164 matches
-
în anul ce se apropia, iar dacă nu, mai avea de așteptat (Sasca Mare Suceava). Tot în ajunul Crăciunului, fata mergea la cotețul porcului și lovea ușor cu piciorul în ușă, zicând: "Huidé-n ist an!" Dacă porcul se trezea și grohăia, însemna că fata avea toate șansele să se căsătorească în anul respectiv. În caz contrar, ea lovea ușa din nou și spunea: "Huidé la anu!" Și tot așa, până ce perspectiva de măritiș i se întrevedea (Corni Huși)"158. Adesea aceste
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
era lumină și zarvă, pentru că acolo cânta mierla neagră ca tăciunele, uguiau turturica și porumbelul sălbatec, și ciocăneau ghionoaiele. Jos, pe pământ, prin frunzarul uscat, foșnăiau porcii mistreți. Râmau și răscoleau nepăsători pământul și, când găseau jir ori bureți tineri, grohăiau. În depărtare, în inima codrului, se aude un urlet de fiară... „Oare-i lup..?!“ îi șopti rar un gând, fetei. O creangă se frânse, sub copita murgului, cu zgomot surd... și din nou se așternu liniștea, o liniște dureroasă, apăsătoare
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se tânguia bătrânul. Puterea nu vine de la mine, trebuie să mergi să vorbești cu sora mea, Crăiasa Pădurii. Ea va putea să -ți desfacă legământul, spuse Uriașul și plecă spre marginea codrului, unde zărise o turmă de mistreți, care căutau, grohăind, jirul stejarilor proaspăt înroșiți. Bătrânul se îndreptă spre miazăzi, merse cale de două zile și două nopți și ajunse într-o poiană, unde lumina soarelui se prăvălea ca o cascadă deasupra pietrelor nemuritoare. Era o lumină care l învăluia, ca
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
colinda în Rediu?, murmură întrebător Dimitrie. Până la noapte mai e vreme. Hai, mai bine de mi-ai ajuta să tai porcul! rugă Fetea. Cei doi bărbați porniră spre cotețul animalului de sacrificat, înfruntând pornirile dușmănoase ale crivățului. Animalul porni a grohăi amenințător, parcă dorind, în ultima clipă, să dea o lecție stăpânului egoist. Copiii priveau, cu luare aminte, la pregătirile celor doi bărbați, îngânând colinde, învățate de la părinții lor: A veni de mult, de Sus Feciorul cel bun, Isus. El prin
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
spart atât de rău râtul de poarta închisă, că i-a sărit belciugul din crăpătura însângerată. Tzindl i l-a băgat însă mai înspre cerul gurii. Din pricina asta, scroafa nu mai poate măcina porumbul. Privesc pe rând ambele animale. Scroafa grohăie mânjită de sânge până la ochi, în timp ce Johann Tzindl trage din pipa stinsă, scuipă în lături, și-mi vorbește de vaca lui: „Era prea mică și taurul căpățânos, îmi explică el cazul, cu mâna vârâtă între nasturii închiși ai scurtei. Fătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Îmbulinat-o toți ăi de le place chiolhanele. Ușor dă zis, greu dă trăit: Zarlenga și Musante s-a certatără! Mi se rupe inema dă scandalu dân Noul Imparțial. Dă când un turc scundac, dotat c-o juma dă foarfecă și grohăind ca porcu, s-a scăpat, chiar nainte dă lăturile dă la stingere, față cu Tigru Bengolea, boșii Înterzic beton orice gâlceve și sfade mai nașpa. D-aia nu-i intinde nimeni nici baremi o ghieruță meschină lu bucătaru, când Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dăunează, Îl repară paramedicii de la service și revine În arenă mai cromat și mai decis ca oricînd. Singurul adversar pe măsura vedetei este un alt robot, mai bine dezvoltat tehnologic, dar aflat În slujba răului pentru că-i tîmpit. CÎnd apare, grohăie amenințător din calculator, te ia cu fiori pe șira spinării, Însă după ce Robocop Îl face țăndări cu bazooka se apucă să chițăie jalnic, ca un pierde vară, și cade mototol pe scară. Îmi aduc aminte de o cronică difuzată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
apa ca sângele de iepure zeama și mâlul roșu ca steagul Armatei Eliberatoare miezul!... Cei doi flăcăi, năimiți de dimineață, apărură atunci, clătinându-se de povară. Mama mea! amândoi împing, de-a bușilea, câte un pepene falnic, care numai nu grohăie, în veșmântul lui, verde-lăcuit. Primul dintre cei doi pepeni palpită sub tăișul iute al baionetei, împrumutată de la Marin Tărniceru, miezul roșu, catifelat răsfrânse iscusite miresme și gurile se podidiră de apă, astfel încât nici Nicanor nu putu să nu cuvânteze, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de civili, Marius se oprește lângă o casă scundă, modestă, nevăruită, dar cu aspect îngrijit. În curte, pe o sârmă întinsă între două țevi groase atârnă o mulțime de rufe puse la uscat. Dintr-o cocină prăpădită, un porc își grohăie agitat foamea. Pe lângă acareturi, gardul viu este sfârtecat și ars, dar în rest nu se văd alte stricăciuni. Cine stă aici? Mitriță Ciornei, domnu' ofițer, răspunde o femeie trupeșă, cu batic negru peste părul alb. Tocmai ce-a venit de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
