12,391 matches
-
tot părul am fost urît de cînd mă știu. Fără o bună parte din păr sînt și mai urît. Am iubit frumusețea femeilor. La femei găseam alte lucruri frumoase, nu ce le plăcea tuturor bărbaților. Mie mi-au plăcut picioarele groase. Mi-au plăcut urechile mari. Burțile proeminente. Din păcate nu am cunoscut niciodată o femeie care să fi avut în același timp picioare groase, urechi mari și o burtă proeminentă. Musca de pe nasul meu se apropie de idealul meu de
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
femei găseam alte lucruri frumoase, nu ce le plăcea tuturor bărbaților. Mie mi-au plăcut picioarele groase. Mi-au plăcut urechile mari. Burțile proeminente. Din păcate nu am cunoscut niciodată o femeie care să fi avut în același timp picioare groase, urechi mari și o burtă proeminentă. Musca de pe nasul meu se apropie de idealul meu de frumusețe. Odată i-am spus muștii: Ești o femeie frumoasă. Musca a spus: Păcat că ne-am cunoscut atît de tîrziu. Mi-ar fi
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
ruginește în timp. Oricum, ca demascare "jucată" (și jucăușă) a triunghiului discreție-impertinență-ipocrizie, primul roman al lui Andrei Bodiu "altoiește" în mediul academic spiritul Thelčmei: Fă ce poftești! În rest, micile "conspirații" și interese rămîn, pe mai departe, "îngropate" sub stratul gros de pudră. Spre a fi mai dulce somnul fericiților eroi...
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
vedere al plăsmuirii lirice, odată ce aceasta s-a declarat în chip categoric debitoare unui profil de factura căderii asumate. Amuzant e totuși un compromis între "păcat" și "virtute", sub chipul unei "exorcizări" cu preapitorești imagini de diavoli zugrăviți în tușe groase: "o puzderie de singurătăți/ doisprezece diavoli ciulesc urechile/ și zumzăie în grota somnului meu/ ei vin pe brînci împing pămîntul/ zorii din fața nopții/ ei umplu cu întuneric lumina/ zgripțori cu măselele degerate/ mi-astupă copilăria/ cu douăsprezece năvoade/ de ademenit
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
niște simple ficțiuni și ne implicăm înfiorați în construcții fictive îndoielnice. La televizor vedem o nouă specie de porci care mănîncă bare de fier și granule de beton, populații de cîini apatici și hămesiți, schelete de pui care, aduse în gros plan, par monumentale rămășițe de brontozaur. Dar indiferent de ce am vedea și dincolo de intențiile și de onestitatea celor care ne arată, noi nu încetăm să privim televizorul ca pe un hublou, ca pe o fereastră deschisă spre exterior, ca pe
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
kaki vechi cumpărat în Germania și în care se simțea tânăr, ușor. Bluza îi plăcea cel mai mult. Avea patru buzunare mari, aplicate, cu câte un nasture de metal brun, de tunică militară și în care încăpeau tot atâtea cărți, groase. Pasiunea lui: cititul, fluturii și lucrurile vechi. Dedesubt, pusese un maieu bleu marinăresc trăznind a lavandă. O cochetărie de-a lui, de când se mutase în București având succesele acelea la femei care îl mirau și pe el, - pe vremea aceea
Asfințit cu ghioc (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12090_a_13415]
-
se risipi, dimpreună cu invitația să pătrundem în sanctuarul său. Prozatorul a mai suferit un șoc în clipa când mi-am declinat numele. Și acesta depășit. Apartamentul era vast, gazda măruntă, în birou, un perete întreg era plin vârf de groase tomuri legate în piele de aceeași culoare - verde parcă. Toate, însă, de drept. Aflai că sunt ale unui prieten care i le lăsase în custodie. - Dacă îți trebuie vreo carte, ți-o împrumut, condescinse prozatorul. - Nu împrumut cărți decât de la
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
mama - fiică de "exploatatori" din Râmnic. Denunțuri peste denunțuri soseau la teatru ca și cum cel ce le trimitea nu ostenea în a murdări și a pune piedici lui Mihai Berechet. "Cât de ușor e să vrei să distrugi, ascuns după perdelele groase ale minciunii, căutând în propriul tău întuneric întunericul pe care vrei să-l azvârli în viața altora! Peste vreo douăzeci de ani urma să aflu cine le scrisese..." Lui Mihai Berechet i se înscenează și un Ťproces publicť pentru "descalificare
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
neam ori viață, decât Coranul ei străvechi, jerpelit și ce ghicea zilnic în el, bolborosind ceva pe turcește... Sisi pretindea că, tot auzind-o ghicind, apucase să priceapă câte ceva... Abia atunci zări pe măsuța de lucru jurnalul ei, un caiet gros, negru, deschis ca la jumătate, scânteietor luminat de razele soarelui de amiază bătând pe geam, drept în el. Apropiindu-se, citi: 11 aprilie, ora 19, 1925. A doua zi de neliniște. Crezi că acesta-i cuvântul? Nu mi se pare
