit ținte ale acțiunilor militare de pacificare, și alte minorități au fost supuse hărțuirilor. Piłsudski, conștient de poziția precară a Poloniei pe plan internațional, a semnat pacte de neagresiune cu Uniunea Sovietică în 1932
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
PCR nu s-a datorat, așa cum s-a speculat în epocă, nevoii lui Ceaușescu de a fi singurul erou din ilegalitate, ci unei descoperiri neașteptate făcută de istoricii comuniști în arhivele Siguranței: Vasile Roaită nu numai că nu fusese nici măcar grevist, dar era unul dintre informatorii pe care Siguranța îi infiltrase printre muncitorii de la Atelierele Grivița. Cu alte cuvinte, din motive propagandistice, PCR-ul îi furase meritele lui Constantin Negrea, grevist care luptase cot la cot cu Dej pentru drepturile muncitorilor
Vasile Roaită () [Corola-website/Science/311671_a_313000]
-
a fost numele dat celor șapte zile de tulburări din iunie 1914 din Regatul Italiei. În această săptămână, au izbucnit mai multe rebeliuni și acțiuni greviste în Italia, în proviciile Romagna și Marche. Demonstranții protestau ca răspuns la o serie de reforme introduse de primul ministru Giovanni Giolitti, care urmărea „absorbirea” clasei muncitoare în sistemul liberal. În ciuda lărgirii dreptului la vot și a schimbării politicilor guvernamentale
Săptămâna Roșie () [Corola-website/Science/311721_a_313050]
-
din Italia și Grecia. De asemenea, partizanii italieni au luptat și cu formațiunile militare fasciste ale Republicii Sociale Italiene. În rândurile partizanilor s-au aflat peste 300.000 de luptători, din care cam 35.000 de femei. Participanții la mișcările greviste din 1944-1945 din unitățile industriale din Torino, Milano și alte orașe mari sunt considerate parte integrantă a mișcării de rezistență. Ca urmare a „saborajului” lor, numeroși greviști au fost deportați în lagărele de concentrare germane. Soldații italieni care au refuzat
Rezistența italiană () [Corola-website/Science/310779_a_312108]
-
și în principalelel orașe. "Gruppi di azione patriottica (Grupurile de acțiune patriotică)" au organizat o serie de acre de sabotaj și s-au implicat în luptele de guerilă, iar "Squadre di azione patriottica (Detașamentele de acțiune patriotică)" au organizat mișcări greviste de amploare și campanii de propagandă. Spre deosebire de rezistența franceză, în rândurile rezistenței italiene femeile dețineau posturi importante de conducere, atât în rândul grupurilor înarmate cât și în rândul grupurilor de rezistență din regiunile industriale. În condițiile în care în 1944
Rezistența italiană () [Corola-website/Science/310779_a_312108]
-
demonstrații. Până în februarie au mai fost greve în Caucaz și în aprilie în Urali și în zona adiacentă. În martie, toate instituțiile de învățământ superior au fost închise până la sfârșitul anului, făcându-i pe studenții radicali să se alăture muncitorilor greviști. Greva generală a feroviarilor din 8 octombrie () s-a transformat rapid în grevă generală în Moscova și Sankt Peterburg. Acestă grevă a dus la apariția Sovietului deputaților muncitorilor din Sankt Peterburg, o grupare aflată sub controlul menșevicilor, soviet care a
Revoluția rusă din 1905 () [Corola-website/Science/301455_a_302784]
-
monitorizate. Marea Britanie era extrem de vulnerabilă într-un război de lungă durată din perspectiva aprovizionării alimentare. Agricultură a fost revigorata în Anglia și s-a introdus raționalizarea selectivă. Anumite produse că pâinea, brânză sau ceaiul nu erau raționalizate. Se înregistraseră mișcări greviste de amploare. Numărul de zile de muncă pierdute din cauza grevelor erau de 10 ori mai mare decât în Germania. Manifestanții erau apolitici, doriind o mai bună aprovizionare cu alimente și durata zilnică de lucru mai scurtă. Tot mai multe femei
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
face acest lucru, ea nu a ezitat să restabilească o disciplină de fier în fabrici sau să readucă practicile pe care până atunci le ura, ca salariul în rate, livretul de muncă, , retragerea cartelelor de provizii, arestarea și deportarea liderilor greviști. Sute de greviști au fost chiar împușcați. Sindicatele au fost epurate, bolșevizate și transformate într-un mecanism de control al statului, cooperativele au fost absorbite, sovietele transformate în organisme de fațadă. În 1920, Troțki a stârnit controverse pe scară largă
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
În 1921-1922, , cuplată cu o foarte severă epidemie de , au făcut mai multe milioane de morți în zona rurală rusească. Dezgustați de monopolul puterii dobândit de către Partidul Bolșevic, precum și de violența și represiunea desfășurată în mediul rural sau împotriva muncitorilor greviști, marinarii din Kronstadt s-au răsculat în martie 1921, și au cerut revenirea la putere a sovietelor, alegeri libere, libertatea pieței interne, sfârșitul poliției politice. În practică, insurecția a constat în desființarea sovietului de la Kronstadt și numirea în locul lui a
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
alese în mod democratic. În prima jumătate a lunii februarie, proasta aprovizionare a provocat revolte în capitala Petrograd. Pe 18 februarie (stil vechi) în marea intreprindere din Petrograd, Uzinele Putilov, s-a anunțat o grevă; s-a deschis focul asupra greviștilor și unele magazine s-au închis, ceea ce a provocat neliniște și în alte fabrici. Pe 23 februarie (stil vechi.) (8 martie, stil nou), o serie de întâlniri și demonstrații care au fost ținute cu ocazia Zilei Internaționale a Femeii, s-
Revoluția din Februarie () [Corola-website/Science/298181_a_299510]
-
și cu copiii lor, au fost în fruntea unei coloane de 80.000 într-un marș pe Michigan Avenue. Tot în Chicago, 10.000 de angajați din domeniul prelucrării lemnului au mers într-un marș separat. Numărul estimat de muncitori greviști în Statele Unite s-a ridicat la un număr între 300.000 și o jumătate de milion. La 3 mai, muncitorii greviști din Chicago s-au întâlnit lângă fabrica de mașini agricole McCormick. Turnătorii de la această fabrică erau în lock-out de la
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]