devenit ființe vii, ce dracu era de făcut în Eden de dimineața și până seara? Fără noi Dumnezeu s-ar plictisi, așa se mai distrează și el văzând cum unii îl înjură, alții ucid, alții se îmbată ca porcii și grohăiesc... Crezi că îi pedepsește pe cei care îl sfidează? Sau crezi că îi ocrotește pe cei care îl iubesc? Am optsprezece ani, dar am văzut destule ca să-mi dau seama că Dumnezeu, dacă există, nu răsplătește și nu prigonește pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ceasornic”, care “încuiau în dosarele voluminoase cheia unei existențe ca o ușă cu țâțânile bine unse”; apoi, „colegul de bancă” cu „fața parcă mai limitată în spațiu”, „rostind o sentință”, „camarazii șcareț își făureau lanțurile utile”; în sfârșit, „viața care grohăia între rufele întinse, între dosarele civilizației”, „cârdurile de rațe sălbatice ale nopții”, „huruitul magazinelor încuiate” etc. - aparțin acestei arii negative, căreia i se opune radical suita de figuri ale luminozității și prospețimii spirituale a Poetului: din nou dimineața, cu un
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de gimnastică fonoarticulatorie și a exercițiilor de respirație. În acest caz este marcant un aspect. Din cauza unei hipotonii musculare accentuate la nivelul aparatului fonoarticulator, precum și a volumului mare al amigdalelor și vegetațiilor adenoide, subiectul produce un sunet ciudat (ca un „grohăit” de porcușor) în momentul expirului. Această deficiență este evident și denaturează destul de mult aspectul vorbirii. Din această cauză s-a insistat destul de mult pe echilibrarea raportului inspir - expir și a acurateții pronunției. S-au efectuat exerciții generale de gimnastică a
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
grămadă, se uită în toate părțile speriate, nu vor să intre în țarcuri, behăie mult și tare, iar adeseori cad pe pământ și se zvârcolesc. * Porcii. Sunt agitați, nu intră în cocină, refuză să mănânce, încearcă să iasă din cotețe, grohăie continuu și puternic. * Câinii. Cu circa 10 zile înainte de cutremur, câinii devin agitați, latră și urlă prelung, aleargă din loc în loc, își părăsesc cuștile, încearcă să atragă atenția stăpânilor lor. Au fost multe cazuri când, înainte de cutremur, câinii și-au
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
femei... Cărtărescu!“ - exclama specimenul interogat, fericit ca a găsit un nume, ceva. Inutil să-ți descriu vocea, accentul, maniera de a-și articula ideile (de fapt, nu aveau ce articula, ce spun eu!). Cunoști bine acest gen de individ care grohăie prin administrația țării. Dar nu mă pot împiedica să nu gândesc faptul că ei iau decizii culturale, decid soarta unor intelectuali puțini, dar veritabili. Sus, la vârf, se dau războaie culturale cu fițe, sterile. Aici trebuie lucrat: să se găsească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
și 22% din polonezi sunt nostalgici, într-o formă sau alta, după trecutul comunist al țărilor lor. În schimb, avem un talent fantastic de a banaliza orice problemă, de a trece pe lângă subiect cu o grație de lebădă sau cu grohăit de mistreți. Nicio analiză serioasă nu produce elita românească, în afara unor panseuri care masează eul celui care scrie îngrijorat de o realitate pe care, culmea, o neagă. Dacă s-ar putea, mulți din marii noștri analiști ar înterzice sociologia și
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
povestit basmul cu un fiu de împărat care, printr-o vrajă, fusese transformat în porc. În vis, am retrăit aceeași transformare: mâinile mele au devenit picioare de animal, pielea mi s-a acoperit cu peri aspri și am început să grohăi. Dimineața mi-am cercetat atent corpul. Catharsis Uneori, noaptea, mă pomenesc plângând în tăcere, dar n-aș putea să spun pentru ce. Plâng în singurătate, fără nici un motiv aparent. În acele clipe mă simt întocmai ca un copil care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mai târziu, pe trotuarul aceluiași club, un moment insolit. Patru membri ai unei formații heavy- metal se lăsau fotografiați de fanii lor având ca fundal rândul aflat dincolo de șinele de tramvai. Vajnicii muzicieni ridicau degetul mic și arătătorul în aer, grohăiau scurt, dădeau din cap, fluturau pletele lor lungi până la brâu - în fine tot arsenalul obișnuit al „metaliștilor”, pe care l-am cunoscut atât de bine la începutul anilor 1990, în mediul căminelor studențești. Oamenii aflați în rând, strânși de gardurile
