1,065 matches
-
PIERDUTĂ Autor: Ana Cristina Popescu Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Ana-Cristina POPESCU Ușa pierdută Personajele: X, Femeia cu chipul angelic, Bătâna țigancă, Copilul, Bătrânul, Copila cu părul galben, Femeia despletită, Femeia în negru, Groparul, Preotul, Cântărețul, Baba 1, Baba 2, Omul cu sticla, Femeia fără chip, Cei șapte draci, Femeia văduvă, Cei trei copii. Actul I Decorul: Mai multe uși. Personajele: X, Femeia cu chipul angelic, Bătâna țigancă, Copilul, Bătrânul, Copila cu părul galben
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
isprăvit. Cândva o ușă deschisă mă aștepta. Acum nu mă mai așteaptă nimeni. Am pierdut ușa vieții mele. Actul II Decorul: Un cimitir. Câteva cruci. Lângă o cruce de lemn se afla o bancă. Câțiva salcâmi printre cruci. Personajele: X, Groparul, Preotul, Cântărețul, Baba 1, Baba 2, Omul cu sticla, Femeia fără chip, Cei șapte draci, Femeia văduvă, Cei trei copii. (Baba 1 și 2 tămâiază în jurul unei cruci. Cântărețul își notează ceva într-un carnet. X își face simțită prezența
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
își face simțită prezența. Se apropie de cântăreț.) X: Bună ziua. Aveți un minut liber? (Cântărețul îl privește, pe urmă se apropie de altă cruce și continuă să noteze ceva. X se ține după el. Apare și un alt personaj, un gropar. Se apropie de cântăreț.) Groparul: S-a mai dus unul. Cântărețul: Din nou am rămas singur. Popa a fugit la pomană. Groparul: Dar ce notezi? Cântărețul: Fac inventarul, cine a mai murit, câte locuri libere mai sunt. Groparul: Treaba ta
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
apropie de cântăreț.) X: Bună ziua. Aveți un minut liber? (Cântărețul îl privește, pe urmă se apropie de altă cruce și continuă să noteze ceva. X se ține după el. Apare și un alt personaj, un gropar. Se apropie de cântăreț.) Groparul: S-a mai dus unul. Cântărețul: Din nou am rămas singur. Popa a fugit la pomană. Groparul: Dar ce notezi? Cântărețul: Fac inventarul, cine a mai murit, câte locuri libere mai sunt. Groparul: Treaba ta e să cânți. Eu sunt
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
altă cruce și continuă să noteze ceva. X se ține după el. Apare și un alt personaj, un gropar. Se apropie de cântăreț.) Groparul: S-a mai dus unul. Cântărețul: Din nou am rămas singur. Popa a fugit la pomană. Groparul: Dar ce notezi? Cântărețul: Fac inventarul, cine a mai murit, câte locuri libere mai sunt. Groparul: Treaba ta e să cânți. Eu sunt cel care ar trebui să facă acest lucru. Cântărețul: Treaba ta e să sapi groapa altora. Eu
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
personaj, un gropar. Se apropie de cântăreț.) Groparul: S-a mai dus unul. Cântărețul: Din nou am rămas singur. Popa a fugit la pomană. Groparul: Dar ce notezi? Cântărețul: Fac inventarul, cine a mai murit, câte locuri libere mai sunt. Groparul: Treaba ta e să cânți. Eu sunt cel care ar trebui să facă acest lucru. Cântărețul: Treaba ta e să sapi groapa altora. Eu mă ocup de afaceri. Groparul: Ce afaceri? Cântărețul: Cu locuri de veci Groparul: Părintele știe ce
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
Fac inventarul, cine a mai murit, câte locuri libere mai sunt. Groparul: Treaba ta e să cânți. Eu sunt cel care ar trebui să facă acest lucru. Cântărețul: Treaba ta e să sapi groapa altora. Eu mă ocup de afaceri. Groparul: Ce afaceri? Cântărețul: Cu locuri de veci Groparul: Părintele știe ce faci? Cântărețul: El e patronul, dar acum e la ospăț. X: Mă scuzați! (Cei doi se uită la el.) Caut și eu un loc. Cânărețul: Dorești să-ți cumperi
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
libere mai sunt. Groparul: Treaba ta e să cânți. Eu sunt cel care ar trebui să facă acest lucru. Cântărețul: Treaba ta e să sapi groapa altora. Eu mă ocup de afaceri. Groparul: Ce afaceri? Cântărețul: Cu locuri de veci Groparul: Părintele știe ce faci? Cântărețul: El e patronul, dar acum e la ospăț. X: Mă scuzați! (Cei doi se uită la el.) Caut și eu un loc. Cânărețul: Dorești să-ți cumperi casa de veci? X: Nu, caut pe cineva
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
Cei doi se uită la el.) Caut și eu un loc. Cânărețul: Dorești să-ți cumperi casa de veci? X: Nu, caut pe cineva. Cântărețul: La cimitir? Poate îl cauți pe preot. E ocupat acum cu mâncarea și băutura. (Râde.) Groparul: Nu e bine să râzi în cimitir. Cântărețul: Râsul și plânsul sunt frați. X: Mă puteți ajuta? (Cei doi se duc spre o altă cruce să noteze ceva. X aleargă după ei.) Groparul: Câte locuri disponibile sunt? Cântărețul: Puține. Trebuie