Asfințit cu ghioc (II) (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12109_a_13434]
-
că la începutul deceniului cinci al veacului de curînd încheiat Parcul Amarului Tîrg n-avea nici o alee asfaltată, pășeam pe pămînt, pe nisip și puțin pietriș, iar băncile așezate pe dig și pe sumar trasatele alei erau cioplite din trunchiuri groase de copac. Asemenea imagini înregistrate în memoria subsemnatului începînd cu anul 1940 erau, după toate probabilitățile, identice cu priveliștea din 1938, cînd a fost terminată instalarea monumentelor în chestiune. De bună seamă asta văzuse și "Titanul și Părintele sculpturii moderne
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
își face din literatură "jucărea", apoi se fălește cu ea cititorului, în fața căruia se prezintă într-o stare de totală dezinhibare. Arzătoarea lui sete pentru ziceri larg ilustrative, o nebună dipsomanie filologică cu înclinație spre halucinația hiperbolică și spre rîsul gros, cu conotații adesea obscene, îl apropie de Rabelais. Dar alături de "trivialități rabelaisiene" stau și expresii de mare finețe, fapte de limbă despre care de la G. Ibrăileanu încoace se reiterează ideea că "nu pot fi înțelese decît de intelectuali". De reținut
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
Aplecat asupra gramaticii latine, se ruga ca ziua să se sfîrșească fără nici o izbucnire. Dar iată că la ușă se auzea zgomot de pași. Intra tata, greoi, lat în spate, cu barba întunecată, sprîncenele stufoase, privirea aprigă. Își pusese paltonul gros de iarnă și cizmele înalte de piele. - Trebuie să plec, am treabă, spunea el. Tu, Antoșa, mergi la prăvălie, și vezi să fie totul în regulă. Cu lacrimi în ochi, Anton șoptea: - E frig la prăvălie, și-așa tremur de
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
gol. Nici coperte, nici un fel de legitimație - nu le-a arătat, nimic: pasămite, îmi pare rău, dar n-am buletinul la mine. - Petrovici, mi s-a adresat el. Ai buletinul la tine? Am ezitat. Dacă rostesc două cuvinte cu voce groasă, de om beat, ar putea să mă salte, dacă vocea mi-ar fi prea trează, ar intra la bănuială Ciubik; am tăcut, medie de aur, nu mă trăda. Însă asta era cea mai proastă soluție pe care o puteam inventa
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
Păltiniș în particular (oricît de evident predispusă la a crea reacții emoționale va fi fost persoana lui Noica). Dimpotrivă, "majoritatea tezelor confruntaționale, a formulelor de polemică intelectuală riscă să nu fie decît lichidul dulce-amar aromat și tare care acoperă zațul gros și non-potabil al sentimentelor de bază. Dar de ce acest Ťdecîtť condescendent? Căci chiar așa cum e, Ťcafeauať asta intelectuală, filozofică, savantă, ba chiar subtilă uneori e printre puținele lucruri care ne mai țin un pic treji în trecerea noastră - bună-rea cum
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
mai ușor de urmărit, s-a văzut pentru prima dată nevoit să renunțe la cantități semnificative din bogatul material epic, pentru a face un scenariu accesibil (mă gândesc cu groază la următoarele două ecranizări, romanele fiind, cum se știe, din ce în ce mai groase); din nefericire, alegerile sale nu au fost întotdeauna fericite. Dacă personajele secundare sunt creionate sumar și nu stârnesc interesul (gândiți-vă numai la "negativul" Peter Pettigrew, de a cărui soartă nu mai știm nimic la sfârșitul filmului), nici protagoniștii nu
Marca HARRY POTTER by Mihai Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12706_a_14031]
-
alb și o pată puternică de negru care sprijină întreaga arhitectură formală și cromatică a capului. În colțul din drepta al tabloului, în zona echivalentă umărului stîng, pictorul a semnat decis cu o culoare roșie, a subliniat cu o linie groasă semnătura și a notat anul. Această pată aerisită de roșu, așezată atît de ferm, este ea însăși un element de compoziție și contrapunctează, prin pasajul umbrei colorate, accentele puternice din partea luminată a bonetei. Lucrare foarte timpurie, practic una de adolescență
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
contextului sociolingvistic: într-un reportaj despre droguri, personajul față de care se folosește termenul de adresare moșule este desemnat mai întîi ca puștiul: "Puștiul nu e deloc amărât. E îmbrăcat bine și ține la vedere un telefon miniatural și un lanț gros de argint, o adevărată zgardă de câine. Îl iau de o parte și îl întreb direct: "- Ia zi moșule, unde găsesc și eu niște "marfă" ?" (România liberă, 28.03.2004). Unele dintre formulele folosite ironic de către tineri provin din limbajul