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a aduce apa dintr-o oază din apropiere. Într-o zi Bătrânul îl duse pe ucenic în fața grajdului: Fiule, vezi tu cățelușul acesta? Îl văd, Părinte, răspunse ucenicul. Fiule, vezi și cornițele lui? Le văd, Părinte! Fiule, auzi și cum grohăie? Aud, Părinte! Da’ ce-i ăsta, fiule?, întrebă Părintele intrigat. Măgărușul nostru, Părinte, răspunse ucenicul zâmbind. Și Părintele și-a dat seama că rațiunea ucenicului lucra în actul discernământului. Gândeam că excursia de sub comanda lui Pavel pe Penteleu probabil fusese
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
poate fi dizlocat nici de alte adverbe, nici de pronume. Caracteristici verbaletc "Caracteristici verbale" Gerunziul poate fi: • tranzitiv sau intranzitiv: „Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri, Redeșteptând în față-mi trecutele nimicuri.” (M. Eminescu) „Iară purcelul calcă înainte pe covoare grohăind și începe a mușlui prin casă.” (I. Creangă) • personal sau impersonal: Plouând prea tare n-am mai plecat. Caracterul personal devine manifest în construcții absolute: Fiind eu bolnav, a trebuit să plece el în locul meu. sau când este însoțit de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
însă costisitorul proiect de brand pentru a realiza aceste ambițioase obiective? Contrar unei bune părți a opiniei publice, eu nu o subestimez deloc pe doamna Udrea. Domnia sa e ceva mai mult decât pare: o blondă sulfuroasă la care bizonul electoral grohăie pofticios, dar, finalmente, admirativ. Ascensiunea ei rapidă în vârful piramidei, dexteritatea cu care a folosit eficient trambulinele la îndemână (conjugale, profesionale, politice), stăpânirea de sine la lăturile răsturnate peste ea periodic de "presa ticăloșită", precum și rolul de declanșator al unor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
posturi femeilor. În ce mă privește, deși sunt un susținător declarat al egalității de șanse și cred că lumea politică românească este dominată încă, majoritar, de țoape masculine, primitive și necizelate, care tratează femeile ca pe niște obiecte, care promovează, grohăind, dame doar ca adjuvant estetic sau hormonal al "șefului", sunt sceptic că o astfel de soluție ar putea fi legiferată în România. Și nu pentru că femeile însele sunt, câteodată, propriul lor adversar, ci pentru că nu cred în soluțiile impuse după
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mahala. Degeaba are o vestimentație rasată, de la cele mai în vogă case de modă, fiindcă Animalul se revelează ca în povestea împăratului gol pușcă, închipuindu-se înfofolit și admirat. Animalul nu poate fi diminutivizat - el este animal sută la sută: grohăie, miaună, latră, cotcodăcește, măcăie, dar mai ales scoate mugete. Onomatopeile îi folosesc întru totul pentru exprimarea satisfacției ori a furiei, pentru defulare. Când grohăie, măcăie ori cotcodăcește, Animalul este fericit. Când latră ori scoate mugete, este în delir de persecuție
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
închipuindu-se înfofolit și admirat. Animalul nu poate fi diminutivizat - el este animal sută la sută: grohăie, miaună, latră, cotcodăcește, măcăie, dar mai ales scoate mugete. Onomatopeile îi folosesc întru totul pentru exprimarea satisfacției ori a furiei, pentru defulare. Când grohăie, măcăie ori cotcodăcește, Animalul este fericit. Când latră ori scoate mugete, este în delir de persecuție. Narcisismul păstos nu îl împiedică pe Animal să sucombe din când în când unui complex de inferioritate, atunci când este scos din țâțâni. În acele
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
copii nu cred că mai este vrun Doamne-ajută"! Purcelul care pleacă spre palatul împăratului împreună cu tatăl adoptiv este amuzant: "Purcelul, atunci, de bucurie, mai dă un ropot pe sub laițe, apoi se ia după moșneag și, cât colè, mergea în urma lui, grohăind și mușluind pe jos". Scena în care bătrânul i-l prezintă pe porc împăratului spunându-i: "acesta mi-e feciorul, care se prinde c-a face podul" este o mică capodoperă de confuzie comică. Și aici avem tot un mit
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
apoi judecata de către un juriu în care apar și Bătrânul Crăciun și Maica Precistă. În poveștile populare se spune că, atunci când Dumnezeu a adunat toate animalele și le-a spus fiecăriua în parte scopul pentru care a fost hărăzit, porcul grohăia într-una nemulțumit. Când i-a venit rândul să afle ce scop îi hărăzise Atotputernicul, porcul a început să facă și mai mare gălăgie. Atunci, a fost pedepsit să grohăie toată viața și să caute ce i-a lipsit, adică
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]