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
ocupat acum cu mâncarea și băutura. (Râde.) Groparul: Nu e bine să râzi în cimitir. Cântărețul: Râsul și plânsul sunt frați. X: Mă puteți ajuta? (Cei doi se duc spre o altă cruce să noteze ceva. X aleargă după ei.) Groparul: Câte locuri disponibile sunt? Cântărețul: Puține. Trebuie să vorbesc cu popa să mai cumpere ceva pământ să mărim suprafața cimitirului. X: Caut și eu pe cineva ce a murit cu nouă ani în urmă, o femeie. (Cei doi își continuă
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
o fi pierdut mințile. Baba 1: Să mergem. Am terminat cu tămâiatul astăzi. Baba 2: Poate mai prindem oamenii la pomană să ne plătească să mai tămâiem și mâine. (Babele pleacă.) Cântărețul se apropie de crucea din lemn urmat de gropar. Cântărețul: Aici e mormântul celei fără nume. Groparul: O viață tristă. (Preotul își face apariția în cimitir.) Cântărețul (mergând spre preot) Binecuvântați, părinte! (Preotul îi face semnul crucii pe cap.) Preotul: Mi-am uitat patrafirul aici. Groparul. E la mine
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
Am terminat cu tămâiatul astăzi. Baba 2: Poate mai prindem oamenii la pomană să ne plătească să mai tămâiem și mâine. (Babele pleacă.) Cântărețul se apropie de crucea din lemn urmat de gropar. Cântărețul: Aici e mormântul celei fără nume. Groparul: O viață tristă. (Preotul își face apariția în cimitir.) Cântărețul (mergând spre preot) Binecuvântați, părinte! (Preotul îi face semnul crucii pe cap.) Preotul: Mi-am uitat patrafirul aici. Groparul. E la mine. (Scoate din sân, din spatele cămășii patrafirul.) Nu am
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
lemn urmat de gropar. Cântărețul: Aici e mormântul celei fără nume. Groparul: O viață tristă. (Preotul își face apariția în cimitir.) Cântărețul (mergând spre preot) Binecuvântați, părinte! (Preotul îi face semnul crucii pe cap.) Preotul: Mi-am uitat patrafirul aici. Groparul. E la mine. (Scoate din sân, din spatele cămășii patrafirul.) Nu am avut un alt loc mai bun spre a-l păstra. Preotul (ia patrafirul): E păcat. Cântărețul: Un om strânge o cruce în brațe. Poate vrea să se spovedească. Preotul
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
greșit? X: Nu este vizibil? Preotul: Ești foarte mândru. Trebuie să te rogi mai mult, pe urmă să mă cauți pentru a-ți da dezlegare. (Ia patrafirul de pe capul lui X și pleacă. Împreună cu el pleacă atât cântărețul, cât și groparul.) X (strângând crucea în brațe): Într-un final s-a făcut liniște. Sunt lângă tine. Doar noi doi și parfumul florilor de salcâm. (În cimitir își face apariția un om cu o sticlă în mână. Se împiedică printre cruci. Cade
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
o prezență notabilă în peisajul reportajului fotografic românesc, având în palmares extraordinare documentare despre viața și obiceiurile din locurile sale natale. Abordează fără inhibiții teme complexe, de la taină botezului, la problematicile confesiunilor religioase ale orașului, de la truda, bucuriile și tristețile groparilor din cimitirul local, până la muncă agricolă sau viața crescătorilor de oi din zonă. A publicat fotografii în ziare și reviste importante din țară și din străinătate, incepand cu The Guardian, The Telegraph sau La Repubblica, până la Național Geographic, The Huffington
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92350_a_93642]
-
chimval daurit: Ultim sonet! Sunt viu după coridă!/ Am sângerat destul! Am plâns în mine!/ Cu ce-am rămas? Cuvintele-albine/ Roit-au toate! Mierea-i aguridă!// Rănit definitiv, văd ghilotine!/ Golgota e aproape... Sub hlamidă,/ Iubirea tace, inima-i lividă!/ Groparul, de-ntristare, nu mai vine!// Ce mort frumos voi fi întru vecie!/ Țărâna rimelor mă va înghite/ Slujindu-te pe tine, Poesie!// Zălog etern al Clipei ostenite/ Fi-vor doar lacrimile unor urme/ În care nici Uitarea n-o să scurme
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