Dragii moșului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12738_a_14063]
-
marginea orașului, comisiile de recensămînt se străduiau să-i convingă pe țiganii strămutați la bloc să intre în noile lor apartamente; s-au instalat pînă la urmă, dar numai după ce și-au acoperit parchetul, în toată casa, cu un strat gros de pămînt. Dintre membrii comisiilor de recensămînt, mulți erau profesori; făceau parte dintre fericiții care terminaseră cu ani în urmă facultatea și prinseseră o repartiție în Capitală " colegii lor mai tineri făceau mai toți naveta în sate și comune cu
Manualul Bucureștiului optzecist by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12752_a_14077]
-
o carte de bucate: manuscris din epoca brâncovenească, Editura Fundației Culturale Române, 1997): se observă continuitatea procedeelor descriptive, chiar dacă vocabularul și-a mai schimbat între timp conotațiile stilistice: "apoi umple mațile spălate și grijite bine", "ia un maț de vacă gros și-l umple vârtos" etc. Continuitatea între textele de ieri și cele de azi (rezultată uneori și din transcrieri automate ale vechilor rețete) ridică și alte probleme: cartea de bucate poate evoca în deplină liniște - și fără note de subsol
Tehnici și ambiguități culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12796_a_14121]
-
al Uniunii Scriitorilordin România. Nu știu cum stă actualul președinte al țării, dl Ion Iliescu. Știu doar că i-a plăcut toată viața să cînte, să danseze, că e un causeur împătimit. Că a fost editor-director. Emil Constantinescu a publicat trei volume groase de reflecții nu doar politice. Ci cu miză filosofică (nu discut rezultatul). Vadim este poet, deși pînă astăzi n-a fost primit în Uniunea Scriitorilor". Acest veleitarism cu o sinistră ascendență se învecinează pe de o parte cu abuzul, pe
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
farfuriile și să le spele. În clinchetele ușoare ale vaselor ori lătratul vreunui cîine răgușit, care nu reușea să tulbure adînca pace a serii de vară, ei, copiii, alunecau în somn cu convingerea nesmintită că totul e în regulă: întunericul gros, mirosul de lapte ușor ars plutind peste sat și mama veghează. Poate și Dumnezeu, își spuneau, și Dumnezeu, sigur, dar El era ceva mai departe..." (p. 172) Ul Baboi și alte povestiri de Mariana Codruț este o carte sensibilă și
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
că minte sau nu știe ce spune, trecea pur și simplu la alt chat room. Scria texte pentru certificatele de acționar și pentru broșura aferentă (Felicitări - Ați Devenit un Patriot al Pieței Libere din Lituania!) și le tipărea pe hîrtie groasă, textilă. Avea sentimentul că, în sfîrșit, aici, pe tărîmul invenției pure, își găsise chemarea. Exact așa cum îi jurase Melissa Paquette cu mult timp în urmă, era extraordinar să înființezi o companie, extraordinar să vezi banii începînd să curgă. Un reporter
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
Mircea Mihăieș După cum bine se știe, noi, românii, nu prea excelăm la capitolul onoare. Datul după corcoduș, întorsul ca la Ploiești, făcutul pe niznaiul, obrazul gros, ascunderea capului între urechi sunt câteva din armele noastre favorite, acolo unde puțină fermitate ar rezolva problemele. "Nu te lega dacă nu te doare capul", "Nu-ți băga nasul unde nu-ți fierbe oala", " Capul plecat sabia nu-l taie
Spălătoria de cadavre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12393_a_13718]
-
puțin bătătorită. Văzându-l așa gol nea Ion Ursache aproape se cruci și lăsând treaba ce Începea s-o pornească veni spre el. — Ei da, că bine arăți! Măcar de-ți luai ceva deasupra. Ia! - și-i Întinse un cojoc gros de oaie În care copilul aproape dispăru simțindu-i imediat căldura. El Însă voia mai degrabă să știe ce-a fost cu țipătul de mai Înainte și care l-a trezit, așa că porni a se cățăra pe lotbele gardului despărțitor
Blana lui UTU. In: Editura Destine Literare by Ștefan Vișan () [Corola-journal/Journalistic/75_a_284]
-
de manechine ce se agită, straniu, suspect, împotriva obiceiurilor consolidate, ca un pseudo-dușman al tuturor mărginirilor. 13. Un proverb arab spune că oricât ar fi de încinsă, apa tot stinge focul dacă este aruncată peste el. Din păcate, oricât de groasă, de matlasată ori de îmblănită, muzica savantă nu mai este în stare să apere trupul și cu atât mai puțin sufletul omului contemporan de gerurile și viscolele noilor vremuri.
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]