722 matches
-
să reteze un cap Hidrei nu ar fi folosit la nimic, când alte o sută erau deja pregătite, cu fălcile căscate. Îi dădu drumul Încetișor, făcând un pas Îndărăt. Celălalt, de cum simți slăbind strânsoarea, Își reluă respirația Îngreunată, frecându-și grumazul pe care rămăseseră pe deplin vizibile urmele degetelor. Își dădu drumul greoi pe unul din micile tronuri din Încăpere, nespus de palid. După o clipă, poetul șezu și el În fața sa. — Căiește-te... mortifică-ți cruzimea dinaintea umilei noastre măreții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
miasmele gunoaielor omenești și animale. Era oare cu adevărat posibil să fie fabricat, cu o puritate atât de mare Încât să Înșele până și ochiul unui meșter ca Flavio Petri? Ar fi trebuit să dea alarma la Monetărie. Își mișcă grumazul Încoace și Încolo, Încercând să risipească amorțeala produsă de căldură și de vin. În mintea lui, gândurile continuau să se rotească. Ce s-ar fi Întâmplat dacă, Într-adevăr, o enormă cantitate de florini ar fi fost introdusă În circulație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din spate. Omul Îi urmase circumspect toate mișcările și se străduia nevoie mare să citească cele câteva cuvinte. — Non in trigono nec in tetragono... — ... sed in pentagono secretum mundi, completă Dante, deranjat de suflarea celuilalt, pe care o simțea pe grumaz. În pentagon stă secretul lumii. — Asta ce Înseamnă? repetă șeful gărzilor. Poetul ridică din umeri. Se Întreba dacă responsabilul era Într-adevăr unul singur. Poate că fusese mâna mai multora cea care distrusese acele vieți. Totuși, conștiința sa respingea ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de fugă dinspre partea dreaptă. Sări Înăuntru, sperând ca urmăritorii să treacă mai departe. Pitulat În umbră, cu inima cât un purice, auzi zăngănitul de fier cum se Îndepărta, În timp ce o sudoare Înghețată, În ciuda căldurii de vară, Îi cobora pe grumaz. Junghiul din șold Îl Încovoia. Speră că secera morții Îl cruțase și rămase nemișcat, temându-se că va auzi din nou ropotul pașilor și strigătele. Mai devreme sau mai târziu, pungașii aceia aveau să priceapă că fuseseră trași pe sfoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dunăreni, i se tăiase o bună bucată din limbăî, ajunseră în fața unui luminiș. Deodată, iapa spătarului Vulture sforăi și se ridică în două picioare. — Hooo, Laika, hooo, că nu dau tătarii! - își domoli iapa spătarul Vulture, bătând-o ușurel pe grumaz. — Ba uite că dau! - urlă atunci luminișul și zeci de tătari mascați în tufe îi înconjurară pe eroii noștri, ridicând arcurile. — Nu trageți, tovarăși! - strigă repede Vulture. Suntem oameni buni! — Mucles! - urlă la el o tufa mai mare. Aici vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dat seama imediat că erau destul de departe și că n-aveau nici o șansă să doboare un animal așa de iute, ce părea că zboară fără să atingă nisipul. Tuaregul calculase cu grijă viteza și rezistența animalului și îl lovi peste grumaz și peste crupe cu un bici lung, obligându-l să alerge cât putea de repede, într-atât încât puteai fi sigur că în acea cursă animalul era condamnat să crape. Metru cu metru, pas cu pas, bravul mehari continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de un stat de om, nu se încadra defel în ambianța paradiziacă, așa că profesorul i-a cumpărat din prima zi o frânghie pe care a încolăcit-o la un capăt de un copac, iar pe celălalt l-a legat de grumazul animalului. Asta ca vizitatorii să nu privească o maimuță printre gratii, cu libertatea de mișcare prea mult îngrădită. Iar a doua zi, oaspeții grădinii au văzut ceva în formă de om, spânzurat la patru-cinci metri de pământ, cu fața spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mult cu cât nici un gest nu o trădează. — Dar Vadim al nostru a întrecut măsura! Asta o spune Mik. Mai trece un interval de timp în care știu că toți se uită la mine. Stau nemișcat, nu întorc capul. În grumaz simt un avertisment: dacă întorc cumva capul, se răstoarnă camera. - Nu, n-a întrecut măsura. Pur și simplu e efectul cocainei și trebuie să-i dăm mai repede o priză. Asta o spune Nelly. Mik se apropie. Aud cum deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de bardă, la formula lui magică. Într-o clipită, capul și trupul zăceau despicate În colbul deșertului; Făcătorul de Minuni pronunța aceeași formulă magică, dar În sens invers și atunci capul se Împreuna cu trupul, iar Împletitura de in de pe grumaz zăcea pe jos. După care Simon o deznoda, Încingîndu-se cu ea, doar dacă vreun spectator nu căuta să se Încredințeze de soiul Împletiturii. Atunci Simon Îi Întindea un capăt al cingătorii, țeapănă ca un par; de cum o atingea neîncrezătorul, funia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
