1,522 matches
-
mai ales elevi în ultimii ani de liceu sau studenți. Îmi aduc aminte mai ales de fiul unui reputat chirurg, de o tânără jurist și mai recent de 2 frați gemeni, fiii unei doamne avocat, îngrijiți de o bunica foarte grijulie. Erau studenți și s-au îmbolnăvit la câteva luni unul după celălalt, iar unul dintre ei a și recidivat după mai puțin de 1 an de la terminarea tratamentului. În prezent sunt amândoi vindecați, au terminat facultatea și sunt ingineri la
Cura de slăbire favorizează îmbolnăvirea de tuberculoză () [Corola-journal/Journalistic/70761_a_72086]
-
sa, redactorii îndemnându-i pe cei mici să scrie povești și poezii, să compună jocuri, care sunt apoi publicate în paginile revistei. Numărul pe ianuarie-februarie e plin de concursuri pentru cei mici, dar și pentru mămici, educatoare sau învățătoare. Mămicile grijulii pot participa la o competiție de rețete preferate pentru copii. Copiii trebuie să deseneze, să coloreze ori să compună o poezie. Ba chiar ei pot dezlega ghicitori. Premiile sunt între 20 și 50 de lei. În ediția prezentată, cei mici
Agenda2006-06-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284734_a_286063]
-
de ei, s-ar zice că nu i-au preocupat decît referințele explicite, de felul lui „romancier indigen de azi”, „formule obligatorii” și mai ales disocierea strictă dintre artă și orînduirea socialistă. Vom încheia exprimîndu-ne compasiunea pentru insul care subliniase grijuliu inițialele i.e., socotind probabil că sub ele se ascunde, cine știe, vreun nume conspirativ... 1 I. Negoițescu, Radu Stanca, Un roman epistolar, București, Editura Albatros, 1978. 2 Ibid. p. 306,308. 3 „Vei avea o adevărată revelație în ce privește această perioadă
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
actualului lider democrat-liberal, care afirmase ironic, despre o posibilă candidatură a Monicăi Macovei, că partidul nu poate fi condus „prin corespondență”. Fostul vicepreședinte susține că prezența lui Blaga „24 de ore din 24" nu ar fi ajutat cu nimic partidul. „Grijuliu, domnul Vasile Blaga amintește doamnei Macovei că PDL nu se conduce prin corespondență (adică, vezi Doamne!, dacă vrea să fie președinte de partid, Monica trebuie să renunțe la Parlamentul European și, vezi mai bine Doamne!, știm noi că nu ar
Sever Voinescu o apără pe Macovei și îl ironizează pe Blaga by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/39212_a_40537]
-
din somn, cu ochii înfipți în televizor. Lîngă mine dormea Ondina. N-o auzeam că respiră, vedeam doar plapuma care ne acoperea pe amîndoi ridicată și coborîtă egal. Am luat-o în brațe și am început s-o mîngîi încet, grijuliu, cu pupilele lipite hipnotic de lumina ecranului. Discuția celor doi soți mă atrăgea. Trupul pe jumătate dezbrăcat al femeii blonde, cu gesturile lui ușoare și somnambulice, stîrnea în mine un fel de plăcere otrăvită, insuportabilă. O contemplam încîntat, ca pe
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
Stau cu Ondina la măsuța noastră de pe balcon, ne bem cafeaua și deodată pleosc! un bolovan care se scufundă neauzit în apa tulbure a autismului melancolic. „Iar te-ai cufundat în nouri?...”, mă trezește ea la realitate ca o mămică grijulie. Și eu revin buimac la ceea ce mă înconjoară, fac figura unui pisoi zgribulit care abia a deschis ochii. Ondina are întotdeauna dreptate. Însă partea proastă a lucrurilor e că aici n-am văzut deocamdată nici o femeie care să-mi atragă
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
traversa frontierele, luminînd pămîntul ca o mie de sori (Părul ei negru). În unul și același text apare tranziția de la detaliul umil vibrant la amploarea celestă: „Un fluture galben/ tremură/ pe patul puștii/ soldatului// E fără suflare/ sau doar ațipit// Grijuliu/ Dumnezeu deșurubează stelele// Încă un ceas/ încă un mileniu/ încă un asfințit” (Un fluture). O fantezie exaltată, cu aparența unui contrapunct al resignării, constituie de fapt un procedeu menit a o scoate în relief. De la gradația cea mai scăzută, imaginarul
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
dealurile, munții și cîmpiile, ba chiar luminînd pămîntul ca o mie de sori necunoscuți. Întrun alt text apare aceeași tranziție de la detaliul umil-vibrant la grandoarea celestă: „Un fluture galben/ tremură/ pe patul puștii/ soldatului// E fără suflare/ sau doar ațipit// Grijuliu/ Dumnezeu deșurubează stelele// Încă un ceas/ încă un mileniu/ încă un asfințit” (Un fluture). O fantezie exaltată are rolul unui contrapunct al resignării, menit de fapt a o potența. Senzualitatea toridă, orbitoare ajunge în cumpănă cu torpoarea dezabuzării: „În fiecare
