1,082 matches
-
compromisuri. Dincolo de gafele istoriei, Basarabia a suferit suficient. Oamenii, chipul lor, limba, sufletul. "Scoasă din funcțiile ei vitale, dezbrăcată de veșmântul grafic latin, limba română, datorită bilingvismului unilateral, a devenit în gura majorității vorbitorilor un ghiveci păsăresc care a atins grotescul în Transnistria, mai intens rusificată, un idiom nici rusesc, nici românesc, ceva de genul acesta: "industria cere feliuri noi de cruzime". De cealaltă parte, românii, experți în prostituție intelectuală și politică, își declină apartenența ori de câte ori se ivește ocazia. Nu și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
trascău” cu notabilitățile rurale, în timp ce țara, bântuită de „zauru-balauru”, e izbăvită de o cătană slobozită de la oaste, Gheorghe din Boiabârz (numele pare coborât din Țiganiada lui Budai-Deleanu), care devine astfel, prin „remitizare ironică” (Ion Vartic), noul sfânt. Sunt valorificate eroi-comicul grotesc, situațiile hilare, savuroase, susținute de o oralitate neaoș arhaică. Socotit al patrulea baladist al Cercului Literar la apariția Străzii care urcă la cer (în echivalență proprie, Himmelsberggasse sau La Rue qui monte au ciel), S. se deosebește însă de tonul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
care țipă-n noi” - Fugind de mit). Poemele definitorii pentru profilul lui liric sunt cele care dezvoltă un fel de privire sumbră, mai degrabă sarcastică decât ironică. De aici, limbajul liric uneori violent, parcă îngroșat, căutând, în aceeași cheie nonconformistă, grotescul. Poemele erotice, animate unele de un elan studiat, reunesc gestul agresiv și delicatețea, spontaneitatea elementară și ironia, în madrigale de o disimulată solemnitate. Al doilea volum, și ultimul, Testament provizoriu (1974), e o confirmare a autenticității unui talent, ceea ce îl
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285795_a_287124]
-
mă va purta, era în suficientă măsură ceea ce părea a fi și avea categoric de-a face cu persoana mea: nu voiam, nu puteam să o reneg și nici să o expediez prin explicații. Dacă era o situație grotescă, atunci grotescul provenea din ființa mea, iar asupra acesteia dețineam categoric drepturi absolute, dincolo de orice posibilă explicație. N-aveam nici cea mai vagă idee ce voi face când o voi vedea pe Honor. Cel mai probabil voi cădea fără grai la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
era acum corectată de zei - totul i se răsucise din nou în minte și se simțea atras spre ea de magnetismul unei sublime și chinuitoare îndatoriri. Tom fusese chemat de Hector Gaines, care-l întreba cum ar putea pune capăt grotescului carnaval și cum i-ar putea convinge pe toți să se care acasă. Cineva îi spusese lui Hector că Anthea plecase dezgustată, așa încât, bietul de el, se simțea acum pedepsit și nefericit. Un trosnet de cracă ruptă printre magnolii le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Râșca Actori: Irina Scutaru, Ionuț Dumitru, Alexandru Spătărelu, Vlad Volf, Adrian Marele. Regizor: Octavian Jighirgiu » „M-au atras încă de la prima lectură abstractul, misterul ce învăluie acest text bolnav de un răscolitor patetism al neputinței. Firescul curgerii dinspre banal spre grotesc nu te poate lăsa indiferent. Cele trei personaje au uneori naivitatea copiilor, alteori halucinează pe dialoguri în cheie absurdă, expunându-se unor situații caricaturale ce conțin în subteranele lor autentice șuvoaie lirice. De fapt, cei trei reprezintă umanitatea - cu tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
de multe rigori specifice: evenimentul trebuie să fie recent, real, verificabil, nou și să intereseze pe cât mai multă lume. Altfel spus, textului jurnalistic îi sunt greu accesibile sau de-a dreptul interzise mai toate categoriile estetice: bizarul, ciudatul, straniul, macabrul, grotescul etc. Dimpotrivă, scriitorul se poate juca în text după pofta inimii: inventează situații și personaje, schimbă vocile narative, le suprapune, își marchează apăsat prezența, mizează pe coparticiparea cititorului, exersează noi modalități de exprimare, caută insolitul în toate formele lui etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Printre teancuri de hârtii, zmângălite cu șiruri de cifre seci sau înțesate de formule sleite prin (ab)uz inept, antipersonajele lui Mihai Ispirescu mișună, se agită, se isterizează în plin nonsens. Suflete moarte, acești ipochimeni ce se vânzolesc într-un grotesc în care nuanța bufă (se face că) disimulează arbitrarul terorizant apar ca niște marionete ale absurdului. Caricaturi, dar exersându-și cu vigoare malignă și un aberant spirit de inițiativă plusul de gogomănie, mărunții birocrați (Boiangiu, din Trăsura la scară, Berzea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