urci până la astrul-rege și ai căzut de-a dreptul în dardanele, amintește-ți că i-am spus același lucru ministrului de interne, dar el aparține altei rase de oameni, masculii, virilii, cei plini de dârzenie, cei care nu-și pleacă grumazul, să vedem acum cum vei scăpa tu de vânătorul de minciuni, ce trăsături revelatoare ale marilor și micilor tale mizerii vei lăsa pe fâșia de hârtie impregnată cu iodură de potasiu și amidon, vezi, tu care te credeai altceva, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
flacăra de fața mortului, a cărui barbă Începuse să se cârlionțeze din pricina căldurii. Otravă. N-a fost un atac la măruntaie; mai curând o substanță care i-a curmat puterea de a respira. În timp ce dădea drumul la capul mortului, pe grumaz alunecă ceva, rostogolindu-se ca un șarpe. Părea un medalion aurit, acoperit cu semne mărunte și cu caractere arabe, care se ținea printr-o curelușă din piele. Un astrolab, constată el, de o lucrătură extrem de rafinată. Alidada, tija mobilă, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
abație. Dante Își Încordă auzul până simți că-i plesnesc timpanele, ca să prindă orice amănunt din acea conversație nelămurită, cu teama că zarva se va porni din nou, zădărnicindu-i strădania. Mai că nu simți mâna ce Îi atingea ușor grumazul. Omul care se așezase lângă el luase, probabil, neatenția lui drept un semn de Încurajare. Repetă gestul cu mai multă hotărâre. - Care va să zică, brunețel frumușel? Ești nou pe aici? Nu te-am mai văzut. Dante se răsuci spre cel de la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ăsta. Și cu atât mai puțin În De anima, afirmă poetul, Încercând din nou să surprindă cuvintele celor patru. I se păruse că auzise ceva despre un templu... - Aha, atunci o fi altcineva, pufni interlocutorul său, mângâindu-i din nou grumazul. Dante se retrase din instinct, Îndepărtându-i mâna cu un gest furios. Probabil că Îl lovise cu putere, fiindcă acesta urlă, adresându-se celorlalți comeseni și cerându-le ajutor, cu ochișorii aprinși de o ură neașteptată. Atrase de tămbălău, privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
odată depășit momentul de zăpăceală, continuau să se apropie, Însoțiți și de alți mușterii li se alăturau. Dante se simți pierdut. Colosul cu platoșa se afla acum la un pas și se repezi la el, Încercând să Îl Înșface de grumaz, Însă Își pierdu echilibrul și se prăvăli la pământ. Dante avu impresia că se Împiedicase de piciorul unuia dintre oamenii cărora le ascultase conversația, Întins cu iscusință printre picioarele sale. Priorul profită ca să o zbughească spre ieșire. În ușă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-se. Simțea În mod limpede masa unui trup În spatele lui și, din instinct, se smuci Într-o parte, Încercând să scape din strânsoare. O lamă sfâșie din spate gluga improvizată, alunecându-i pe umăr. Simți răceala oțelului trecându-i peste grumaz și o durere ascuțită urcând dinspre baza gâtului. Apoi atacatorul Își retrase arma ca să lovească din nou. Între timp, cu o smucitură puternică, izbutise să se elibereze; Își roti orbește brațele În față, căutând să Își lovească Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-l asculte, îi cumpără piesele înregistrate și stau ore întregi, privindu-l și ascultându-l, Vorbește,/ Vorbește, înger de luciri cerești!/ Deasupra mea, în noapte, strălucești/ Ca-naripatul sol trimis de ceruri/ Spre care muritorii uluiți/ Nalță ochii și-și sucesc grumazul/ Când trece, fără teamă, peste nori/ Pe culmile văzduhului!