500 matches
-
cu părul lung, ondulat și negru ce bătea în albastru, sprâncenele, păreau aripi de rândunică într-un freamăt continuu. Genele grele și întoarse dădeau ochilor o formă amețitoare. Tenul creol și mat și obrazul oval erau de o frumusețe divină. Gropițele din obraji dădeau un farmec irezistibil chipului ei. Iar ultima frumusețe desăvârșită, amețitoare, erau ochii ei de un verde ireal, strălucitor. Acesta era tabloul care se lăsa privit atunci când mergea pe stradă, sau prin piață, sau când scotea cele două
HAYFA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359233_a_360562]
-
2012 Toate Articolele Autorului 377 ÎN ZADAR! Caut zadarnic lumina necesară, Mă zbat între maluri abrupte, Și sunt ca între ciocan și nicovală, Am gânduri deodată întrerupte. Și sunt atât de singur uneori, Chiar dacă lângă mine e vreo fată, Cu gropițe în obraji și ochi surâzător, Cunoscută în prezent sau altădată. Turda 3 ianuarie 1965 Referință Bibliografică: 377 ÎN ZADAR! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 579, Anul II, 01 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte
377 ÎN ZADAR! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360016_a_361345]
-
uluca aceea blestemată, până picioarele mi-a înmuiat și am căzut ca blegul într-o baltă din curtea ta și am murdărit cu stângăcia mea toată întâlnirea aceea fermecată. Râdeai ca o deșteaptă luminându-ți ochii cu străluciri de stele, gropițele din obraji ți se măreau și deveneai ispita guri mele până când jenați ne ascundeam să nu ne vadă noaptea așa de aiuriți și plini de rele. De unde ai învățat prostia aceea cu dansul ,,închinatul,, tu știi. Când te am văzut
FEREASTRA UNEI NOPŢI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359773_a_361102]
-
și una a Nașterii din Bethleem. Iisus mă privește, mă recunoaște, îmi zâmbeste, se prinde de degetul meu cu toată puterea de care e în stare un nou născut de numai câteva ore. Și eu îl recunosc de copil după gropița din obraz, după ochi, după nas, după firul de lapte cald ce i se scurge în haine, pe lângă obraz. Pe fratele meu adolescentul îl revăd mereu singur. Orfan și încă nedezmeticit în lumea care îl îndeamna, îl învăța, îl obliga
Evanghelia după Melania Cuc (sau Testamentul Melaniei Cuc) () [Corola-blog/BlogPost/339647_a_340976]
-
frumusețea imaginilor, a procedeelor artistice, în poezia „Amintiri din copilărie” remarcăm și valoarea stilistică a punctului folosit după cuvântul „Copilărie.”, care sugerează acțiuni încheiate ireversibil, rămase însă întipărite în străfundul inimii ca amintiri de neuitat: „Copilărie. Album despre întâmplări cu gropițe-n obraji” (p.45). Asemenea poezie ne mângâie sufletul cu iubire, ca o rugăciune pentru Dumnezeu ! Într-un psalm de o vibrație deosebită, poetul închină o patetică rugă chiar Demiurgului, pe care îl consideră protectorul său luminat în nobila acțiune
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
Pieptu-i iese din rochiță, e-ndesată, durdulie Și se crede balerină. Are vocea în formare; Nici nu a-mplinit un an, dar când face o cântare Din guriță, te excită... Păi, ea de mică are haz: Când vorbește, e peltică, iar gropița din obraz Îi dă farmec și-i iubită, că din ochi este sorbită; Când se plimbă pe alei, de cocoși este dorită. E fudulă și isteață, iar când vine pân’ la gard, Pintenatul s-a trezit... cum pe el penele
COCOŞUL ŞI PUICA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340858_a_342187]
-
și-mi este sete de a te mângâia ca și cum mâine aș pleca undeva departe și aș vrea să iau cu mine amintirea fiecărei părticele a corpului tău, să-mi amintesc cu plăcere de moliciunea și netezimea pielii tale, de toate gropițele și rotunjimile care îl alcătuiesc. - Așa, iubitule, atinge-mi, sânii dornici de mângâieri, atinge-mi coapsele și picioarele, nu uita fesele și apoi coboară între coapse să încingi și mai tare focul care mă arde, fă-mă să visez, fă
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XI PLĂCERE SI SPERANŢĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341217_a_342546]
-
fi fost lor tuturor. În zilele în care părinții mă lăsau totuși acasă, mă zbenguiam cu alți copii, jucându-ne cum ne cădea mai ușor la îndemână. La purcea lua fiecare câtre un toiag pe măsura sa, făceam câte o gropiță pe marginea unui cerc imaginar, bibă îi ziceam noi, prin tragere la sorți unul dintre noi devenea porcar și el își avea biba în centru, alegeam o piatră mai acătării, purceaua, pe care porcarul se voia să o aducă la
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
