1,968 matches
-
o inimă de viteaz, pe Lupino l-ar fi trecut, poate, fiori de frică. Să umbli de unul singur printr-o pădure împietrită, să nu vezi nimic la doi pași în fața ta, să ai sentimentul că ești prins într-o grotă fără ieșire nu-i puțin lucru. Noroc că magia se termină la fel de repede cum începe. Clipa de încremenire durează exact atît cît să te-ntrebi, după ce dispare, dacă a fost reală sau ai trăit doar un vis iar și iar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
minții i se perindau imagini din copilăria comună: întîia ninsoare, care-i surprinsese într-o după-amiază geroasă și care le produsese nemărginită încîntare; primul animal vînat împreună, sub privirile încurajatoare ale bătrînilor haitei; plimbările lungi prin pădure; curiozitatea descoperirii tainelor grotelor misterioase; acordurile intonate sub clar de lună; încropirea adăposturilor pentru ploaie; adulmecatul; alergatul; pînda... Erau acestea, puse la un loc, toată viața lui și toată se împletea cu cea a Hanei. "Mă voi întoarce, fără îndoială", își spuse, amintindu-și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
că intră curentul prin găuri. (se zgribulește) Bîrrr. Ai făcut pereții șvaițer. Păi stăm în casă ori în strecurătoare? FANE (coboară de pe scaun înflăcărat, ia o pensulă mare): Bine. Atunci o să pictez direct pe pereți. Ca Michelangelo! Ca oamenii din grote. (pare gata să înceapă) BUNICA (se pune în fața lui): Ba te rog foarte mult. Tu nu ești Michelangelo. Și casa mea nu e grotă! Du-te-n... GETA (speriată de ce-o să audă): Mamă! BUNICA: Taci, că nu știi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ia o pensulă mare): Bine. Atunci o să pictez direct pe pereți. Ca Michelangelo! Ca oamenii din grote. (pare gata să înceapă) BUNICA (se pune în fața lui): Ba te rog foarte mult. Tu nu ești Michelangelo. Și casa mea nu e grotă! Du-te-n... GETA (speriată de ce-o să audă): Mamă! BUNICA: Taci, că nu știi ce vreau să zic. Du-te-n... pădure, în munți, la peșteră dacă vrei să fii om de grotă. Abia aștept să te tai de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Michelangelo. Și casa mea nu e grotă! Du-te-n... GETA (speriată de ce-o să audă): Mamă! BUNICA: Taci, că nu știi ce vreau să zic. Du-te-n... pădure, în munți, la peșteră dacă vrei să fii om de grotă. Abia aștept să te tai de la întreținere. Măcar cînd făceai pe scriitorul nu era atîta mizerie în casă (cu dispreț) Mai bine te-ai rade și tu, că o să ajungi ca ăla urîtul... FANE: Care urît? BUNICA: Ăla de la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
bovarism zen... Mer gea la cursuri de yoga Îîn paralel cu două psihanalize și un stagiu de personal wellness...) și dimineața îmi trimitea SMS-uri călduroase care conțineau... energie ! Energie pentru ziua în curs... bunătate și lumină... plein d’énergie, grote energie en goedharti gheid... M-am intoxicat de umanism. Mi-am redescoperit viguroasa fibră reacționară valahă. Și mai voia să nu ne mințim în nimic, iar nemințitul ăsta devenise o corvoadă permanentă, ucigătoare de spontaneitate. Nu-ți voi ascunde niciodată
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
o măsuță și un aparat cu microunde. Deschise o altă ușă și intră într-un salonaș simplu, cu puțină mobilă o canapea cu două fotolii, o măsuță cu blat de cristal. Într-un colț, o gemă de ametist, o mică grotă violet-închis, în profunzimea căreia odihnea o Pieta de marmură albă. Pe peretele opus canapelei erau combina muzicală și nenumărate CD-uri cu muzică simfonică și de operă. A, deci aici e sala de muzică! Frumos! Totul era, din nou, alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
revărsa peste piedestalul elegant și înalt, unde odihnea balerina de o gingășie și frumusețe incredibile. Parcă acea canapea albă era așezată anume acolo, pentru a putea privi acea frumusețe. Încă de atunci se întrebase de ce, de ce așa? Apoi camera cu grota, cu gema simplă, luminoasă, elegantă..., de ce așa? Și acolo era ceva ciudat. Nu știa de ce, simțea un fel de stinghereală. Crezuse că acea combină muzicală era a lui Mihai. Că el se așezase cu ceva timp în urmă să asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
pe mână, iar Petre, zâmbind, îi spuse: Felicitări, fiule, o să numărăm zilele până în septembrie. O să stăm tot la lojă? Se porniră toți pe râs și ieșiră pe terasă, să admire ninsoarea și brazii, cât cuprindeau cu ochii și parcul, cu grote, și havuzuri, acum adormite sub zăpadă. Apoi urcară în turnul castelului; acolo, iar strigăte de uimire în zare se profilau, măreț, Bucegii și vârful Caraiman, cu Crucea Eroilor Neamului. Petre le povesti istoria acestui monument, înalt de 28 de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