de flori era atârnată de vârful crucii iar jos, într-o cutie de conserve tăiată, se vedeau trei lumânări arse pe jumătate. Atât. În rest, nici o floare nu se vedea pe mormânt, doar o zonă cu iarba pălită, acolo unde groparii puseseră pământul scos din groapă. Nici o coroană ori jerbă de flori nu era depusă pe mormânt. Cine să le pună? Calistrat nu mai avea pe nimeni și lumea din Baia de Sus îl considera un ciudat. Stând în picioare lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lucrăturii. După care sări vioi În el și se Întinse. La semnul său lucrătorii se apropiară și bătură cuiele. Petru Îi șopti ceva unui Învățăcel, care se duse să verifice cuiele, dînd din cap. Petru ridică o mînă tremurîndă, iar groparii traseră de frînghia care susținea coșciugul, coborîndu-l grijuliu În groapă. Sofia stătea deoparte, nemișcată. Țărîna Începu să cadă pe capac. Zgomotul era aidoma bubuiturilor Înfundate Într-o tobă uriașă. Curînd, pe locul unde fusese adîncitura de la poalele unui palmier uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se răspîndise pînă departe. Sofia, Petru și ucenicii săi, aidoma judecătorilor cărora li se dă Întîietate, stăteau cît mai aproape de groapă. Întîi fură păliți de o duhoare Îngrozitoare, ca de iad. Curînd aveau să zărească În țărîna zgrunțuroasă scîndurile muruite. Groparii smulseră cuiele și apoi ridicară capacul. Chipul lui Simon se ivi ca un boț de carne mîncat de lepră, În găvanele ochilor fojgăiau viermii. Doar dinții gălbejiți se arătau Într-un rînjet spasmodic. Sofia Își acoperi fața cu mîinile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sau pe o masă; și se aprind două sfeșnice cu o lumânare și începe privegherea, fiindcă înmormântarea are loc a treia zi. Se bat clopotele, se vorbește cu preotul, se pregătește groapa (poate fi pregătită cu mult timp înainte) de către gropari, se face o cruce din lemn (acum și din fier sau beton, dar și din marmură) care putrezește repede, așa că la sat, prea repede se așeza mort peste mort. Dintre toate obiceiurile și ritualurile de moarte și îngropăciune, cele legate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
brațe, din acelea numite multifuncționale, ca un gigant transformist, care smulg un pom cât ai scoate un suspin și care ar fi putut să sape cele douăzeci și șapte de gropi în mai puțin timp decât ai spune doamne-ajută dacă groparii cimitirelor, și ei atașați tradiției, nu s-ar fi prezentat ca să execute lucrarea în mod artizanal, adică, cu sapa și lopata. Ceea ce a venit să facă mașina a fost exact să smulgă o jumătate de duzină de pomi care încurcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
butonașul negru din mijloc. Aliniate la douăzeci de pași, sicriele au fost ridicate pe umeri de rude și prieteni ale decedaților, cei care aveau rude și prieteni, duse în ritmul cortegiului funerar până la gropi, și apoi, sub îndrumarea specializată a groparilor profesioniști, coborâte încet pe frânghii până ce au atins fundul gropii cu un sunet sec. Ruinele stației păreau să emane încă un miros de carne arsă. Nu vor fi puțini cei cărora li se va părea de neînțeles faptul că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mare țesătură îmbibată. Ierburile cresc fără încetare. Un loc făcut să atragă răul. E ceea ce i s-a întâmplat lui Clălis Destinat: totul s-a terminat în trei săptămâni, între prima vizită a doctorului și ultima lopată a lui Ostrane, groparul, care pe aceasta din urmă o sapă cu mare încetineală. „De ce anume pe aceasta și nu alta?“ l-am întrebat într-o zi. „Fiindcă aceasta, mi-a răspuns el privindu-mă cu ochii săi ca niște puțuri întunecate, fiindcă aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și să trebuiască să vorbesc și să ascult, să fiu strâns în brațe și să se plângă. Voiam să fiu singur, foarte repede, pentru că din momentul acela aveam să fiu singur toată viața. La cimitir, eram șase oameni: preotul, Ostrane groparul, Clămentine Hussard, LĂocadie Renaut, Marguerite Bonsergent - trei bătrâne care mergeau la toate înmormântările - și cu mine. Părintele Lurant rosti ultima rugăciune. Ostrane puse mâinile sale bătătorite pe lopată. Eu priveam peisajul, pajiștile care se întindeau spre Guerlante, costișa cu arbori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
el știe, ca și Laszlo, cum e viața. Schimbă repede doina aia populară și cântă altceva, tare și lungind țigănește vocalele, chiar dacă știai cântecul și ce poate actorul, tot leșinai de râs: Mi-aruncau pământ pe mine/ Cu lopata doi gropari/ Ca să nu mai văz durerea/ Ochilor frumoși și ma-ari./ Acest ma-ari din finalul ultimei strofe e rupt în două cu arta unui bișnițar, Rică, fante de Obor, vorba MRP-ului, jocul e desăvârșit, un șmenar adevărat se naște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]