făptură. Se lipi de spatele ei rece și ud și îi încercui umerii cu brațele, sărutându-i gâtul. - Mmmm! Dalia se întoarse lasciv către el și îl îmbrățișă. Era frumoasă în lumina lunii, mai ales când zâmbea. În obraji, două gropițe se cuibăreau obraznic, dându-i un aer adolescentin. Ștefan nu rezistă tentației, își lipi buzele de ale ei, așteptând ca următorul pas să-l facă fata. Văzând că acest lucru nu se întâmplă, continuă să tatoneze, să se înfrupte. Ușor
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
sânul său, destinzându-și torsul. Se lipi strâns de el, excitată de pulsațiile simțite în zona fântâniței. Apoi el întinse mâna, luă sticla cu șampanie și picură ambrozia cu stele de aur, printre sânii fetei, culegând-o cu buzele din gropița ombilicală. Lăsă sticla la locul ei și cu cealaltă mână îi mângâia cu tandrețe corpul zvelt, aplicând peceți fierbinți cu buzele umezite de picăturile de șampanie adunată dintre pulpe. Fata avea un corp frumos, dornic de alintări, de aceea mâinile
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
sânge să se împlinească, îngropă acest galben la rădăcina unui stejar. Alege-l! Fără alte comentarii căpitanul alese un stejărel și-și privi întrebător stăpânul. - Perfect! Ești isteț! Dacă alegeai unul bătrân putrezea până se împlinea sorocul. Preda săpă o gropiță lângă rădăcina copacului și puse galbenul, apoi o astupă cu pământ și deasupra aruncă câteva frunze. - Acum urmărește-mă cu atenție. Vom ocoli lacul dar în sens invers nașterii, adică de la apus spre răsărit. Cel care nu respectă această rânduială
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
Absorbitor respiră în piept neostenit. Cu dorul travestit, pocnind, muguri exultă Iubirea de departe, iubirea de aproape, Și nunta-și ciripește vestirea ca o undă, Nostalgicele ritmuri cu nervii prinși în șoapte. S-a terminat ecoul pe frunțile de sticlă, Gropițe în obraji zâmbesc floral sub buclă ! Referință Bibliografică: SONET XLIX / Aurel Auraș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2276, Anul VII, 25 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Auraș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
SONET XLIX de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342794_a_344123]
-
sânul său, destinzându-și trupul. Se lipi strâns de el, excitată de pulsațiile simțite în zona fântâniței. Apoi el întinse mâna, luă sticla cu șampanie și picură ambrozia cu stele de aur, printre sânii fetei, culegând-o cu buzele din gropița ombilicală. Lasă sticla la locul ei și cu cealaltă mână îi mângâia cu tandrețe corpul zvelt, aplicând peceți fierbinți cu buzele umezite de picăturile de șampanie adunată dintre pulpe. Fata avea un corp frumos, dornic de alintări, de aceea mâinile
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
o femeie înaltă, zdravănă, puțin cam plinuță, ochii negri și părul bogat, lăsat să-i cadă pe umeri în plete negre, strălucitoare. Chiar și cu fața plânsă și schimonosită de suferință, arăta tot frumoasă, cu buze senzuale, nas fin, cu gropițe în obraji și coapse frumos desenate de rochia cam strâmtă. Se-ntreba tristă: ce caut eu aici? Dar, știa că nu are unde să se ducă în altă parte, unde să-și mărturisească disperarea. - Hai, Irina, hai! Ce-ai rămas
CAP. 7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344181_a_345510]
-
ca o pasăre cu aripile frânte, cu ciocul uscat și orbitele în care mai pâlpâie steluțe palide, însetate de lumină. Mă întorc în gând la fosta mea lume în care străluceau fantezii și idei, zâmbete și chipuri de zâne cu gropițe în obraji. Era o altă lume în care poezia și lumina țineau loc de toate bucuriile lumii. CREIERUL Nu l-am văzut niciodată Habar n-am ce formă și ce culoare are, Cum lucrează, Cum se ajunge la el... Lumea
LIRICE (6) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377542_a_378871]
-
mine: “Pi șine cătați domniavoastră?” “Aveam aici la mânăstire o fată pe care-o iubeam, pe nume Agneta, venisem pe la ea să văd ce mai face!” “Cum arăta surioara?” “Era cea mai tânără fată din mânăstire, era frumoasă, bălană, cu gropițe-n obraz.” “Gropițeeee...” - se gândi femeia câteva clipe. “Da, și de statură potrivită!” “Bine, dar mânăstirea o fost evacuată, au mai rămăseseră câteva măicuțe și vreo doi călugări bătrâni... Dar o venit blestemul ăsta pe capul lor, pe călugări i-
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377565_a_378894]
-