precarității vieții, m-am refugiat acum o lună, în timpul Crăciunului din anul trecut, la schitul Peninha. Primii sihaștri au ales acest lăcaș cu opt secole în urmă. Înțeleg de ce au făcut-o. Se spune că întemeietorul schitului, vârât într-o grotă, izolat în vârful Muntelui, a rezistat printre asprimile stâncilor treizeci și cinci de ani. Nu pretind să ating o asemenea țintă. Vreau doar să regândesc, până în amenințătoarea lună august, ce am făcut și nu am făcut cu mine. De pe aceste piscuri contemplu
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
unde piatra era aproape lustruită, de parcă o neteziseră valurile. Jos, se vedea apa mișcătoare a oceanului, limpede și puternică, ascunzând în imensitatea sa nesfârșite resurse de lumină care ieșea la suprafață în raze și vârtejuri. De acolo, se vedea o grotă în peretele rocilor, ca o poartă, săpată de veacuri întregi de munții de apă care se înverșunau să se împrăștie în mii de stropi, aruncându-se înspre pereții de roci și apoi retrăgându-se într-o mare de spumă, pentru
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
aici, le-am propus eu și ne-am luat cu toții rucsacii, urmând cărarea care ducea la vale. Am ajuns aproape de niște stânci, care se găseau dincolo de poienița unde petrecusem noaptea, și unde lăsasem adăpostul din crengi. Dincolo de stânci, era o grotă. Ne era sete, iar în peșteră se auzea o apă curgând, poate era un pârâu sau un izvor... Am ajuns la intrarea în grota de după stânci, și ne-am apropiat sperând să avem de unde umple sticlele cu apă. Atunci am
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
găseau dincolo de poienița unde petrecusem noaptea, și unde lăsasem adăpostul din crengi. Dincolo de stânci, era o grotă. Ne era sete, iar în peșteră se auzea o apă curgând, poate era un pârâu sau un izvor... Am ajuns la intrarea în grota de după stânci, și ne-am apropiat sperând să avem de unde umple sticlele cu apă. Atunci am auzit niște glasuri care veneau dinăuntru. Deschide dulapul acela și dă ceștile de cafea. Ce-ar fi să-l deschizi tu și să pui
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
fiert? Uite ceștile aici. Ia și clătește-le. Fetelor, mi-ați văzut careva bricheta și țigările?... Am recunoscut discuția celor trei care veneau primele la adunările din sat. Dar cum ajunseseră acolo?... Am trecut de colțul stâncilor, în încăperea din grotă, și chiar în mijloc, le-am văzut discutând. Erau acolo, cam nedumerite, și la vederea noastră, au rămas uimite total. Apa care se auzise era de la chiuvetă... care chiuvetă?! Voi de unde-ați apărut? Dar voi cum ați ajuns aici? le-
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Dar voi cum ați ajuns aici? le-a întrebat Iasomia amuzată, părând să nu se mire însă prea mult de faptul că le întâlnisem acolo. Dar unde ne aflăm? Și până să poată să-și dea seama că erau în grotă, imaginea lor a dispărut pe neașteptate, ca și cum fusese doar o hologramă, o reflexie într-un geam de sticlă... nu s-au mai văzut nici chiuveta, nici ceștile, bineînțeles. Ce-a fost asta? s-a mirat Ghidușa. Unde-au dispărut? Se
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
iar noi le-am văzut apărând aici. De ce? a întrebat Portocala, care nu înțelesese prea bine, și de fapt, abia ne dumiream cu toții. Cred că s-a suprapus spațiul, și-a dat cu părerea Hamsterul Ciufulit. E o buclă în grota asta, care face posibilă proiecția de imagini, distorsionarea spațiului... nici poienița nu mai era acolo unde fusese. Da, dar atunci ar fi trebuit să ajungem și noi dincolo de spațiul stâncilor, l-a contrazis Hamsterul Colțos. Eu cred că e o
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
nu ne mai folosește la nimic... Ba nu-i nicio teleportare în trecut, e o altă dimensiune... Și cine știe ce-o să se mai întâmple acum... Nu se întâmplă nimic, le-am întrerupt eu argumentele. Mai bine să ieșim din grota asta. Noi avem de căutat solzi de dinozaur, nu teleportări în spațiu sau în trecut sau alte asemenea chestii... N-are importanță unde am ajuns... O să ne dăm seama în curând care e adevărul. Am ieșit din grotă, pornind mai