*... texte de-astea, doar vorbele au rămas după el, vorbele scriitorilor. Noi suntem mâna a doua, îmi zicea!, o prostie, păi, cum să fiu eu mâna a doua?, de ce?, cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe uliți mici, Lângă gropi, printre căsoaie, Când prin ghimpi, când prin urzici, Iederă de zdrențe, soaie, Mână tot către Apus! El te schimbă-n humă verde, El milos de lin și-a pus Mîna-i verde Să-ți dezmierde Și grumajii tăi umflați (Ca șerpi tari, cocliți de bale, Mai cocliți ca șerpii frați Din fântâni municipale) Și picioarele în coji, Numai noduri, numai dâre, Unde ani și ger, răboj Încrustară: cu satîre! d) Sună noaptea, fund de tuci. Tu ajungi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ixion, sărbătoritul, zămisli poftă vinovată pentru Junon. Dar Nephélé închipui o Junon de umbră din norii care împrejmuiesc locașul zeiței. Ixion îmbrățișă doar norul. La veșnice ospețe, din vârful pururi nins Tot gândul meu netrebnic, regină-Olimpiană, Urca să-ți împresoare grumazul neatins Cu vrejurile-i ude și reci de buruiană. Sonor vuia văzduhul în râsul uriaș Și aburea prin cupe belșug de ambrozie Pe când nelegiuirea tot căuta făgaș Și-n preajma formei tale cerca să întîrzie. O! Hiperboreenii râdeau, râdeau mereu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
spinare. Încălțați cu niște bocanci enormi! Parcă mergeau să cucerească un vârf de munte din Himalaia. Doi tineri îmbrăcați junkee. Tricourile lor negre cu fulgere și capete de mort, fără mâneci, atrageau cel mai mult atenția. Tatuați peste tot,/ de la grumaz la cot! Rimează, nu-i așa? Unul din ei avea pantaloni baggy lăsați pe vine... de i se vedea crevasa dintre munții fesieri. Celalat, purta niște nădragi army style cu vreo patru numere mai largi. Or fi fost de căpătat
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
în extaz... Tu dormi, frumoaso, dormi, ofetezi Și nu mă simți în nici un caz, Nu-ți tulbur somnul, nu mă vezi Când te sărut pe gât, pe-obraz... Și nici nu știi că mă așezi Pe sâni, pe buze, pe grumaz Și-n visul tău un fulg mă crezi, De porumbel: sunt pe pervaz... Și, ca o lebădă, dansezi, Suntem la bal, eu sunt un cneaz Și te răsfeți când te curtez, Porți rochie de voal turcoaz... Și să te strâng
TU DORMI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363878_a_365207]
-
cumetrii suspecte, din pungășii să facă arte și-un crez să-și facă din minciună. Nu-i mai lăsați să vă trișeze secătuind această țară! E țara lor de-i tolerați să fure mai ceva ca-n codru, iar voi grumazul vi-l plecați ca sabia să nu-l reteze?... Sau lumea-n cap voi v-o luați printr-o revoltă mai aparte ce-n jocul lor infect e parte, când faptele îi recomandă să fie grabnic alungați. Dar nu oricum
BALADA AFLĂTORILOR ÎN TREABĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363925_a_365254]
-
pe care o găsește agresorul e de a face același lucru altora. Pentru că el își zice în sinea lui, atât timp cât voi desființa pe alții, nu mi se va întâmpla mie să fiu desființat. Cu cat voi calcă mai mulți pe grumaz, cu atât eu sunt mai la adăpost, măi asigurat existențial. E o strategie care ține atât timp cât are pe cine "lichidă". De aceea se poate observa că oamenii răi își bagă copiii în spitale de psihiatrie, fără să aibă habar de ce
DEPENDENTA EMOTIONALA de SANDA PANAIT în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361076_a_362405]
-
în nas,/ și nimic din mine n-a mai rămas/ să nu-mi batjocorească:/ „Iată-l pe Iov/ ce s-a-ncrezut în Dumnezeu!/ De ce nu vine/ acum să-l mântuiască?”/ Smeritu-m-am foarte/ îmbrăcat în sac și cenușă/ și cu grumazul frânt;/ din rărunchi și străfundul inimii strig:/ „Părinte, nu mai pot,/ mă soarbe pustiul,/ și vârtutea din duh/ nici aceasta nu este cu mine;/ mi-e frică, mi-e foame, / mi-e sete, mi-e frig./ Învelește ciolanele mele/ cu
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
Strofe > Delicatete > ÎN MIEZ DE ADEVĂRURI DULCI Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1137 din 10 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Aidoma șiragului de perle Ce este așezat la gâtul tău curat Chiar și dorința se înșiră Pe un grumaz ce-i de bărbat. Doar îngerii rotesc sau stau de pază La tâmpla dorului cel orb, Atâtea noduri sau doar semne Mă leagă de iubirea ce ți-o port. În visul meu, nebun de frumusețe Te văd cu pielea albă
ÎN MIEZ DE ADEVĂRURI DULCI de PETRU JIPA în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364124_a_365453]
-
acolo și tot cu un român emigrant, ăsta nu-mi mai aduc aminte ce și cum însă cineva, vorbind de „rezolvarea” lui povestea că acolo există în anumite situații un comunism mai mare ca la noi (care-a stat peste grumazul nostru jumate de secol). Țin să-i dau dreptate după istorioara cu ieșitul la iarbă verde, cu mulțimea de seminții, muzică, tombole și care funcționau toate fără reproș și într-o armonie perfectă și raportate la puterea fiecăruia după buzunar
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367373_a_368702]