povești, se amuzau copios, Rodica era un sac fără fund când era vorba de glume și bancuri. Ionuț și cu Rodicuța de mânuță se plimbau agale pe terasa, el îi tot povestea câte ceva, iar ea râdea cu poftă, avea două gropițe în obrăjori, o frumusețe. Amândoi atrăgeau privirile celor de pe terasă, el blond cu ochii albastrului de cer, ea brunetă, cu ochii negri și părul lung căzut în cârlionți bogați pe spate, erau frumoși foc. După ce făcură o raită peste tot
EP.19 de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378432_a_379761]
-
am dat seama că era nespus de frumoasă. Nu numai privirea adâncă și fermecătoare, așa cum o remarcasem chiar din seara trecută, ci tot chipul ei era plăcut, cu trăsăturile fine și armonioase, cu nasul mic, buzele perfect arcuite și cu gropițe în obraji. Când surâdea, dantura ei albă și perfectă te încânta. Adelina era potrivită ca statură și suplă. Era tăcută, mult prea tăcută. În schimb, privirile ei îmi păreau cu mult mai vii. Mă fixau insistent iar eu nu mă
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378527_a_379856]
-
cer și, deși era soare cu dinți, lumina plăcut întinderile de ninsoare peste care sclipeau fermecătoarele diamante de zăpadă. Adelina își potrivi părul ce i se revărsa peste umeri, cu zâmbetul curat și senin care făcu să-i răsară frumoasele gropițe în obraji. Ochii ei oglindeau nostalgic cerul senin și întinderile de zăpadă proaspătă luminate de soare, erau enigmatici și frumoși. Mă privi visătoare, poate mă compătimea că voi rămâne aici, pe munte, în singurătatea zăpezilor. Pe mine mă întrista gândul
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378527_a_379856]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > O IUBIRE, CU GROPIȚE-N OBRĂJORI Autor: Ilie Popescu Publicat în: Ediția nr. 1972 din 25 mai 2016 Toate Articolele Autorului O doamnă bine , în cale mi-a ieșit, Gropițele din obraji, m-au cucerit, De îndată, de ea m-am îndrăgostit, Și uite
O IUBIRE, CU GROPIȚE-N OBRĂJORI de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378943_a_380272]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > O IUBIRE, CU GROPIȚE-N OBRĂJORI Autor: Ilie Popescu Publicat în: Ediția nr. 1972 din 25 mai 2016 Toate Articolele Autorului O doamnă bine , în cale mi-a ieșit, Gropițele din obraji, m-au cucerit, De îndată, de ea m-am îndrăgostit, Și uite așa, m-am apucat de iubit. I-am dedicat multe poeme și poezii, Care mai de care, pline de fantezii, Despre iubire, dragoste și ale ei
O IUBIRE, CU GROPIȚE-N OBRĂJORI de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378943_a_380272]
-
din obraji, m-au cucerit, De îndată, de ea m-am îndrăgostit, Și uite așa, m-am apucat de iubit. I-am dedicat multe poeme și poezii, Care mai de care, pline de fantezii, Despre iubire, dragoste și ale ei gropițe, Iar ea, tot timpul, mi-a făcut numai fițe. Și ce să vezi, că într-o bună zi m-a blocat, Atunci, degrabă, așa de tare m-am supărat, Cuprins de dor, pe cronologia ei am intrat, I-am luat
O IUBIRE, CU GROPIȚE-N OBRĂJORI de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378943_a_380272]
-
tot ce a postat. Această frumoasă doamnă, cum alta nu există, Are talent, scrie bine, ca și mine fantezistă, Iubește viața, o trăiește, vrea aripi ca să zboare, Spre stele, să poată găsi miresme de răcoare. Referință Bibliografică: O iubire, cu gropițe-n obrăjori / Ilie Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1972, Anul VI, 25 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ilie Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
O IUBIRE, CU GROPIȚE-N OBRĂJORI de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378943_a_380272]
-
observ, deoarece este foarte frumos. Simt că are ceva ce îl diferențiază de toți ceilalți. Din cate am observat, este un băiat înalt, cu niște ochi căprui, foarte expresivi și trăsături blânde. Zambetul lui îi dezvăluie o dantură perfectă, iar gropițele îi dau un aer inocent și dulce. Părul său creț și negru îi oferă un aspect copilăros și rebel, în același timp. Are un trup atletic, bine construit și pare un copil foarte timid. Poate mă înșel, poate nu este
PRIMELE IUBIRI (PAGINĂ DE JURNAL) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379986_a_381315]
-
de frunte, care nu prea se vedea din cauza părului cărunt, un nas mic, care, la fel ca și fruntea, abia i se vedea pe față, niște buze groase și vinete. Obrajii îi erau liniați de riduri. Bărbia ascuțită și cu gropiță îi tremura când vorbea sau când râdea cu gura știrbă. De obicei se îmbrăca ziua într-un trening ponosit, căruia nu reușeai să-i mai deosebești culoarea de cât timp îl purta, dar acum de dimneață era îmbrăcată într-un
CĂPITANUL VASILE (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381997_a_383326]