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ieșim din grota asta. Noi avem de căutat solzi de dinozaur, nu teleportări în spațiu sau în trecut sau alte asemenea chestii... N-are importanță unde am ajuns... O să ne dăm seama în curând care e adevărul. Am ieșit din grotă, pornind mai departe pe cărare. Deja ne convinseserăm de faptul că ne așteptau tot felul de lucruri inexplicabile și neprevăzute. Însă, în primul rând, unde erau solzii?... Parcă ar fi fost pretutindeni în jur, dar nu se lăsau găsiți prea
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
și îl înjunghie pe primul nefericit care îi iese în cale. Pe omul civilizat, fapta schizofrenicului îl îngrozește. El însă nu trăiește același timp istoric cu omul civilizat; el participă la un timp pre istoric și manifestă mentalul omului de grotă. În cavernă, asemenea gesturi trebuie că erau firești; întrebarea asupra motivației unei fapte nu exista, iar mirarea trebuie că era suspectă. Humanoidul nu făcea diferența între viață și moarte, tot așa cum nu făcea nici o diferență între el și ani mal
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
născuți coroana să poarte / Uzurpatorul să fie cel ce să le-arate / Pilda virtuții care plămădește un rege.“ * Trupul - iată singurul meu acolit care nu-și face iluzii. * În mitologia triburilor Basa, din nordul Camerunului, faptul de a fi părăsit Grota Fericirii coincide cu uitarea binelui comun. Discordia își face astfel repede apariția, apoi survin opresiunea, tirania, stăpânul care comite adulter cu maică-sa, își violează surorile, acaparează puterea, bogățiile etc. * Neantul este ceea ce nu poartă nevoia de a fi gândit
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
doi. Ei înșiși simt și înțeleg că fuga de lume, ieșirea din timpul socio-istoric nu repre-zintă, în fond, o soluție. Rezistența individului, valoarea umanității lui se verifică și se măsoară la presiu-nea Istoriei, nu în vidul dinafara ei. Refugiul în grotă nu este absolut inocent, punând pe fruntea potențialei victime umbra complicității morale cu călăii: "Orice grotă are uneori partea ei de vină. Orice singurătate are câteva picături de sânge pe mâini". Pe latura sa istorică și în miezul lui parabolic
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
în fond, o soluție. Rezistența individului, valoarea umanității lui se verifică și se măsoară la presiu-nea Istoriei, nu în vidul dinafara ei. Refugiul în grotă nu este absolut inocent, punând pe fruntea potențialei victime umbra complicității morale cu călăii: "Orice grotă are uneori partea ei de vină. Orice singurătate are câteva picături de sânge pe mâini". Pe latura sa istorică și în miezul lui parabolic, Viața pe un peron este un roman al angajării și dezbaterii morale, cu întrebări fundamentale splendid
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
înghițind personaje, ca la un banchet cu inițiați și nepoftiți, geometria devine mai complicată. Vizuina, afumată de oameni care vor să scoată vulpea, e salvată prin deschiderea ei în Peștera Gîndirii Abstracte care, la rîndu-i, răzbate în alte sisteme de grote. Cît pe ce să-ți lași autonomia esteticului la intrare și să cauți, în subterane, cîrlige literare. De pildă, e marți, se-ntorc în vizuină, e ședință de cenaclu. Ar trebui să citească porcul mistreț, însă "la început refuzase energic
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
rămân singură și/ ambetată, vino să-i tragem un chef, a ta adorantă,/ Mițať - și fata a fugit în noapte, din parc, acasă, în Dămăroaia și/ nu ne-am mai văzut, a speriat-o cuvântul Ťmangafauať, desigur,/ straniu ca o grotă abia luminată de soarele câtorva vocale." (Ca să farmec odată o femeie, pag. 273) Genealogia livrescă la care am făcut referire nu e - în acest context și în altele asemenea lui - o simplă figură de stil. Astfel, un poem care începe
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
întâlnindu-se pe o potecă cu unul dintre protectorii săi - nu sunt neapărat novatoare. Reprezentând cu aceeași ușurință blana unei vulpi sau coama roșie a unui model irlandez ca și dealurile stâncoase, spuma mării sau râul Loue izvorând dintr-o grotă, Courbet a reușit însă să ridice, ca puțini alții, comunul, banalul vieții de zi cu zi la nivelul de "seriozitate" al picturii cu subiect mitic sau religios atât de apreciată de lumea academică. Există o tendință recentă a organizatorilor de
Între tradițional și modern: doi corifei ai artei secolului al XIX-lea by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7741_a_9066]