noi de perspectivă. Eroii lui Ibsen și Cehov se întâlnesc în tipare de vorbire și de comportament caragialiene, situații shakespeariene colorează straniu drame flaubertiene, comedii caragialiene sunt recompuse pe alte trame conflictuale. Insistența cade pe ceea ce s-ar putea numi grotescul intertextualității: Nora lui Ibsen devine nepoata unchiului Vania al lui Cehov și conversează cu Zoe a lui Caragiale. Uneori cadrul temporal este răvășit prin aducerea acțiunii în contemporaneitate. De fapt, piesele lui G. sunt niște parabole „răvășite”. Ele se pot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287166_a_288495]
-
întâmplătoare.... Absența în zona tradiții ale meșteșugului pietrei sculptate ne îndeamnă să-l socotim pe Niculae Popa creator „tipic” de artă naivă, dar nu putem să nu surprindem în creația sa penetrația unor elemente de spectacol popular, de umor, de grotesc, de șarjă, prezente în tradiția obiceiurilor de iarnă.”( Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 20) „Nicolae Popa, răsfățat de către unii mai ales pentru primitivismul creației sale, contestat ori doar neînțeles de către cei ce nu acordă
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
retorice din divanul „dobitoacelor” de la Arnăut-Chioi, revolta „muștelor” (a țăranilor) împotriva jafului boieresc, luptele pentru putere compun tabloul sumbru, de „roman social-istoric”, bântuit de un rău moral a cărui imagine se realizează în jocul estetic al glisării baroce între gustul grotescului și al șarjei (Struțocămila, Hameleonul), efecte parodice (pe tipare de elocință bizantină), inserții narative (anecdotă, legendă, snoavă), „citate” paremiologice, pe de o parte și, de cealaltă, notele grave, de „eleghii căielnice și trăghicești”, pe teme ale soartei omenești, dar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
Enigma Otiliei, romanul lui G. Călinescu, umanitatea amestecată, de port dunărean (Jean Bart, Europolis), reabilitarea lui „Mitică”, în replica dată, polemic, lui Caragiale de către Camil Petrescu (comedia Mitică Popescu), apropierile de o viziune a absurdului, în cheia unei poetici a grotescului și a subminării parodice, de la Urmuz la Tudor Arghezi (Cimitirul Buna-Vestire). Dar capodopera rămâne Craii de Curtea-Veche (1929), semnată Mateiu I. Caragiale. Precedată de „tâmpla de icoane” medievale din Pajere (poeme-portret care „rezumă” o lume dispărută, fanariotă, cu atmosfera ei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
oferă ea unei inocențe a simțurilor. Domnișoara Hus, ca o altă Pena Corcodușa, din alt „veac”, este, pe linii încercate până la un punct și în Cântec de rușine și Răsturnica, o ipostază a omenescului căreia tocmai deformarea expresivă în sensul grotescului și al hiperbolei îi subliniază un tâlc universal, legat de pasionalitate, timp și moarte. Dar punctul cel mai înalt al „mai dreptei cinstiri” promise de autor „lumii lui Anton Pann” e de căutat în Nastratin Hogea la Isarlâk, în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
plăcere. Ilustrează o adevărată forță a naturii căreia nimic nu i se poate împotrivi. Cu toate acestea însă „mulți consideră că târgoveața din Bath este veridică.”386 Tot ce ține de ea stă sub imperiul exagerării, al caricaturalului, chiar al grotescului. Limitele sunt depășite, tocmai pentru a spori conturul unui personaj de o vitalitate impresionantă. Chiar dacă viața personajului feminin este marcată de sterilitate, cuvintele ei sunt cu siguranță vii, memorabile. „Femeia găsește în cuvinte o adevărată plăcere, îi place să interpreteze
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și legea naturii prin dorința de a se căsători la o vârstă apropiată vizibil de bătrânețe, deși le aduce pe amândouă ca argumente în susținerea planurilor sale.890 Nunta lor debordează de veselie, mai ales din partea soțului, dar are un grotesc al ei ce nu poate fi ignorat: „Când omu-i moș, iar tânără nevasta,/ I-atâta haz cât nu se poate scrie.”891 Imaginea miresei este discretă, Mai nu se face auzită cu nimic, povestirea este relatată din perspectiva lui Ianuarie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
nu se face auzită cu nimic, povestirea este relatată din perspectiva lui Ianuarie, cu toate acestea gândurile ei se pot asemăna probabil cu cele ale târgoveței din Bath, ea impresionează doar prin frumusețea fizică ce îi dă fiori proaspătului soț. Grotescul este prezent și în descrierea primei nopți împreună a celor doi proaspăt căsătoriți, decrepitudinea lui Ianuarie și exacerbarea propriilor performanțe sexuale, de care este mult prea orgolios, nu puteau decât să-i stârnească repulsie tinerei Mai: „A slobozit un cântecel
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
sociale, și în lirica erotică, prezente în volumul Aliquid (1933), B. eminescianizează. Pe alocuri, câte o notă bacoviană. Serenada, romanța nu formează registrul liric cel mai potrivit pentru acest spirit zbuciumat, captiv al unor stări de anxietate. Elegiacul alternează cu grotescul, litania alunecă în umor negru. Lui B. îi place, evident, să filosofeze. Dar cugetările lui, amare, nu evită ponciful și viziunile nebuloase, versul nervos fiind răsucit și frânt, într-o violentă mișcare prozodică, tentată de ritualul abscons. În poeziile de după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285672_a_287001]