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
concert sau poate chiar să se plimbe prin lume?! Unde s-a mai pomenit așa ceva și apoi la ce le trebuie?! La gunoi cu ei, că numai ne Încurcă! Îi ținem bine numai pe senili ca să ne laude lumea ce grijulii suntem cu părinții noștri și apoi nici nu ne Încurcă, că nu mai știu pe ce lume trăiesc. "Asta este hotărârea noastră, dacă vă place, și dacă nu vă convine, vedeți că luna viitoare s-ar putea să nu mai
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
-o doar atunci, când mama mea a divorțat de tatăl meu - un tiran înnăscut, care nu era mulțumit de ceea ce are, deși era om bogat, avea tot ce-i trebuia pentru a fi fericit, avea o soție devotată, harnică, iubitoare, grijulie, avea două fiice frumușele, neascultătoare, ca orice copil, avea o casă, mai era o soacră, care-și dedicase viața copiilor ei, pentru a fi fericiți, căci bunica mea a crescut trei flăcăi și o fată - de la care îi este și
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Nu trebuie să ajungem la distrugere, noi suntem frumosul, coroana copacului! Bunica Bunica mea este cel mai bun prieten și o mare comoară. Ea știe să dea un sfat bun la timpul potrivit, ea poate să fie bună, să fie grijulie, blândă, dar și severă. Nu e ceva rău, mă bucur că severitatea ei mă ajută să merg pe o cale dreaptă. Mereu, când am probleme și-mi este greu, îi povestesc ei, și ea, mai bine ca oricine, mă înțelege
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
că „așa se cuvine”, că tot ce face soția intră în atribuțiunile femeii în genere. Unii, chiar dacă ceva mai înțelegători și mai sensibili, cu greu trec de aparență și de percepția comună, pentru a vedea în buna „gospodină”, în „mama grijulie” și o ființă cu drepturile cuvenite oricărei femei: dacă nu tandrețe, măcar puțină afecțiune și admirație pentru o „creatură a Domnului”, „o floare de mac răsărită în lanul de grâu al existenței obișnuite; un măr copt pe creanga stufoasă a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
R. este vădit impresionat de farmecul Teodorei. Oare ce îl atrage mai mult la ea? Mai precis, care ipostază a persoanei: - Femeia tânără și frumoasă, în ochii căreia i se pare că se ascunde un mesaj secret... Dar care? - Mama grijulie și iubitoare, pe al cărui chip se ghicesc urmele nopților de veghe, dar și lumina bucuriei de a avea alături două vlăstare pe cale să înflorească, să rodească... - Soția decentă, care evită (cel puțin pentru o vreme), să amestece pe cineva
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
există. Va trebui să fie foarte atent la ce și cum îi răspunde: totul trebuie să fie absolut „adevărat”, adică să nu-i trezească alte întrebări la care el să nu mai afle un răspuns credibil. A devenit și mai grijuliu după ce a asistat la convorbirea ei cu Tudorel, frățiorul mai mare, pe subiectul unei povești văzute la cinema: „- Vreau să pun mâna pe prințul cel frumos!” „- Nu se poate!” „- De ce?” „- Acolo nu-s decât fotografii care se mișcă pe pânza
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
răbdare! O să fie bine. Ea însă, nu are răbdare... Dominique își aduce aminte drumul înapoi, spre casă, ghidonul albastru al bicicletei, deja puțin scorojit (O să-l colorez cu creta, i-a trecut prin cap, fără noimă. Ea a închis gândul, grijuliu, într-una dintre cutiile de pălării și l-a vârât și mai adânc, sub pat, să nu-l audă copilul), flecăreala lui Alexandre, găinile (Sunt puii de-acum doi ani, Ivan, puii de-acum doi ani, mai știi?) care probabil
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu le cîștige; glumea puiandrul; și rîdea cu rîsul lui molipsitor, atunci cînd puii se prefăceau că-i pricep gluma, dar se lăsau trădați de privirea ochilor neverosimil de mari, nedumeriți și întrebători. Era Lupino așa cum îl știa Hana dintotdeauna grijuliu și fericit să petreacă alături de copiii. Dar inima ei nu putea fi înșelată. Era în îngîndurarea lui Lupino, în secundele scurte în care-și trăgeau sufletul, pregătindu-se s-o ia de la capăt a suta oară, o tristețe pe care
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
urcată, din intimitatea lui și își imagina cum ar fi dacă i-ar pune piedică. Cum el, Gigi Pătrunjel, prostănacul familiei și bătaia de joc a tuturor celorlalți, stă în capul scării și privește detașat cum mătușa lui mustăcioasă și grijulie se rostogolește duduind ca un tractor în plin sezon de arat. Cum dă cu bărbia de scări, pe rând, cu zgomot, și i se zguduie buclele perfecte și grăsimea în straturi. Mătușa se oprise și, suflând din greu, zâmbea tâmp