-
frumoasa” din titlu - tocmai murise, după ce-și trăsese două gloanțe în inimă. Velma pășise așadar în teritoriul la care cei vii nu au acces. Refuzul metafizicului, al dialogului cu lumea de dincolo cade ca o concluzie brutală a violențelor, grotescului, corupției și lăcomiei radiografiate în această carte. Unul dintre cuvintele frecvent întâlnite pe parcursul narațiunii este, de altfel, dirt („murdărie”). Autorul ne oferă, în felul acesta, o indicație de lectură, dar se și supune legilor narațiunii realiste: el reflectă situații ce
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de instincte primare, ei au o forță de acțiune și o consistență a motivațiilor care lipsesc, de regulă, personajelor pur ficționale. Farewell, My Lovely a pus în circulație o seamă de „eroi” a căror expresivitate provenea din exagerarea până la limita grotescului a unor însușiri. În The High Window, protagoniștii sunt extrași din realitatea de fiecare zi, unde infracțiunea, ticăloșia ori violența nu trebuie căutate prea mult: ele evoluează razant cu solul, într-un balet pe cât de firesc, pe atât de înspăimântător
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
să-l însoare pe Marlowe, fie să înceteze să mai scrie despre el. Ideea de a ne oferi o imagine profund modificată a acestuia fie ar fi deschis, la rândul ei, cărarea parodiei, fie ar fi urmat drumul înfundat al grotescului. Și totuși, Chandler perseverează. Credincios logicii enunțate, romanul la care a scris în ultimele luni ale vieții ni-l înfățișează pe Marlowe însurat, absorbit în lumea fad-strălucitoare a miliardarilor, devenit un fel de anexă scufundată în bani a unei soții
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Bonsentir nu provine doar din puterea „acelor și a pilulelor”, ci și din complicitatea cu monștrii lumii interlope. În gamă minoră, aproape parodică, locul amintește de bolgiile dantești, populate de personaje deșucheate, într-o panoramă în care umorul sardonic și grotescul agresiv sunt produse de imaginația unui doctor el însuși demn să figureze pe lista pacienților săi: Nepotul dipsoman, sora nimfomană, mama în curs de îmbătrânire căreia-i place să-și arate chiloții, cumnatul excentric ce are obiceiul să fure de la
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
serviciu cu privire la imaginea poetului. În același registru, Ion Bartoși, montator la „Timpuri noi” (Azi, Eminescu este redat poporului), e mulțumit că „se dezgroapă din cenușa trecutului, în care a fost aruncată de bancheri și moșieri, opera poetului Mihai Eminescu”. În afară de grotescul „interpretărilor”, lăsate la cheremul „proletariatului”, „reabilitarea” lui Eminescu nu reprezintă altceva decât o nouă formă de manipulare ideologică. Proza din paginile revistei nu se deosebește valoric de poezie. Prin tezism și prin schematismul construcției, aceasta satirizează în tușe groase „tarele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
neliniști. Un livresc spăimos, de coșmar uzual, invadează spațiul liric, aglomerându-l cu tocite semne ale „nimicului final”. Schelete, morminte, stafii, un „hohot satanic”, un „rânjet spectral” și alte lugubre vedenii conturează o lume de umbre în care straniul și grotescul se învălmășesc. Treptat, halucinațiile descresc, lăsând în urmă o oboseală cu aburiri de tristețe și resemnare. „Setea de infinit”, din care se nasc himere, pare a se stinge, făcând loc, într-o gestică afectată, unui sentiment al zădărniciei, ce pulsează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
de clasă și de familie. O lume automatizată și bolnavă, victimă a unui morb ce macină dintotdeauna omenirea: acapararea și răzbunarea. Evocările sunt precise, stilul nervos, verva de povestitor e dublată de viziunea unui dramaturg. Personajele sunt un amestec de grotesc, ridicol și tragic, la limita dintre patetic și absurd. Vin americanii... destin amânat (1998) interferează realități și destine din cea de a doua parte a secolului al XX-lea, după ce în locul celor așteptați, țara cunoaște experiența invadării de către Armata Roșie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285677_a_287006]
-
recuzita procedurală a discursului polemic. Pamfletul, în schimb, ignoră perceptele etice în raportul pamfletar-victimă, inutile, de altfel, atâta vreme cât scopul pamfletului, socialmente vorbind, este de a eradica răul, prin demascare, discreditare, desființare etc., folosindu-se de forța intrinsecă a cuvintelor, de grotescul asocierilor, de discrepanța dintre reprezenarea reală și cea caricaturală. În acest caz, publicul este mai degrabă persuadat, adică atras în jocul dezambiguizării mesajului metaforizat și sedus prin mijloace emoționale. Inițial, funcția socială a pamfletului a prevalat asupra celei estetice, apoi
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]