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pe nerăsuflate, dar senzația de sete nu-l părăsea, indiferent de can titatea de lichid pe care o ingurgita. Ba chiar arsura din gât i se lungi rapid până în stomac. Se trânti îmbrăcat în cearșafurile proaspăt schimbate de aceeași mătușă grijulie și dormi așa până a doua zi dimineață. Și poate că ar mai fi dormit câteva ore bune, dacă nu l-ar fi trezit din somn sfredelul sonor al telefonului. Lui i se părea însă, undeva departe, o mașinărie odioasă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
darămite să se stingă. Dacă era suficient de rapid, salva chiștocul dintre celelalte, gata scofâlcite sau arse până la filtru, imediat ce respectiva duduie îl abandona. Când ajungea în casa scării, chiștocul era înnobilat deîn dată cu numele de țigară. O întindea grijuliu, îi netezea hârtia boțită de regulă pe la mijloc și o vâra în buzunarul drept al pantalonilor, căci buzunarul stâng depozita obiecte de o cu totul altă natură. Visa la noua achiziție câte o după-amiază întreagă, se amăgea cu ea înainte
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
tratează cu miniștrii străini afacerile ce nu solicită intervenția personală a ministrului; ei centralizează, ei dirijează și controlează activitatea birourilor. Tot ei asigură pregătirea documentelor care exprimă intențiile guvernului, forma și înfățișarea lor definitive. Directorii noștri s-au arătat mereu grijulii în a păstra (în telegramele cancelariei) caracterul sau, mai binezis, acel stil care, prin însăși claritatea sa, este imaginea justei gândiri. Se spune că Napoleon aprecia în mod deosebit notele și memoriile domnului Reinhardt 93. Tradiția nu s-a pierdut
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
le spunea secretarilor săi: "Domnilor, fără prea mult zel, mai ales!". Domnul Thiers traducea acest citat astfel: Totul trebuie luat în serios, dar nimic în tragic". Bismarck, Talleyrand, Thiers oare nu este amuzant să îi vezi pe toți trei la fel de grijulii în a vedea cum diplomații lor păstrau măsura în toate? Iată, o regulă cu adevărat bună, aplicabilă nu numai consulilor. Capitolul VI Protocolul "Sacrum inter exteras gentes legatorum jus"(98) (Tacit (99), Istorii, cartea a III-a, LXXX) Nu există
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
de Groote până la ieșirea lui din Regatul Franței, să-i fie aduse onoruri militare, iar guvernatorii ținuturilor de frontieră să aibă grijă de viața și de integritatea lui. Fără a exagera, înțelegem că, de atunci, puterile creștine s-au arătat grijulii cu acordarea tuturor facilităților posibile ambasadorilor inamici care se întorceau în țările lor, înconjurând plecarea lor cu cele mai delicate atenții. S-a mai întâmplat uneori ca unul sau altul dintre guverne să nu se conformeze acestei tradiții. Am trăit
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
cu costum obscen de mătăsoși care n-ar ști să poarte cu grație inele de cupru. Ridicându-mă, i-am aruncat posomorâtei, fără să privesc arătarea mătăsoasă din fața ei: — Doaaamne, de ce-am scăpat! Parcă văd serile alea cu îmbufnare grijuliu menținută și uitat ciudos și bosumflat în gol... Parcă mă văd disperat după iertare, gata de pocăință abjectă, șoptind pierit: „Dar ce ai, te implor?! Ce-am făcut?“ Iar tu, șerpește: „Știi tu bine ce.“ Pfff, parcă văd... Doooamne, de
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
când vorbește despre ei. Se linge pe buze cu o limbă care seamănă cu un cuțit. Are și nasul tăiat ca un cuțit, pomeții foarte înalți, iar părul de pe față îi crește până sub ochi. Uneori, când nu se rade grijuliu cu cuțitul ăla al lui ca un brici, poate să aibă fața lucioasă și proaspătă, dar sub ochi îi rămâne, de-o parte și de alta, câte un rând de floace. Lui Nur Iulian îi e scârbă de el, i-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pe contemplație, în Ilustrată din Amarul Târg cele două elemente coabitează într-o strânsă îngemănare: "Fragilă-i viața cum un nor cum tunetul său/ limba umflată de teamă o bolborosește abia/ e duminica morților ce-și înregistrează vocile/ nespus de grijulii pe banda magnetică/ un munte cocoțat până la înălțimea turnului Primăriei/ un acord comercial așternut cu cerneală stângace cum sângele/ case-ntregi pleacă-n Vest ziduri oarbe/ căutând pe-ntuneric necunoscutul șoselelor/ speranțele cum pete prea vechi pentru-a mai putea
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]